Universul, ianuarie 1916 (Anul 34, nr. 1-30)

1916-01-01 / nr. 1

Vedenia noastră dn ia.. *e Generalul CRAINICIANU­ m» slea aevazi­­­t piia «lunci, un soart ascuns (Cililor noștri, s’a arătat ■tomăjis d­­in ?î)I­4: uni­rea cu f­rații noștri «51 n %ideal și ai j­ure a țări­­i române subjugate la S­mânia iii«rependentil, rînma astfel un stat tem­ie și un popor c­c­elași su­flet și de același «g­­ "de 11 milioane Io­­iiori. 11­ am­ atins atunci sí­nt«» d«î durerea ce a«!e­­tiori ani simfis in viața »a, cmd, trecind prin fi­ro- Ungaria, mă p­­lani înaintea soldaților nân!,îm­bră«a­i în «mi­nue ungurești, și idei nani soarta lor și a aștrii . Cind luam parte manevre In Austro­­garia, a­ergaui peste unde se aflau regi­óle românești. Le pri­­v..m cu nesaț și suferință, opriam­ ca să se aud aiul românesc, și inima ^a tresărea de bucurie le revoltă­ Sleitul rid­i­­an ochii și privium coa­te dealurilor și vîrfu­­l munților, cu frum­u­­șa lor tainică și ferme­care, totdeauna și ne­­itenit cugetam : „la oa­­e, tot acest pămint 3 al nostru, ,este pil­af» romanesc! Veni-va­re vreodată vremea să-l luăm înapoi, go­ți pe lungm-i în pustiu­­lor “?i­n manevrele din 1909: ofițerii austriac* *, in­una cu imcouip­araid­on« și cap încoronat înlucele Frantz Ferdi­­ch, se întreceau vi­le asupra soldaților uni: „Satul cel ’mai «f­î*J nmi himt­­or din armata noastră‘ , eau ei cu vădit­ă nilu­si sinceritate. Repu­sul Arhiduce îmi isto­­i, cind a venit la Si­ * , cum tatăl său îl va­­, istoria la virsta de mi și cum îi spunea „dintre toate popoa­­r Imperiului“ cel mai și mai credincios po­­era poporul roma­■» *4 " j • un ne-am­ purtat noi acest admirabil popor 1­­ e și frate mai mare?­ste rău, — ne spune •ia, mai ales din ju­mătatea a doua a seco­lului 19 și pină astăzi. La inceputu­l răsboiului, un roman, din patima personală, 1 a indciunal ca­­ să meargă «*u voie bună contra Hușilor, căci contra Rușilor vom mer­ge și noi, iar Ungurii le vor «la libertatea. Neade­văr culpabil și crim­inal . Apar refugia.]NI vântâni, pribegi iu țarilifUnstră și a lor, au­­ fost și sunt foarte rău tratați. 11 sunt bănuiți, «lesprețuiți și a­­lungați. O prăpastie a din că se sapă intre noi și po­porul îndurerat și schin­giuit de peste­­ Carpați. O bucurie imens­ă se simte in­­ Jngirimie și»r«î rușinea și nenorocirea­ noastră a tuturora ». • Veslen­ia noastră «din 1911, mai ales «rupe în­­fringerea completă a Austro-u­aghiarilor în Cia­­liția și aju­ngerea Rușilor în crestele Cârpa­lor, fost măreață, și plină de nădejdi. Tot așa și după depărtarea și in­­­­unda­rea, Austro-Germ­a­­nii prin Rusia, de-o parte, iar, de alta, in Penin­sula balcanică, când ar­mata noastră se putea arunca deodată in spate­le amândour părților și putea face minuni. — Ce am­ făcut noi? — f­ie-am pregătit, ne am so­cotit si ne-am­ certat. Weil pu­tu­t face nimic mai mult. Vina este a fa­talității împrejurărilor sau a nimenii și a tutu­­rora. Acuzările pentru trecut sunt de prisos și chiar periculoase. Ele trebuesc să înceteze de o ț­i«i«‘ *iIi­­* «vi se puite desprinde azi in mod absolut sigur și precis, spre a condamna la­ moarte pe cei de bu­nă credință, cari ar fi fost vinovați. Astăzi, cu îngroparea anului 1915», îngropați. rlom­âni, și patimile voa­stre omenești, împăcați­­ră asupra alegerii frați­lor noștri Ardeleni și, a­­poi, luptați uniți cu toții, pentru îndeplinirea stră­lucitoarei noastre vetie­­nii din 1914. 31 Decembrie 1916. IMPORT-EXPORT U­F â>n.2ESME>este BO.ODa vagoane de grâu pentru Anglia misiunea centrală­­ pentru­­ Tea exportul cerealelor rivalelor este pe punctul de cheia o nouă transacție pen. vvizare da cereale, mult însemnată de cit cea înche­­cu reprezentanții comisiei­­■* da cumpărare din Gervia­­și A­u­str­o. Un­g­a­ria. : astădată vor fi vindute SO­nii, vagoane ruriu pentru An, în condițiuni ci­ sa poate mulțumitoare. Al. Constantinescu, mini­­domeniilor, a comunicat siunei de vinzare și export•­dința de Marți seară a acc­­mm­isiuni: "că a tratat vinza~­­rătatei cantități de griu, din la anului curent, unui sin­­e englez, pe prețul minimal­­ lit de com­isiune; că tratații au ajuns la bun sfirșit; că • ! cumpărat va fi depozitat iră, pină cind expedițiunea •e va putea face cu destulă ■nine, dar că plata se va face iar după indi­cer­ea contrar­. : de vinzare,cumpărare, a cerut comisiunei,autorizar­ea să semneze contractul în­­lit. >misiunea, luând zeci de co­­icarca, făcută a dat autori­ inea d.lor Al. Constantin e­­fihlilă Brătianu și Fotin •cu, directorul general al ■i contrate a băncilor păpu­șă semneze, în numele său­, ractul de vinzare, mnarea contractului Va fi itt azi sau inline. )r­nnde intra astfel vi­­ară arînd, aproape 36O.OOO.OOO ! drept cuvînt, această știre­­ [UNK]e fi primită cu cea mai mare ffacțiune, atit de marii a­gri­­ori și de comercianții de ce­c*­rit și de țăranii cari au abilitatea să-și vîndă cerealele ; mijlocirea Casei centrale a oilor populare, iarăși n­u drept cuvînt, c­a să amintim că, prin în­elte­ importante, Communed centrală pentru vînzarea și exportul ce­realelor, și.a dovedit pe deplin însemnătatea rostului său, con­­fim­înd în acelaș timp temerii, cia prevederei celor cari cu dreaptă judecată au hotărit cre­area sa. In ședința de Marți seară a Comisiunoi centrale pentru vin­za­rea și exportul cerealelor, s-a mai hotărit definitiv pentru fiecare ramură de vînzători, pentru a­gricultori și comercianți de ce­reale, ca și pentru băncile po­pulare. cota de­ participare ■ la completarea sumei de 50.000 va­goane de cereale, destinate ex­portului în Germania și Austro. Ungaria. * S'a pus In exploatare linia îngusta Palanca.Frontieră, des­­tinată exclusiv pentru transpor­tul cerealelor. Costul de trans­­­port, căre e 30 bani de 100 kgf., sa va plăti la gara Palanca. Expedierea se va face cu scri­sori de trăsură, locale, pentru fie­­care vagon și ia ordinea însori­­er­ii în registrul de predare, încărcarea cerealelor la Pa­lanca și descărcarea lor la fron­tieră incumbă predătorului. Va­­ganele cari nu se vor descărca în timp de o oră, de la sosirea transportului la­ frontieră, se vor înapoia la Palanca, perce­­pindu.se pentru înapoia­rea. Iar o nouă taxă de 30 bani de 100 kilograme * Situația importului și exportu­lui pe ziua de o zi la stațiunile de frontieră a fost următoarea- Au intrat în țară, prin Cîineni 5 va­goane cu mărfuri, prin Predeal 42 goale, 33 încărcate, dintre cari 11 cu colis­i d in Germania pentru ministerul de finanțe și 51 cazane, prin Palanca Ű0 goa­le 17 încărcări cu mărfuri și 7 cisterne și prin Burdujeni 10 goale și 5 cisterne. Au ieșit, din țară, nrîn nfinerd ­ ,o și S cazane, u cereale și cu cereale. * Se exportă 600 de cereale Casa «- .a a băncilor popu­lare a contractat o vînzare de 600 vagoane cu cereale (300 grîu și 300 porumb) pe care să se exporte în Germania. Trans­portul acestor cereale se face în vagoane străine, direct, fără transbordări. încărcările au în­ceput de eri: la Craiova 20 va­goane cu mălai și la lași 5 cu făina. S-a rînduit așa fel, ca zil­nic să se încarce 10—15 vagoa­ne străine cu producte de ale băncilor populare, atît­­ în formă de cereale, cît și măcinate. Export cu compensații Comisiunea care avizează la ministerul de finanțe asupra ex­portului cu compensații de im­port, a liberat mai multe auto­rizații de acest­ fel. Se vor importa mărfuri nece­sare comerțului interior, ca: fier rotund, țevi, olărie de lucru, oxid de zinc, sodă caustică, geamuri, hârtie și in aceleași vagoane cu care vor fi aduse aceste mărfuri se vor exporta cereale, în nu­măr egal de vagoane.­­ Se va mai exporta tot cu com­pensații de import ploi de miel și ouă, aducîndu'se in țară, str­cia și fier. Dela Curte Cu ocazia, sărbătorilor Crăciu­nului, s'a­u distribuit în tot cursul săptăm­ânei trecute, din partea MM. N­. Regelui, Regi­­nei, și A. S. R. Principesei Eli­­sabeta, săracilor din București, Iași, Craiova, Bâriad și alte lo­calități din țară, 33.000 lei în bani, lemne, îmbrăcăminte, cum­ și prin liberare de amanet­uri mici de la Muntele de pietate. Numărul­ săracilor ajutați tre­­ce peste­­ 100 numai in Bucu­rești. Dexr­hl-S. 27 © din iM-r­’i, a treia Zi de Crăciun, MM. II Re­gele și Regina au invitat la săr­bătoarea Pomului de Crăciun pe toți copii între vîrsta de 8—20 ani ai ofițerilor din garnizoană, dimpreună cu părinții lor. La orele 5 seara, Maiestățile Lor împreună cu AA­ I­. BR, Principele Moștenitor, Principe­­sele Elisabeta, Mariosia, Princi­pele Nicolae și Principesa Ileana, au intrat în sala Tronului, unde au fost salutați de peste 300 co­pii, strînși în jurul unui brad frumos decorat și încărcat de da­ruri .­­ Maiestățile Lor și Altețele Lor Regale au mîngîiat cu multă bu­nătate copiii strînși în jurul Lor, distribuindu-se personal fiecăruia eite nn prea frumos dar. După aceea copii și părinții lor au trecut la bufet și apoi s’a dan­sat pina la orele 7 luni., cind Ma­­iestățile Lor S’au retras. ------I< « ijlMii ---­ ltem­iiiunii despre treburile din Anglia Nation. 30. — Ziarul „Dai­ly Mail“ citează discursul lui Runci­imo Mackenna, ca­re a spus că națiunea engleză nu poate să suporte o ma­jorare financiara, cheltuelile zilnice de război sunt de 5 milioane pfunzi; importul en­glez in 1913 a fost 659 mi­lioane pfunzi, in 1915, 755 milioane pfunzi; exportul din potrivă a scăzut de la 525 milioane pfunzi la 334 mi­lioane pfunzi. Aceasta floare sa atragă după sine un mare pericol financiar. Ziarul „Daily Mail ” arată că lucrătorul ciștiga înainte de izbucnirea războ­iului 2 jumătate pfunzi zil­nic acuma câștigă 5 pfunzi, ar trebui să fie forțat să-și plaseze diferența în acțiuni de împrumut, astfel dar zia­rul recomandă­ un împrumut forțat făcut de jucitorii Bri­­taniei. Ziarul încheie cu peste cuvinte: Dacă voim să plătim acest război trebue sa ajungem , la aceste mă­suri, și cu­ cît vom începe mai­ de­vreme cu atita, va fi mai bine. Runncimatr avînd în vedere aceste dificultăți economice înanciare a de­clarat următoarele în Came­ra Comunelor: Dacă facem economie de mijloacele noa­stre de ajutor vom putea du­ra mai mult de cît de mă­rii. in Mon.nonthsh­­e au a­­vut loc numeroase în­­ mir a celor cari s’au­ pronunțat în contra serviciului obliga­toriu. Lucrători minieri din Rhonda au trimis delegați la conferința minierilor ele­gior înapoi, spre țară — Prin Austro^Ungana, cu popas la Viena și Budapesta — Da cum ajungi la frontiera austriacă, la Buchs, și mai a­li la Feldkirch, punctul pentru revizia bagajelor, uiți plictiseala­ așteptării la control și lipsa a­­desea de delicatețe a funcționa­rilor administrativi și poliție­nești de la frontiera franceză. Uci­­de cuvîntul de ordine pare a fi dela războiu enervarea future,, neutrilor cari ies din Franța cu simpatii pentru ca să nu ducă intacte în țara lor aceste sim­patii. " Dela început remarcăm la Feldkirch ordine în trecerea că­lătorilor la revizia bagajelor, dar de cum intri în sală toată buna impresie dispare. Geaman­tanele sunt­ scotocite cu o rnzis­­tență jignitoare în vreme ce ofi­țerul îți ia un adevărat intero­gatoriu polițienesc. Românii se bucură în mo­d special­ de favoa­rea, de a fi lăsați la urm­­ă' în­totdeauna pentru a fi mai bine cercetați. Reviziei bagajelor îi urmează o cercetare corporală minuțioasă,­­cu dezbrăcarea, și descălțarea călătorilor și înto­vărășită de o scotocire a­­ buzii narator, a căptușelilor, a gule­rului și a tuturor colțurilor un­de sar putea ascunde­ ceva. Funcționarul, probabil de ori­gină italiană, care m'a supus o­­perațiunii acesteia, a ținut să­ nu explice de ce Românii­­ sunt miai deaproape cercetați­ pentru că’s „tare vicleni”. Celelalte între­bări și observații ale lui asupa neutralității române n­'au nici o importanță ca să le reproducem. E probabil că cercetarea mai ri­guroasă a subsemnatului a­ fol justificată de legitimația „Uni­­­versului cît și de prezența, prin­tre alte cărți de visită, a um cărți a istoricului sîrb Gr. Mi­siei, care trăește la Paris. ■ In tron spre Viena contre- i două ori, de­oarece ne găsim în bună parte în zona de război dinspre frontul italian. Comisa­rul de siguranță de cum , dădu ochi de pașaportul meu și ai to­varășului de drum, liberate de legația­ română de la Paris, că­pătă gust de vorbă și­ se arătă dispus la toate atențiile față de noi. In primul rînd comisarul vroia să știe dacă Francezii sau săturat de război, răspun­sul negativ, îmbrăcat într’o for­mă dulce conform locului și îm­picurărilor, nu-1 mulțumi de loc și păru a-i pune pe ginduri. O reconfortare pe care au putut-o găsi, a căutat-o imediat comi­sarul în întrebarea: dacă în Franța știe lumea ce rău au fost bătuți Rușii și dacă presa fran­ceză a vorbit despre cucerirea liniilor de fortificațiuni ruse de către Germani. Prima întrebare ne-a sugerat imediat ideea că în Austria lu­mea-i sătulă de războiu; a două ne-a întărit o credință veche, anume că Franța are în­ afară de frontierele ei o reputație mai rea decît ar merita-o spiritul glumeț și în aparentă ușuratec al națiunii franceze, își închi­puise, probabil, comisarul ca în Franța liberală și democrati­că, cu opinia sa publică foarte sensibilă, sar putea ascunde a­­devărul luni dearundul și ține lumea într’o necunoștință a fap­­tel­or mai primejdioasă decît cu­noașterea celui mai trist adevăr Pe urmă ne-a întrebat Austri­acul dacă viața e mai scumpă la Paris; răspunsul nostru, afir­­mKiv și fără ezitare, l’a mulțu­mi, in mod deosebit, căci nu a­­vusesem­, încă vreme să știm cum s’a scumpit viața în Au­stro-Ungaria ca să-i fi dat­­ un răspuns precis ■ La Viena de cum am­ eșit dela Westbahnhof pe Ring m’a izbit ?special de sărăcie și tristețe al străzii și a­­l urnei. O compania de soldați, foarte împestrițată din copii și oameni cu părul alb, care tocmai trecea cu muzica în frunte, n a făcut decît să con­firme aceeași primă impresie. I a eram în minte comparația cu soldații francezi cari se în­torc­ grămadă spre front cu toate trenurile ce pleacă din gara da Lyon și cari se silesc, prin glu­mele lor, să mai descrețească fruntea tinerilor neutri cari pă­răsesc triști Parisul, și mai fă­ceam comparația cu rindurile strînse de flăcăi cari trec așa de mândri pe­­ străzile București­lor ,în sunetele muzicii militare Hotelurile din Viena și scumpi și pline, deși au trecut zilele find refugiații din Galiția inva­da­seră capitala Habsburgilor, scumpe, probabil pentru ca sa se compenseze marca -.-adere­a valorii coroanei în­­ v­b r.neținna l­or de cumpărare în vnt­r­i­f . -t, ridicarea tuturor prețurilor, și pline de ofițeri în concediu cari nu­ plătesc decît în bonuri da rechiziție. Scumpetea birturilor, și proba­ : "I­­­n f­r> O «‘V­îpilor­ «v. . însoțita și de marea lipsă de a­­limente. Cărțile de­pline conti­nuă de a fi în­­ vigoare, iar por­ția zilnică de cap a rămas ace­­­eași: 2.10 grame dintre pâine neagră și grea. In restaurantele unde găsiai altădată fripturi,» vieneze, mari și gustoase cu o coroană și douăzeci, astăzi ai cerceta zădarnic un șnițel pa lista de bucate. La „Grüne Ar­­bor , în cartierul ziarelor, rea­ta,u#nt ținut odinioară de un italian, am citit cu groaza pi, listă că un antrecor costă șapte coroane, iar o porție de cartofi, vorba vine cu unt, alcătuită din doi cartofi, fiecare tăiat în două, costă două coroane juni. i’ntrucît privește alte feluri­­ de bucate, în care carnea era a­­proape, invizibilă, prețurile va­riau între trei și patru coroană. Dacă acestea sunt prețurile, apel calitativ și cantitativ alimenta­ția nu stă mai prejos în­­ nici­ u­­nul din restaurantele ce am co­lindat două zile. Tiv­ rezumat, sa toate spune că astăzi plătești mult la Viena și pe deasupra ță­­rcîi flăm­înd. Ce-o fi făcîn­d și cum s’o fi hrănind în vremea asta mulțimea nevoiașe și fării lucru din cauza războiului? în­trebare pe care mi-am pus-o și n am Îndrăznit să-mi­­ răspund. Seara orașul este luminat și animat. In centru­ lumea se plimbă vioaie și îmbrăcămintea elegantă a vienezelor nu te lasă să ghicești adevărul. Cafenelele la modă sunt­­ pline, la ora o­­bișnuită a­ după amiezii ca și seara, de aceleași tipuri nepăsă­­toare: la „Graben­­ Kaffee” abia găsești loc. pe la șase, iar la „Capua“ după zece seara localul se umple­­ de lumea subțire ve­nită să asculte o orchestră ad­mirabilă prin precizia execuției și lipsa oricărui­ sentiment, dar importanță a­­ instrumentelor de metal. In localurile acestea sub­țiri scapi de obsesia cărții do, pli­ne ca și do,a, pîinei negre- poți căpăta în libertate un mic „Ku­pei” pe care-1 plătești jumătate coroană. Prin mulțimea care frecventează asemenea localuri și nu pare ,a fi atinsă de război, predomină tinerii civili cu mo­noclii sau ofițerii, tineri și ei, în uniforme impecabile. Comparativ cu aspectul străzii la Paris, unde tineretul masculin este astăzi așa de rar, ai fi­ dis­pus să crezi că rezervoriul în oa­meni al monarh­iei este­ aproape neatins, dacă nu ți-ai aminti că din ținuturile românești ate Habsburgi­lor au fost ridicate dea valma, copii și bătrîni, iar­­ în­ curînd și femeile voinice au fost chemate pentru serviciile­ auxi­liare ale armatei. La Budapesta aproape aceeași atmosferă, cu oarecare deosebiri. Cea dintîi ne-a fost pusă în va­durt de chelnerița de la cafeul New­ York în momentul cînd își lua comanda: ,,­aici avem plină albă fără carte“, ne-a ră­spuns la întrebarea noastră cu toată mîndria nației maghiare. La restaurant, pe lîngă pline al­bă fără­ carte, am găsit și b­oni care suficientă în farfurie; deo­sebirea n’a mers mai departe cînd a venit socoteala ne-am amintit din nou că eram în mo­narhia habsburgică. Constatînd această unitate și solidaritate la vecinii-noștr­i din statul­ dua­list, trebue să-i dam Cesarului ce-i aparține­ la Budapesta pla­ntești cît la Viena, dar în schimb nu rămîi flăm­înd. Ceea ce te izbește le. Budape­sta din primul­­ moment așunt manifestațiile de dragoste pen­tru vecinii noștri dela Sud Re­vistele ilustrate ungurești, ca și suplimentele gazetelor, răsfață pe toate paginele tipurii de ofi­țeri și soldați bulgari, iar ex­plicațiile sunt adesea notate și în bulgărește. In „ha­t”mrile ziarelor vederile de fie cîmpul de război reproduc foarte des pe țarul de la Sofia și pe­ împăra­tul de la Berlin — căruia la Bu­da­peste, i se­ spune pretutindeni împăratul Vilmoș — dar puțin gr­ai rar pe cel de la Viena,­­ Vi­trinele librăriilor și ale colpor­­terilor de ziare­ si reviste sunt în sfârșit pline de voclum­e mari și mici, pe ale căror coperți s­e resfață, în compozițiuni variate, numele țării de dincolo de Du­năre, Bulgaria Potopul acesta de bulgărism are o manifestare și mai vie în mulțimea de ofițeri ri solde... buteani ce a­r văzut­­.- s­­ăz­i' s. ni­mele în­­ ap­reia unoară am văzut chiar pe Eli­sabeth-ul, o companie bulgară în ținută de campanie. Ce rost avea­u am putut ști, dar în ori­ce caz manifestările acestea nu­­ nații înrudite prin comuna Toi descendență turanică. De la Budapesta spre țară au­ avut în tren prilejul si­ <­­unos„ mojicia unei doamne maghia­re, — desigur de bună­ condiție, căci cunoștea multe lucruri și vorbea franceza și germana, —, pentru motivul că tovarășul meu a găsit cu cale să-i răspun­dă, la observația ,că­­ Parisul este foarte trist după informa­ți­unile sale, că Francezii nu mai petrec astăzi ca să facă economie spre a putea susține sarcinele luptei în care sunt angajați. La Bra­șov scena scotocirii minuțioase de la Feldkirch s’a repetat cu aceeași strășnicie și, ca să fim drepți, cu mai multa brutalitate, aci toate onorurile erau rezer­vate purtătorilor de pașapoarte românești, căci ceilalți călători erau lăsați să treacă fără nici o plictiseală spre România. No­roc că am renunțat la ideea de a ne procura d­e o lista modei de bucate­ cu prețurile atît la Viena cît și la Budapesta, căci faptul acesta s’ar fi putut inter­preta ca o tentativă de a spio­na... slăbiciunea monarh­iei la stomac. Citeva cuvinte asupra lipsei și a­­ scumpetei , alimentelor. Blocujul Aliaților face în pri­mul rînd să se producă lipsa — căci îngreuiază aproviziona­rea —, dar el are mai ales e­­fecte asupra prețului ali­monte­ lor. Cu toată spărtura blocusului pe urma evenimentelor din Bal­cani, lipsa se va acoperi în par­te, dar scumpetea va fi mai cu greu combătută. Produsele i­n­­dustriale ale Puterilor Centrale f­ii­ind în neputință de a inunda lumea prin faptul stării de răz­boi cu principalii lor cumpără­tori, cît și din cauza biocnsuirii mărilor, ele nu mai pot juca un rol în schimbul cu produsele a­­limentare și astfel acestea sa scumpesc. Este toc­mai situația unui fa­bricant pentru care viața ar de­veni ucigător de scumpă și săi­ conduce la ruină din ziua cina 1 sar ridica putința să-și vinda mărfurile. Numai după o trecere prin .rana •>; Budáé,-.te, voința Alia­ților de a prelungi cît mai mult războiul, — cu toate succesele incontestabile de pînă acum ale Puterilor Centrale, — pare înte­meiată, iar discuția din presa austro­-germano-maghiară asu­pra artei de a încheia pacea la momentul oportun, capătă un adînc înțeles. jf. D. DESTĂINUI­RLE scrisorilor și d­ocumentelor agenților diplomatici din Salonic —­ Radiogramă *— Lyon, 3a. — Printre hir­­tiile­­ luate de la consulii ina­mici din Salonic s’au găsit documente care atestă că ți­ganii diplomatici ai Germa­niei și ai aliatelor sale se îndeletniceau cu spionagiul nu numai in contra puterlor Intelegerei, ci și în contra Greciei. Intr’un interview de cu­­rînd, regele Constantin ar fi declarat că are sentimente amicale pentru Germani, ca­re însă îi corespund rău. Ast­fel, in­tr’o scrisoare a d-ttei Walter, soția consulului ger­man din Salonic, se citesc următoarele: „Dacă Grecii nu vor să ridice degetul ca să ia la goană pe soldații in­telegerei, bravii noștri lup­tători nu se vor jertfi pentru gunoaele grecești (in nem­țește „Griechisches Gesin­des"), __ ci ii vor mătura ne toți." Ziarele reproduc în fac­simile interesantul frag­ment al scrisori. Documentele oficiale nu sunt mai puțin instructive decât scrisorile private, iată, de exemplu, părerea d­ini Kniatcowsk, consul general al Austriei: „Salonicul ar fi o bază navală de cea mai mare utilitate pentru Germa­nia și Austro-Ungaria", Producția nafiii la Baku Borna, 28.— Stocările de nafiâ la Baku se urcau­ la sfîrșitul­ sta­giunei de navigație ( Ncembrie [ v 1.) la 41.800.­000 fu uzi, care e ci­­fra cea mai înaltă atinsă de la 1910 încoace. (A. T. 1.) Isars Zoje 8ek­, 20.— Împăratul a primit in audiență pe președin­tele DusrÄk imperiului, care i­a Prezenta suveranului rapertuî a­ j wk.-*-îi— cinismnâi- buîc.­i wmn lit­­e — Serviciul nostru telegrafic — In jurul evacuărei peninsulei Gallipoli Nauen, 30. — Asupra eve­nimentelor din SediUbahr a­­vem numai informațiinni tele­grafice foarte scurte. Acestea arată ca Englezii au încercat vi*noaptea de Duminică spre Luni să îmbarce, trupele fiind apărate de trei crucișătoare. Turci, observînd aceasta, au început spre zum un atac cu baioneta, căruia i-a urmat o luptă sîngeroasă. Enver Pașa a comunicat în Camera turca neisbînda expedițiunei anglo-franceze in contra Dardanelelor, ară­­tind ca plenipotent­arii au crezut că Dardanelele nu vor putea rezista, d­ar Osmanlii au arătat acum că poarta Is­­tnului, care a rămas închi­să de cînd se găsește în min­­uție turce, va rămâne și pe viitor închisă și nici un stră­in nu o va trece vreodată. Camera a luat hotărirea să trimeată armatei salutări și felicitări. Și Constantinopol a avut loc eri retragere cu torțe și manifestațiim în fața lega­­țiunilor germană austro-un­­gară și bulgară. Politica engleză își dă os­teneala de a se arăta mul­țumită de nereușita di­n Dar­­danele. Asc­utih a declarat în Camera Comunelor că retra­gerea din Gallipoli va fi con­siderată ca o­p­erațiune din cele mai de seamă arătând că ofițerii cari au luat pan vor primi întalte disticțiimi.­ceste cuvinte urmăresc sa­pul de a înșela popoarele st­­ine asupra adevăratului mo­tiv a acestei retrageri silit Trupele engleze par totuși ghidi altfel. Pe frontul occidental Luptele din Champagne. —­­Lupte aeriene lângâ Dixmudle — Prin telegrafia fără fir — Paris- 29. — Tunurile noastre de tranșee au distrus un deposit de puști al dușmanilor. După non­i inform­a­țiuni venite din Champagne, se confirmi că tirul artileriei noastre, apărarea tranșee­lor și contraatac­urile noastre au făcut, să eșueze cu desăvîrșire un atac important al dușmanului, la care a­u luat parte trupe de un efectiv de cer , k­"­­rliiyif: i/?n­ Contraatacurile noastre și lup­tele cu, grânate de astă noapte au­ izgonit pe inamic din postu­rile ocupate de­ ei, exceptînd un mic unghiu la vest de casele din Champagne unde fracțiuni duș­­mane se mențin cu greutate. Ti­rul, în special acela al artileriei noastre a cauzat, Germanilor "pierderi grele. Luptătorii noștri au impresia de a fi obținut un succes important. Pe ziua de cei trei avioane au avut o serie de­ lupte cu avioane inamice de tip Forkker, deasu­pra liniilor germane in apro­piere de Dixmude. Utahl din a­­vioanele noastre, atacat de un Forkker, a fost silit­ să ateriseze. Avionul­ inamic a­ fost insă asal­tat, la rândul său. de ale noastre cari a­u­ tras asupra lui, dela o distanță de 23 m., cu mitraliere ș­i a fost doborât. Un alt aparat francez a atacat de asemenea un Forkker, care a căzut in pădu­­rea Houthwest, la sud est de Dixmude. Comunicat german Norddeich. 30.­­ Atacuri inamice în contra tranșeelor luate de noi la nord de Mas­siges au fost respinse. Nu­mărul prizonierilor se ridică la 480. Un avion francez înarmat cu un tun de 3,S centimetri a fost silit prin­­î4-’c.lupta­ aeriană să aterise­­ze la Woumen la sud de Dix­­mude. Atît aeroplanul cît și echipag­ul au căzut nevătă­mate în inimile noastre. Un biplan englez a fost împuș­cat într’o luptă aeriană la Tournai. Duel de artilerie între Francezi și Germani — Radiogramă —­ Paris, 30. — intre Avre și Oise, în noaptea de 27 sp­re 23, o recunoaștere puternică germana care încerca să se apropie de liniile franceze in regiunea Ribecourt, a fost decimată de focul francez. A lăsat pe teren cîțiva morți și răniți. In cursul zilei, bateriile franceze au făcut stricăciuni mari lucrărilor germane din sectorul de la Pompelle. La sud-est de Reims, în Champagne,­ s-a urmat un duel de artillerie. Francezii au bombardat cu succes tranșeele germane dintre muntele Te­iu și dealul M­es­tul. ■ * La ■ ■ Tlr S­up' % ■ .Te .în.vC e „in tran­șee au spulberat două bloc­­­­hause germane. la Argonne, artileria grea franceză a damnat o parte dintr'o lucrare germană de Pe KratjOalcani Salonicul bombardat de escadrilă de aeroplane germane Nauen, 30. — O escadi compusa din 12 aeroplani bombardat in ziua de 25 . Ionicul în deosebi lagărul i­glo-francez cauzind incert Două aeroplane inamice fost doborîte; escadrila u­mană nu a avut nici o guba. Lupte!»? dintre Muntenen?­ și Austriac! — Radiogramă : Lyon. 30. — Telegrame din Geneva și comunic oficial muntenegrean sem­nează înverșunarea luptei pe frontul muntelui Low în urma­ căreia poziția Cul a ramas în mîinile striacilor. Pe fronturile de la v< est și pe frontul Herteg­neî, atacurile Austriacilor fost respinse. h Iroiiful ajisiro-ita! Comunicat italiav - Coltano, 30. — Actil artileriei continuă pe tot f­tul. Inamicul întrebuind­ mult tunuri de calibru n mai cu seamă în zona n­telui Spii la sud-est de verete­șii Monfalcone; tuși nu reușește sa proi de­cît pagube neînserait In seara de 26 inamicul a cercat un atac cu infam în contra pozițiunilor stre din muntele Siex­i Col di Lana, dar a fost ime­diat respins de vitezele noa spre trupe. Cadoru PLECAREA­ recruților francezi din con­­tingentul 1917 Lyon. 30. — Recruții pa­rizieni din contingentul 1917, chemați sub drapele, au ple­cat ori pe cîmpul de luptă prin diferitele gări ale Ca­­p­talei. () mulțime numeroa­să a aclamat pe tinerii sol­dați plini de veselie și de en­tuziasm. Mdreierea lucrărilor Camerei și Senatului francez. Lyon, 30. — Camera de­­putaților și Senatul au înce­put prima ședință de rem­­izare. Constituindu-se biroul d-nii Desch­anel și Dubost au fost realeși președinți. Lri îi Lai la toma, 28.— In ultima sa,se în t­­rmină a lunei Decembrie fit. o., ro­­zer va i­e aur a baccei Franței e sporit cu 44 milioane de frânți ( A. T. D *

Next