Universul, august 1916 (Anul 34, nr. 211-240)

1916-08-01 / nr. 211

"r ✓ t 5 BANI EXEMPLARUL—AMOL XXXIV. — N­ini 211 ... i.n­Ii 1 (14) AUGUST 1918 O singură cale După cum toată lumea la noi știe, nu sunt de­cât foarte puțini aceia cari din convin­gere cred, sau mai cred și a­­cuma, că pentru Romînia e mai bine să meargă cu pute­rile centrale, sau cel puțin să observe o neutralitate defini­tivă și binevoitoare acestora. Dar chiar și raționamentul a­­celor partizani convinși ai puterilor centrale — raționa­ment învăluit, și asupra că­ruia insistă mai mult așa zi­­cînd „între patru ochi“, — nu e decît de prudență, zic ei, — de lașitate ar putea zice alții. Ce s’ar întîmpla adică, se întreabă și întreabă ei, dacă mergînd noi împotriva pute­rilor centrale, acestea totuși ar ieși biruitoare din marele războini­c — lucru ce acum doi ani li se părea sigur, și astăzi încă li se pare posibil. S’ar întîmpla că elementul romînesc din Austro-Ungaria ar fi fără nici o cruțare și fără nici o îndoială extermi­nat. Pe cînd acest lucru nu s’ar întîmpla, chiar dacă mer­­gînd alături cu puterile cen­trale, sau păstrînd față de ele o neutralitate binevoitoare, ele ar fi învinse. Aceasta s’ar putea numi o politică de renunțare la ma­rele ideal național, de teamă ca una din eventualitățile po­sibile să nu fie fatală unei părți a neamului nostru, pe cînd celelate eventualități cel puțin ne-ar lasă statu­tu­l Netemeinicia acestui rațio­nament începe de la credin­ța sau închipuirea că le-ar fi mai bine Romînilor din Au­­stro-Ung­aria sub o Ungarie triumfătoare contra căreia noi nu am fi luptat, decît sub una contra căreia am fi ridi­cat armele. Eroare profun­dă­­ — și ea ar trebui să pară vădită, ori­cui știe — și cine nu știe? — că alipirea Ro­­mîniei de puterile centrale, care a fost politica ei exter­nă de mai multe decenii, n’a împiedicat cîtuși de puțin o­­pera de prigonire, cu vădite intenții de exterminare, a ele­mentului romînesc din Aus­tro-Ungaria în deosebi de către Maghiari. Apoi dacă starea de quasi-alianță a noa­stră cu puterile centrale n’a putut împiedica acele tendin­țe de exterminare, pe cînd poate contam ca o carte de valoare în jocul de răsboiu ce avea să se deslănțuiască, — cum să ne închipuim că ne­am putea aștepta la mai multă cruțare din partea u­­nei Austro-Ungarii biruitoa­re, care în acest caz pentru multă vreme n’ar mai avea nicio nevoie să caute să păs­treze alianța noastră? Ce urmează de aci? Trium­ful Austro-Ungariei fiind în orice caz fata­ cauzei neamu­lui romînesc, datoria noastră nu poate să fie alta decît să căutăm să­ contribuim, din toate puterile noastre, la îm­piedicarea unui astfel de tri­umf. Nu vom reuși? Vom fi scăpat cel puțin onoarea și speranța într’un viitor mai clement,—pe cînd dacă vom lua ori și care altă atitudine, vom pierde totul, și onoarea pe de-asupra. Aceasta poate fi ar mai fi nevoie — o argu­mentare față de sincerii par­tizani ai alipirei noastre de puterile centrale, chiar pu­­nîndu-ne în ipotezele cele mai favorabile lor, —ipoteze însă cari pe zi ce trece se do­vedesc­ tot mai puțin proba­bile. Cît pentru ceilalți filo-cen­­traliști, ei n’ar putea aduce asupra țării decît disprețul celor cari i-au cumpărat, dis­preț ce ar fi cu atît mai umi­litor și apăsător asupra ei, a­­tunc­i cînd cupărătorul ar a­­junge să fie și triumfător. h. daca PE CALEA JERTFEI Pe cît de mișcătoare pe atît de înălțătoare a fost îndeplini­rea ulimei îndatoriri în pragul mormântului, față de cei căzuți jertfă d­atori­ei lor cu­ prilejul groaznicului accident de la pup­­erăria din Dudești. Căci, cu ei începe ideea primei jertfe de singe românesc, închi­nată patriei­ M- S. Regele, înconjurat de Augusta Sa Familie, au venit în fața acelor morminte proaspăt deschise, ca să cinstească fapta eroică a celor căzuți și spre a dovedi oastei sale că, precum astăzi împărtășește durerea față de cei ce s-au jertfit pentru în­deplinirea unei datorii și a lă ră­m­așilor lor, tot astfel va ști să acorde înalta sa dragoste fap­telor eroice ce se vor scurge de acum înainte pe cîmpul de luptă-Pilda dată cu acest prilej de Suveran, nu e o simplă formali­tate de paradă, nu, ea vorbește inimilor noastre de ceea ce aș­­teaptă El de la brava sa oștire, în vederea faptelor mari ce ne înflăcărează mintea pentru ziua de mîine. A fost mîndră scena ce ni s-a înfățișat cînd M- S. Regel­e, după ce a salutat pe victimele groaznicului accident, a strîns cu adîncă compătimire mîinile umilelor lor rude , mame, soții, surori și copii. Am simțit în acel moment un fior de mândrie, căci mi-am dat se­amă că a trebuit o­­ atare ne­norocire, ca să vedem cît de a­­proape stă Regele de poporul său și aită apropiere se poate naște, într-un viitor­­ apropiat, în­tre cei de sus și cei de jos, pe ideea marilor sacrificii. Am avut impresia unei înfră­țiri între Dinastie și popor, a­­­tunci cînd M- S. Regele, vădit emoționat, s-a apropiat de d. ministru al domeniilor și La spus în auzul tuturor: — Pe lingă ceea ce am dat eu pentru­­ ajutorarea familiilor victimelor, rog să adăugați 20 mii de lei din partea Moșteni­torului Tronului. Și lacrimi au isvorît din ochii tuturor cînd Suveranul, adre­­sîndu-se d-lui general Savopol, i-a spus cu glas de adevărat os­taș : — Generale, căpitanul Savo­­pol și-a plătit datoria de ostaș către patrie-iar grațioasa noastră Regină, caritabilă ca în totdeauna, a mers la căpătîiul celor răniți, să le aducă un cuvînt de mîn­­gîiere și generosul ei sprijin. Nenorocirea de la pulberăria din Dudești a frămîntat dureros inimile noastre, dar ea ne-a des­­văluit în ac­elaș timp ce va fi mîine, atunci cînd doliul ce-i v­a lua țara pentru fii săi cari vor lupta spre îndeplinirea idea­lului național, va fi în primul rînd împărtășit d­e membrii Dinastiei noastre. Din acel doliu țara româ­nească va răsări mai mare, iar Dinastia va statornici și mai bine în jurul ei iubirea, respec­tul și­­ admirația celor umili, ce­lor de jos- Și așa va fi! Emil Nicolan GERMANIA amenință Anglia cu mă­suri represive Bh­lin, 29 (CI).­­ De curînd ziarele londoneze­­ și pariziene au publicat o înștiințare oficială a­­nunțînd vînzarea silită iminentă a tuturor proprietăților imobi­liare germane situate în colonia engleză Nigeria. In această pri­vință Lokalanzeiger află din iz­­vor autorizat că guvernul ger­man a informat pe guvernul en­glez că în cazul cînd acest act de jefuire­­ ar fi adus la îndepli­nire, palatul agentului comer­cial englez Sir Francis Oppen­heimer situat în Francfort pe Mein ar fi îndată vîndut­­­a fi citațiune publică (Wolffbureau). Trupe italiene la Salonic Roma, 28 (10). — „Corriere d’Italia“ află din Brindisi. După știri din izvor grecesc, bine informat, sosite aci, la Sa­lonic continuă debarcarea unor noi contingente de trupe rusești. Incep să sosească și transpor­turi de trupe italiene Trupele italiene debarcate pina acuma au ocupat tabăra provizorie pre­gătită acuma pentru ele. Tot așa trupele rusești au fost strînse in tabăra destinată lor. Italienii au trimis o mare cantitate de arti­lerie ca ș i un bogat material de aviație. Cu acest material se va alcătui un nou parc aerostatic în împrejurimile orașului. Aceste știri au produs o mare impresia la Atena și la Pireu. (A. T. I.). SEASE PAGINI Mm și mari succese rusești — Trupele rusești au ocupat Monasteriska și au trecut — Zolotaia-Lipa. — Peste 20.000 prizonieri. — — Radiogramă — Petrograd, 29 (11). — Ps­lu­­viul Stolhod continuă lupte în­verșunate în regiunea Mikhlu*­bașevo, satele Vulka, Lubașev­­ska și Stobokva Zarei­ce. Pe Se­rer trupele noastre înainteaza, susținînd lupte violente, in­am­i'­cul desfășură cea mai mare e­­nergie întreprinzînd contraata­curi. Vitezele trupe ale generalului Saharov au izgonit pe dușman, după o serie de atacuri, din sa­tul și pădurile situate pe malul drept și atingînd creasta înălți­milor dominante se luptă în a­­propiere de satele Trestianez— Nesterenzo Unul din regimentele noastre de cavalerie a atacat de două­ ori infanteria inamică și risipind pe germani a oprit ofensiva lor. In această secțiune au fost captu­­rați de bravii noștri soldați ai generalului Ekke, în zilele de la 22—28 iulie, 268 ofițeri, 13.000 soldați și peste 1.000 răniți; nu­mai ziua de 28 iulie ne-a adus 106 ofițeri și 4.872 soldați prizo­nieri. După declarațiile prizonie­rilor pierderile dușmanului sunt foarte mari. In apropiere­­ de linia de fier Monasteriiska-Nem­invo trupele noastre continuînd succesul lor înaintează [UNK] Infanteria noastră izgonind Pe dușman din pădurea de la nordestul satului Dubenka, a int­rat în orașul Monasteriskai pe la sud, unde lupta continuă­ Contratacurile, executate mai toate de germani, au fost res­­pinse.­ Au­ capturat cu această oca­­țiune 2500 soldați pe comandan­tul ei întregul său stat major și pe preotul catolic. * Spre vest trupele noastre au atins malul stîng al rîului Zo­­lotda-Lipa, ocupînd satul Lazu­­rowka și capturînd­­ 1000 cifr ani­­m&ni. Unul din regimentele de ca­zaci din Orenburg atacînd a fă­cut 200 prizonieri și a capturat 3 mi­tr­aliere. Un regiment german traver­­sind Zolotaia-Lipa lingă Zadarov a încereat să execute un contra­atac spre pozițiunile noastre dar a fost respins cu mari pierderi. Bravele noastre elemente de cavalerie traversînd gura fluviu­lui Zolotaia-Lipa, au respins pe dușman și s’au apropiat de ma­lul stîng al Nistrului spre sudul satului Ustye-Zel­ene. Numărul total al prizonierilor făcuți la 26—27 iulie se ridică la 5000. In direcțiunea spre Stanislau trupele noastre au atins Nistrul la sud de Marianopol și s'au sta­bilit pe malul drep al Bistriței. In regiunea Vorohta și Tioli­­beni trupele noastre au ocupat, după o luptă aprigă, mai multe înălțimi. Austriacă anunță că au evacuat Staniislau Viena. 29.— Frontul arhiduce­lui Carol. La Sud de Zabie au fost respinse puternicile atacuri rusești. La nord-est de Stanislaw [UNK], și la sudvest de Monastrzycka i­­­namicul a atacat cu forțe nume­rice superioare, dar atacul lui a fost stagnat după o încăerare s crîncenă și după ce ajunsese la o oarecare avantagii locale. Ruși,­, au ocupat Delatyn și TySmienica-Stanislau a­ fost eva­cuat­ de noi fără luptă. Frontul Hindenburg. La sud- vest de Salesco au fost respinse atacurile în masă ale rușilor. Deasemenea și lîngă Trosciani i­­namicul a fost respins. La cotul­­ Stochod-ului de la Kazowka , detașament austro-ungar a luat o poziție avansată a rușilor. În­cercarea rușilor de a trece din­­­­colo a fost înăbușită de focul de­­ baraj al artileriei noastre. Comun­h­iar c german I­oenigswusterhausen( 20­­11J. — Frontul generalului feldmare­­șal von Hindenburg, între­ pacul Wisniew și Smorsc% p £ș<cum și în regiunea dela noi­ C$sV<^ Kre­­wo au fost respinse ffird Jhici o greutate numero­ gele și ''labele atacuri al rușilor. Pe ‘'frontul Stochod adversar, s-a im­ărginit în genere, dupa 1 imfrîngerile ce a suferit în ultimele­ zile, ,la o vie acțiune d­e artilerie.' Atacurile prin aia, pe care­­ aceasta' le-a în­­cres la vest de lacul­ Igâel, lîngă Ajsieszow și la sud­ de Zarecze TM reușit. Luptele date la sud­­ de­ Zarecze au luat o întindere mai mare. Atacul rușilor c­are la început cîștigase teren între Bia­loglowy și S­­ordyszcze, a fost stagnat printrun contra ,atac­­ german. Puternicile atacuri al­­el inamicului în regiunea Trpsk§A­miee au fost respinse în mod sîngeros. Deasemenea au eșuat și încercările lui de a cîștiga a­­vantagii la Siret spre sudest de Horodyszcze. Frontul feldmareșalului arhi­ducele Carol, la sudvest de No­­wasterzyska precum și în un­ghiul Nistrului și al Bistriței au atacat puternicile forțe rusești. In unele locuri viteazul apără­tor a trebuit să cedeze față de superioritatea adversarului. Contraatacurile au parat asaltul dat de inamic și au stagnat lupta­ Gruparea trupelor Alia­ților care se găsește în curs și care a fost­­ aranjată spre a da socoteală de înaintările forțelor rusești, se execută neîndeparte. In Carpați inamicul s’a străduit în zadar la sud de Zabie spre a ne smulge din nou avantagiile cîștiga­te. în Giarafi­le lui V. Manu — El înjosește cultura română și aprobă politica guver­nului ungar — Vasile Mangra, noul mitropolit al bisericii ortodoxe din Tran­silvania, ales în împrejurările cunoscute, a fost întîlnit pe cir­luarul Camerei ungare de un redactor de la „Az Est“ cu care a avut următoarea­­ convorbire: Alegerea Prea Sfinției Voas­tre ca mitropolit va produce im­presie în România? a întrebat ziaristul. — Fără îndoială — a răspuns Mangra. In România vor ști a­­cum că românii din Ungaria, în majoritate covîrșitoare sunt pen­tru o politică prietenească cu un­gurii, politică pe care o ducem alături de contele Tiza. Faptul mai dovedește de asemenea că com­iterul național, pe care în România se conta foarte mult, și-a pierdut terenul de sub pi­cioare. — Care e părerea Sfinției Voa­stre despre discursul de opi al contelui Karolyi? — N­ aprob în întregime, și ca o dovadă că noi de multă vreme urmăm aceeași cale, mă refer la presa română din jurul meu, care a protestat contra cucerirei Ardealului sau mai bine zis contra răpirei lui de la Ungaria. Această presă a scris că numai acolo se pot face cuceriri, unde un popor cu o cultură mai su­perioară vrea să stăpânească pe unul cu o cultură inferioară. Și tocmai aci e cazul să spunem că cultura maghiară e mult su­perioară celei românești. Dacă românii au poftă să cu­cerească să poftească, au acolo Basarabia. — Sfinția Voastră renunțați la mandatul de deputat? — îndată ce voi fi confirmat în scaunul mitropolitan. E ne­­voe însă de aprobarea Maiestății Sale ca să fiu hirotonisit epis­cop și apoi să fiu instalat ca mi­tropolit. * Iată cum vorbește viitorul Mi­tropolit al românilor din Ardeal despre cultura românească, Nu se poate o sfidare mai­ nerușinată a sentimentului românesc și a limbei in care te-ai născut și ai trăit aproape o viată întreagă. . Iată cum își înțelege noul mi­tropolit al bisericei autonome din Transilvania chemarea sa ca­ păs­tor sufletesc. In alte vremuri înălțătoare ca și astăzi mitropoliții românilor porneau în fruntea poporului, la Blaj, la Budapesta și Viena r­e­­fînt drepturi naționale. Marele Șaguna a așezat pe o temelie puternică biserica româ­nă, de curînd decedatul Mețianu a apărat-o în contra răpitorilor, iar noul mitropolit îi pregătește mormintul și neamul românesc il pune mai prejos de urmașii lui Atila și ai lui Arpad. Mai mult ca oricînd vremurile su­nt grele pentru noi. Pe toate căile se lucrează la distrugerea elementului românesc din Ardeal. Timpul a sosit ca să salvăm ce a mai rămas. Dl NEPERS­I­A Roșii s’au retras plin Hamadan Petrograd, 29. — In Persia, trupele noastre sub presiunea turcilor, sau­ retras din Ha­­­Madan. (Westnîk) GENERALUL ILIESCU­­.­ Evenimentele în curs au avut fzul ca, printre alte multe revi­­­mente înfăptuite în felul nos­­u de a cîr­turi valorile, să aducă o mai dreaptă valorificare a oș­­teî. Pînă mai acum cîțiva ani, a idealiza rău înțeles tindea la ușoară substituire a himerelor scifizmului, și această substituie se făcea în detrimentul forței tășești de pretutindeni. Astăzi, ei­, gestul puternic al națiunilor negătite înadins ca să-și susțină cpturile lor netăgăduita la via­­ț, și adevărul acestor drepturi, turnat o bună parte din a­­este himere, și a ridicat în loc, devarul etern al ,,luptei­ pentru ,istență’’. Armata fiind,, astfel, în viața I­ turned, prima manifestare a vi­li­tăței sale, a fost, implicit, o­­ectul tuturor atențiilor de bună edință. S’a născut, astfel, un r­­ealizm etnic și etic, pe urma ăruia ofițerimea noastră a ajuns in nou obiectul unor noi și bine­­veritate atenții.Publicațiile au prins să se in­­ereseze de corpul ofițeresc al iirei, să încerce să stabilească și­­ pună in lumină valorile mili­are și să ridice, deci, încrederea rei concentrată, implicit, spre tîlpii ei firești de reazăm. Cu prilejul acesta era firesc să iă, în primul rind, personalita­­ea generalului Iliescu, în relief, lacăra a publicat, astfel, în ul­­tm­ul ei număr, un admirabil ar­­icol al d-lui C. Banu. Pentru a vita parafraza vom cita un pa­sagiu mai caracteristic: .Din 1884, ca elev și pînă la gradul pe care îl are, a fost ne­clintit în fruntea promoțiunei sale. De la 1889 și pînă la 1894, își completă studiile la școala politehhnică din Paris, și la școala superioară din Fontainbleau, a­­tragînd atențiunea deosebită a olarilor săi maeștri. Ca profesor la școlile superioare de artilerie si geniu, unde îndrumă o serie strălucită de ofițeri cari sunt­­ a­s­­tăzi colonelii Rășcanu, Alevra, remia. Gabriel Negrei, Gheor­ TV pem M"­ierul Sîrbu ?* atîția alții, el puse bazele unui învățămînt tactic și strategic, care călăuzește și astăzi pe ofi­țerii profesori ai acestor școli. Studiile teoretice nu-i răpiră, însă, întreaga activitate. Spiritul lui practic și inventiv, îi des­chise orizonturi noi pe terenul tecn­c. Membru în comisiunea de re­­cepțiune a tunurilor noi, cu tra­gere repede, de la 1902 și pînă la 1904, el aduse modificări serioase materialului prezentat ca model de Casa Surup. Mulțumită, astfel, ingeniozităței și energiei lui Ili­escu, țara noastră a fost înzestra­tă cu un material de artilerie în­­tr’adevăr superior. O recunoaște­re strălucită a meritelor lui în a­­ceastă direcție a fost faptul că a­­ceeaș casă, prezintînd modele al­tor state ca Argentina, Olanda, Italia, Turcia, a ținut seamă pe cît îi era cu putință, de modifi­cările noastre și, astfel, tunuri cari nu aveau de­cît în parte a­­vantagiile celui românesc, au fost unanim adoptate, însăși Franța, în actualul războiu, recunoscînd calitatea balistică a tunului nos­tru, a ținut seamă, în construcți­­unile noi, de calea indicată de generalul Iliescu. Chemarea acestui eminent ofi­țer, mai întîi ca profesor la cea mai înaltă instituție militară, la școala superioară de război, apoi ca șef de Stat Major al corpului II de armată, și în urmă ca șef de Stat Major al Inspectoratului general al armatei era, în acel­aș timp, o consacrare a meritelor dovedite și o indicațiune limpede pentru viitor. A fost de­sigur o mare fericire că împrejurările ulterioare au fă­cut cu putință ca secretariatul ge­neral al ministerului de război să fie încredințat, cu toată autori­tatea ce se cuvenea, unui militar care, nu numai prin pregătirea lui științifică, dar și prin vasta-i experiență și adînca-i cunoaștere de lucruri și oameni stă, cu drept cuvînt, în fruntea ofițerimei noa­stre. încrederea ce s’a pus într’în­­sui a fost, de altfel, din plin jus­tificată. De la 1913 și pînă astăzi in timp de 2 ani și jumătate, ar­mata romînă a făcut, sub impul­­siunile generalului Iliescu, pro­grese uimitoare în toate direc­țiunile. Efectivul armatei în timp de pace se mări de la 85 000 la 119 mii de oameni. Intr’adevăr, se înființa câte un nou batalion ,la fiecare din cele 40 regimente de infanterie; unitățile de rezervă se transformară în regimente cu o încadrare la fel cu cele active; se înființă al 10-lea batalion de vâ­nători și al 10-lea regiment de călărași; se creiază 5 regimente de artilerie de cîmp, iar cele 5 di­­vizioane de obuziere se transfor­mară în regimente; divizionul de obuziere grele deveni regimentul de artilerie grea și alături de el se creiază alte 8 regimente, iar încă 3 sunt în curs de creare; di­­vizionul d­e munte de 63 mm, de­veni regiment; escadroanele de tren se transformară în divizioa­­ne, iar batalionul de căi ferate și pontonieri în regiment. Sub ochii lui, și sub directa lui conducere, se făcură și la noi trenurile în contra aeroplanelor, armate cu tot ce tehnica poate concepe, și tot acum se creă și o direcție a aviației în minister. Deoarece războiul actual arăta­se că succesul nu se poate datori de­cit numai abundenței de muni­­țiuni, industria noastră privată fu acaparată și pusă in serviciul armatei. Arsenalului i se aduseră îmbunătățiri, înființîndu-se un batalion de lucrători; pulberăria de la Dudești deveni una din cele mai de seamă din Europa, pu­tind fabrica ori­ce substanțe ex­plozibile, fără a mai fi obligați sa­ ne procurăm materia primă din Austria­, pirotecnia fu înzes­trată cu ultimele creațiuni în ma­șini; vechia artilerie, în sfîrșit, fu transformată într’una cu tra­gere repede, făcîndu-se astfel, ca numărul gurilor de tun să depă­șească cu cîteva mii pe cel din trecut’’. Inventator, profesor pregătitor al unora din cei mai distinși mi­litari ai noștri, organizator și în­­deplinitor al tuturor golurilor a­­rătate pe urma campaniei din 1913. înfăptuitor al mecanizmu­­lui complicat pe urma căruia țara noastră se poate măsura cu țările occidentale printr-o formi­dabilă mobilizare a întregei na­țiuni, personalitatea generalului Iliescu a crescut treptat de la în­ceputul chiar al carierei sale și pînă în clipa cînd, avînd prilejul să se manifeste ca secretar gene­­ral, s’a ridicat în chip de aripi de pază deasupra multora din îndo­­elile noastre. Firește că nu e vorba aici de a reedita fapte cunoscute de toată lumea. Aricolul nostru are mai ales rostul de a atrage luarea a­­minte asupra revirimentului mo­ral întîmplat în sufletul mulți­mei anonime, în ceea ce privește oastea tarei. Astăzi fiecare om simte forța ei implacabilă și își reazimd cu încredere” "cele­­ mai înalte sentimente ale lui, pe ea. Generalul Iliescu, de fapt, nu mai are nevoe să fie pus în lu­mină; munca lui fără preget și-a luat­ singură și din plin această N. Davidescu SOSIREA d-n­ci și d-lui b­londei la Silistra Silistra, 29 Iulie Cu vaporul ,,Cuza-Vodă,­ co­mandat de căpitanul George Ni­­culescu, azi la orele 11 jumătate au sosit în port d-na și d. Blon­dei, fost ministru al Franței. Toată suflarea românească a arborat tricolorul și a eșit în în­­timpi­narea distinsului diplomat francez, ovaționîndu-l cu urale. Studentul Silviu Georgescu- Vâlcea, a rostit la debarcader o cuvîntare de bună venire. D. Blondei a schimbat cîteva cu­vinte cu d-nii general Basarabes­­cu, procuror Georgescu-Vâlcea și șefi­­i autorităților. D-na și d. Blondei vor rămîne în localitate mai multe zile la d. prefect Cămărășescu a cărui so­ție este fiica d-lui Blondei. șmrm Rusia Petrograd, 28 (10)­ — intr'o convorbire cu primarul din Mo­scova publicată in Ruskoie Slovo la 27 ministrul președinte Stur­mer a declarat: ci Tratatele și a­­cordurile noastră cu Aliații ră­m­i n neschimbate. Rusia va face încă și mai mult: ea va ține de datoria ei de a pune in execu­­țiune toate măsurile ce Anglia profctează față de Germania"". * La 26 la Grozny a început să funcționeze o nouă fîntînă de napht de o adîncime de 162 de sagene producînd 1000 de puzi de naphtă Pe ceas. * In afară de arhiducele Iosef Ferdinand și de generalul Pflan­zer, germanii au destituit pentru incapacitate de a dirija opera­­țiunile de războiu pe frontul rus Și alți ofițeri superiori austriaci și numai puțin de 13 coman­danți de reigmente. * La Rolstein a sărit în aer un depozit de muniții; 30 de băr­bați și 20 de femei au fost ucise; sunt 14 răniți grav și 53 ușor. * Ministrul instrucțiunii publice belgian Poulette, acum la Haga a adus la­ cunoștință minstrului Rusiei că e­ste informat din iz­­vor bun despre starea nenoro­cită a prizonierilor de războiu ruși internați în taberele de la Bruxelles. * După ultimele inform­ațiuni holera bîntite în Turcia sece­rînd sut­e de vieți din popor și ar­mată. In multe locuri au sucom­bat S0 la sută. (Westoik)* L STAȚIUNILE BALNEARE I­mm­EN-SYLVA — ISLracjä; ComstarinpfcaL — de Virgil N. Dărăscu Odată cu sosirea verei, a­­cei cari pot, părăsesc ocupa­­țiunile și se stabilesc la munte sau la mare. Unii fac cură de aer, alții băi, cei mai mulți flirtează, se distrează. La Carmen Sylva, din a­­propierea Constanței, poți face din toate, chiar băi in Marea Neagră, sau m­ai sărate și de nomoi în Tecirghiol. Este foarte folositoare și ex­punerea corpului la binefăcă­toarea acțiune a razelor so­lare. Treptat părăsesc localitatea grupuri de pârliți, spre a le lua locul alții. Adevărații pâi­­liți sunt însă jucătorii de la cazinourile din Constanța și Sinaia, pentru că numai pîr­­leala buzunarelor este vătă­mătoare. Băile se fac mai mult pen­tru curățenia corpului. Acei cari, fac băi cu proprietăți medicale profită îndoit, cură­țenia fiind cerută și lăudată de toată lumea. Murdarii n­u mai sunt oameni, ci monștri. Adolf Ricard are prea drep­­te păreri despre femeile mur­dare : „ele desgustă pe cine le privește și face rușine a­­colora cari le posedă. Le dis­place stima altora, cînd au atît de puțină pentru ele“. S’a găsit o singură femee, D-na Necker, care a spus: „curățenia este găteasa bătri­­neței“. Aceasta înseamnă că femeilor tinere, d-na Necker le pretinde să fie murdare. Cu toate acestea ași face prinsoare că d-na Necker și in tinerețe a fost una din cele mai curate și parfumate femei. Ce poate fi mai plăcut de­cît să fte depărtezi de sgomo­­tul orașului și să duci o viață liniștită, admirind splendide vederi in largul mărei ? ! Dar la Carmen Sylva sunt atîtea lipsuri, încît toți nu au altă vorbă decit să-ți povestească cit de prost și scump mănîn­­că și tot felul de nemulțumiri. Mult regretatul I. Movilă, văzînd efectele nămolului din Techirghiol, învecinat cu sfoa­ra lui de moșie care merge pe lîngă acel lac și marea Neagră pînă la farul din Tuz­­la și fermecat de splendoarea naturii din aceste locuri, a construit, prin anul 1899, un mare hotel la un cap al mo­­șioarei sale și un stabiliment de băi în apropiere. A mai făcut un plan de parcelare, formînd 4619 loturi, cu pro­iecte de grădini publice, piețe, străzi, bulevarde, biserică, etc. etc. Moartea nemiloasă a ră­pit pe vrednicul bărbat I. Movilă încă pe cînd lucrările erau în plină activitate, ast­fel că ele au încetat fără nici o revenire, iar ce s’a clădit a început să se ruineze. Unii au înțeles toată valoa­rea acestei localități și au construit hoteluri și vile, ri­sipite la distanțe mari prin iarba prăfuită a cîmpiei. Noi suntem obicinuiți, ca buni și răbdători români, să­ ne mulțumim cu puțin, dar la Carmen Sylva avem foarte puțin și dacă vorbim drept, nu găsim nimic. Să mă ex­plic­­­i. La băi de mare trebue să ai o plaje frumoasă și îngrijită, dar aci nu există decât astfel cum a lăsat-o na­tura, plină de pietroaie, cio­buri de sticlă și ciulini, iar malurile rupte de apă și cu prăpăstii dau­ loc la accidente. II. Spre a te duce la plaje trebue drumuri bune, șosele cu nisip, dacă nu se poate încă asfaltate, sau chiar nu­mai gudronate. Nimic absolut din toate acestea, găsim nu­mai poteci șerpuite pline cu praf, sau trebue să treci peste câmpii acoperite cu seaeți să poți ajunge la malul mărei. III. Lumind nu există de­cît vre-o șase lămpi, obținute cu multă stăruință și întreți­nute de comuna Tuzla. Vă închipuiți, de­sigur, ce neplăcut este să rătăcești prin întuneric, lovindu-te de bu­­rueni și scrîntindu-ți picioa­rele prin gropile câmpului, cînd te reîntorci acasă, după ce ai respirat puțin aer mai răcoros la marginea­ mărei. Mai bine te lipsești! IV. La băile reci de nomoi nu este alt adăpost, decit opt cabine din cele mai primitive. V. La băile calde, prea pu­­­ține la număr, lumea se îm­bulzește și trebue să se ducă de la orele 4 dimineața, iar nomolul se toarnă în baie ast­fel cum este extras din lac, amestecat cu tot felul de melci, scoici și ghimpii buru­­ienei cunoscută sub numele holera, care aranjează pielea suferinzilor cum nu se poate mai prost. Administrația băi­lor nu s’a gîndit încă, după 17 ani de funcționare, să re­­pare corpurile tari din nomoi, mai ales că, pentru băi plă­tite colosal de scump, ar fi putut să imite celelalte insta­­lațiuni din apropiere, unde nomoiul este o adevărată a­­lifie. VI. Murdărie pretutindeni, deși fie­care proprietar de vilă plătește o taxă pentru ridicarea gunoaielor, cîmpul e plin cu hîrtii, tinichele, fulgi, zdrențe și tot felul de murdării, cari­ sunt purtate după cum suflă vîntul, dola mare spre lac, sau dinspre lac la mare. VI. In registrele adminis­­trației Succesiunei Movilă, s’a întîmplat puțină zăpăcea­lă ; astfel, același lot No. 1804, vîndut în 1906 unei persoane a fost revindut alteia in 1912. Vă închipuiți ce surprins a rămas cel mai bun prieten al meu, cînd a aflat de această păcăleală. I-a rămas gîndul și inima spre Tekirghiol, un­de venise cu intenția să facă o casă, ori­cum ar fi putut, dar în schimb a dobindit un drept proces în daune. Vili Simtr­a* : ■ [UNK] > 1 ,­... (or este lăsată la voia întim­­­plărei, nu este post de­ jan­darmi, gardiști, sau alți paz­nici credincioși, într’o locali­tate in care se află înghesuite prin hoteluri și case particu­lare peste o mie de persoană și unde proprietarii plătesc câte 20 lei taxa gardiștilor. Aceasta desigur într-o țară prea depăsătoare se poate vedea și atragem serioasa a­­tențiune a Ministerului de in­terne să ia urgente măsuri pentru menținerea ordinei și supravegherea avutului cetă­țenilor, acolo unde sezonul ține pînă după 15 Septembrie.’ Nu trebue să aflăm că s’au petrecut crime și delicte, iar numai în urmă să ne mișcăm, cînd avem obligația și pute­rea să le prevenim. . IX. Nu există nici o pom­pă, în contra incendiului, ast­fel zilele trecute, pe un vânt puternic, a ars o magazie și materiale, cari ar fi putut să distrugă toate vilele, dacă din nprocire vântul nu sufla spre mare, unde­ în față nu era nici o construcție. Toată lumea adunată pri­vea cu brațele încrucișate. X. Distracții nu se află de­cât un cinematograf, odată sau de două ori pe săptămână și muzica militară, care este obligată să nu cânte în se­­­rile de cinematograf, pentru­ că se face întuneric, curentul electric fiind prea slab ! (?) Dacă printre distracții se poate număra localul infect al așa zisului cazinou, apoi toți s’au convins că nu poți găsi mai nimic, iar ce ți se dă este scump, prost și per­sonalul necuviincios. * * După cum vedem sunt li­nele lucruri cari privesc di­rect administrația succesiunei Movilă, iar altele de compe­­tința autorităților. In privința succesorilor, știut este că omul face­­ ce poate și cât mijloacele îi permit. Dacă el este mulțumit cu atât cât câștigă, nu-i pu­tem înghesui cu­ de-a sila bani în buzunare. Atunci insa când este vorba de o localitate unică în lume, un­de ar putea găsi o vindecare schilozii și suferinzii de pe tot globul printr-o regenerare complectă, este păcat de som­nolența care a cuprins atât autoritățile, cât și pe pro­prietarii cari nu-și cunosc interesul. Despre autorități se știe inacțiunea și încetineala. I Carmen Silva, nu există pri­mărie, iar aceea din Tuzla nu are pricepere, chiar dacă ar i

Next