Universul, noiembrie 1919 (Anul 37, nr. 339-349)

1919-11-01 / nr. 339

Copiii Franței, morți in România ocupându-se de misiunea militară franceză» care a fost în România. Regina Maria, în­­tr’un admirabil articol apărut în­­»Le Figaro“ din 1917, scria aceste rânduri: „înainte români iubeau Franța cum se iubește tot ce e dulce și frumos în lume. Astă­zi, când dânsa, oferă suferirile lor noastre, afară de graț­a geniului său și sângele copii­lor săi, o iubim, nu numai ca pe o surioară mai mare, ci ca pe o mamă, care își îngrijește și conduce copiii“. Cuvinte bine simțite Și foar­te la locul lor. Trebue să ne aducem totdeauna aminte că Franța ne-a sprijinit­ în tim­pul de restriște, atât cât na putut permite mijloacele și împrejurările, iar în crânce­nele bătălii din Moldova din 1917, sângele francez a curs, nu flumai pentru o Franță mai stăpână pe destinele ei, dar și pentru o Românie cuprinsă în hotarele ei legitime. Francezii au fost nu numai organizatorii materiali ai armatei noastre, dar și agenții morali. Ei, prin firea lor entusiastă, francă, generoasă și naivă, au întreți­nut, în Moldova, cea plină de suferințe, curentul înviorător al încredere­i în victoria fi­nală.Ei credeau în triumful sfor­țărilor coaliț­ei dreptului, nu prin rațiuni milttare, sau poli­tice, ci prin semnul echilibru­lui forțelor morale, ridicat la rangul de comandament. Fiecare ofițer francez a fost, în acea­ epocă tragică, un pro­fesor de energie morală, o a­­cesto pă trrst ciudată de militar și apostol- De aceea, câte o­­dată i-am înțeles, alte ori nu, dar în­totdeauna am­ trebuit să vedem într’înșii niște frați mai mari, care au venit in mit. Jocul nostru să ne ajute, ca să putem înfrunta cumplitele ad­versități. Nu vom uita pe francezii că­zuți pe câmpul de onoare ro­mânesc, în războiul pentru cu­cerirea dreptului neamului hontin de­­ liber și veri. Acel eroi, în memoria căro­ra, colonia franceză din Bucu­rești a organizat un pios ser­viciu religios pentru ziua de 3 Noembrie a. c., sunt nu numai ai Franței, dar și ai noștri. Printre medicii noștri, care au căzut jertfă devotamentului lor, în timpul groaznicei epi­demii de tifos exantematic, se numără și câțiva francezi.Printre cei căzuți în crânce­nii, lupte de pe Șiret, și care au contribuit prin clanul și spiritul lor de sacrificiu, la smulgerea­­ victoriei din Au­­gust 1917, se numără și câți­va francezi. N’au fost ofițerii Franței numai instructori de trupe românești sau spectatori ai dramei. Ei au fost, în ceasu­rile de grea cumpănă, părtași ai dramei,­soldați, in primul rând. Ei s’au mândrit că luptă alături de soldatul român , că poate învinge, sau muri, pe pământul nostru. Iată unul din ei , căpitanul Vernay: Francezul acesta­ ini­mos ca nu gaj luptase pe fron­tul de vest, în Lorena, Alsa­cia și Champagne, unde fusese rănit și cjtat la ordin. Atașat la misiunea militară franceză din România, în partea a doua a campaniei, Vernay este re­partizat la reg. 8 de infante­rie, aflat sub comanda colone­lului Voicescu. In timpul crâncenilor lupte d­e la Siret din 6—14 August 1917 căpita­nul Vernay a sta­t în primele rânduri, dând dovadă de în­drăzneală și sânge, rece. Pământul Moldovei—spu­nea Vernay ofițerilor noștri— îmi este tot așa de scump ca și al iubitei mele Franța- o voi apăra cum merită!“ Și l-a a­­părat Vernay până la supre­ma jertfă. In noaptea de 14—15 August, după apărarea înverșunată a capului de pod de la Osmești, căpitanul Vernay, cu o mână de oameni—bravi de-ai noștri —rămăsese pe malul drept al Siretului. Ca să împiedice îna­intarea dușmanului ©] a rezis­tat până în ultimele momente, la postul de onoare ; iar când apărarea a ajuns imposibilă, s’a aruncat în apa râului, pe când artileria germană de toa­te calibrele bătea cumplit tot malul Siretului, împrăștiind moartea și distrugerea. Un obuz s’a spart într’un ostrov și o schijă l’a ucis pe bravul că­pitan. Caprițiul tragic al lup­telor din acea regiune a făcut ca ostrovul acela să cadă în­tre cele două linii, așa că cor­pul eroului ofițer francez a ră­mas acolo până în ianuarie 1918, când a fost ridicat și transportat la Iași. Și ca Ver­nay au fost atâția alții­.­­Mormintele lor sunt în Mol­dova ; pe cruci stau înscrise câteva cuvinte simple, ca un suspin... La France..­ pour la patrie..­ Au murit departe d­e Franța, dar pentru Franța, pentru noi, și mai presus de toate pentru civilizație, pen­tru închegarea unei lumi mai bune. De aceea memoria lor o vom onora și jertfa lor o vom prețui cum se cuvine. R. Seișanu De la Consiliul de miniștri Miniștrii au ținut M’ere tir j seară consiliu. A luat parte și d. Bontescu» din consiliul diriginte. S’a discutat chestiunea chi­riilor. Nu s’a h­at nici o hotă­râre aseară, în orice caz insă chiriașii vor fi protejati. De­cretul lege va lua ființă în vii­torul consiliu. • Se vor aduce, îmbunătățiri funcționarilor de grefă» * In ce privește chestiunile ardelene: exportul de carne, cărbuni etc­, au fost discuții a­­prinse. Nu s’a ajuns la nici o înțelegere. URZELI BOLȘEVISTE La Serai» Un corespondent al ziarului „Le Temps” trimete ziarului său o relațiune despre­ o convorbire cu un personagiu ceh, aflat în po­­zițiune de a cunoaște unele docu­mente germane de cel m»î înalt interes Este vorba de raporturi mili­tare, din care rezultă că la Ber­lin se urzesc dezordine bolșeviste de pus la cafe în țările aliate. Vreo 200 ofițeri germani, cu pașapoarte străine, au și intrat în teritoriul francez ,.Bă oiuța —­ precum se exprimă ordinul lor de misiune — persoane care vorbesc franțuzește și englezește și care să se însărcineze să propage idei­le bolșeviste , vor fi bine plătite, în raport cu riscurile la care se expun“. Aceleași documente spun că campania se face de acord „cu guvernul socialist“ german. Ea va fi lesne de întins în Italia — a­­firmă zisele raporturi militare germane — mai puțin greu în Franța, și cu mult mai anevoe în Englitera. Și, ca să încurajeze pe emisari în fața dificultăților ce se pre­văd, documentul, în care se cu­prind rapoartele sus zise, înch­ee textual astfel : „Răspândind bolșevismul prin­tre Aliații dușmani, este singurul mijloc ce rămâne Germaniei de a se ridica“. HAMATURILE ROMANO-STiRBEȘTI — Serbia recunoaște că cererile României sunt drepte.—Respectarea școalelor române din Macedonia — Lyon, 36. — Din Belgrad se anunță că guvernul prezidat de d. Davidovici arată mare bunăvoință în raporturile cu România, fapt recunoscut de cercu­rile românești. Dificultățile­­ relate în chestia Banatului sunt pe cale de a se aranja, guverna și iugo­slav recunoscând temeinicia celor mai multe din cererii © prezintă­ © de ministrul Momun HL D. Davidovici a dat ordin autorităților iugo­slave să respecte libertatea penalelor românești din Macedonia sâr­bească. Europa spre declin Legea fatală a vieții omului, bătrânețea și moartea, se aplică și la popoare. Un popor îmbă­trânește și moare, ca și omul. Sau, dacă poporul­, în cursul in­finit al timpului, nu moare în­tocmai ca individul, el moare ca popor. Istoria lumii ne arată câte po­poare au perit: unele ca omul, iar altele ca popor. Dar preisto­ria l­umii, în negura nemăsurată a trecutului, câte popoare via fi îngropat, fără nici o altmft? Istoria cunoscută n'are o pre­față, nu începe dela început, sau începutul e o minciună, în­săși istoria modernă și chiar cea contimporană simt pline de nea­devăruri. Câte mii de secol­e sunt deja Creațiune? Ca în toate, con­­venționalitatea, iar nu adevărul, domnește și în istorie. In secolul­ XX, — numărând numai de la Christos, — popoa­rele Europei merg spre decă­dere. Ceea ce se petrece acum în­ Europa civilizată este o dova­dă. Cu adevărat, acum, în apusul pământului este un apus de soare ! Deja in secolul trecut, în 1870, trăia in Europa „geniul“ cel rău al lui Bismarck, care, în loc să se unească cu Franța și să asi­gure pacea lumii, îi scoase oț­elul, — Alsacia și Lorena,­­**­ spre răsărit. ” " Aceasta sădi irredenta în su­fletul­ poporului francez, care, însă, în loc să întindă brațele către Italia, Anglia și Spania, se aruncă în ghiarele ursului de la răsărit, fără nici un control și precauțiune! Tot așa, mai înainte, Austria ciunti Italia și creiă Italia irre­denta, care, însă, în loc să ape­­lleze la gintea ei latină și la An­glia, se umilește sub pumnul «i­r» — — I­U­Wî­ tUi­ttl­­ JTCJ.­Ul­tti­liei ! La rândul ei, Austria, bătută de Prusia, în loc să­ se îndrepte către Franța, — precum și Fran­ța către Austria, — spre a îm­piedica ridicarea imperiului ger­man, cade la picioarele lui Bis­marck, care trebuia să-i aducă peirea. De altă parte, Austria aruncă Transilvania și provinciile ro­mâne sub Coroana ungară și aprinde cu flăcări irredenta ra­mând, precum, mai târziu, a­­­nexează Bosnia și Hertzego­vina și întețește irredenta sârbă, care a adus războiul mondial. In 1878, Rusia răpește Româ­niei alia­te și vict­ori­oase, Basa­rabia, iar Congresul­ de la Ber­lin ratifică această monstruozi­tate europeană. ..Să învețe po­poarele mici ce înseamnă cuvân­tul marilor împărați"! — scriam eu revoltat într'un ziar de a­­tunci Este destul numai aceste câte­va amintiri istorice, spre a se vedea valoarea înaltelor concep­­țiuni dipliomatice, discrete și secrete, ale marilor conducători ai Europei, cari au pregătit și au adus războiul mondial cu toată imensitatea dezastrelor lui. Fie ca conducătorii de azi,_­ în ciuda splendorii Victoriei și a „Ligei Națiunilor", — să nu pregătească alt război, care să arunce Europa în întuneric și să-i pună capăt, pentru totdea­­una. Dar ce am văzut ? — ,,Armistiții­­ de pace“­ însă fără dezarmarea inamicului și fără evacuarea tuturor teritorii­lor ocupate de el. — Pace! Insă Ungurii au con­tinuat războiul cu, Ceho-Slovacii și cu Românii, ajutați de Ger­­mani, Rușii ne-au atacat la­ ră­sărit , von der Goltz manevrează la nord, Bulgarii pradă și maca­­crează la fruntarii, etc. Toate a­­cestea, pentru că Aliații stai dezarmat prea curând, i­­i ouindu-se armatele prin comi­­siuni! __ Războiu de dreptate, liber­tate și egalitate! Insă autodeter­minarea popoarelor se aplică In mod neegal: sentințele Conferin­ței se dau fără apel, revendică­rile noastre naționale sunt ne­complete, vechile irredente sunt înlocuite cu altele nouă. — Asigurarea păcii! Insă Ita­lia nu figurează în alianța­­ fra­ncoanglo-americană, popor * reb­e latine nu se pun sub stea­gul Franței, neutrii stau tot neutri. Franța se încrede încă in slavism, Russia clocotește ,s§nă Jir ® wirsa, lume­a­ nouă* ,de țpre fe gceaji șî o,hi­ji­ Extremul intâi#: nul fus piciorul pe ■­­ -W‘uVT:..... Se pare, că Europa nu mai poate trăi prin sine însăși. Eu­­­ropa merge spre declin. General Crainicianu Membru al­ Academiei Române Cine au fost amnistiați în Franța Credem interesant să repro­ducem cazurile prevăzute în legea amnistiei, votată zilele trecute de parlamentul fran­cez. Beneficiază de amnistie de­zertorii, cari au stat în­ inte­riorul Franței cel mult 3 luni și în acest interval s’au pre­dat­ dezertorii din străinătate, cari s‘au Prezentat după 6 luni, dacă prezentarea s’a fă­cut înaintea înc­heerei armis­tițiului, dezertorii după înche­­erea armistițiului și toți func­ționarii urmăriți disciplinar, pentru fapte săvârșite înainte de 1 Septembrie 1919, dar fă­ră drept de reintegrare. — es­te vorba­ de magistrații inca­pabili, sau nedemni. N’au fost amnistiați, solda­ții revoltați pe Aisne, în 1917 și echipagiile de pe va­sele de războiu din Marea Neagră, re­volt­ate in 1918. Camera a adus omagiul ei trupelor corpului 15, care, în cursul războiului au fost a­­cuzate că nu și-au făcut da­toria. . ~ Invidia care vorbește și țipă, nu e iscusită. Să te temi de invidia care tace. — Ri­­varol. Aniversarea Reginei • Tedeumul dela Mitropolie • Miercuri fiind aniversarea nașterii M. S. Reginei, un Te­ deum s’a o­­ficiat la Mitropolie, la ora 11 și jumătate. Asistau dintre membrii guver­nului d-nii generali: Văitoianu, prim.ministru, Lupescu, Râșcanu, Popescu și Mihail precum și d.mi: Miclescu și Angelescu. Mai asistau d-nii generali: Cri­­stescu, Referendaru, Leon, Rujin. *d­l. Nicoleanu, Boboc, Toroceanu, Fresan, Istrate și amiral Băle­­scu: d-nii coloneii: Cezărescu, ad­­jutant regal; Calotescu și Cons­­tandache; d Oscar Niculescu, prim procuror al Curții de Apel și T. Țărușeanu­, primarul Capitalei. Serviciul divin a fost oficiat de P. S. Platon Ciosu, vicarul Mi­­tropoliei, înconjurat de întregul cler mitropolitan. Onorurile au fost date de o companie din reg . Argeș. D. prim ministru a prezentat, cu acest prilej, felicitări în nu­mele guvernului. S’au expediat telegrame de o­­magiu, din toată România Mare, M. S. Reginei, care după cum se știe se află în străinătate. La Palat, s’au deschis registrele La toate csericile­ catedrale din țară s’a oficiat, câte un Te-deum. FILME Literatura s’a îmbogățit cu o broșurică intitulată „Suvenir de anul păcii 1919”, având pe coper­tă: portretul autorului ,,poetul George Ionescu»"; indicația că o­­pera se vinde la d-șoara Elena Ionescu; și poezia .,Te rog nu uita“, în care autorul termină e­­m­oționant . Și dacă vre-o dată Auzi de moartea sa. Zi : Domnul să-l ierte, Te rog nu uita După această profesie de cre­dință, influențată de epitafurile din valea Plângerei de la Belu, o serie de poezii eroice sub titlul: „Document Istoric pentru gene­­rațiile viitoare (Inscripția care stă și în fruntea tratatului de la Versailles). Din scrierile de ar­tă: 1918*’ T­itlurile diferitelor 5><v»xii sunt.. . ;Semn­a­lul militar :„ Alarma”. „Semnalul armat; rărirea garnizoanei“. „Semnalele militare : Drepți ! Innaintarea ! începerea focurilor ! Pa ® .alergă­tor !” Și așa mai departe. Ver­­suri de sigur menite să revoluțio­neze organizația militară înlocu­­ind cu strofe înnaripate semnale. Se date până acum prin goarnă și trompetă. Urmează: „Din scrierile cele­bre 1918 : Sărmana fem­ee, mono­r— A ».mmați.-» dnirvH­îtt •w^r=^rî,, + »** . -- ț poi : , Capo.d'opera din scrierile celebre 1918 : Războiul omenirei sau răzbunarea lui­­ Satana în­ 1914“, cu explicația . ..din acest monolog s’ar putea face un film cinematografic, care ar uimi în­­treaga lume". Broșura se închee cu „Un mic roman” de două pagini semnate : „George Ionescu, poet, fost artist dramatic 16 ani“ și cu următorul : „Cuvânt­ în urmă. Acest mic ro­man nu este altceva de­cât numai subiectul pe scurt din marea și valoroasa Dramă-Comedie, scrisă cu un talent desăvârșit de poetul George Ionescu si care această Drama­ Comedie în un prolog și 4 acte se reprezintă in timpul de față cu mare succes pe scenele teatrelor din străinătate, sub trei titluri: O lovitură de trăznet, Si­luitorul de femei sau Vânzătorii de carne vii. BPe­răm că se va for­­ma cândva și la noi­­ în țară o trupă bună de­­ artiști dramatici cu scopul de a reprezenta în Capita­­lă și în toate orașele din Româ­nia Mare această lucrare minu­­nată a talentatului poet George Ionescu. Semnat A. A. cetățean din lumea mare, bun cunoscător al scrierilor celebre care întâm­­plător am avut ocazia să citesc și să văd această dramă-comedie”. Nu mai avem nimic de adăugat la toate aceste, celebre produc­­țiuni — Don José TELEGRAME DIN STRĂINĂTATE REINOIREA TRATATULUI­­ ANGLO JAPONEZ Liyon. 30. — Din Tokio se ar­­nunta: Guvernul japonez a de­clarat că va intra in tratative cu Anglia pentru rennoirea tra­tatului de alianță dintre­ Anglia s­i Japonia. . GERMANIA NU RESPECTA CLAUZELE ARMISTI­ȚIULUI Lyon. 30.—Consiliul suprem aliat s’a întrunit Miercuri, sub președinția d-lui Clemencaan-S’au citit rapoartele cu pri­vire la vioilarea clauzelor ar­mistițiului de către Germania. Raportul militar a fost citat de mareșalul Fueh, cel naval de comandantul Füller, din a­­miralitatea britanică.» iar ra­portul financiar d­e d. Do­­cediles-Consi’laus*. a aprobat comu­nicarea ce trebue făcută Ger­maniei, în urma raportului com m­isiunei afacerilor poloneze*. Germania e invitată, să nu facă alegeri municipale în Si­­­lezia de sus până la sosir­ea co­­miniunei pentru plebiscit. CE TREBUE SA ȘTIE PO­­PORUL GERMAN Nauen. 30. — Referentul co­mitetului german de cerceta­re, dr. Hugo Ainzheimer, de­clară în „Vorwaerte“ că opera comitetului de cercetare tre­iie să devină baza pentru re­­înoirea culturei politice a po­porului german. Poporul ger­man nu este încă un popor po­litic. Trebue să se libereze mai întâi de toate desavantajele u­­nei îndelungate guvernări au­torizate- trebue să se vadă în Politică lucrurile așa cum Si tot­ele, iar nu conformațiile alcă­tuite, ca mai înainte de guvern anume pentru popor- Poporul german trebue să cunoască toate greșelile trecutului, tre­­bue să-și asume faptul ruși­nos al unei cercetări funda­mentale. Elasticitatea surprinzătoare a Angliei în toate cercurile sale poJit’ve emană de acolo că­ m­.a­ depus firițele pe alta­r rui unte al ideii autoritare. AUSTRIA NU IA PARTE LA CONFERINȚA DIN WA­SHINGTON Nauion. 30—Consiliul de mi­niștri austriac a decis să re­nunțe la trimiterea delegați­lor la conferința din Washings­­ton, cu deosebire din motive economice, căci față de cursul actual al valutei au­stro-ger­mane cheltuielile de trim­itere ar fi extraordinar de mari. GUVERNUL LETON N’A FOST RĂSTURNAT Lyon. 30. — Biroul presei le­tone publică următorul comu­nicat : Svonurile lansate în cercu­rile germane, după care guver­nul leton ar fi fost răsturnat, sunt absolut­ false. VINOVAȚII MARELUI RĂZBOI Lyon. 30. __ Ziarul Freiheit constată că cercuril­e din Berlin cunoșteau exact, conținutul ina­c­­ceptabil al ultimatului austriac. D. Muehlen (?) probează că înainte de transmiterea acestui ultimat, Helferich îi făcuse cu­noscut conținutul, care a fost comunicat în acel­aș timp de că­tre împărat și lui Krupp. Tripit­, cunoștea conținutul încă din ziua de 13 iulie deși­ nota a fost redactată la Viena la 14 iulie. De aci se vede că Germania a premeditat războiul. OCUPAREA TRACIEI DE TRUPELE ALIATE Lyon. 30. — Din Constantino­­pol se telegrafiază : Generalul Franchet d’Esperes a sosit aici venind din Tracia, unde a regulat plecarea trupelor bulgare și ocuparea Traciei de către trupele aliate. Ocuparea s’a făcut în perfectă ordine. Trupele grecești ocupă Xanti și împrejurimile S’au ]Uat­ măsuri ca populația greacă gonită de bulgari să se în­toarcă la vetre. Locuitorii din munții Rodopi au adresat o protestare contra hotă­­rârei de a fi lăsați sub jugul lul. Ei văd să fie alipiți la Grecia, pat. dispariția bijuteriilor din tezaurul din Viena Lyon, 30. — Ziarul. Neues Tag­­bllatt anunță că bijuterii de mare valoare au dispărut din camera­ tezaurului din Viena. T­p­am­prp după revoluție Cră imposibil să d dispară aceste el­veri, dată fiind paza severă ce era orânduită, se crede că aces­te bijuterii, au fost luate in El­veții de familia imperială. Printre pietrele prețioase dis­părute se află unul din cele mai mari diam­ante cunoscute, așa zisul Florentin 1139 carate), dia­mant pierdut du ducele­, de Lo­rena, Carol cel îndrăzneț, in bă­tălia de la Granson, in 1­176. Din tezaur lipsesc 17 bucăți catalogate. firi din străinătate Instituțiunea america­nă Com­­­mi­ssion for relief in Belgium a dăruit guvernului belgian suma de 120 milioane, pentru reorga­nizarea școlilor ruinate de nă­­vala germană. Universitățile belgiane, în ur­ma­ ajutorului bănesc primit, invită și îndeamnă pe studenții latini să vie în Belgia să se fo­losească de mijloacele de in­strucțiune ce le sunt puse acu­ma la dispozițiune. Și, ca să ajungă mai bine la scopul înfrățirii științifice, au constituit două insociațiuni mari întitulate : Les amitiés fran­­caises și Les amitiés italiennes. Om a fost torpilată „Lusitania” Torpilajul Transatlantici* ‘ni „Lusitania“ a revenit la ordine­a zilei. Reprezentantul ziarului american „Chicago Tribune“, din Berlin, a avu­­t întrevedere cu d. Bernstorff întrebat asupra torpilajului­­.Lusitaniei“, d. Bernstorff a declarat: Când guvernul ger­­man. Prin nota dela 16 Febru­arie 1915, a anunțat distru­gerea fără avis prealabil a oricărui vas comercial inamic, în zona interzisă, se înțelegea că neutri trebuiau să se pă­zească și în special Pasagerii americani să nu se îmbarce pe vapoarele inamice. Dr. Dernburg, care se găsea a­­tunci la New­ York, a atras a­­tenția Pasagerilor americani, să nu se îmbarce pe vasele engleze, deoarece vor fi ex­puși pericolelor. Am avut con­vingerea că dr. Dereburg a săvârșit o acțiune în­ necon­­formita­te cu­ obiceiurile diplo­matice. Raportul publicat­ de World Work de Rathenoms, după care ambasada germană din Statele­ Uni­te ar fi primit­, prin­tr-o radiogramă, un ordin se­­cret să publice anunțul în zi­are. este o intenție. „Lusitania“ a fost torpilată de submarinul comandat de­­ căpitanul Scavnger, încetat­­din toată. Nu s-a făcut nici u­n­ plai" mai dinainte pentru distruge­rea „Lusitaniei, iar Scaviger și ofițerii săi nu știau că va­sul torpilat­ era ,,Lusitania“. More de driTman Budapesta–Viena,Berlin — Cum se trec bani buni în Austria — Ca să călătorești astăzi în Un­­garia, Austria sau Germania, e un adevărat chin. Din cauza lip­sei de combustibil, circulația tre­­nurilor de persoane e limitată la un singur tren personal pe zi in fiecare direcție. Până la Budapesta se căsătore­ște mai binișor, dar de aci înainte foarte greu. In gara Keleti din Budapesta, de unde pleacă cele mai multe trenuri, o aglomerație extraordi­nară. Sute de oameni, bărbați, femei, copii și soldați, așteaptă să se urce în trenurile ce pleacă intre orele 7—10 dimineața în ii­­­ferite direcțiuni Când sosește siite o garnitură, îmbulzeala este atât de mare că se calcă unii pe alții, pălării de dame strivite, p%. Phete aruncate pe jos, țipete și vaiete «e­aud din toate părțile Stau la o parta [[ privesc ]» a­­ceastă luptă pentru un loc in tren După ce fiecare își asigură câte un locșor, fie chiar pe scări, culoar­eau pe acoperiș, soldatul român care stă santinelă la com­­partimentul curierilor îmi face semn să mă urc, că pleacă trenul. La scurt timp după ce m’așez, vine un domn grăbit, elegant im­­brăcat, care după ce schimbă câ­teva cuvinte cu santinela, intră in compartimentul meu. Trenul se pune în mișcare. După ce trecem de prima sta­­ție, domnul din fața mea se scoa. Ia și az! se prezintă: Fikete, cu­rier al ministerului de finanț ungar. Intrând în vorbă cu el, în­­cepe să-mi povestească mizeriile ce iera înclirat în timpul guy«r­­nfrea lui Bela Kuhn.• ”* * * Print*« «Ut!«Rals î Starîig și d­­escursiunile făcute de Sam­uely cu trenul său special, așa numit tre­­nul-spânzurătoare. El instalase în acest tren o spânzurătoare și din fiecare oraș în care sosea aresta pe burghezi, iar pe cei pe cari el îi credea periculoși bolșevismului îi urca în trenul său, pe drum îi spânzura, fara nici o judecată iar cadavrele nenorociților erau aruncate pe ferestrele vagoanelor. Pe când discutăm despre bolșe­­vism ușa compartimentului se de­­schi­de încet și o doamnă brună ca de 28 ani, își face apariția. Cu o voce blândă ne roagă s’o pri­mim în compartiment, mai ales că n’are nici un fel de bagaj. Cu­rierul ungur o invită să ia foc și apoi încep amândoi o discuta politică foarte aprinsă, care a fost întreruptă numai de ofițerul român însărcinat cu controlul permiselor de călătorie După un drum de 4 ore ajun­­gem la Kiralyhid, frontiera din­­tre Ungaria și Austria. Santinelele ungare anunță pe călător; ca să se dea jos la revizia bagajelor și a pașapoartelor. îjoi țipi, rămânem în­ combartiront, de­oarece curierilor li se face re­­vizia și viza la tren, iar doamna brună, neavând bagaje, obținuse permisia de la ofițerul de serviciu din gară, să rămână în­ compar­­iment. Dela geam privesc revizia. Doamnele plâng, domnii în gură fiindcă la revizie li se ia tot ce este nou, chiar și țigările. Nimic nu se poate trece peste frontieră fără permis. După vreo jumătate de oră vine în compartimentul nestru un sol­dat din poliția ungară, însoțit de un funcționar de la vamă, îmbră­cat, tot el îi zărește. . Ii arăt pașportul de curier și ordinul vizat că «zic ca mine o valiză sigilată. Ei salută și îmi vizează pașaportul. .Colegul meu ungur le prezintă numai ordinul de curier, care de asemenea e vizat, întrebând pe tovarășa noastră de drum dacă nu are bani mai mulți la ea, răspunde că nu are de­cât 400 coroage. Vameșul s-a de­­clarat mulțumit cu acest răspuns, dar polițistul nu Acesta începe SÎo­­eautnul.»inâindte~pg la .fligscáb­re, șolduri, spate, etc. Văzând că nu găsește nimic, vrea să-și bage mâna prin deschizătura bluzei ca să se convingă dacă nu cumva doamna are bani în corset. Unguroaica se roși și cu un gest teatral se dădu doi pași îna­­poi. Apoi apucându-și cu amân­­două mâinile revenirile bluzei, cu o sforțare o rupse și arătându-și pieptul țipă la polițist. Asta vrei să vezi? Poftim ! In acest moment apăru un o­­fițer de poliție, care dojeni pe po­lițist, spunându-i că n’are voie să procedeze în felul acesta cu fe­­m­eile călătoare. Dacă îi par sus­pecte n’are decât, să le invite în camera specială din gară ca să ]e facă, percheziție femei]’ ,anume angajate în acest scop. In intervalul acesta doamna căzuse zdrobită pe canapea, iar d Fekete încerca să o liniștească. După acest incident ne-am dat jos în restaurantul gării. O frip­­tură aproape invizibilă, un pahar cu vin și cartofi la toc de pâine, 3­ coroane.U­ ririt '.­ Două ore a .țifțit revizia. Ițț, fi­ nîgeftBJ, î» «a .rts opriri dapă 5 minute la Bruck. Iar revizie. De astă dată austriacă. Revizia a durat numai o oră, căci aveam o întârziere de 2 ore. Vreo câteva stațiuni înainte de Viena colegul ungur își dădu jos valiza „diplomatică’’ și cum se întunecase, aprinse lumânare. Re­­pede rupse banda cu sigiliile de la valiza lui și deschizând-o scoase din ea un guler de blană, pe ca­­re-l puse pe umerii doamnei de lângă mine. Aruncai o privire în valiza lui Avea înăuntru vreo 25 cutii, pe cari era scris cu litere mari . Silber (argint), închizând valiza se întoarse în mine și îmi spuse : Am tras o spaimă mare. D-ta ești străin, și apoi orice pericol a trecut, pot să-ți spun trucul care l’am­ între­­buințat ca să pot trece în Austria argintărie și o sumă mare de bani in bancnotele țârei d.țale. Doam­­na [ șî arătă­m­ spre bruna de lângă mine — este soția mea și are într’adevăr în corsaj 100 mii iei bilete bune ,* 500, pe cari le ducem ]a Viena să cumpărăm alte mărfuri (nu ' este', voie să duci íentrifi­­c­ară In alts' mai mult de 500 coroane). Eu sunt de Mul meu comerciant și fac afaceri cu argintării. Bilettul de curier l’am scris cu singur la mașină pe­­ hârtie cu antetul ministerului de finanțe ungar, pe care un func­ționar de acolo mi-a aplicat și sigiliul ministerului pentru suma de 200 coroane Semnătura secre­­tarului general am pus-o ea pe hârtie. Și ca să-mi dovedească afirmațiunile gale ridică de jos banda cu cele două sigilii de cea­­ră roșie cu cari fusese sigilați valiza lui, arătându-mi imprimai în ceară sigiliul Ligei contra bol­șevismului. Soția lui scoase râzând plicit cu bancnotele din corsaj și îmi spuse : Puțină prezență de spirit și totul merge bine. In timpul acesta trenul întră în gara din Viena, erau orele 10 jum. seara. Adică am făcut dru­­mul de la Budapesta la Viena pe 14 ore și jumătate în timpuri normale făcea­ 4 ore. " •> Vom vedea ce a urmat n,

Next