Universul, februarie 1916 (Anul 34, nr. 31-59)

1916-02-01 / nr. 31

Uitarea studenților — Cîteva explicații și un inslemn — Studenții din Iași­­ au hotarit ab­­ținerea de la cursuri — cuvintul de grevă, luat din limbajul ate­lierelor nu poate fi întrebuințat, căci nu văd... natroni nici sa­ lab­ili. O parte din cei de la Bu­curești cer solidarizarea cu cole­gii lor ieșeni prin același act de părăsire a cursurilor. Lumea nu știe exact de ce e vorba; studenții din București chiar nu o știu poate precis. Aceasta mă face să dau întîi unele lămuriri, cu care mă simt dator și față de nafelie și față de studenții încredințați nouă nu pentru a-i indiona ca carte și a-i pedepsi în orice miles ci pentru a-i sfătui și îndruma, părintește» în toate împrejurările. Și la Iași ca și oriunde» pe lin­gă marea majoritate care dorește întrebuințarea împrejurărilor ex­cepționale de astăzi neutru înde­plinirea vechiului vis al poporu­lui nostru, este și o minoritate austreiilă sau m­aofeiarofilor des­perată pentru că Ea poate birui. Dintre aceștia face pamte un om politic din București, d- Virgil Axion» care a dobândit o catedră universitară la Iași. Studenții de acolo îl cunosc și astfel de cit ea profesor­i ei. desvăluesc prinți din memoriu că au fost ai atut­orii săi electorali, tolerând chiar­ ca sim­ple observații discrete, ca d-sa să tipărească manifeste studențești în favoarea candidature­ d-sale D. Virgil Am­sa conduce un ziar ,»Moldova“» răspândit peste Car­­pați prin îngrijirea administrației ungurești, sau adus înainta acre în această privință, constatînd a­­bonamente mai mult de cît sus­pecte. Ele au făcut, spun iarăși studenții, ca legatura politica din­­tre ei si d. Virgil Arion sa se ru­pă. D. Virgil Arion a fost fug­it de o societate de doamne să fie o conferință. A ales nu Teatrul Național» mai vast,­­ci aula uni­­versităței. A anunțat un subiect care putea să permită explicații personale, nu auditoriul care sa adunat și din care o parte era compus din studenți s'a manife­stat violent contra d-sare. Senatul universitar a pedepsit pe studenți, deși ceea ce se petre­cuse a avea legătură cu­ nici o lecție­între pedepse era și interzicerea pentru cîțiva de a fi aleși la so­cietatea studențească a­­»Centru­lui“. Un regulament aspru» de­cretat în vremi anormale, dă drepturi întinse la supraveghere autorității universitare. Ea con­firmă sau ba pe aleșii societăților, ea nu are însă dreptul să excludă de la alegere Răspunsul a fost abținerea stu­­denților de la cursuri. Senatul a opus supendarea cursurilor și a impus declarații individuale de supunere, care nu por contribui da sigur ,să întrszie la studenți simțul, atît de necesar» al dem­nității umane. Dacă aș fi rector la Iași» eu aș face așa, fie ,și în canalul unor greșeli de tact în care tempera­mentul meu nu ar fi atras . Mi-aș da seama de momentul de azi, care nu favorizează niciun fel de personalism, fie și în forme mai înalte» și, cu ajutorul cole­giului universitar ar căuta mo­dalitatea prin care» fără știrbirea autorității — necesare — a uno­ra și fără jignirea demnității —■ indispensabile — a altora» s’ar restabili relații între părinți și fii sufletești, cari mîine umăr la umăr vor avea să apere aceeași tară. Dacă aș fi student, m-aș feri de a preface în chestia de ambiție pe teren de luptă ireductibilă o grija de demnitate si un nobil scrupul national. Studenții­­ din Iesi sunt legați printro manifestare publică și printr un act. Cei din București­ încă nu. Către ei mă adresez aici Lucrăm împreună la răspîndi­­rea și înaintarea științei. E o con­tinuă și înălțătoare colaborație pe care nimic nu trebue s-o în­trerupă­ Cu atît mai pu­țin insti­gația de natură politică pe care tinerețea noastră nu se vede, dar pe care le recunoaștem de la cele dinții șoapte ale ipocriziei ațîță­­toare de la cele dinții apariții pe scenă ale agenților cunoscuți nouă mai bine de­cît vouă. O „grevă ’ și o „grevă” imedia­tă» o ,»notificare“ către noi ? Dar de ce ? Ce v-am făcut de nu voiți să fim, pe un timp indefinit, ală­turi pe drumul de muncă al o­­cupațiilor noastre senine ? Și ce urmăriți prin „grevă”? Să ne siliți a schimba o hotărîre pe care n am luat-o, o declarație pe care n’am făcut-o fiindcă nici nu ne-am adunat prin organele noastre legale? Să ne jigniți și împiedecați fără motiv, ca și cum­ o solidaritate de patroni ne -ar lega pe toți profesorii față de voi, muncitorii solidarizați?­­ ’ Feriți-vă de­­ fxrișii Liposlali­­ și feriți-vă și de oamenii de treabă, onești, cari nu s­au deprins încă, în tinărul lor avânt, să vadă in­tim neted, ținta și drumul și a­­poi să facă fapte. Adunați-vă într un număr care să dea însemnătate adunării voa­stre. Supuneți Senatului vostru, colegiului universitar îndoielile și criticele voastre. Veți găsi, vă asigur, mulți cari să vă înțelea­gă. Vom căuta împreună, con­­sultîndu-ne și cu autoritatea șco­lară, modalitatea prin care să în­­lăturăm de­asupra colegilor vo­ștri orice atingere de demnitate fără să atingem demnitatea în­vățătorilor lor, asupra maturită­ții cărora a bătut, poate, ca și a­­supra tinerețelor studențimii vini­tul aspru al pasiunilor. Studențimea din București va arăta astfel că nu un deșert î-am vorbit noi aceia cari cerem în fiecare zi respectarea prin con­cordia și reculegere­a momente. Ion da dureroase așteptări și de sfinte speranțe in care trăim și asupra cărora se va opri in vii­tor, vă asigur, un ochiu fără de milă. N. IORGA Pin presa noastră f­e fteneralul SR, GRAINIDIAM. Zilele trecute» ziarul cel mai însemnat al guvernului „L’Indé­­pendance roumaine”, în done nu­­mere la rînd, m a luat în respăr și mi-a aruncat cîteva grenade de mină» aprinzătoare, ca cele după emura­ de război din șan­țurile vrăjmașe. Ele mi-erau a­­dresate mie personal, iar nu „30­­ni versului”, ca să citesc în rîn­­duri și printre rind­uri, că se va ocupa de aproape de soarta a­­cestui ziar! Vina mia era, că mi-am luat uneori voia, nu de a ataca gu­vernul si pe oamenii de la pu­tere, ci de a le da cîteva sfaturi bătrînești, mai ales in scopul u­­nirii tuturor Românilor in con­tra vrăjmașilor străini. Supărarea confratelui nostru era firească, căci, — după­ cum se spune Polyice în »Xe Figaro“ „este un fapt netăgăduit» ea ca­­,»menii dela putere,, în toate ță­­­rile și sub toate guvernele» s-au spătruns foarte rar de vorbele ț­ lui Boileau: „Placă-ve mai bine .»sfatul decit lauda, oricui“. Sfatul meu mai de seamă, în vederea unirii, era cu privire la presă, pentru ca ea să nu ațîțe o­­­posițiunea sau opiniunea publică, ci mai bine ,să o îndrepte cînd greșește, iar guvernul să fie di­rectorul îngăduitor al presei in general. Căci« iarăși Polyice ne spune» că: „Un guvern,­­care dă mîna »,presei, face o faptă foarte în­țeleaptă, atît în interesul pur .»fizic,­ cît și in interesul ș.av..prof. ♦»prin. Mai întîiu, un grăunte de >,adevăr, cum­ se știe, se găsește, ,,adesea, în diatribele cele mai „vii- Apoi, guvernul se întărește “,prin încrederea ce el arată în »­propria sa forță... Toată istoria „furtunoasă a libertății presei “­­,arată, că aceasta a fost totdeau­­a,una de folos guvernelor inter­­ligente“. Cu toate acestea, confratele li­beral a judecat intras­tfel și s-a supărat. Dar iată, că era un ziar con­servator „La Politique”, me ia în primire, cum iau căprarii la cazarmă» pe recrutul la instruc­ția... ziaristicei, și mă acuză, că sunt sechestrul plătit al guver­­vernului Brătianu la ziarul «ră­posatului Cazzavilan“! Cu alte cuvinte, unul mă acu­ză, ca fac politică anti-liberală, iar celalt, că fac politică libera­lă ! Asta e soarta presei indepen­dente, dar tocmai asta dove­dește independența și liberta­tea sa. „La Politique” însă,­­­ ne face onoarea d­e a adăoga insul­tele și spiritele franțuzești, cu cari Francezii s-au dus la răz­boiu în 1870, și desigur, că ea va avea aceeași soarta ca și Francezii atunci. Eu nu sunt tocmai așa recrut în ziaristică, în care fac „in­strucție” iuGă de la 1878, scriind în reviste militare și chiar in ziare politice. Am mâncat chiar zece zile închisoare, după râs­­boiul din 187S, de la Ion Brătia­­nu, ministru de răsburiu, fiind că am scris un articol iscălit contra... Rusiei în ..România li­beră“» patronată, ca și astăzi „­Moldova“ de­.­ D. Petre Carp! Ce contrazicere. — îmi va zice „La Politique“» — căci azi nu mai scriu contra Rusiei» cum ar dori ea, și cînd aș fi un esce­­lent ziarist! Să scrie genera­lul maghiarofil, care a zis, că România vrea să se umfle ca broasca din fabula cu boul- Dar, eu am fost trimis în 1869 de Ion Brătianu în Școala militară, ca să mă bat cu Ungurii, și, de a­­tunci și din școale, am remas vrăjmaș al Ungurilor. Dintre toti Românii, numai ve­chiul meu prietin și camarad de bancă, la Sf. Sava, d. Al. Mar­ghiloman, împreună cu puțini alții, s­au schimbat și au uitat visul lor din copilărie- Nu pu­țini Români, —■ cum a zis d. Carp la Cameră, — au avut acest vis, ci un neam întreg. In loc de argumente pentru combaterea politicei noastre ex­terne, „La Politique“ ne înjură de la începutul răsboiului, nu­mai pentru că nu suntem pen­tru Unguri, căci altfel nici n’am răspuns, nici n’am provocat o vreodată. Ea este, dar, nedreaptă și puțin poleită, mai cu seamă in limba lui Fénelon și Mistiére!­­Eu am scris aci articolele mele un an de zile, fără plată, numai pentru cauza națională, pe cind redacția „Politicei“ a fost, de­si­gur, plătită; totuși ea este care luptă gratuit pentru idealul său unguresc! Eu, scăpând de sarci­nile „Universului , vom­ conti­nua a lupta oriunde, fără plată. Face oare și redacția „Politicei“ tot așa?! S’o vedem! In cît privește somațiunile și amenințările pe care „La Poli­tique” le adresează guvernului, la răfuiala ce-i făgăduește, cred că guvernul este destul de tare și la largul lui, pentru ca să răs­pundă. De­sigur, însă, că „La Politique” îl va înfunda și pe el cu dovada, că și membrii guver­nului au leafă, iar d-nii Marghi­loman și C. Arion, ori V. Arion și Slavici, cînd vor veni mîine la putere, vor refuza, fără nicio în­doială, nu numai leafa de la Stat, dar și de la particularii cari, cîștigă. Sărmane gazete românești! Nenorociți cititori! 30 Ian- SJ6. Atitudinea României și presa engleză Londra, 29 (11).— Agen­t­a Reuter ne comunică următoarele: Articolul de fond din ziarul Daily Chro­nicle spune că politica a­­menințătoare adoptată de Puter­ie Cen­trale cu privire la România arată că n'am decis de­geaba să ținem și să fortif­iăm pozițiile Salo­nicului. Guvernul r­o­m­a­n care, după cum știe ordine, a observat o neutralitate strictă, este acum liniștit. E însă hăr­uit de guvernul german pentru că a îngă­duit vinzarea unei cantități de grîu Angliei, grin pe care l am plătit un aur, pe cînd Germania lui putea sau nu voia să facă acest lucru. România avea dreptul de a vinde cerealele ei oricărui cumpărător care oferea con­dițiile cele mai bune. Dacă anglo-francezii a­r fi abandonat Balcani după in­fringer­ea Serbiei, România nu ar fi știut încotro să se întoarcă pentru a cere ajutor decit Rusiei în cazul cînd a­­menintaile germane s’ar fi realizat. (A. T. Bmigl.). DIRECTORUL ziarului «Vorwaertz» suat în judecată Londra, 29 (li). Ziarul­­,Vossische Zeitung“ anunță că directorul ziarului ,„Vorwaerts” a fost dat în judecată pentru încercări făcute de a provoca ura de clasă și con­travenție la ordinele autorităților militare prin publicarea a două broșuri intitulate: „Cine are răs­punderea războiului“ și ,Mania anexărilor"’. Jurnaliști francezi vizitează Anglia Londra> 29 (11).„Un număr de jurnaliști francezi care se găsesc acum în Anglia au vizitat ori cî­teva fabrici importante de muni­ții și o parte din „marea flotă“. Au­ arătat un mare interes pentru tot ceea ce au văzut și și-au ex­primat profunda lor admirație, pentru hotărîrea arătată de în­treaga Anglie, pentru continua­rea războiului cu cea mai mare energie, contribuind astfel la so­lidaritatea reștuzei aliaților;;. Agitația studenților din București — Solidaritatea cu colegii de la Iași.—Greva a fost declarată în principiu — •Studențimea din Capitală s’a întrunit Vineri seară pentru a lua ultimele hotărîri în chestiu­nea grevei. Studentul BANU (medicină), vorbește cel dinții și arată că pentru reușita deplină a mișca­­­rei studențimei e necesar a re­uza, și într un interval cît se poa­te de scurt, de toate mijloacele pentru îndeplinirea“ tuturor for­malităților premergătoare grevei. Așa ; să se ia o înțelegere de­finitivă și hotărîtă cu studente tuturor facultăților ; să se aducă la cunoștința rectorului și profe­sorilor hotărîrea studențimea, mai ales că mișcarea bucurește­­nilor nu e îndreptată contra­ra, ci numai ca solidaritate la cauza dreaptă a studenților ieșeni , și în sfîrșit să se pună în cunoștin­ță d-l ministru Duca. După a­­cestea greva să ia ființă­ NICORESCU (litere).­­ Este de părere ca pentru aceleași mo­tive arătate de d. Banu, să se în­ cunoștiințeze rectorul că, stu­dențimea bucureșteană se solida­rizează cu studenții ieșeni și să ceară în acelaș timp a se inter­veni pentru ridicarea pedepselor aplicate și numai după acestea, ca un ultim mijloc, să se declare grva. REMUS GREGORIAN (litere, —•Propune instituirea imediată a unei comisiuni care să aducă la îndeplinire mijloacele pașnice ex­puse cum va crede de cuviință și, într’un timp cît se poate de scurt. VINTILA (științe). — In nu­mele studenților de la facultatea de științe declară că se asocia­ză la grevă. Studentul GEORGESCU, spune că părerea rectorului Universi­­tăței din București a fost de la început pentru o intervenire ki la și Sfătuește a avea răbdare încă cîteva zile (Se naște tu­mult, studenții vociferează). — Studentul DIMITRIU, ceargă să vorbească în acelaș sens­ (se naște din nou tumult). După restabilirea liniștei, ■­* dentu! FOTINO (drept). Mătură ideia lansată cum că studenți­mea bucureșteană nu ar­ fi pe deplin edificată asupra cazului dela Iași, și cere a se lucra cît mai în grabă, declarîndu-se gre­va imediat, spre­ a nu se descu­raja colegii ieșeni. MARINESCU (litere). — E de părere a se pregăti greva pe foa­­r­te solide spre a se înlătura orice griji. Aduce la cunoștința studen­ților că întîlnind pe d. profesor N. Iorga, d-sa i-a comunicat că pedeapsa aplicată studenților de la Iași e ilegală,­­ asemeni și procedarea rectorului de a se a­­mesteca în organizațiile studen­­ățești este tot ilegală. Studenții îSunt liberi să-și facă orice socie­tate, să aibă orice comitet, atît timp cît ordinea și morala sunt păstrate. .Propune sa se intervi­nă pe lingă profesorii universi­tari parlamentari și pe lîngă alți parlamentari spre a aduce che­­­stiunea studenților de la Iași și în parlament. Mai vorbesc în acelaș sens stu­denții Medianu (farmacie), Ba­­lanțof (științe) și Voinov (științe). Se proclamă ca membru de onoa­re studentul Popa de la Iași con­ducătorul grevei. Cel din urmă vorbește studen­tul BANU care explică cum că nu se vor face interveniri în sensul celor arătate de d-sa, ci numai simple comunicări, recto­rului, profesorilor și d-lui mini­stru Duca. Greva se consideră deci declarată, în principiu, ră­­mînind ca’Luni, în caz că lucru­rile vor fi tot în starea de azi, să fie declarată efectiv. In urmă se alege următoarea comisiune: Banu (medicină), Remus Gregorian (litere), Mari­­nescu (litere), Tr. Georgescu (li­tere), Kirnoagă (științe), Nicore­­scu (litere), Georgescu (științe), Antonescu (drept), Fotino (litere), Balanțos (științe), Jianu (științe), Medianu (farmacie), Tomescu (teologie) și Radoslav (medicină), cari să facă comunicările nece­sare și să lucreze pentru organi­zarea și conducerea grevei.­­ Au fost convocați pentru Du­minică dimineața la gara de Nord toți studenții, spre a primi delegația studenților dela Iași. Tot Duminică dimineața, vor avea loc ședințele plenare ale­ tuturor societăților studențești speciale iar, după amiazi, în o oră și într’o sală, care se vor a­­nunța la timp, adunarea genera­lă a întregei studențiroi bucureș­­tene, dimpreună cu delegații stu­denților ieșeni. B. B. Greva studenților ieșeni persistă lași, 30 Ianuarie Studenții greviști persistă în atitudinea lor. Și azi au ținut o consfătuire la centru, unde au fost Inștiin­­țați de declarațiile de solidari­tate și agitația colegilor lor din Capitală. "Unii studenți agită ideea con­­vocărei unui congres general al studenților. In cazul cînd acea­­stă idee va fi aprobată, congre­sul general se va ține cel mult peste 2 săptămîni. Pe mîine­­ dimineață sa așteap­tă întoarcerea din București a delegației studenților greviști care va expune greviștilor rezul­­tatul intervenției la d. ministru al instrucțiunei, la d-nii parla­mentari și la centrul studențesc din acel oraș. Un număr de profesori uni­­versitari, intre care unii favora­­bili cauzei studenților au ținut o consfătuire discutind pe larg conflictul dintre studenți și uni­versitate. Unii dintre profesori au sus­­ținut că hotărîrea Senatului U­­niversitar prin pedepsele apli­cate și prin închiderea Univer­­sităței nu este in conformitate cu drepturile ce acordă legea și regulamentul invățămîntului. Nu s'a luat însă nici o decizie. Se crede că prin intervenția unor dinntre d-nii profesori pe lângă d­­rector și Senatul uni­versitar și pe­­ngă studenții greviști conflictul se va putea aplana prin bună înțelegere. La 2 Februarie se­­ va face ale­­ger­ea­ decanului facultăței de medicină și a unui membru în Senatul universitar, din partea acestei universități. Aiți studenții cît și profesorii dau o deosebită importanță a­­castei alegeri. D. Briand explică rostul călătoriei sale la Roma -O- Roma, 29 (11). —• Corespond *mentul din Paris al ziarului Messaggero a luat un important interview d-lui Briand înainte de plecarea d-sale la Roma. Prim ministrul francez­ a înce­­z­ut prin a-și arăta sentimentele sale de vie admirație și dragoste pentru Italia. Explicînd apoi călătoria sa la Roma, de Briand a spus că ea este o dovadă de adîncă sa sti­mă pentru prietenia și coopera­­rea Italiei, Quadruplet dispune de o atit de mare și de puternică energie materială și morală, că victoria ei este sigură. Această victorie va fi însă mai grabnică și mai desăvîrșitâ printr'o unitate în străduințele Aliaților. Astăzi , a adăogat d. Briand­­ mă duc la Roma tocmai pen­tru a asigura în înțelegere cu guvernul italian unitatea indis­­pensabilă întregei activități a Quadruplet. Aliații trebue sa aibă o încre­dere reciprocă sprijinită pe cea mai desăvîrșitâ cordialitate, ori­care ar fi forțele lor, oricare lip­surile și nevoile lor, prezența alături de mine a gî*­fului Statului 11,iar, și a sub­se­­cretarului de Stat de la departa­mentul munițiunilor este o indi­­­cație îndestulătoare, în ce prive­­ște coordonarea străduințelor în­drumate să ne aducă victoria de mîine. Dar pentru că izbinda este încă o problemă de rezistență ci­vilă, ne vom ocupa — după cum se poate deduce din prezența in Italia a persoanelor cari vrai în­soțesc și de toate acele probleme de ordin economic și financiar, pentru rezolvarea cărora Italia­ trebue să se bizue pe solidarita­­tea Aliaților săi. Odată sprijinită, înviorate și întărite de fapte sentimentale, de solidaritate între Puterile Qua­­druplei, odată înfăptuită unita­tea străduințelor pe țărimul pre­­gătirilor, — va fi ușor să ajun­gem și la o unitate de conducere in acțiunea politică și strategică printr'o conlucrare a organelor respective indicate. După cum vedeți — indice textual Briand — sentimentele mele pentru Italia sunt însufle­țite in ceasul plecărei de cea mai cordiala prietenie. Sunt sigur că la reîntoarcerea in Franța, colegii mei și cu mine vom aduce cu noi bucuria de a­­• îmbrățișa”, înainte de a pe a- vnta din no n luptă, o ființă scumpă. O spun pentru că știu că Ita­lia este pe cil­da generoasă t­n hotărîri pe atît de chibzuită în executare. * Corespondentul ziarului Mes­­enggero adaugă: Scopul vizitat d.lui Briand este deci de a ri­­■ripi orice urmă de neîncredere sau nemulțumire pricinuită de motive economice, de a da gu­vernului italian mijlocul să-și­ exprime sfaturile sale­, de a se face ca ele să fie primite de cei­­lalți Aliați și în sfîrșit de a se lua măsurile necesare, pentru desăvîrșirea funcționarei Consi­liului directiv militar și de a se înființa un sfat suprem diplo­matic. De aceea covorbirile care vor avea loc la Rom­a sunt de o deosebită importanță în marea luptă de care atîrnă soarta răz­­boiului. * Același aprecieri se fac Cor­­riere della Sera, Tribuna, Gior­­nale ,Italia și toată presa ita­­liană. (A. T. I.). Bnlefinul Agenției telegrafice a Nordu­lui șî a Sudului Sîivațiunea Petrograd, 29 (11). — Pe fron­­tul nord­ de la Riga pină la Dwinsk, silințele Germanilor ca să-și întărească pozițiunile, au fost nimicite de focul artile­riei rusești. Pe frontul sud al­­ Galiției, intre Rovno și Luzk, armata rusă, după ce a luat înapoi două dealuri, a făcut mulți prizonieri austriaci. Alte succese s-au mai semna­lat asemenea în împrejurimile localității Zalesoisky și Hora­­disce. Pe frontul turcesc, precum, șî­ în Persia înaintarea vitorioasă a Rușilor continuă. * Partidele Dumii urmează cu discutarea programului lucră­rilor Camerii. In cursul discuțiunii, s'a pro­pus să adreseze Parlamentul im­ apel populațiunîi ca să lupte cu stăruință și energie în contra dușmanilor Patriei. • Deschizînd ședința Consiliului leaderilor partidelor politice de la Cameră, prezidentul Dumii, d. Rodzvanco a comunicat in­vitarea ambasadorului francez d. Paleologu, care, în numele guvernului francez, cere ca de­putații ruși, hotăriți să se ducă în Enghitera, să binevoiască să se oprească și în Franța. « Prezidentul consiliului de mi­niștri d. Sturmer, a fost numit ■ prezident al Comitetului finan­­celor. Cumularea acestor două func­țiuni este necesară, pentru că Comitetul financelor discută multe din chestiunile care sunt apoi supuse direct la cercetarea Consiliului de miniștri. • Luni, pleacă in Anglia, grupa reprezentanților marilor ziare rusești și literați, ca să studieze la fața locului fabricarea mate­rialului de război, precum și ca să-și dea seama de situațiunea internă a Angliei. Consiliul de miniștri a amânat proiectul de impozit asupra veni­­tului, motivîndu-și deciziunea pa opozițiunea ce Camerile de co­­merț și de industrie manifestă in privința acelui proect. Vizita d-lui Briand și Bourgeois la Roma Roma, 27 (9). —. Miniștri fran­cezi d-nii Briand și Bourgeois, însoțiți de ambasadorul Franței, d. Barxete, au făcut o vizită pri­mului ministru italian, d. Calan­dra la palatul Braschi, ministerul de interne­ Această întrevedere a limit trei sferturi de oră. D. Salandra le-a prezentat pe secre­tarul de stat d- Celesta și membrii cabinetului său Apol d-nii Briand și Bourgeois au făcut o vizită d-lui ministru Sonnino» la Consulta. Diseară, va avea loc la Consulta im prînz în onoarea d-lui Briand și misiunei franceze­ (Ștefani). Bi­ PEHSUL Arestarea ambasadorului turc Ilin Teheran Petrograd, 28 CIO). — Se tele­­grafiază din Teheran că, lîngă Keredjo, o patrulă de cazaci a a­­restat patru europeni cari au fost recunoscuți ca fiind: ambasado­rul Turciei la Teheran. Assim bey, atașatul militar austro-un­­gar la Teheran și doi austriaci prizonieri de război în Rusia și cari au izbutit sä fugă în Persia. (Westnik). Numai prin Concurs la Universități­ ­le Profesor Dr­ N. MALDARENGÜ. Toți Românii care iubesc pro­gresul, ridicaera prestigiului și , desvoltarea reală , nu numai prin înmulțirea catedrelor, a în­văță­­mîntului nostru superior, vor saluta, cu deosebită bucu­rie, reformarea în spre bine a unei părți din cele mai impor­tante ale legei învățămîntului secundar și superior, acela care va decide pentru viitor de repu­tația științifică și binefacerile care se vor revărsa asupra nea­mului nostru întreg, adică re­­gularea serioasă a recrutărei profesorilr universitari, sfîrși­­tul pentru totdeauna a peregri­­nărilor profesorilor de la Iași la Universitatea din București, care se fac mai cu seamă în dauna Universității de la Iași și în baza unor pretinse catedre similare, art. 81, Avion, care tre­ime desființat, precum și stabili­rea concursului pentru recruta­rea întregului personal ajutor, conferențiari, prosectori, asis­tenți,­­etc., alipiți cursurilor, la­­boratoriilor, etc. Această reformă a art. 69 și 70, legea Haret, și 81 și 82, legea Axion, dacă se va face, după experiența și roadele ce au dat, prin interpretările viciate ale unui text confuz, de­și dispozi­­țiunile principiale ale legei Ha­ret atestez ocrotirea intereselor superioare ale învățământului, reforma nu poate tinde, dacă este serioasă, după atîtea expe­riențe zadarnice, de­cît a stabili, odată pentru totdeauna, că sin­gurul­ criteriu, într'o țară încă la începutul vieței sale univer­sitare, este numai concursul după cum ,a fost în legea de la 1861­, atît de folosi­toare învățământului nostru, concursul împrumutat de la Universitatea franceză, care a dalt Franței cea mai mare glorie și reputațiunea mon­­dială a învățământului său superior, la care convergează a­­­stăzi toată intelectualitatea o­­menirei pentru perfecția cuno­ștințelor științifice, unde erudi­ția și talentele desvoltate prin acest stimul de luptă a mintei, am ilustrat și ilustrează toate catedrele facultăților și ijcoaie­­lor superioare. Concursul introdus și organi­zat la Eforia Spitalelor de, ne­muritorul Efor și profesor Doc­tor Carol Davila, pentru recru­tarea medicilor și chirurgilor primari ai Spitalelor, medici se­cundari, farmaciști, interni în medicină și­ farmacie, externi ai Spitalelor, a­ permis Eforiei a face alegerile cele mai bune în personalul său medical și a ri­dicat reputația și prestigiul spi­talelor Eforiei pentru totdauna, dar infecțiunile politicianismu­lui fără scrupul și rușine, s-au infiltrat și aci prin procedeurile sale in sinuoase cunoscutei, obți­­nînd pentru protegiați politici, sub diferite pretexte, mai multe servicii de medici și chirurgi primari fără concurs. Numai­ grație instituțiunei concursului de la Eforie, stu­denți meritoși ai Facultății de medicină găsesc un ajutor mare în continuarea studiilor și per­fecționarea învățămintului prac­­­­tic. Concursul este baza numi­rilor în legea sanitară. Pentru a aspira la profesora­tul medical, medici și chirurgi, de orice specialitate, trebuesc mai întîiu să fi trecut concursul de medic și chimice de spitale, cu un stagiu de cel puțin & ani, după cum în Franța tineretul aspirant la profesorat, obține prin encurs, mai întîiu, lecțil de Médicin des hôpitaux. La interpretările mereu vi­ciate ale articolelor 69 și 70 ale legei Haret, pentru­ numirea profesorilor, s-au mai adaugat și dispozițiunile art 8Î și 82, A­­rion, care printr'o simplă pro­punere, subsemnată pe acasă, de jumătate numărul profeso­rilor unei Facultăți, este asigu­rată numirea candidatului, sau trecerea la Universitatea Bucu­rești. Toate numirile de profesor de­­ la 1898 încoaci, s-au făcut în baza art. 69 alin. d, adică per­soane care se vor fi distins prin lucrări științifice de mare în­semnătate în specialitatea cărei aparține catedra vacantă. In general, invocarea acestui alineat a fost o adevărată pa­rodie a dispozițiunilor lui. Gitl. va fi țuici, de una sau două pa­­gini, fără valoare, făcute ad­­hoc pentru cauză, iar în baza dispozițiunilor art 81 și 82, a fost o adevărată invazie în U­­niversitate. Lucrări însem­nate sunt azi rari în știință. Sunt cunoscute scandalurile la care au dat prilej mai toate numirile la catedrele vacante, desbinări mari în Senatele uni­versitare» unite cu Facultatea unde era vacantă, desfășurarea unor violențe mari care au­ în­josit prestigiul desbaterilor, iar protestările celor puțini la nu­­­­măr, în Senate compuse de per­­soane necompetente de în­alte Facultăți, erau înăbușite prin majorități create din asemenea recrutări de persoane de rost politic, care au favorizat ajun­­gerea la decanate și rectorat a politicienilor cunoscuți. Tot prin asemenea greutăți sa făcea, așa numitelor concursuri,­­art. 70, prin care candidații la profesorat au fost supuși la un nou examen de docență, cu un Colloquiu, art. 64, comisiuni mici și influențe foarte mari. Este recent în memoria tutu­­ror concursul de Istologie de la Facultatea din București, im­punerea candidatului unei par­tide politice, care mereu este în căutarea de partizani; trei di­n cinci membri din comisie au fost pentru candidatul cu nume român, docent în specia­­litate și vechi ajutor de curăț­a­­tunci prigoniri și amenințări prin gazete contra acelui mem­bru care făcea majoritatea, care, în fine, pentru a scăpa, s’ai convins pentru celalt candidat, care a și reușit. Treceri la catedre similare, art. 81- De­oarece toate catedrele dintre Facultate sunt ruda bune și formez o familie, pentru ce să­ mai ceri titularilor lucrări speciale art. 09, alin. a., cînd se poate realiza și altfel,, cum este cazul următor: Profesorul de medicină operatoare de la Iași se permută de drept chirurg primar la spitalul de Copii­ din București, loc vacant, obținut prin concurs de regretatul pro­fesor dr. Gr. Ri­mniceanu, și îi se creează și o­­ catedră de clinică chirurgicală infantilă de orto­pedie. Ce vreți mai multă ase­mănare de catedre. Două violări grave de legi, sanitară (concur­­suri), și legea instrucțiunei, art. 67 alin. III. Profesorul de Farmacie galci­nică, prepararea medicamente­lor, catedră creată de curînd, fără lege, la Universitatea de la Iași, este permutat la Bucure­ști în virtutea similitudinei ca­tedrelor, la catedra vacantă prin moartea regretatului Poltzer, det Analiza alimentelor și băuturi­­lor- care este cu totul altceva,­­dar,so Veije­­e îLifa găsit simi­lar­ă.-donnaba Se riese că romă­­­nul este deștept i?i — pehlivam Aceste permutări contrarii chiar legei celei mai d­eșuchiate, art. 81 a făcut din Universitatea din București o adevărată su­cursală umilă a celei de la Iași, iar provizoriatul perpetue al ca­tedrelor de la Iași este atît de afișat, în cit profesori de la U­­niversitatea Iași, au toți domi­­cilul în București, cursurile se fac într’o zi, sîmbăta, iar seara suntem acasă, la­ București. Să se fie socoteală că nu vor­bim de­cit de cazuri recente de la Facultate de medicină, cu­­noscute de toți, dar putem mul­tiplica exemplele, fără a cita pe acei doi profesori de la Faculta­tea de drept, de la Ia,Și, permu­tați acum în urmă prin simili­tudine la­ București și alungați de aci, cu tot decretul permutări și al venire­­lor în București. Dacă nu se modifică similitu­­dinea, operația se poate repeta. Bis repetita placent. A menține o asemenea stareță într o perioadă de formațiune a tinerei noastre Universități, fără o tradiție de muncă încordată, fără de o educațiune conșcientă a val­oarei intrinsece, pe care ne o datorim nouă­ înșine și func­­țiuilor înalte ,și de răspundere la care ne destinăm, a favoriza prin articolele din legea mai sus citată, un arivizm lacom, împins și ajutat de un politicia­­nizm desfrînat, în dauna inte­­reselor mari ale unei instituțiuni de cultură înaltă, a fixa pentru o viață un element nepregătit și desconsiderat de auditor de la început, este de preferat a lăsa tineretul a merge la învă­țătură în centrele mari ale Eu­ropei,­­ sau a tăia în carne vie și a precede, după exemplul an­ticei Universități franceze, în înființarea în mod ge­nral a in­stituțiunei concursului, metoda decizivă în apreciere, dreaptă, metodică și scrutătoare în de­­scoperirea adevăratelor merite, educativă pentru tinerime de a nu compte de­cît pe munca cin­stită,­­ acest sistem a asigurat Franței desvoltarea Universitat ței sale. Instituția" concursului va re­face și ridica din nou reputația de care s-au bucurat Universi­tățile noastre, create și desvol­tate prin legea concursurilor de la 186­4. Concursul este cerut prin stri­gătul unanim­ al tineretului me­ntos uniiersitar, martor atîtor scandaluri și nedre­tăți, este­ modul în alegerea­­ profesorilor propus la not­ele Corifei învăță­­mîntului superior. Aceste concursuri vor fi or­ganizate și reglementate pentru a depărta influențele interne și extenne prin lărgirea cît de mare a com­isiunilor, de 11 mem­bri, în nici un caz inferior de 8. Omisiunile se pot forma din ambele Universități, toți profe­­sor­iiuntp­ q Facurlcatea, ars cqm.

Next