Universul, iulie 1916 (Anul 34, nr. 180-210)

1916-07-01 / nr. 180

1 'TilüMUL UNTSI și SSm MANIEI rea se îndule pe spuleantei, codr ciocolesi fîșiire duioasă. P riuri iese sinistru dar apăturile stelor bisericilor Sîngele scurgeu abundecă spumei « ce locuri «ficerite și cate de semeții gimani se sate arse» prădate și despopi în chipu' cel mai barbari , barbarii nnvăliton pe clatină pămntul, iar între ei răsboesc jecontenii tejii cad morți nenumărate g ele desfundă pămntul, iar solul se învîrtește în toate* zile. Cu toate astea Franța r ■ pieri, ea este nemuritoare, i popoare multe, milte care ■ besc și cari o va ajuta pîi, finitul triumfal. Franța poporul «i mai p: și nobil, timp de 10 ani ai gîndit să se înameze, nu gîndit să invadze terții străine, nu sa gîndit și nuașteptat la invada barbor înarmați complect mente, și ne mai avînd c« mîncare mai încăpînd pe pămînturile natale, au pornit să cucerim pămînturi mai spatioase, i fertile și a-agi aranja o viatei abundentă, mai ușoară. In mania tot individul a fost prtit un oștean Demu o atai - vazie; în Franța orice om ar t un cetățean pașni, și cu texte de înfrățire sinceră și unitară. * Deși Franța dizarmată inceputul războiului nu va răie sacrificată mai tîrziu. Franța, va rămine tot Anca cea mare chiar dacă Geinia ar căuta să o devasteze să o depopuleze și mai mult. Franța este și n fi mare a fi focarul omenirii, nu nici prin gloria armilor și întărea teritoriilor, o prin idei ei umanitare, prin lumina ei iăsată asupra faiigei omeni) Trebue să știe și să întei germanii cari se pretind că va raționa, că orice țară care tă a se mări prin arnate, prin ustiri și prin flugi, nu estejiu va fi durabilă nici odată. împle sunt multe:imperiul Apei, Egiptul, romanilir etc. Toate acestea înspăimîneză lumea prin avîrtul lor r minte de acum, însi aceste piese sunt numai de o clipă și poi lispari, rămîind urmele lor Nici un popor de pe globu a muncit mai mult pentru li mana meritelor ci Franța. Franța nu va yiuri, ea nincirebuiicioasă omenirii. 1 și uutilată pentru un moma, de 1 ciuntită din o parte dis teribil de către foni ropitori.ptuși aminatiunea ei morală nu va fi îrobită, simpatia poporelor întru dînsa va fi și mai tare; ritul națiunilor aliate intra muritorilor va fi mai aprig Și nu vor înceta o clipă pînă ce nu vor desarma acel popor rîvnitor de sînge și pradă contra Franței. Poporul francez, va triumfa 3e și a fost nepregătit. Dumnezeu ajută totdeauna celor ce luptă pentru libertate. Credem că a sosit momentul să se realizeze pedeapsa cerească pentru vandalii cari prin foc și sînge vor să viețuiască și să predomine lumea întreagă. Nu trebue să ne mai îndoim că timpul va fi departe cînd armata lui Wilhelm se va nimici în fața Verdunului. Franța este destul de mare, destul de spațioasă ca năvălitorii să-și lase oasele lor pe pămînturile ce vor a le cîștiga prin o cale barbară și nedreaptă. Munții, pădurile, rîurile și cîmpiile Frunții, vor înghiți mulți năvăliori, pentru ca prin îngrășare să redea pămîntului francez atît cît i s'a luat. Și mai departe, pleacă despre noi românii: vîntul din toate părțile bate cu furie către țara noastră; cerul se întunecă, fără să știm de unde pămîntul se resimte, sguduind din toate unghiurile lumii, viscolul siluirii se întinde simțitor, sîngele curge cu abundență, nu departe de noi, setea de stăpînire cuprinde pe toți, pustiirea se întinde peste tot locul. Idealurile noastre reînviate în sufletul poporului nostru clădesc tendințe de o apropiată realizare. Temelia dreptului nostru nu piere niciodată. Răbdarea poporului român este aceeași de mare, deși răvășeala sau sbuciumările celor mari ai noștri cu meniri sfinte în aceste clipe oportune nouă cauzează multe dureri, totuși, toate vor trece cu bine, cu înțelegere, și la ora cînd va trebui să ne mișcăm, vom fi pe deplini întrun cuget, solizi uniți și gata de ceea ce orice bun român are în gîndul lui de realizat. Să nu uităm că viscolul pustiirii a mai suflat pe pămîntul nostru, iar sîngele strămoșilor în vinele de și mai strimte ale strănepoților de azi, încă nu a secat. Suntem deștepți, suntem conștienți de ceea ce avem de îndeplinit pentru viitorul și prosperarea țării noastre. Ziua dreptății noastre se apropie, popoarele toate pe glob sau mișcat, și noi după multă chibzuință nu vom sta locului, nu vom aștepta ceasul învierii strămoșilor a se scula din morminte, ci prin duhul Domnului se vor trimite prinosul nostru de recunoștință și preamărire că i-am răzbunat și neam realizat visurile noastre, contribuind și pentru Franța în acelaș timp cu ajutorul nostru putinte și de care nu vom fi uitați Gh. Nedoviceanu, R.-Vîlcea 11-răe mmmi COOPEM"ut ilișca ea coopeativa—începută și intensiv de la 1902 după înmuire, sfaturie și sprijinul învățătorilor și preoților de ret, ...... a atiis astăzi o desvoiru s’r fi putut bănui, populre sunt astăzi omomie, iar obgiiile și rele |, vînzare, magazieooparativi lăptarii, socienți cumpătare, desvăluie un plan •g de orgazație în viitor a operațiunii a noi. Mulțimitî băncilor populare mătarii ftilor și-au mai scurs ghbitele o pradă. Mulțumită știrlor de arendare, țăranul țgar a n aprins ceva suflet, ad înainte ființarea lor, ex>atarea soiese țărănimii și ițimi picări de vlagă ce-i mai imfisese. A trabui cea sguduire din 07, ca s- vadă că nu mai erge, a tabuit să vină 1913—și nd în sfișit s’a recunoscut că zele polite și economice ale nui trebuia lărgite. Era vorba de reforma expro.ierii și la aceea a colegiului, menite arbere să scoată pe acul nostru din prăvasti;, sasiei și nedriptățițior în care au lăsată să-ț târască traiul 500 de regim constituțional pe tie!... Adversarii reformilor erau și n poate încă mulți deși la luna focului războiului au putut vadă toți că puții merge zeul sistem / In ° au fost promotorii mișcăcooperatiste? preoții și învăț-1 car* ?i-au înțeles perfect irea în acest Apostolat și una iacă momoria* să dai sfaturi bună. I de traiu tihnit, civilizată unor omaeni de lipsa mijloacelor materia* I«. Cum* ar fi fost Dumnezeu orice acțiune culturală un non-sens. Să spue mereu de unor oameni cari nu va<fi’’ Pa‘ mint decit iadul prir 1 d- demoni în chipul feluriților exploatatori ai muncii și nevoilor, să cheme la biserică oameni desculți, murdari și în sdrențe, să le vorbească mântuirea sufletelor pe care nu le mai aveau i1? ce ar ■’1 Pu" , paralel eii> aceasta, face învâ* _Să c^me la școală copiii robului, arendașului, cîrciumarului sau mai fi în eu cărei lipitori de sat, descenți, ofiliți, neinvncați să învețe carte? Să le ceară cărți, cînd nu avem pîine? Activitatea economică a preotului și a învățătorului s'a impus ca o necesitate absolută in statul nostru. E în principiul școalei moderne ■ că ea să corespundă necesităților vieții, iar preotul și învățătorul lucrînd la bancă, sunt chiar în funcția lor socială, funcție activă dar cu atît de mai mare preț decit funcția catedrei sau amvonului, atunci cînd ei pun suflet, credință și cinste în munca lor. Dacă diviziunea muncii ar impune mai tîrziu retragerea preotului și învățătorului din conducerea efectivă a cooperațiilor, ar fi o profundă greșală însăși un rău însuși pentru școală și biserică, ca ea să urmeze acum. Conducătorii cooperativelor nu se pot improviza. Să se aibă în vedere rolul cultural al bisericii și al școalei și să se despartă rolul cultural de cel economic, cind unele pe altele se desăvîrșesc și se armonizează, ar însemna ca să distrugem tot ce s’a clădit și asta nu se poate, nu trebue să se poată. I, Cosimtleson instiator. Btrdstrlcv tre patroane premergătoare plejma funebră. El i s’a făcut slujba din urmă i pentru odihna sufletului mult regretatei Theodora N, D. G. Câmpina. Lume multă la biserica Brezoianu unde se afla depus tot ce-a mai rămas din existența Theodorei pe pămînt. Lume multă, pe drumul spre cimitir, însoțea carul funebru spre locașul de pururea odihnă. Intre coroane și jerbe de flori naturale, înconjurată de lumini aprinse, doarme Theodora Cazzavillan-Câmpina, somnul liniștei depline. De dimineață încă, numeroși prieteni și cunoscuți ai familiei, ca și aceia pe cari regretata doamnă i-a sprijinit, au venit să-și ia ultimul salut. La orele 5 d. a., biserica din str. Brezoianu era tixită de lume. Slujba începe, corul dă răspunsurile liturghice, solemnitate învălue toate sufletele și lacrimile jale înfloresc pe fețele tuturor. Serviciul dumnezeesc a fost ficiat de P. S. S, arhiereul Evghenie Piteșteanu, P. S. S. Dionisie Mitroforul, starețul mânăstirei Sinaia, pr. Avramescu, de la biserica Kretzulescu, cum și de preoții bisericilor Brezoianu și Cuibu cu Barză. Coroanele Numeroase coroane și jerbe de flori au fost depuse încă de atlaltă ori seară pe catafalcul răposatei; printre ele se disting acelea ale directorilor noștri, ale personalului redacțional și administrativ al ziarului, coroane de liliac alb și alta de trandafiri, a personalului tehnic, si rupat într’o societate ce poar fi numite „Theodora''. Discursul d'suil. Popescu După terminarea rugăciunilor, cuvîntul de aeternum-vale a fost rostit de d. Z. Popescu, primul nostru redactor, care cu inimă ÎNMORMÂNTAREA” d-nei Theodora (anavilian - Câmpina La biserica Brezoianu.—Spre localul de schtmă—Discursurile d-lor: Virgil H. Dărăscu I. Popescu, H. Ciocârdia, Gh. Teodorescu și N. Huștiu Adierea rămășițelor pământești în Capitală Sinaia, 28 iunie . Astăzi la ora 1 d. a. arhiman ■, dritul Mirofor Dionisie Simionescu starețul mînăstirei Sinaia, înconjurat de întreg clerul monastirei a oficiat un serviciu religios la locuința defunctei Teodora N. pe Címpina proprietara ziarului nostru [UNK] Rămășițele păminteși ale regretatei au fost așezate apoi pe un car mortuar. S’a format cortegiul urmat de d. N. D. Cimpina soțul defunctei, d-nele Teodora A. Dumitrescu, Lucia Scărlătescu, Teodora Scărlătescu și M. Pîrîianu, nepoți și de d-nii Stelian Popescu, directorul ziarului, I. Popescu prim redactor al ziarului, de prieteni, cunoscuți si un numeros public. Cortegiul parcurgînd str. V. Boerescu, bul. Ghica si *tr. Cărei pînă in stafie, unde coșciugul a fost urcat intr'un vagon, care s’a atașat la trenul de persoane n-rul 178 părăsind Sinaia la orele 3 și 15 d. a. Cu acelaș tren au plecat la Buzești si d-nii Stelian Popescu, I. Popescu și rudele decedatei. Primirea cortegiului in gara de Nord In așteptarea trenului de Predeal cu care au fost aduse în Capitală rămășițele pămîntești ale defunctei se aflau pe peronul gărei soțul defunctei d. N. Dumitrescu Cîmpina, rudele, personajul ziarului .,Universul" în frunte cu directorul d. Stelian Popescu cum și un Dutelic numeros. La orele 7 trenul intra în gară iar vagonul în care se afla coșciugul a fost adus la peron unde arh- Evghenie Humulescu Piteșteanu, împreună cu preoții Avramescu de la biserica Crețulescu, preoții bisericei Brezoianu și Cuibu cu Barză au oficiat un serviciu funebru. Corul a cîntat ,pentru pomenire“. Apoi redactorul nostru d- Mihail Negru în fața mulțimei îndurerate a rostit următoarea mișcătoare cuvîntare: întristată adunare, partea cuînsărcinat să spun dir1 redacției ziarului „Universul’’ teva cuvinte de salutare adresate proprietarei ziarului nostrut în această împrejurim Tei ,iu vă pot arăta în deajurs mult apasă asupra mea tristețea unei clipe ca aceasta ta care o trăim acum. Și nu spune cîtă sfîșiere îți pripiuește amara necesitate de a rostit _ în loc de o Urare de bun sosit — o cuvîntare funebră. Această sosire a regretatei apacării ei pentru totdeauna dintre noi, — această oprire de clipă •în drumul pentru veci pe care a pornit, are însemnătatea ei specială" O vom conduce la groapă noim acei cari stăm amimi descoperiți împrejurul sicriului și o vom plînge acei cari i-am cunoscut sufletul bun și inima simțitoare față de durerile celor mulți și amărîți. Dar mulțimea care stă adunată împrejur și care, ca și noi, cu durerea în suflet, a întîmpinat-o la această primă răspîntie a drumului ei făr'de sfîrșit, mulțimea aceasta stă aci ca să-i aducă un respectos omagiu, judecător drept și anonim. Mulțimea mută și tăcută, stînd nemișcatăt — elocventă în încremenirea ei, se judecă acum fără ură și fără părtinire rostul unei vieți care a fost. Și din amintirea, din inimile celor de față, se ridică tn acest moment prinosul de respect datorit unei făpturi care în viață și-a făcut o datorie de căpetenie din ajutorarea aproapelui său, din participarea la orice acțiune înaltă și generoasă. Filosofia biblică, prin Eclesiast, face din viață,zădărnicia zădărniciilor Evoluînd filosofia deprimantă a vremii mai din urmă face din viață un „nonsens’’. Două caracterizări neexacte din fața evidenței că viața are un senst sensul pe care tu dai. Salutăm aci cu pieta‘16 aeiliră un suflet care, printr'un sini, fi [UNK] iése într’o viață de mult muncăt de multă trudă și-a r ‘los un țel înalt: binefacerea Ui iMÎ" asemenea suflet _ a cărui amintire va fi mereu vie — i se ■ 'ade să-î zbifti din toată Inim»“ parte Ție odihna veșnică"Coșciugul a fost ridicat apoi pe brațe transportat la carul mortuar către personalul tehnic al ziarului <,Universul“. Cortegiul funebru urmat de membrii familiei defunctei de întreg personalul ziarului și numeros public a parcurs calea Griviței’ str- Popă Tatu, Știrbei-Voda și Brezoianu. La biserica Brezoianu aștepta de asemeni un public numeros, unde s-a făcut din nou o slujbă religioasă pentru odihna sufletului decedatei. Coșciugul a fost depus în biserică pe un catafalc împodobit cu flori și coroane din partea personalului redacțional, administrativ și tehnic al ziarului ,,Universul‘. Biserica a fost deschisă din toată, ziua publicului pînă la orele 5 d. a. cînd începu cerem odimineața de 11 Decembrie 1903, în floarea vîrstei. Sarcina ce rămînea văduvei nu era ușoară; a dus-o însă prin toate vicisitudinile, timp de aproape treisprezece ani, pînă cînd Dumnezeu a chemat-o la Dînsul. E dureros pentru noi să ne despărțim de dînsa, împreună cu întristata familie să ne spunem însă că așa e legea Eliei, toate cite au început, au și sfîrșit. Dumnezeu s’o odihnească! Discursul d'lui Gheorghe TriGofiorescu Paainatoi Îndurerată adunare, jalea, tristețea și doliul ne-a cuprins pe toți la neașteptata veste că scumpa și mult iubita noastră patroană Theodora Cazzavillan-Câmpina, în urma unui groaznic accident, a trecut în rîndurile celor drepți. Cu ce fel de cuvinte pot veni eu, cel mai bătrîn tipograf al repauzatei, cînd faptele ei nobile și frumoase vorbesc? Am cunoscut’o pe repauzata Theodora încă din cei mai frumoși ani ai vieței mele, atunci cînd eram copil și împărtășeam, împreună cu dînsa și neuitatul Luigi Cazzavillan, într’o modestă căsuța din strada Laptelui, munca ce depuneau pentru viitorul acestui ziar. Regretatul Cazzavillan, profesor de liba italiană la liceul ,,Matei Barab” la acea epocă, scote o re’ată bilunară, la tipografia „Național’^ unde mă găseam ca elev, întitul«. Frc:~_ Romănă-Italiană, Ți eram un factor important la expediția revistei și eram foarte iubit atît de repauzatul Cazzavillan, cît și de decedata de azi, Theodora, în jurul căreia ne-am adunat. Era în anul 1882, îmi pare, cînd am părăsit atelieul din str. Academiei, angajindu-mă ca lucrător, într’un mititel atelier de tipografie, proprietatea regretatului Cazzavillan, al cărui vis ’ în viitor i se realizase. De atunci a luat naștere ziarul „Universul’’ și de atunci pînă în prezent îl servesc cu cea mai mare dragoste. Odihnește-te în pace, bună și nobilă creatură Faptele sale mărețe sunt îndeajuns cunoscute. Memoria ta va rămîne neștearsă din sufletele noastre. Coșciugul a fost ridicat apoi și dus pînă la carul funerar, în urma căruia s-a format cortigiul. Carul era urmat de d. N. Dumitrescu-Câmpina, soțul regretatei de directorii noștri d-nii Virgil N. Dărăscu și Stelian Popescu, de membrii familiei și de întregul personal al ziarului. In fața ziarului a vorbit d. N. Huștiu, paginator, în numele personalului tehnic al lui’’, D-sa a rostit mișcătoare cuvîntare: ,Universuurmătoarea Discursului N. Huștiu Pacinator Întristată adunare, In împrejurări dureroase, delegațiunile sunt și mai dureroase și delegațiunea primită de mine de a rosti ultimele cuvinte de adio adresate ilustrei defuncte, din partea colegilor mei, îmi umple sufletul de mîhnirea produsă și, sub impresiunea emoțiunei cele mai grozave, îmi îndeplinesc această tristă însărcinare. In numele corpului tehnic al ziarului ,,Universul”, constituiți în societatea „Theodora“’, al cărei președinte de onoare era ilustrat defunctă, îmi veți permite pentru un moment, a opri cursul lacrimilor cauzat de neașteptata veste că nobila ființă, spre care erau îndreptate toate speranțele noastre, a încetat din viață, și a depune înaintea rămășițelor ei pămîntești prinosul nostru de admirațiune, recunoștință și veșnică amintire Admirațiune pentru înaltele sale calități ce le poseda ca om, recunoștință pentru tot puternicul sprijin care ni l’a dat în toate ocaziunile, amintire pentru virtutea de sacrificiu ce făcea în viața sa, numai cu nobilul scop ca instituția ziarului „Universul” să progreseze ca să fie demnă și de amintirea regretatului și în veci neuitatului Luigi Cazzavillan, fondatorul acestei mărețe opere de binefacere. Sufletele și inimile mari și nobile nu se creiază dela sine, ele se nasc, și se nasc cu acele însușiri sufletești, cari dintr’un instinct necunoscut acelora cari nu le posedă, au aplicaționivii asupra faptelor mari și frumoase, cari în viață nu aduc decît mili foloase, iar după moarte numai jale și regrete unanime. Cu un astfel de suflet și o astfel de inimă era Înzestrată Theodora Cazzavillan-Câmpina. Ea nu-și întorcea privirile din fața acelora cari îi solicitau ajutorul, ci era veșnic animată de dorința vie de a da tot sprijinul tuturor oropsiților sortei și tuturor instituțiilor de binefacere. Pe la sărbătorile Crăciunului și Paștelui iși amintea mereu de copilașii goi și desculți ai vinzătorilor de gazete, acei auxiliari cari răspindesc ziarul „ Uni vor sui’’ în toate colțurile Capitalei și îi chema la sine, dîndu-se haine și ghete, iar inocenții copilași în zîmbetele lor de mulțumire, trădau dorința de a trăi mulți ani a ceea ce le aducea acea mulțumire. Dar se vede că ucigătoare morți nu îi este încă destul, și trebuit ca să vie să o smulgă din mijlocul nostru, tocmai atunci: cind noi ne deprinsesem a crede că scumpa noastră stăpînă, însănutoșindu-se, va trăi spre mulțumirea sa sufletească și spre îndeplinirea tuturor frumoaselor sale intențiuni ce le nutrea pentru întregul personal al ziarului „Universul”. Corpul intrînd în pămîntul rece și neînsuflețit, iar sufletul ridicîndu-se sus în sferele cerești, va plana asupra capetelor noastre și ca un simbol, ne va inspira dragostea nemărginită pe care ilustra defunctă o avea pentru ziarul „Universul’’ iar noi la rîndul nostru dăm asigurarea că și dincolo, peste mormintele celor doi dispăruți, Luigi și l’heonora îînzruvinâu, vom ști în viitor a le respecta memoria pentru mărețele lor opere de binefacere și pentru virtuțile lor omenești. Luîndu-ne deci adio, dela iubita noastră protectoare, noi corpul tehnic al ziarului „Universul”, plîngem cu durere pierderea acestei scumpe ființe către care erau îndreptate toate aspirațiunile noastre și nutrim speranța că urmașii săi vor fi la înălțimea pildelor date de către defunctă și că mult încercata și sdrobită de durere, familia mult regretatei defuncte, va găsi alinarea durerilor ei, în ajutorarea celor mici și slabi, celor ce n’au și cer, celor ce soarta le-a făurit o viață lipsită de pîine și de sare. O, moarte crudă și mult nesățioasă, potolește-ți setea cu sîngele acestei nevinovate, iar nu, suflet blind și nobil, mergi în ceruri și fii sigur că și îngerii vor fi veseli de un oas pe ca tine. Fie-i memoria eternă"! Fie-i țarina ușoară! Cortegiul a străbătut în urmă strada Brezoianu, bulevardul Elisabeth, calea Victoriei, str. Carol, str Șerban Vodă pînă la cimitirul Șerban-Vodă-Bellu. Un public numeros era pe străzi în așteptarea cortegiului funerar. La mormânt sunt momente sfâșietoare. Fețele tuturor sunt înzâbzenite de jale cînd preoții cîntă „Vecinica pomenire’’. Sicriu e așezat în cavou, după ultimele cuvinte ale colegului N. Ciocârdia. Discursul lui N. Ciocârdia Colegul nostru d. N. Ciocîrdia a rostit următoarele cuvinte înduioșătoare: In numele celor cari de departe simțeau mina ocrotitoare a prea iubitei noastre patroane, am venit să aduc ultimul salut lutului fără viață, în care a vibrat un suflet mare, un suflet nobil, care, înțelegîndu-și chemarea în scurta existență ce i-a fost hărăzită de A-Tot-Puternicul a căutat să semene numai binele pretutindeni. Pricepînd mai cu temei ca alții roadele frumoase ale carităței și dindu-și seama de balsamul ce revarsă în sufletele obidite acest creștinesc simțămint, n’a lăsat să-i scape ocazie să nu se arate așa cum a fost: bună, miloasă și mare la suflet. S’a stins prea de timpuriu această viață bogată în fapte ce vor rămîne neștearsă amintire în mintea multora; ne-a părăsit prea devreme sufletul mare al mult iubitei noastre patroane. Primeasc-o Domnul in rîndul celor drepți, acolo unde este locul celor cari în viață au fost ea Teodora Câmpina. Fie-i țarina ușoară . * Trista solemnitate s’a încheiat cu următoarea mișcătoare cuvîntare pe care a rostit-o d. Virgil N. Dărăscu, șiirectorul ziarului nostru, DarăscU întristată adunare. Fatalitatea face ca după 13 ani de la moartea regretatului fondator al ziarului „Universul’’ să-i ducem aci și pe tovarășa lui de muncă. Pentru Luigi Cazzavillan, soția lui, care pleacă acum din mijlocul nostru spre a se odihni pe vecie, a fost femeia vrednică și obosită care l’a îndemnat din ce în ce mai mult la lucru și numai grație acestei neșovăiri, au fost învinse piedicile cari opresc din care autea frumoase începuturi. Tovărășia această dreaptă și cinstită a dat toatcă isbînda lui Luigi Cazzavillan și a văzut ,,Universul” ocupînd locul principal în ziaristica română. „Universul” există azi de 34 ani și în acest timp mult regretata Teodora Cazzavillan-Câmpina a pus tot interesul pentru propășirea ziarului, ajutorarea personalului tehnic și a ziariștilor. Noi, ziariștii, vorbim și scrim multe despre viața altora, pînă vine timpul cînd isprăvim și noi cu viața noastră. Este bine cînd în actele omenești nu se amestecă egoismul, invidia și mai ales răutatea. Vin momente cînd trebue să spunem numai lucruri adevărate și acestea se petrec mai ales în fața groapei deschise. Să afle dar lumea că plîngem azi cu lacrimi sincere pe Teodora Cazzavillan-Câmpina, care a fost proprietara ziarului ,,Universul pentru că a pierit plină de sănătate în urma unei întîmplări nenorocite. S’a stins din viață o femeie vrednică și bună, o femee din cele mai miloase, la care actele caritabile se numără cu miile, nu numai de la un capăt la celălalt al țarei, dar chiar și în străinătate. Dacă totuși a greșit în viață, Dumnezeu să-i ierte păcatele și să oprească sufletul ei în mijlocul celor buni și drepți. Și astfel s-a încheiat către ceasurile 8 seara, trista ceremonie a înmormîntărei doamnei Theodora, de care ne-a despărțit pentru totdeauna un nenorocit accident. “unhiun nopții se destrăma peste tot cuprinsul cimitirului iar lumea tristă și mută se îndreptă spre casă, plină de amintiri luminoase despre aceea care a fost Theodora Cîmpina-Cazzavillan. Telegrame fls condoleanțe Slănicul-Moldovei. 27 Iunie Groaznica știre despre moartea d-nei Theodora Câmpina îmi sfâșie inima. In timpul celor 19 ani de cînd colaborez la „Universul“ nu am putut convinge de înaltele calități sufletești, de spiritul de dreptate și de bunătatea față de margini a iubitei proprietare a ziarului nostru. Dumnezeu să o odihnească în pace! M. Miereanu, coresp. din Iași al ziarului * Ploești, 28 Iunie Unul din vechii colaboratori ai „Universului““ depune o lacrimă la mormîntul aceleia care a fost tovarășa întemeietorului presei cinstite. Const. Naum Cocin • Regretînd neașteptata moarte a proprietarei ziarului „Universul“, vărea a primi sincerile noastre condoleanțe. Fr. Radulei• Craiova, 28 Regretînd din suflet moartea d-nei Theodora Cazzavillan, soția mult regretatului și neuitatului, meu prieten Luigi Cazzavillan, căruia i-am servit mulți ani ca corespondent al marelui său ziar, vă rog să primiți și să transmiteți celor în drept profundele mele regrete. Dumnezeu să o odihnească în pace. Constantin lovipare Ziarist T.Măgurele, 28 Iunie. Adine îndurerat, rog primiți sincerile mele condoleanțe. L. Cristescu. Bechet, 28 Iunie. Regrete eterne pentru pierderea mult iubitei noastre patroane, luind parte la marele doliu. Dimitriescu. Tecuci, 28 Iunie. Iau parte la durerea ce simțiți prin pierderea doamnei Theodora Cazzavillan-Câmpina. Ion Tanu. Botoșani, 28 Iunie. Primiți sincerele mele condoleanțe pentru neașteptata moarte a iubitei proprietare. Louis Adler. Panciu, 28 Iunie. Cu adîncă părere de rău iau parte la durerea ce încercați prin ireparabila pierdere. C. Buzur * R.-Sărat. 29 Iunie- Primiți expresiunea profundelor mele condoleanțe pentru pierderea mult regretatei proprietară a Azilului nostru-Gabriela I« * » îndurerată, a vorbit astfel în numele redactorilor: , întristată adunare. Sicriul în jurul căruia ne-a adunat o groaznică întîmplare, face ca gîndul meu să străbată într’o clipă un timp de treizeci și patru de ani. In veci regretatul Luigi Cazzavillan întemeia atunci un ziar mititel, care însă, prin condițiunile noi pentru presa română, în care apărea, era menit să ajungă ziarul cel mai popular din țară. Greutăți mari stăteau în calea operei întreprinse, iar mijloacele erau foarte restrînse;se cerea deci muncă încordată și devotată, muncă de zi și de noapte, fără întrerupere, de multe ori cu jertfa odihnei celei mai strict necesare. In munca aceasta încordată, Luigi Cazzavillan, pe lingă puținii colaboratori ce-i avea atunci a fost sprijinit și ajutat de soția sa Teodora, a cărei moarte înainte de vreme o plîngem astăzi. Personalul de acum al ziarului Universul”, care era obișnuit să vadă în regretata răposată o gospodină harnică, ce de dimineață și pînă seara robotea prin casă și prin curte spre a pune toate în cea mai exemplară rînduială, va fi surprins cînd îi voi spune că — la începuturile marelui ziar de astăzi. — soția lui Cazzavillan, pe lingă treburile casei, ajuta la împachetarea ziarului pentru expedițiune și la alte lucrări, susținînd și încurajînd pe soțul său în toate chipurile. După ani de zile, succesul încorona munca fără preget; considerațiunea publică și averea veneau să răsplătească lucrarea sîrguincioasă și chibzuită. Dar soarta nu lăsă pe Cazzavillan să se bucure mult de roadele muncei sale. El se stinse în i * t « nW îdl 4A« A " T*" dar franței In primele zile ale lunei iulie, compatrioții noștri din Paris, vor avea fericitul prilej să admire împreună cu diverși reprezentanți ai autorităților franceze, mărețul dar prin care amicii Franței își exprimă admirația și simpatia lor pentru glorioasa armată franceză. Inițiativa acestui generos act se datorește unui activ comitet constituit din doamnele romăne cari formează colonia noastră din Paris, iar înfăptuirea lui, in mare parte, activităței cercului „Les Annales de Bucarest ” care a deschis mai multe liste de subscripții, repede și spontan completate de toți amicii Franței. Cînd totalul acestor subscripții a atins cifra de SD.OOO Iei, comitetul a căutat modalitatea cea mai practică și utilă, de întrebuințare a acestei sume. După consultarea mai multor personalități de seamă și a autorităților indicate prin situația lor să dea cele mai bune sfaturi, s'a ajuns la hotărîrea de a se înlocmi o echipă de automobile ambulanțe pentru armata franceză Odată obiectul ales, trebuia găsit în conglomeratul de fabricațiuni de acest soL automobilele, cari să dea cele mai bune rezultate în această direcție, Și pentru că atît armata engleză cît și cea franceză sunt înzestrate cu un număr covîrșitor de automobile Ford, cari s-au dovedit a fi cele mai bune, alegerea a căzut cu unanim acord asupra acestui automobil. In acest moment se lucrează cu multă activitate ca cele 29 de automobile Ford destinate să concretizeze sentimentele noastre pentru Franța, să fie înzestrate cu caroseriile lor de ambulanță, construite de casa Kellner din Paris, care a furnizat pînă astăzi 2000 de caroserii de acest fel. Costul lor, complet echipate, va întrece însă sumele strînse pînă acum — și care ating, cum am zis mai sus, cifra de 80.000 lei — cu circa 26.000 lei. D. C. Doamnele din comite V.tot bazate pe grana, și spontaneitatea cu care s'a subscris primul fond, au convingerea că și această sumă va fi curînd completată și pentru aceasta, apelează călduros la toți cei cari iubesc și admiră Franța, să nu întîrzie de a contribui pentru o cit mai repede împlinire a sumei necesare pentru ducerea la bun sfirșit a operei începute. Subscrierile se primesc la Banca Comercială Română la București, iar la Paris, la Legațiunea României, care va îngriji de publicarea listelor complete a subscriitorilor. Ge la Comisia centrală de export In ședința plenară de Marți,Comisiunea centrală pentru exportul și vînzarea cerealelor a hotărît să se lase liber la export orzul care ar conține în mod natural pînă la 16 la sută ovăz. * Comisiunea, spre a veni in ajutorul agricultorilor, a tratat cu Casa centrală de împrumut pe gaj să le facă avansurile necesare. In acest scop agricultorii care au nevoe se vor adresa sindicatelor agricole respective arătînd suprafețele lor cultivate, felul cerealelor; și dacă recolta este imagazinată să arate timpul și locul imagazinărei. Sindicatele agricole vor cerceta și vor întocmi apoi, de toți a acești agricultori, tablouri în dublu exemplar, în care se va arăta dacă agricultorii mai sunt datori, undeva și suma cu care sunt datori pe aceste recolte. Un exemplar va fi trimis Comisiunei de rechiziție din fiecare județ, care va declara imobilizate cantitățile de cereale ale agricultorilor prevăzuți în aceste tablouri. Celalt exemplar se va trimete Comisiunii centrale care îl va iinainta Casei de împrumut pe gaj spre a le trimite reprezentanților ei din județe care să închee acte de gaj și să facă avansurile necesare. Agricultorii nu vor putea cere avansuri mai mari de 60 lei de hectar sau 90 lei de falce. * Viitoarea ședință va fi Marți 5 Iulie* în ziua de 27 Iunie, a plecat din portul Balcic, cu destinație Turcia, vaporul „New-Eser 39“, încărcat cu 140 mii kgr, făină. GENERALUL PAO BRAV BOLNAV Știre din sursă pe Vravnă Nauen, 29(12). — Generalul Pao este grav bolnav, într-o localitate balneară din Caucaz. El este nevoit să-și întrerupă misiunea " în Rusia. "-r-r