Universul, august 1919 (Anul 37, nr. 247-277)

1919-08-01 / nr. 247

Os ce suntem atacafi Pe cât ni-a fost cu putință, de-am ferit întotdeauna de polemică cu ziarele de partid nu­ ne vom fort, fiindcă o ase­menea polemică e da cele mai multe ori fără de folos pentru public. 1. Neputând privi lucrurile 4­ acțiunile decât prin prizma lor particulară, ziarele de Par­tid nu pot vedea cu och­i prie­tenești ziarele independente, cari deschid publicului pers­pective mai largi; e în firea lu­crurilor ca unui ziar de par­tid să nu-i fie simpatici decât aceia cari simt și cugetă ca dânsul și din contra neplăcuți și chiar nesuferiți aceia cari văd și judecă altfel. Dacă de la generalitatea zia­relor de partid ne oprim în particular la ziarele guverna­mentale, după timp, vom găsi și mai accentuată această „in­compatibilitate de umoare“. Incomode în­ tot timpul, z­ia­­rele independente devin supă­rătoare de la o vreme Pentru organele guvernamentale In adevăr, orice guvern slă­bește deja o vreme; îngrămă­direa greșelilor — errare hu­manum! — oboseala guver­nanților, plictiseala guverna­ților, schimbarea împrejurări­lor fac la un moment dat ca orice guvern să nu mai cores­pundă situației și nevoilor ță­rii. Atunci, se schimbă gu­vernul. Până să se schimbe însă trece timp; și, cum ziarele cu adevărat independente oglin­desc situația reală, aceasta supără ziarele guvernamen­tale și, cum supărarea e rău sfetnic, ele tabără asupra pre­sei independente și o acuză de... lipsă de independență Aceasta se poate observă re­gulat în preajma fiecărei schimbări de guvern. De câtva timp, cu toate că sunt la ordinea zilei atâtea chestiuni mari și grave, ziarul guvernamental ,„Viitorul“ nu mai poate de grija indepen­denței „Universului“, aproape cu o zi să nu ne atace pe tema as­­­a. Vine iarna cu asprimea ei și nu s-a făcut încă nimic se­rios — deși au trecut atâtea luni de zile­ — pentru rezol­varea problemei transporturi­lor, a chestiei financiare, a li­bertății comerciale, de cari a­­târnă dacă vom putea să ne hrănim, să ne îmbrăcăm, să ne încălzim, adică să trăim, adică să nu pierim la iarna viitoare... și ,,Viitorul“ îi dă d­­or cu independența „Univer­sului“. Nu avem vagoane și locomo­tiva pentru transporturi re­pezi și dese ; reparație­nile merg extrem de încet; reface­rea, faimoasa refacere a in­dustriei, doarme; cheltuielile Statului joacă pe la cifra de trei sute de milioane pe lună, adică vreo Patru miliarde pe an, specula nu cunoaște nici o margine, nu i s-a pus nici un­­ frâu, ba presa a arătat chiar numeroase cazuri de provocare a speculei din sfere guvernamentale. Toate astea sunt realități, dureroase și periculoase rea­lități de cari masa poporului se interesează fiindcă-i ating și pot să-i taie rădăcinile via­ței. Și fiindcă nu vede nici o îndreptare, lumea noastră e nemulțumită. Dar „Viitorul“, organ de Partid și guvernamental, mi poate vedea toate acestea, iar ,,Universul“, fiindcă nu e zi­ar de partid și vede, și spune, nu e „independent“. Aceasta nu ne va împiedeca să ne facem datoria. Deschiderea Marelui Sfat Marti s'-a deschis la Sibiu îsiunea Marelui Sfat pentru Tans­il­van­i­a, Banat și părțile ungriene locuite de Români. După un Tedeum celebrat t catedrala greco-ortodoxa de către episcopul Aradului, Pap, și la biserica greco-ct­­olică de către episcopul losszu, deputații s’au întrunit­­ sala cea mare a prefectu­­ei, unde vice-președintele Ma­șini Sfat, d. Teodor Mihály, deschis ședința la orele 10 , trei sferturi. . 1 In vorbirea de deschidere mulțumește celui Atotputer­­ic că ne-a dat să ajungem p­­este zile mari, când nu mai ținteau străini în țară străi­­ă. își adu­ce aminte de bar­ații providențiali ai poporu­li nostru din­­ trecut și pre­­ont care au contribuit la rea­­zarea aspirați liuiilor noastre, duce omagii celui mai vred­­ic și glorios rege Ferdinand I întregei familii regale și actorilor executivi și glori­­asei armate române. Prin legea agrară voim să atisfacem j­usteilu așteptări­le sătenilor. Cu adânc regret aduce la­unostinta Adunărei moartea ostului președinte al partidu­ul national și președinte [a] 1 dunărei de la Alba Iulia,­ Gheorghe Pop de Săsești, a ostului deputat Vasile Ca­lian și vrednicului luptăto­r . Ci­ord­a­ș. In procesul-verbal se aduc mlțumiril­e Consiliului­­ diri­ca­t pentru munca săvârșită până acum și se apelează la o zi să se lase de animozităț­i și să se lase conduși nu­ma! de dor de muncă spre a sădi temeliile de mărire a pa­riei noastre scumpe. Imploră­jutorul lui Dumnezeu ca să Pată creia legile referitoare l chestiunile cele mai im­por­­ante­­ pentru consolidarea noi lui Stat, cea agrară și e­­ectorală, spre îndestularea și mulțumirea­ mult încercatului costru popor. Declară descri­­ă ședința a doua a Marelui Sfat. D. Mihály face apoi propu­nerea să se t­im­veată telegra­­me de felicitare d-lo­r Brătia­­nu, Pressan, Ni st­or și Ciugu­­eanu. Secretarul Marelui Sfat, d. d'hail Popovici citește tele­­gramele primite. Se dă cuvântul c lui Suehi,­­e­ful resortului organizărei, care a spus că prin adunarea lui Alba Iul­ia Consiliul dirij­gent a primit autorizarea să se întregească Marele Sfat prin cooptare la numărul de 150. Membii propun să­ se n­­eagă o comisie de 7, care să studieze cooptările și să facă propuneri concrete în ședința v­iitoare. A propus ca membri în co­­misie pe d-nii: Saftu, Isidor V­ar­cu, Acsente, Băncilă, Iu­­iu Gros­sean, loan Moța, Mi­sai Grosseanu și Victor Oni­­jor­ Propunerea se primește. D. Mihály a propus să se primească pentru adunare re­gulamentul deputaților. Pro­pune suspendarea ședinței până după masă, la orele 5, ceea ce se primește și ședința se suspendă.­­ D-na dr. Lemeny a pregătit un protest al femeilor din Ardeal contra înlăturării lor de la vot. Protestarea aceasta e susținu­tă de representanții socialiștilor. ȘTIRI POLITICI Guvernul a dat ori următorul comunicat prin ziarele sale: Un comunicat al partidului conservator-nationalist se ocupa de formarea unui viitor guvern și de intențiile Coroanei. Alegerea miniștrilor este o pre­rogativă regală și nimeni nu poate cunoaște în ce fel Coroana o va exercita. Încercarea de­ a arunca răs­punderea situației politice asu­pra Coroanei nu poate însă să fie îngăduită. Guvernul singur poartă întrea­ga răspundere a politicei și a ac­telor sale. In fața Țarei și în fața Coroa­nei, el revendică cu mândrie a­­ceastă răspundere, având con­știința că susține cu hotărâre drepturile poporului român, nu cel mai însemnat moment al isto­riei lui. Nimic nu-i va abate din aceas­tă cale, nici conjecturile unora, nici amenințările altora. Operațiile de pe Zisa — Bela Kuhn telegrafiaza lui Clemenceau.— infor­matii neexacte —" Journal des Debets publică, următoarea telegramă a lui Bela Kuhn către Clemenceau: „In vederea atitudinei ofensive a Românilor, contrarie voinței Antantei, ne-am văzut constrânși să trecem Tisa și să ne silim a face să se respecte contră Româ­nilor voința Antantei1“. In același timp trupele roșii au ocupat KisUjezalles și Turkerec, conform indicațiilor din Pesta. Un regiment de husari a ata­cat cavalerie rom­ân­ă și a res­pins-o în fața Korceapului. Trupele din Pesta, cu un regi­ment de infanterie, compus din voluntari­­ și marinari, au înain­tat până la Mecediup. Sunt lupte violente între Scen­­tes și Mindscent. Pe de altă parte statul-major român confirmă exactitatea aces­tor informații. In fața acestui a­­tac neprevăzut, a cerut la Paris instrucțiunile necesare și, în aș­teptarea răspunsului, a dat ordin forțelor sale să se retragă“. Ar­ticolul din Journal des Da­­bats are o parte nostimă: In­drăsneala cu care Bela Kuhn a­­rată Antantei că-i face servicii a­­tăcând pe Români! Are însă­și o parte curioasă: in același timp când ziarul francez crede că noi am dat ordin de retagere, noi în­­naintam și ne pregăteam să tre­cem Tisa! Pentru censură și censor! Censura spre a complace stăpânilor săi, comite pur și simplu Infamii, aperarate escrocherii. Din articolii nostri Misia ie eri in care arătam că una iin glicinele pentru care suntem speculați este aceea că chiar Statul inseamna la speculă, s’a lisat numai partea care privea pe acei cari au conceput neomenia și s'a supri­mat partea cea mai interesantă, partea care caracteriza sistemul adoptat de guvern, partea pe care prin articole nostru, voiam să o arătăm particolii spre a fi el jndecator * * 1 ' ■ ’* Ud ' Al ’ V J nl ' 1 . 1­­ h li V s ■ v 1­0­ r­Vnf 1 . ’ ' *' J - 1 ■ ’; ■ • >» ■ / -4 ’ ^ Acest sistem de a tăia din articolele se presă, tot ceeace lovește in guvern și partizan­­­im­, pentru ca pub­licul să nu poată cunoaște pe vinovații stărei de lucruri de azi, constitue după codul penal o escrocherie și treime să Înceteze, iu contra vii protestăm sin toate puterile și promitem să luptăm până la intima suflare, ca censorii cari se fac complici acestei escrocherii să nu scape a fi pedepsiți cu toată strășnicia. Va veni și ziua Mecăței. Nu vom înceta lupta pe care am pornit-o și in care, suntem siori, publicat nenorocit și speculat va fi cu noi. Conferința­ Păcii NOUL PREȘEDINTE AL DELEGAȚIEI AMERICANE Lyon, 30­ — D. Falk a sosit Marți dimineața la Paris. Noul secretar de stat american la externe ia locul­­ președintelui Wilson și al lui Lansing, în frun­tea delegației americane la Con­ferință. LUCRĂRILE comisiu­­NILOR Lyon. 30. — Marți după amia­ză s’au întrunit următoarele com­i­­siuni: a despăgubirilor, a porturi­lor, a afacerilor poloneze, comisiu­­nea “însărcinată să examineze clauzele politice din tratatul cu Austria cari au fost amânate la cererea Italiei și comisiunea in­ternațională pentru revizuirea tratatului de la 1839. GERMANIA POATE INTRA IN CONFERINȚA MUNCII Lyon 30. — D. Clemenceau n’a putut să se prezinte Luni înain­tea comisiunei de pace ca să fie ascultat asupra țărmului stâng al Rinului In schimb, d. Pichon, ministru de externe, asistat de d. Jules flambon și de un jurisconsult da­la externe a răspuns la mai multe chestiuni puse de com­isiune. Cu privire la validitatea serm­­i­ii turci regatului german, d. Pi­chon a declarat că chestia a fost examinată de o comisiune de ju­risconsulți care au răspuns afir­mativ: „D. Pichon și ministrul muncii au dat, apoi, explicații­, relativ la condițiunile muncii internațonale, declarând că Germania poate in­tra în Conferința muncii, fără ca să fie nevoie ca Germania să facă parte din Liga națiunilor. AUSTRIA CERE PRELUN­GIREA TERMENULUI Lyon, 30. — 1). Renner a remis d­l­ui Clemenceau. Marți dim­ 3 note: prima anunță demisia lui­ Otto Bauer și înlocuirea lui la externe cu cancelarul Renner,­ a doua cere o prelungire de o săptă­mână a termenului acordat pen­tru răspunsul la propunerile de pace și a treia exprimă doleanțele Austriei cu privire la aproviziona­­rea cu cărbuni. PRETENȚIILE greco- M­LUARE GREU DE REZOLVAT Lyon. 30. — In ședința Confe­rinței dela 22 cor., d. Tittoni a citit raportul cu privire la fron­tierele bulgare. El constată im­posibilitatea unui acord între pretențiile Bulgariei și ale Gre­ciei, și cerând Conferinței să de­cidă ea însă­și asupra diferendiu­­lui__consideră ca isprăvit man­datul ce i se încredințase. SARBII INVITATI SA EVA­CUEZE KLAGENFURT Lyon. 30. — După asculta­rea raportului d-l­n­ Tardieu și după o lungă discuție între d-nii Balfour și Tittoni, Con­ferința a decis: 1) Respingerea cevarei Gre­ciei de a avea un delegat în comisiunea din Asia mică. Va fi admis doar un ofițer grec spre a cita explicațiile necesa­re comisiunei. 2) Că­ motivele invocate de sârbi spre a nu evacua Kla­­genfu­rt și zona de lângă el— în care se va face un plebis­cit—nu sunt drepte și pentru aceasta se va cere sârbilor în mod amical evacuarea. Apoi se numește comisiunea de anchetă în Asia mică, în­ care­ Italia va fi reprezintă,ta prin generalul DaU'Olio. rill­i­ " Abonamentele la ziarul UNIVERSUL costă: Lei 15 pe 3 luni „ 60 „ 12 „ w 30 M 6 n ALIAȚII vor lua masuri drastice contra Ungariei Conferința speră că nota către Ungaria va avea un efect serios, evitând astfel necesitatea unei intervențiuni armate din partea aliaților. In acelaș timp se aș­teaptă că dacă rezultatul va fi favorabil în stabilirea condițixi­­nilor, aceasta ar ușura foarte mult sarcina aliaților în Rusia. Nimeni la Conferință nu do­rește reînoirea războiului. Dar în ce privește Ungaria­ pacea poate fi tratată numai cu un guvern reprezentant al poporului și nu cu un guvern terorist. Consiliul suprem a făcut cu­noscut atât bolșevicilor din Ru­sia cât și celor din Ungaria că Marile Puteri vor fi forțate­­ ca pentru apărarea lor să procedeze drastic și amenințător, __ astfel se exprimă un ziar oficial. Nu există nici o dispozitiune încă ca să se trim­eată trupe franceze, italiene, engleze, a­­mericane, spre a goni pe Bela Kuhn, dar dacă Ungaria nu primește condițiunile impuse, nu este exclus ca generalul Poch să fie împuternicit pen­tru a aduce la îndeplinire pla­nul învederat, în combinație cu cehii, românii... (Sfârșitul lipsește!. — am» 0 ca... — CHESTIA DOBROSEI se va tranșa Intre România și Bulgaria Lyon. 30. — Consiliul suprem aliat s’a întrunit Marți­d­­a. ca să continue cu examinarea stipulați­­ufei lor cari sunt încă în suspensie, privitoare la pacea cu Bulgaria. • Le Temps scrie in această pri­vință: Indicatiunile publicate până a­­cum cu privire la delimitarea frontierelor Bulgariei­ nu par să aibă un caracter definitiv. In ce privește mai ales ches­tia Dobrogei, tendinta actuală este să se lase României și Un­­gariei grija să tranșeze diferendul, prin tratative di­­recte^^^^ ^ — Nemțsfilii bulgari la Paris — Cine cere drepturi pen­tru bulgari — Afară de cele trei fracțiuni libe­rale (Radoslavoff, Tonceff, Gi­e­­nadieff) și de socialiști, toate gru­pările politice din Bulgaria sunt reprezentate în delegația de pace. Guvernul s'a silit să pue pe cei mai puțin colorați în apele ger­mane, dar n‘a reușit de­cât cu doi: Ganeff și Stamboliski. A­­ceștia însă n'au importanță pri­mul fiindcă n‘a făcut niciodată politică, al doilea fiindcă în tim­pul războiului n‘a fost urmat de agrarienii săi. Ceilalți delegați sunt cu totul compromiși. Primul-ministru Teodoroff, șe­ful delegației, la 1­8 iulie 1910 con­jura poporul în Sobranie să lupte alături cu nemții, iar atunci când credința bulgarilor în vic­torie slăbise, el a făcut uniunea sacră, ca să înalțe moralul pen­tru lupta cot la cot cu Centralii. Gheșoff a scris tot timpul pen­tru nemți. Sakisoff și Sakaroff făceau la Stokolm propagandă pentru nemți și colaborări la Neue Freie Presse, la fel cu Pa­­naretoff, fost ministru, la Was­hington și generalul Lukoff, care în 1917 comanda armata a doua. In fine, Sararoff era răsfățatul Puterilor Centrale și Morloff a fost ministru în­­ cabinetul Ra­doslavoff! Iată cine cere azi la Paris nu numai integritatea Bulgariei, dar Dobrogea și alte ținuturi Telegrame din Străinătate INTERVENITA slovaciei IN UNGARIA Lyon, 30. — Ziarul L'Oeuvre comentează ofensiva maghiară contra Românilor și constată ca, dacă armata slovacă ar fi inter­venit, situația s‘ar fi schimbat într‘un dezastru pentru bolșevi­cii maghiari. SOCIALIȘTII GERMANI SE ACUZA INTRE EI Lyon. 30. — Congresul sin­dicalist din Amsterdam a for­mulat un strașnic vechiztoriu contra atitudinii socialiștilor germani, privitor la declara­rea Și prelungirea războiului. După ce au încercat să se jus­tifice, delegații germani au remis congresului o declarație prin care dezaprobă atitudinea parti­dului social-democrat pentru sprijinu­l ce l-a dat Kaizerului. PUBLICAREA ACTELOR DIPLOMATICE GERMANE Nauen. 30. — Fostul secretar de stat de la externe, von Kuhlmann, publică următoarea declarație : „Cabinetul răspunzător este după părerea mea, în drept să găsească că se pot publica în curând actele asupra importantelor evenimente diplomatice. Personal, eu nu mă găsesc che­mat să public lucruri confidențiale asupra celor petrecute în timpul funcțiunei mele, fără împuterni­­cirea ministerului­­ de externe. Chiar m’am­ îndoi de utilitatea lor pentru politica noastră generală. Va fi posibilă o expunere reală numai la judecată, în fața tribu­nalului proectat, când se vor pu­tea studia evenimentele politice. ÎNȚELEGERE RUSO-GEI­­­MANA Nauen. 30. __ Ziarul din Stok­­holm Social­demokraten, organul luin Brantingz comentează svo­nurile despre o apropiere între Rusia sovietistă și Germania, prevenind capitalismul biruitor din țările Antantei să procedeze la o grabnică și fundamentală revizuire a tratatului de pace, spre a evita legătura dintre co­munismul rus și cel german. UN OFIȚER AMERICAN DESPRE BASARABIA Paris, 29. — Căpitanul ame­rican Kaba, întors de our fund diin Basarabia, publică în trio broșură rezultatul observațiu­­niloir sale. Căpitanul constată, înainte de toate, carnet­erul mirat ro­­m­ânesc al­ Basarabiei, provin­cie compusă, spune el, din două treimi populație româ­nească și o treime evrei, ru­teni, ruși germanii, polonezi și bulgari. Mai departe spune că regi­mul românesc este primit fa­vorabil de către majoritatea popul­ațiunei, afară de pro­prietarii și clerul rusesc cari­­ aveau interese din regimul țarist. Cei 79 mii de germani, di­n sudul Basarabiei, polone­zii și grecii, precum și colo­niile franceze sint cu ro­mânii. Căpitanul a notat că bolșe­vicii fac o propagandă foarrte intensă în toată Rusia, dar că țăranul basarabean este cu totul refractar la bolșevism. Ca încheiere, căpitanul Kaba aduce elogii mișcătoare armatei române, care stă stra­jă neclintită la frontieră pen­tru întreaga lum­e civilizată ca să o scape de distrugere. La plecarea din Basarabia căpitanul Kaba a dus cu el, dorințele locuitorilor basara­­beni ca Congresul din Paris să nu-i despartă d­e..România. Consiliul de- miniștri Miniștrii s-au întrunit într'un scurt consiliu acasă la I. Bră­­tianu. S'a examinat situația de pe front, care este dintre cele mai îmbucurătoare. Inamicul fuge, pretutindeni urmărit de bravii noștri sol­dați.Întregul teren până la Tisa a fost complet curățit de bol­șevicii unguri. S-a capturat mult material de război și prizonieri. Trupele noastre se găsesc 30—40 km, în unele părți peste Tisa. Discuțiile au privit apoi chestiunea comerțului cu ce­realele. S'a dispus ca el să fie cu totul liber in interiorul țării. Modali­tățile vor fi comunicate zilele a­­cestea. Prețul unui vagon de grâu va fi maximum 10 mii lei. A trecut prin consiliu procesul înființărei unei Universități libe­re, a cărei funcționare va începe de la 1 Noembrie anul acesta. In timpul Consiliului a sosit știrea morței fostului ministru V. G. Marian, știre, care a afectat adânc pe membrii guvernului. Consiliul sa terminat la o­­rele 6. „TIMES“ și ratificarea păcii de către Anglia Parlamentul britanic a dat un exemplu de disciplină și înțelep­ciune, ratificând dintr’o singură trăsătură într’o singură ședință a­­tât tratatul de pace cu Germania cât și pactul de garanție în baza căruia Marea Britanie se obligă să vină în ajutorul Franței, la caz când aceasta­ va fi atacată de Ger­mania. In ce privește tratatul, nu­­ s’a ridicat nici o obiecțiune serioasă in Camera comunelor, fiecare m­embru simțind necesitatea de a afirma unirea partidelor, făcând să facă preferința, criticele sau regretele sale și ministrul preșe­dinte a putut, cu drept cuvânt, să se declare satisfăcut de mersul general al desbaterilor.Ceea ce e important în această ratificare este că Anglia printr'un gest superb de unire, nu acceptă numai clauzele tratatului de pace care lichidează trecutul ci și acele clauze cari asigură viitorul Fran­ței față de o Germanie momentan slăbită și față de o Germanie care speră într’o revanșe improbabilă. „Times’* comentează­­ în modul următor evenimentul ratificării : Punctul semnificativ asupra desbaterilor ratificării tratatului de pace este, că guvernul n’are nici o directivă politică față de Irlanda. Această lipsă de politică constructivă în această chestiune constitue un mare pericol națio­nal. Dacă guvernul nu va lua nici o inițiativă în această privință, alții trebue să o facă. Irlanda este marea problemă, care trebue re­­solvată de către oamenii de stat britanici: pacea cât și caritatea o face ceea ce întâi la sine. Această chestiune este mult mai periculoasă de­cât dificultă­țile noastre actuale cu muncitorii, de­oarece ea atinge nu numai a­­facerile interne ci și relațiunile noastre externe. 0 Martie PENTRU M. S. REGINA —_— Inspectorul muzicelor arma­tei, I. Vladuță lei 100.­Suma din urmă lei 25.009.75 Total lei 25.109.75 Problema românilor din Macedonia Nici­odată termenul de „pro­blemă” n’a fost aplicat unei ches­­tiuni mai pe drept de­cât în îm­prejurarea în care se discută chestiunea atât de dureroasă a ro­mânilor din Macedonia. Nu este pentru nimeni o nouta­­te că în peninsula Balcanică trăeș­­te de vreme îndelungată o nume­roasă populațiune română, care,— în­ decursul vremilor cu desăvâr­șire vitrege — luptând cu greu­tăți nenumărate, și,a păstrat fiin­ța națională întreagă- Luptele desnădăjduie pe care a­­cest element le-a dus, cu asupri­tori de circumstanță, turci, bul­gari și sârbi, — fiecare după re­giunea în care se găsea __ au fost încurajate totdeauna de sta­tul român, sub forme cari rămâ­neau adeseori cu­ un rezultat în­doielnic. Trebue recunoscut însă că sforțările oficialității noastre n’au lipsit în această direcțiune. Ace­laș respect pentru adevăr ne o­­bligă să arătăm că sume aprecia­bile au fost cheltuite de oficialita­tea noastră, întrețin­ându-se în școlile de acolo cultura națională română. Lipsiți însă de orice legătură de vecinătate directă cu noi, ro­mânii rătăciți în massa așa­ de pestriță a tuturor neamurilor bal­canice, oferă în strădania­­ lor, un spectacol cu totul mișcător. Ei au fost singuri în trecut și singuri sunt și azi — având o sin­gură dar amară temere, să nu ră­mână iar singuri... Și totuși, întrebarea care se pune, ma­rea întrebare căreia tre­buie să i se dea negreșit un răs­puns, este să se știe în ce chip se pot apropia oamenii aceștia în mod efectiv de noi, în ce chip a­­cest sfâșietor sentiment al lor de izolare va fi locuit... Soluțiuni diverse s’au formulat, argumentele s’au desfășurat și în­tr’o direcțiune și în alta, judecă­țile însă n’au căzut de acord. Pricina de capetemie a suferim­ței elementului român este sim­plă: tendințele de expansiune ale vecinilor, bulgari, sârbi, etc. —i au ca primă man­ifes­tare o presiu­ne permanentă, în vederea desula­ționalizarei elementului român. Cunoscută fiind această situa­­țiune, avem și posibilitatea de ai întrevedea soluțiunea problemei. Nenorocita stare de lucruri de azi­ va înceta numai în momentul în care ținuturile locuite de români nu vor mai excita dorința de po­sesiune a vecinilor. Renașterea, sub formă de au­tonomie, a acestor nediscutabile drepturi ale elemenului românesc va pune stavilă în mod aproape definitiv manevrelor speciale ale interesaților de azi, adică voi face "să se sfârșească odată cu­ persecuțiunile cari tind la exter­­minarea românilor din Balcani.­ Zicem „aproape definitiv*­ petry­tru că negreșit, sunt și vecini care se opun la această soluțiune. Ex­­plicațiunea acestor opoziții constă­ tocmai în faptul că i se sustragă obiectul pentru care se agită și­ pe care­­ voiește să și-l însușească. Statul român, care a făcut în­­ trecut mult mai puțin de­cât ar fi voit să facă,­­ și aceasta pen­­­tru că împrejurările nu-i îngă­rj­­uiau mai mult, — are azi o da­­­torie pe care de­sigur ca n’a pieri­­dut-o din vedere-Amintim acest lucru oficiali­­tății noastre și întregei suflări ro­­mânești, celei din țară — cari, treime să nu-și uite frații îndar­pârt­ați — și celei din Balcani, care nu trebue să se considere nici­­­părăsită, nici uitată. Sfântul și îndelungatul lor sa­< orificiu cată să aibă azi un sfâr­­­șit, — singurul echitabil și ine­vitabil, să li se recunoască dreptul­ de a trăi liber pe un pământ care e de multă vreme al lor, să li sa recunoască autonomia M. N. +Vasile Morțu­. In momentul încheierei ziarului afum trista știre că Vasile Mor­­țun a murit eri la 1 d. a. la moșia sa din jud. Roman, unde zăcea de mai­ mult timp de gripă infecți­­oasă. Fost fruntaș al­ grupărei socia­liste pe vremuri, Vasile Morțun a făcut în partidul național-libe­­ral, în care intră împreună cu mai mulți tovarăși, o carieră fru­­moasă. Ca parlamentar cât și ca mini­stru de a­­ dovedit calități serioase, reușind ca, cu tot poli­ticianismul, să rămână un­ om de spirit și de inimă. Oricât de absorbantă , politica la noi și orcât de activă parte a luat la ea în ultimii douăzeci de ani. V­asile Morțun a fost în­tot­deauna un înfocat prieten al li­­terelor și artelor frumoase.­­ Tea­trul și pictura erau patima lui. Galeria lui de tablouri era o po­doabă a Capitalei, îndurerați de moartea lui prea timpurie exprimăm familiei ?in­­cerile noastre condoleanțe, înmormântarea se va f­ace pro­­babil Sâmbătă. Caussle și urmările scumpire: traiului Cum­ le vine Gustave Le Bon. — Lipsa de bun, simț. — Un exemplu tipic. — Mărirea salariilor'j nu e o soluție Sub titlul: „Iluziunile asupra cauzelor scumpetei traiului’’ Gu­stave Le Bon a început o intere­­santă serie de articole în „Les An­nales’’. Ca idee dominantă, el susține că principala cauză a scumpe­rei traiului este insuficiența produc­­țiunei față de necesitățile consu­­mațiunei, iar principala cauză a menținerei scumpetei este eroarea profundă de a se crede că un re­activ ar fi sporirea lelurilor, care din potrivă a accentuat­ sporirea prețurilor. Și concluzia lui Gus­tave Le Bon este că nici­odată nu s’a simțit mai mult lipsa de bun simț a conducătorilor. Iată ordinea în care așează el cauzele crizei economice: 1) Insuficiența producțiunei, datorită faptului că în timpul răz­boiului activitatea lucrătorilor a fost consacrata industriilor mili­tare, în dauna agriculturei, a me­șterei vitelor, țesăturilor, etc. 2) Insuficiența importațiunilor. Taxele vamale împiedică intrarea mărfurilor strane și deci concu­rența. In Anglia, unde e liberul schimb, scumpete­­­a cea mai re­dusă din toate țările. 3) Mărirea salariilor este de ase­­menea un factor de întreținere a scumpetei, forțând ca speculanții să poată cere prețuri mari, iar salariații să le poată satisface. Dacă lefurile nu s’ar mări, con­sumatorii n’ar încuraja pe solici­tanții V­ prețuri exagerate, ci s’ar adresa numai economatelor și coo­perativelor. O dovadă de încura­jare din partea publicului e și faptul netăgăduit că atunci când un negustor cere 4 lei pe un lu­cru, iar altul 6, cel din urmă are și el clienți, deși logic și util ar fi să-l ocolească toată lumea. 4) Ziua de 8 ore. Reducerea o­­relor de muncă a contribuit și ea cu cel puțin 25 la sută la scumpi­rea prețurilor. 5) Criza transporturilor și, dez­organizarea administrativă, sunt doi factori importanți. Mărfurile circulând mai încet și mai scump, costul lor se urcă. Pe de­­ altă par­te, ramurile administrative nefiind sistematizate, se întâmplă cazuri ca cel de la Bizerte, unde pe când vapoarele plecau goale, mărfurile putrezeau pe chei, fiindcă nu era legătură între cei însărcinați cu primirea și cei însărcinată cu ex­pedierea: cei dintâi se plângeau că n’au marfă, ceilalți, că n’au vapoare. 6) Influența înflațiunei fidu­ciare, adică aruncarea pe piață a unei cantități excesive de bilete de bancă, grație cărora omul poa­te plăti mai­ mult, făcându-și ilu­zia că e mai bogat. Printre urmările scumpirei tra­­iului, Le Bon vede diminuarea for­ței natalității, și a calității lu­crurilor. El termină cu următorul exem­plu sugestiv, c­a să demonstreze deșertăciunea iluziei că urcarea salariilor va remedia scumpetei traiului. Să presupunem că în pieța unui orășel se aduc în fiecare săptămâ­nă o sută iepuri, pe când sunt 500 amatori. In virtutea legii cererii și ofertei prețul se va urca până acolo ca 400 cumpărători să fiai îndepărtați prin lipsa de mijloa­­ce. Necăjiți, ei se pun în grevă, ca să obție un salariu în măsură să le permită să cumpere un­ iep­pure. Cu salariul sporit, vin la târg. Dar cum e fatal ca 400 săi rămână fără iepuri, prețul se­ va urca așa, în­cât numai 100 să poată cumpăra. Asta se va in­­tâmpla mereu și progresiv, prin care ar fi salariul celor 500 as­piranți. Când prețul ajunge sa pară fenomenal, ei se indignează și cer­ intervenția guvernului. Ne-a deprins cu legea cererei și ofertei,, ministrul fixează un maximum, da preț. Rezultatul este imediat —t dan contrariu așteptărilor : cei ol sută iepuri dispar dela vitrină, ca, să se vândă în fundul prăvăliei, cu prețuri și mai mari, din­ cauza­ riscurilor vânzătorului î V , PffiTRD DIRSOTI». mimă Hotărârea ministerului de si­dastrie de a se veni cât mai r­­ede în ajutorul locuitorilor di zona de operațiuni este de t­oat lauda. Totul se va reduce însă­­ sistemul adoptat pentru ca rezu­tatele sa fie mulțumitoare. Astfel pentru Predeal, cu toat buna voința locuitorilor înapoia de a-și reface ceva și cu toat sforțările ce se fac, ei plutesc îi că în h­aos. Mai întâi n’au cu­m transporta materialele căci ton vitele le-au­ fost luate unele­­ bon, altele fără bou de rechiziți Ar trebui să se dea mai întâi­­ fostei localități 10—12 perechi i boi din aceia cari au fost lua pradă de război ,și sunt­ transpo­tați zilnic prin localitate în văzi și citari] locuitorilor lipsiți­­ vitele lor după urma războiuli Apoi lipsesc materialele de prm: necesitate ca: var, cărămidă, lei­nărie, tablă, țiglă, ciment et Particularii cu toată buna­voinț nu pot găsi aceste materiale.Direcțiunea refacerei ar trebi să înființeze în localitate un d­pozit al tuturor acestor materia din care să dea proprietarilor con­tra distanță, ca fiecare în limb puterilor sale să înceapă­­ apei refacerei. Negreșit că cel mai bun m­jloc ar fi dacă chiar statul să fii cupa­t,­ cu executarea manopere dar cum știu cât de puțin interi­pun funcționarii statului în une direcțiuni, sperăm că tot mai mu va face inițiativa particular »stimulată de interesul de a refui cu un moment mai de­vreme pr pria sa avere. Toate acestea ar trebui să­­ îndeplinească acum cât mai eș vară. pentru ca­­ nu venind iau distrugerea timpului să complet zo­ne a războiului.

Next