Universul, aprilie 1922 (Anul 40, nr. 72-95)

1922-04-01 / nr. 72

Hifii gifisiií ii gtiijig ; M . . . _ I ' Declarațiile cetite în ședin­țele dela 28 Martie a. c. ale Corpurilor legiuitoare, de că­tre reprezentanții tuturor partidelor din opoziție, prin conținutul lor grav, sublinia­ză o stare de spirit îngrijitoa­re și dovedesc cât de tulbu­rată este atmosfera noastră politică și cât de încordate sunt raporturile între guvern și opoziție. Partidul național de peste munți, contestă legalitatea Corpurilor legiuitoare actua­le și consideră ca nefiind re­prezentate în ele, Ardealul, Banatul, Crișana și Maramu­reșul.­­ Partidul țărănesc, de­ ase­­m­enea consideră ilegale ace­ste corpuri și implicit, nu re­cunoaște drepturile lor de a elabora și vota Constituția României Mari. Partidul poporului declară și el ca ilegale toate lucrările acestor adunări, „iar acelea care vor fi promulgate“ le va „considera ca acte emanate de la puterea executivă, fără tărie de lege“. Partidul democrat a adop­tat altă atitudine. Punctul lui de vedere este acesta: pâ­nă la discutarea problemei constituționale, el nu poate refuza lupta hotărîtă și deci trebue să participe la lucrări­le Parlamentului. Partidul naționalist se va adresa deputaților majorită­ții „numai în calitatea lor de cetățeni pe cari i-ar dori în­torși la sentimente ce n’au prezidat la așa zisa lor ale­gere“, dar nu va participa e­­fectiv la lucrările Parlamen­tului și ale Constituantei. Din examinarea tuturor a­­cestor declarații se desprind următoarele hotărîri: 1) Toate partidele, din cau­­­­za originei necurate a Adu­nărilor legiuitoare, refuză să participe la lucrările Adună­rilor legiuitoare, atunci când vor avea caracterul de cons­tituantă. In această privință opoziția este de acord: ■ 2) Două din partide contes­tă legalitatea Parlamentului ordinar și a Constituantei și refuză să ia parte la lucrări­le lor.­­ Partidul democrat și națio­nalist democrat vor susține lupta în Parlamentul ordi­nar, rămânând pe terenul le­galității, din dorința de a e­difica opinia publică și­­ combate abuzurile ce se vor putea săvârși în viitor, dar vor refuza să participe la lu­crările Constituantei. Incontestabil că dacă gu­vernul, prin aparatul lui ad­ministrativ, a fraudat în ale­geri, el a contribuit cel d­ in­tâi la încordarea raporturi­lor cu partidele din opoziții și a chemat magic adversi­tați serioase, hotărîri grave cu caracter neliniștitor. Răs­punderea cea mai mare , consecințelor ce le vor adu­ce hotărîrile opoziției, va că­dea, în mare parte, asupra guvernului. Se pune însă și altă che­stiune. Partidele care au lua decisiunea să nu aibă nici un contact cu actualele adunări și deci au abdicat de la drep­tul lor de a exercita contro­lul asupra actelor guvernu­lui, care au renunțat la lup­ta pe căile legale, pentru în­lăturarea eventualelor abu­zuri și apărarea intereselor generale, în cadrul parla­mentar, — nu vor avea și el« o par­te din răspundere? Credem că da. Actul de a refuza să parti­cipi la lucrările Parlamentu­lui ordinar, nu este politic de­oarece partidele de guver­nământ sunt datoare să sus­țină lupta totdeauna pe căile dictate de legalitate. In ce privește lucrările constituantei, nimeni nu poa­te interpreta hotătrîrea luați de toate partidele opoziție de a nu participa la ele, drep nepolitică sau revoluționară de­oarece nu un singur par­tid poate să ofere Românie întregite o nouă Constituție Numai un guvern de coa­liție, prin alegeri libere, așa cum l-am cerut noi totdeau­na, ar fi putut să aibă Adu­nări cu caracter de Consti­tuantă și ar fi lucrat în lini­ște și cu spor la­ consolidarea temeinică a țării. De aceea în atmosfera politică, atât de încărcată, de azi, va f­ereu guvernului să facă o o­peră pozitivă și folositoare. mmmasmm&mmsmmm­mimi SeMlefels se grei și... fură_­lățesc da­rizieel blănurile e muniții. — puneRm­pr­iniei. — Socialiști «an i­î da B»lanuri «3 © Siini­nu — Lipsea, 21 Martie. — Sun trebuia să înceapă aci o ma­re licitație de blănuri pe sea­ma guvernului sovietelor. O­perațiunile au fost întrerup­te de la început, în urma or­donanței tribunalului de act care interzice licitația. Inter­zicerea este bazată pe recla­mația unei societăți ruse d comerț din Copenhaga, car declară că blănurile scoas în vânzare sunt proprietatea ei și că au fost sechestrat de guvernul sovietelor prin violarea drepturilor consule­re daneze. Această afacere,a cărei­ valoare este de pest 500 milioane, era să fie cel mai importantă din ultimi ani. Sosiseră 600 internat din Franța, Anglia, America ,i­ T Mare aprovizionare ci contra și flam,­damnați în moarte.­Fi­muilea Presa franceză înregistrea­ză următoarele interesante telegrame: SP 1 Riga, 21 Martie . Se anunță din­ sursă dem­nă de încredere că svonurile relative la posibilitatea unei noi conflagrații militare la est sunt bazate pe faptele următoare: Tugasevski, co­mandantul armatelor bolșe­vice când cu războiul ruso-­­ polonez, a fost numit coman­dant al frontului occidental. Frunză a fost numit coman­dant al forțelor armate din Ucraina societistă și Cri­­meea, înlocuind pe Rakovski. Statul-major sovietic conti­nuă să concentreze trupe în regiunile Petrograd, Kiev, Harkov. Asta însemnează că, armatele bolșevice se pun pe picior de război pe fronturile­­ baltic, polonez și român. Au­­­­toritățile sovietice explică a­­ceste grupări militare prin necesități economice; totuși , faptele confirmă mai mult­­ caracterul strategic al ace­­­­stor pregătiri. Bolșevicii, pe­­ de altă parte, desfășură cea mai mare activitate în vede­rea restabilirei și extensiunei fabricelor lor de război. A­­genții sovietelor în străină­tate nu încetează să cumpe­re material de război. Comi­tetul central executiv le-a a­­cordat credite aproape ilimi­­tate. Enorme cantități de mu­niții, arme, material tehnic, aeroplane și baloane captive sosesc mereu în Rusia. * Bruxelles, 21 Martie. —Zia­rele anunță că din două sur­se deosebite sosește sinistra știre că socialiștii ruși, osta­tici ai sovietelor, au fost transferați de la Butișki la în­chisoarea interioară a Cekei, în general rezervată condam­naților la moarte. întreținerea lui Cărei de Hc hsb­urg Leafild, 29. — Harmswortl subsecretar al afacerilor stră­ne, a­ declarat în Camera Co­­munelor că la­ conferința di Paris a reprezentanților state­lor succesoare, unde se del bcrează primitor la plata și demnitătei a fostului Impăn Carol, s’a ridicat chestiune dacă puterile aliate vor con­tribui. Ambasadorul engle din Paris a primit instruct­uni spre a arăta lămurir­i guvernul englez nu intențio­neaza să poarte vre­o sarcină — ^­61188^—'fr ' . UHA ăEtUSI PĂRIS-wmfamttmxm Din Londra se anunță de­chiderea la­ 1 Aprilie a noii linii aeriane orientale. Dru­mul merge din Paris pri Strassburg, Praga, Viena, Bu­curești la Constantinopol. Durata este de 40 ore inci­siv pauzele de odihnă. Cu trenul, distanta aceas MOZAICURI UN BINEFĂCĂTOR AL OME­NIRII.­­ Un binefăcător al o­­menirei, care în 12 cazuri și-a dat sângele spre a fi transfu­­zionat unor gravi bolnavi și pr . aceasta a scăpat v­ara la nouă inși, este d. W. Tibbie, lucrător la Londra, care pentru meritele sale a fost acum distins cu o medalie de aur. Omul acesta, care este deose­bit de apt pentru operațiuni de transfuziune, este ocupat de di­ferite spitale din Londra și, fi­rește, foarte bine plătit, e în vârstă de 38 ani și prea pare sângeros sau voinic. A fost ales dintre patru sute de concurenți ca cel mai potr­vit pentru a i-se lua sânge. In total a dat până acum opt litri de sânge și între altele a scăpat viața unei ame­ricane bogate, care pentru a­­ceasta a legat spitalului din Londra 100.000 de dolari. Spitalele recurg mereu la ser­viciile mele, în cazuri urgente, a declarat Tibbie. Eu stau veci­nie la dispoz­țiune, chemat, prin telefon alerg îndată cu bicicleta, ca­ să ofer sângele meu. ÎNCREDERE. — Din „Cri de Paris“: Doi indivizi compar în fața juraților. — Unde ai cunoscut pe com­plicele tău ? întreabă președin­tele pe cel mai tânăr. ,— Intr’o cafenea. Mi-a înșirat toate condamnările lui. Atunci, înțelegeți, domnule președinte, că asta mi-a inspirat încredere. FILME E proprietara unei case cu patru camere și dependințe, și, cum e singură, i se pare că are încăperi prea multe.­De aceea a pus pe fereastra celei mai bu­ne camere un bilet: „De închi­riat“, mic și lipit la un colț al geamului, ca să nu fie prea vi­zibil și s’o ducă în conflict cu o­­ficiile de fachir,ere. Peste o jumătate de oră se prezintă o doamnă, tânără și drăguță. — Cât costă camera ? — O mie de lei , pe lună. — Eu sunt slujbașă; nu pot plăti atâta. Tura­vura, se -nțelege cu 800. Proprietara primește banii pe prima lună și chiriașa rămâne să vie seara definitiv. Până se d­eslipeasca biletul de pe geam, apare un domn. După grozi,fc... nasului, a degetelor, a burții și a lanțului de la cea­sornic se vede că e îmbogățit de război. — Cât ceri pentru odae ? Ar vrea să spună că a dat-o, dar se pomenește zicând într'o coară. — O mie cinci sute. — Poftim chiria pe trei luni, și vin diseară. El se șue în birjă și pornește, înnainte ca dânsa să fi descur­cat lucrurile. . — La urma urmei, o să-i dau ei banii îndărăt, și pace ! N’o să pierd eu pentru ea ! își zice, și, liniștită, trece la berăria de peste drum, ca să se cinstească singură cu vre-o două halbe și vre-o trei țapi, de hatârul ex­celentei afaceri încheiate. Când se întoarce, pe seară, le­­‘uSiîȚ­ nip prissos [ ațaia U] ej;­gănându-se, cu ochii îm­păinje­­nit, simte c’o lasă, picioarele și o ia somnul, se întinde pe pat în odaia sa și adoarme, găsește ușa descuiată, intră în camera respectivă, aprinde lam­pa cu, singurul chibrit uitat pe colțul unei mese, își pune că­­mfișuța cu panglicii­le, își des­face părul la oglindă și, după ce umple odaia de mirosul l­­nei Colonii stropită cu lămâiță suflă în lampă și pătrunde lr plapumă, mulțumită că în sfâr­șit a dat peste o locuință. Nu trece o oră și iată­-l pe chiriaș, care, încântat că are unde să tragă când vine din provincie, fără să mai alergă prin hoteluri, se gargarisise cu prietenii și era într'o rară dis­poziție. Bâjbâe prin întuneric înjură în gând pe proprietarii că nu a avut gri­je să-i lase chi­brituri, împrăștie hainele pe scaunele de care se lovește,­­ intră și el în plapumă. Două țipete isbucnesc în ace­lași moment și două umbre a­­gitate se injectează sinistru pe păreți, alergând să­ scape una de alta. Nu înnemeresc ușa, chi­brituri nu sunt, dau peste sca­une, se ciocnesc, se resping, e cade cu capul în oglinda garderobului și ea se lovește la picior de cleștele de la sobă. Noroc că-i vine lui ia minte să aprindă bricheta de bu­zunar, și ia lumina tremurătoa­re, foarte jenaț­, ea privindu­­numai printre degetele resfirate ale mâinilor, cari îi acoperă o­brazul, el admirând-o din ce ii ce, se explică, își cer scuze , se hotărăsc să caute împreună o soluție, întâi s’au gândit să-i faci proces proprietarei fiindcă , închiriat la două persoane. Du­pă puțină chibzuire însă, au gă­sit că, în definitiv, biata femei­a fi nevoiașă și nu i-o fi ajun­gând numai o chirie. Și s'au o­prit la ideea mai practică , mai generoasă, ca să-i plăteas­că amândoi, să locuiască numa chiriașa și să aibă și el,dreptu să se adăpostească din când îi când, atunci când vine de l moșie. Toată lumea fu m­ulțu­mită. Și iată cura, cu bunăvoință se pot împăca proprietarii ci chiriașii, chiar atunci când sun mai mulți amatori pentru ace­lași imobil. — Don José,. Un campion O Intervenție fericită a d-lui S­pre politica­ franceză și cea Micei­ l­idegeri.—Evitarea ur Examinând situația gene­ s tra­ rala internațională, „La Re­­te­­­vue des deux mondes“ face aut următoarele observațiuni: reș D. Ed. Beneș, președintele per Consiliului republicei ceho­­tra slovace, este un om de stat: ece o vezi după particularitatea luii că știe să unească o imagina­­re ; ție îndrăzneț inovatoare și sta constructivă cu sentimentul D. just al realităților prezente le­i și al rădăcinilor lor istorice cu Nu era nici parlamentar, c­t nici diplomat, ci simplu pro­­tot fesor, când răscolirile mărci țiili furtuni îl urcară pe prima pre treaptă în patria sa desrobită în și-l puseră în măsură să do­ l­r­vedească ce poate. De aproa­­pe , pe patru ani urmărește, ca să un bun simț, superior, cu o rea voință totda­una încordată, fă­-­nd­ ră să fie vreodată încăpăța­­tă notă, o operă de reconstruire, ore de consolidare, de pacificare, slo’ în Europa centrală. Recenta lui sa călătorie la Paris, la Luft- K­al­dra și iar la Paris,a fost pen­­tru­­tru el un prilej să aducă un de neprețuit serviciu cauzei eu- Eu­­ropene, căreia s’a devotat, rel. In întrevederile sale cu d-nii de Poincaré și Lloyd George a exi putut ușor să constate că re-­ier­­derile celor doi președinți e­­ra rau mai puțin deosebite de bun cât s’a căutat să se lase a se să­­ crede. Inteligența pătrunză- Dar­toate a premierului englez pot nu este refractară, — atunci în când pasiunile-i personale tăi sau interesul său politic nu ma sunt imediat în joc, — unei sili argumentări cu judecată, in­ per spirată de o preocupare justă tip de binele general; d-lui Re­ In­nes nu-i trebui mult, ca să-l citi convingă că mijlocul cel mai pre sigur și cel mai grabnic spre d­e a reconstrui Europa econo-­re­­mică și a favoriza i’eluarea de] comerțului, nu este să tragi pu­ întâi cu tunul în Europa po­­­vei litică, repunând în discuție tici la el pici ! Beneș—Apropierea î­n eng­lezii.—Sentiment unei alegeri dureroas ■ statele semnate și ratific­e și câr­nindu-te sa te reda t­toritatea în loc s'o înt­ești. N’ar putea să exist­entru noile state eșite d ratate, siguranță și progr conomic, decât dacă ? m îtâi bine stabilit că trataț­e acestea sunt intangibile tatutul teritorial definit. *. Benes, în numele țării ș­î și al Micei înțelegeri e­u deosebire îndrituit pent: asemenea demonstrațiun­ii așa după cum inform­iile sale foarte precise de­re situația Rusiei îl pune; i măsură­­ să indice vinal­ul săi interlocutori căile c î mai sigure spre a ajun­­ă se restabilească propriet­ea de odinioară în aceas enorocită țară. Cu mai mi­c autoritate de­cât orice­ reședințele consiliului ceh sovac putea să afirme șef­ul marelui consorțiu iniț­ial britanic că înț­eleger­eanco-engleză este condu­­­e căpetenie a stabilită Europei continentale, că­ț­elegerea aceasta, mai bn­e­cât prin texte, trebue să oprime prin acte și că co­erința de la Genova va fi sc­mal un prilej în care ea ți­ne să-și manifeste tăria ă-și dovedească eficacitate dacă statele Europei centre ut să aibă, între Franța mân­a, preferințele și u­nit­ățile lor deosebite, ele dore­­ai presus de toate să mu­­­ilite la o alegere dureroa pentru conștiința lor, dez­­roasă pentru interesele l­a scurt, d. Benes a fost te­stul mijlocitor al unei apl­­ieri, nu între persoane­l­lor Lloyd George și Point­e, care n’au fost niciode departe una de alta, ci În­ sunetele de vedere cam < regente ale celor două po­rci, franceză și engleză“. ani»3i«giflBâ8Ma­gg 0 I­STIIUIIUNE C «BmanawMM/'OMJP'ggi — Sergenții de Titlul tare al rândurilor de auz față va părea, la prima privire, se paradoxal, multora din cititori doa judecând însă ceva mai temei­ g nie, ei vor sfârși prin a-I găsi tm­­: destul de la locul lui. Afară de sar­­centrele de circulațiune intensă, az)­­unde rânduiala ar putea fi u­­­s­ț­i­nută și de altfel de oameni decât Ijeț­ de aceștia, cu revolverul la cin­­gătoare, sergenții de stradă, în gest zilele noastre se văd din ce în c­e £,er, mai. rar. ta­rr Furturi, cu sau fără spargere, ne.. se săvârșesc cu sutele într’o . .. lună; agresiunile nu le' mai­ fa c­u' nimeni în seamă; răniri * ur­­­­mate sau nu de moarte de om , ' se înregistrează, mai ales la ma­­j. halaie, pe o scară foarte întinsă. . . Sergenții nu se mai văd. Ei au dispărut, sau sunt pe . . cale să dispară. .?! Cine vrea să știe cât adevăr­ul și câtă exagerațiune e în a­­ceastă afirmațiune, să se pună în două ipoteze: în drum spre­­­­ casă, la colțul străzei ești ata­­cat noaptea de un necunoscut ’ care te-a lovit în cap și te­ bu­­zunărește repede. Se ’nțelege că , strigi ajutor. .A. Dar pe strada pe care treci t d-ta și unde ești atacat, de câtă vreme nai mai văzut sergentul, ,,, ni­ci măcar noaptea, — căci de “­i cel de zi nu mai e vorba? Sau, noaptea și mai târziu, te nea trezești, deodată auzind pași &e­l prin curte. De la fereastră, vezi LUI, pe unul sau doi inși cari, să- 3 ap­rind poarta, meșteresc acum la cen­­ușa «S­tele. Ai sau n’ai revolver » în casă, Dumnezeu știe... Dar, loc deschizând fereastra spre stra- pini dă să chemi ajutor, pe cine de, strigi, când pe sergent nu l’ai cuv mai pomenit pe acolo de când Cât nu-ți mai aduci aminte ?... ser. •S iuti Foarte bine, dar de ce nu se ca mai văd sergenții? Din datele precise pe cari le am — și cel puțin de data a­­ceasta statistica nu dă greș — ei fug, (firește că nu de traiu bun); și, din efectivul dinainte de război, abia dacă mai sunt azi în funcțiune jumătate. Se va răspunde că, uneori, și cu ei și fără ei, e tot una, și se­­ vor cita cazurile clasice de ne- de­­păsare sau de nepricepere, cari re, în adevăr, nu lipsesc de loc când cu: e vorba de sergenți. pj­ Paza, însă, — chiar atunci­­ când nu e prea bună cum cere proverbul, — dacă nu trece, dar ea previne primejdia. Căci, admi­ ver­țând că n'ar fi vorba decât de ne tradiționalul respect pe care, nu poate în virtutea eredității, ser­­­­gentul îl impune, cu simpla lui rai prezență, apașilor de meserie, nu­ și încă ar fi ceva. De câte ori credeți că n’a rupt-o la fugă în spre ziuă, un hoț doar când a­ « s © sîradă — uzit tropăitul sergentului, c­­e mișca și el, săracii, să n­earmă ! Spuneam mai sus că den er vul sergenților de stradă ne am­ și existenți înainte, n’am­­zi decât cel mult jumătate­ , lăsate din posturi sunt peri­ent „vacante“. Dacă ne-am f­irî să arătăm de ce fug s­enții, și de ce caută să se , creze“ pe capete, ar fi să re­im lucruri asupra cărora l­e-am oprit nu odată. Un sergent, căruia i se c< âte odată foarte mult și ca zice s’ar zice, se joacă des­e des cu viața, nu poate i­­n ceia ce constituie azi lei ii ridiculă. Și atunci, dacă­­ arecare „stofă“ și un post bi și face cu deja el putere, o 1­5, specială, dar atunci nu a sergent, sau se apucă de u­n negoț, intră într’o fabri­ci, în­ fine, fuge în altă pai i atunci iar nu mai e serge Sunt astăzi, în funcțiune, sens vechi, cari nu se ’ndură ei peste 15 sau mai mulți­­ erinți, și cari luptă cu gr­e­u­ de neînchipuit spre a-șî s­ine familia, sau tineri cari iau doar până se pot aranja stă parte. E ușor de înțeles că o aser­­ea stare de lucruri în care s­ensu­l lipsesc chiar și de ur unt mai necesari, prezintă onveniențe de prisos de ară­ci. Forma în care, am semna acrul și în care e și arătat­ricin­lor lui, credem că cupr­e, implicit, și soluțiunea ce s­uveni să i se dea în mod jos capitala are absolută nevoie ergenți, iar sergenții au ac­ută nevoie de atât cât de­­­a să trăiască. 3»L­ETegrt @ luptă cu lupii — 11 morți. 13 răniți — Lupta — dacă ar fi să c lem pe „Figaro“, care dă ț ’ea ca fiind primită din Z­grești — ar fi avut loc Pietrosin (?). O haită de lupi á invad­­atul și, fiindcă țăranii a­veau puști ca să se apere, ucis cinci copii, șase cami­nari și au rănit 38 inși. Afară de „Figaro“ însă,­­­meni nu știe nimic des] această sângeroasă luptă. P AStJAMEmSE. — ȘEDINȚELE DE LA MARTIE — C3 a jbm’jb. ss. ä Președintele de vârstă deschi­de ședința la ora 3 în prezența aproape a întregului guvern. La sumar, d. MIHAI POPO­­VICI răspunde atacurilor d-lor Antonescu și Brătianu și spune că d. Antonescu și-a clădit dis­cursul său pe un mare neade­văr și pe ofense aduse întregu­lui Ardeal și partidului națio­nal, care reprezintă întregul trecut de luptă al ținuturilor românești de peste munți. Partidul național și Ardealul întreg resp­ige afirmația d-lui Antonescu că numai vechiul re­gat s-a jertfit când în 1916 în satele transilvănene rămăseseră numai copiii. Suntem insultați pentru Alba­­Iulia, când noi acolo am dus lupta în mijlocul tuturor pri­mejdiilor pentru unitatea nea­mului. Partidul național a fost sin­­­­teza neamului întreg și, mărtu­rie stă întregul lui trecut (a­­plauze la opoziție, protestări la­­ liberali). Superioritatea morală a Ar­dealului dă tărie partidului na­­­­țional să spună că el este ade­­­ vârâtul reprezentant al acelor­­ ținuturi. Ardealul a gonit par­­­­­idul liberal, care venea săru l stăpânească și să-l subjuge așa­­ cum a făcut partidul liberal cu țărănimea din vechiul regat. Partidul liberal n'a dăruit Ardealului decât corupția (apl. la opoziție). Este o injurie adusă ardeleni­­­­lor, acuzația d-lui Antonescu că din schimbul coroanelor ar­­­­delenii s’au îmbogățit, când Ardealul prezenta trei miliarde­­ de coroane atunci când a cerut­­ schimbul, pe când atunci când , vechiul regat a făcut schimbul , a adus aproape opt miliarde. Răspunzând acuzațiilor d-lui Brătianu că dacă s’ar fi dat partidului naț­onal câteva por­­­­tofolii mai mult, ar fi recunos­­­­cut legalitatea parlamentului. * d. Popovici, spune că partidul­­ național a înțeles să trateze , frățește de la egal la egal nu de­­ la stăpân la slugă, cum a în­țeles d. Ion Brătianu să trate­­­ze Ardealul. Partidul național și Ardealul , întreg, închee d. Popovici, nu recunoaște acest parlament și­­ aici nu se consideră în parla­ment, fi­ndcă această adunare­­ nu are această calitate. Parti­dul național se va duce la Al­­ba-Iulia să lupte pentru întro­narea democrației sincere și a­­părarea drepturilor poporului­­ român de peste munți, care nu­­ va suferi să primească jugul partidului liberal (apl. la opo­ziție, murmure la liberali). D. N. IORGA cere cuvântul, dar d. ORLEANU, președintele de vârstă, i-1 refuză, fi­ndcă nu i-ar da voe regulamentul. D. N. IORGA. — N­ăbai, n’ai de ce scrie in regulament. D. M. ORLEANU. — D-ta nu cunoști regulamentul că tiu­­ te-ai ocupat cu el.­­ D. N. IORGA, cerând cuvân­tul în chestie de regulament, i » se ingăd­ue și spune următoa­­­­rele: i D-le președinte, d-ta nu știi­i că la actualul regulament am­­ colaborat într’o mare măsură și­­ deci mi-e îngăduit să-i cunosc­­, mai bine de cum pretinde că-i­­ cunoaște d. președinte. Sunt li­­i­berali in Cameră cari știu cum - d. Brătianu a putut vorbi ore , întregi la sumar atunci când , prezidam eu. „A vrut să vorbească ran­d­la s­ă fie cumințenie care dacă dv. îi» j­ureralii voiți să-l trimeteți acolo i unde voiți să-l trimiteți, veți ’ vedea ce nu alege «ie soarta a­­­­cestui­ parlament și de a dv. a . tuturora (arată pe liberali. Opo­­­­ziția aplaudă frenetic, liberalii murmură). ■ DISCUȚIA CONTESTAȚIILOR 3 La alegerea dela Turda-Arieș, " d. dr. AUREL LAZAR susț­ne * contestația și arată cu acte te­roarea, ingerințele și falsifica­t­țiile săvârșite de guvern la a­­­­ceste alegeri. D-sa cere ca pe baza probelor­­ produse să se inva­deze alege­­­­rea de la Turda-Arieș. (Aplauze 3 la opoziie). D. I. CON­CI­ATU (liberal). —­­ D-ta n’ai autoritatea morală să vorbești. Să spui mai întâi ce e cu autorizația celor 4 vagoa­ne de spirt. (D. Conciatu ese i­­mediat din incintă). VOCI DIN OPOZIȚIE. Și a­­cest nerușinat îndrăznește să a­­cuze! D. ION AGÂRBICEANU (na­­țional­ ardelean) spune că la cu­vântul nu să adauge nouă do­­­­vezi de corupție electorală la cele aduse de d. dr. Aurel La­­zăr, ci ca să protesteze în con­tra sistemului de guvernare pe­­ care liberalii l-au introdus in Ardeal.­­ Aț­ semănat pretutindeni ura­­ și patima și aț­ introdus despr­­i­dinea în administrație, batjo­­­­corind prestigiul funcționarilor , purtându-i ca pe țigani cu cor­tul din loc în loc. Noi nu sămănăm ura și des­­e­minarea între frați ca dv. Noi condamnăm sistemul nenorocit și străin cu care guvernați a­­cest neam. —Credeți „ .dv. că țăranul arde­­­an pucue un po­col ucL&ctia­ ?n­­ean, bucovinean, sau pe cel țin in vechiul regat ? 1 Dacă ați fi știut guverna, a­­re­ mei apelați la alte sentimente, rit­u la ura politică pe care dv. aț fi introdus-o peste munți. ție Am primit din vechiul regat p­rofesori și armată cu care de e-am înfrățit, (aplauze). Ar Din sistemul de administrație b­­izantină, ați voit să faceți o for ormă de conducere de stat, pe lor are Ardealul o respinge (apr.) D­­acă sistemul acesta va conti­ pra ua, atunci veți, duce țara la cu­răpastie, (aplauze frenetice), cre Țin să spun că poporul roma­ pr­­esc nu se urăște între ei, ori la ude ar locui, dar cei trei mii d­­e oamen­i din clasa conducă- seș­­are a vechiului regat îl în­­do­ oajhnă la sfâșieri și ia deschi­­se­­ări condamnabile, în Sufletele cinstite ale țărei nu mai ar îngădui să se continue sis- m« imul acesta stră­n de noi care vo­i are nimic din pecetea sufle­­tu­­­lui românesc­ și vor lupta cu cât i se năruie și să se dea sancți­­la­ni morale și juridice acelor I ari Tău introdus și continuă vo­r­ 1 practice. (apr.) ] O VOCE DE LA LIBERALI : se­­xesta este sistemul ! ® d D. I. AGÂRBICEANU. Dacă să v. vă identificați cu acest sis­ ca: 3Hi, atunci se explică ura non- joi­ră. Dv. nu vă dați seama de oprimarea pe care o produc ne­a sânul masselor populare a­­cu este procedee Fiindcă noi o c­­unoaștem o condamnăm. ?el împotriva acestui sistem tică­­nit­os, noi voim să întronăm să fite- SP­ iul nou, care vine din adâncut­­ur­ile morale sufletești ale popo­­rul­ului și voim să clădim o nouă int­ință publică, bazată pe demo­­de­rație sinceră, pe dreptate și li­ lib­ertate, căci numai pe aceste îngeluri de viață înlăuntru ne do­utem apăra împotriva dușma­­șii­­i­or din afară, (aplauze), su Opoziția fericită pe păr. Agâr- Ti­icenjiu. tă D. ION MATEIU (liberal) sus­ține respingerea contestației în­­tr­ru­cât ni­ s’au produs dovezi erloase împotriva felului cum s ’­­a făcut alegerea. Se închide discuția și se pro­­m­­odează la vot. Opoziția se abți­­­­n­e. Alegerea d-lui Ion Boeriu *d­­ela Turda-Arieș se validează. Se validează fără discuție a­­lgerea deputatului ungur dr. „ I lis Geza dela Odorheiu. Se aduc în discuție alegeri­­s dela Dâmbovița. D. CEZAR SPINEANU face o­­ legă expunere a bătăilor și a­ctelor de ilegalitate, de fraudă, d­e abuzuri săvârșite de admi­­n­­istrația și­ agenții liberali în temea alegerilor din jud. Dâm­bl­ovița și acuză pe ministrul de steme că a întinat prestigiul de­rmatei, făcând din ofițeri și na­ntași, agenți liberali. «a D. DR. I. JIANU. Astea sunt te orbe, nu fapte. Veniți cu do­­ezi serioase. O VOCE DIN OPOZIȚIE. S’a figur­at de subprefectură, (ila­­itate). D. Spineanu enu­mără serin de, e arestări, de bătăi­, de furări ro­ e­acte din dosarul alegerii și­­ je id­ee spunând că votul care pr­­e va da asupra alegerii dela Dâmbovița va fi oglinda fidelă ,nu mentalității acestei majori­­tă­­ții liberale alese prin fraudă, ar­ișelăciune și teroare. Ia D. STAVRI-BRATIANU (libe­ri) în susținerea validării ale­­co­eri­lor dela Dâmbovița atacă e d. Spuneanu că face propa*­ se andă țărănistă după ce a tra­it pe la naționaliști și averes­ di­­ani. D. I. MIHALACHE. Mulți din­­te naționaliști au trecut și la li­berali. . D. N. IORGA : Din part­d­ul Tin leu au plecat mulți și nu m‘am di­spărat, dar mai bine să treacă­­ țărăniști pentru o iluzie so­­c­ială, decât la liberali pentru­­ aștig (aplauze frenetice la opo­­z­­iție, ovații). D. STAVRI-BRATIANU, în ontinuare spune că ingerințele ;-au făcut țărăniștii, nu libe­­­i­alii (mare ilaritate) și că alege­­r­­ile de la Dâmbovița au fost fă­­in­ute în deplină legalitate și or­­ge­nie (ilaritate). In încheere, d. Brătianu susține că cei prod­a­­to­rați aleșii de biroul electoral z s s­unt bine aleși și ca atare tre­­eh uesc validați. se La vot participă numai libe­­ra ai­ci. Se validează alegerea de la ie, Dâmbovița. zi j Alegerile de la Târnava-Mare lefiind contestate se validează af­ără discuții. di O chestie personală fa D. CEZAR SPINEANU în ches­­t­ie personală cu d. Stavr­­ Bră­­ta­ianu spune că n‘a trecut dintr’o N« nu pare într'alta pentru arginți, ce am sunt cei cari au trecut la un­iberali. nc Chestia personală este în­­­c­hisă, ou & ce Se aduc în discuție alegerile de la jud. Satu-Mare. Raportorul spune că comisa so­­sind motive temeinice a cerut se IU, VoCi­ CLigwi» I D. pr. D. MANU în susține­ea contestației, arată că birou­­ile electorale din jud. Sătmar a respins candidaturile opozț­­iei în 5 circumscripții din 7. Noaptea dintre cele două zile e alegere pentru Cameră în a­deal, poporul transilvănean n­­umit-o „noaptea Sf-lui Barto­­­meu“ sau „noaptea deputațil­or de hoții“. In continuare d-sa spune că reședințele alegerii dela Șom­­uța­ Mare, d. Nistor, era can­­idat 1 heral la Baia Mare, iar reședințele biroului electoral de­n Baia Mare era candidat la Omcuța Mare. D. Manu istorn­­ește apoi cum președintele de la Omcuța­ Mare a lăsat cu voință vara urna deschisă și a dat-o­­ paza plutonierului major de andarmi, cu consemnul că ni­­meni, afară de președinte n'are oie să se apropie de urnă, iar î­n sat s'a dat ordin ca niciun­etățean să nu iasă din casă de 3, ora 9 seara încolo. Peste noapte s'au schimbat orurile. Păr. Manu, arată apoi o altă arie de abuzuri săvârșite de dmm­nistra­ț­a liberală în aceas­­ă circumscripție, grație cărora­andida­ții liberali au putut ma­rca pe candidații opoziției. Păr. D. Manu istorisește apoi lelegiuirile săvârșite în cir­­umscriptiile electorale Careți­lor i și Oaș-Ugocea și citește o­erie de acte în sprijinul afir­­­ațiilor sale. Păr. Manu ind­e s­punând că poporul român din Tansilvania, care a suferit o obie de peste o m­ie de ani, me­­ită un tratament civilizat, și delicat, nu cel pe care i l-au dat iberalii. Noi nu suntem exclusiviști și ovadă este d. P. Brătășanu care fiind să înțeleagă și să câștige ufletul poporului nostru din transilvania, a fost ales cu ton­­ă dragostea. (Apl. ia opoziție). Te­rm­inându-și cuvântarea, președințele proclamă aleși pe leputații aleși în 5 CTcum­scrip­­ț­i din jud. Satu-Mare, rămâ­­nând ca în ședința de azi să se noteze validarea sau invalidarea­legerilor din circ. Șomcuța­­dare și Careii-Mari (jud. Satu­Mare). Ședința se ridică la ora­ 8 și un sfert și se anunță cea de azi pentru ora 3 d. a. Ședința se deschide la orele I d .a. sub preșidinția d-lui A. Ferechide. Pe banca ministerială d-n­i V. Constantinescu și V. Sassu, D. BUȚUREANU cetește o declarație în numele partidului naționalist- democrat, declarație c are a fost cetită, la Cameră do I. prof. N. Iorga. VALIDĂRILE Se intră în ordinea de zi. Se continuă cu validările. Se validează fără discuție al­egerile din Buzău, Ialomița, So­­roca, circ. Bistrița, Aiud, Alba­­de Jos, Dâmbovița, Fă­lciu și Jorj.­­ D. N. CASF.RT din Orhei cere n validarea d-lui I. Russu, ță­­rănist, care nu are încă 40 de aii, așa cum cere legea electo­­rală. D. raportor TOMY ILIESCU combate contestația. Pusă la vot cu bile, alegerea se validează. Se validează apoi alegerea din jud. Vâlcea. D. LIVIU MICȘA contestă a­­egerea din jud. Deva, circ. Hu­­nedioara, cerând invalidarea­­­ lui Ion Panaitescu, pentru motivul că a fost respinsă can­­didatura d-lui D. Florian.­­ Pusă la vot cu bile, este val­idată cu 89 voturi contra 9. INTRE ARDELENI ȘI LI­BERALI La alegerea circ. Orâștie, d. Jiviu Micșa, contestă alegerea d-lui Otto Popovici, fiindcă s'a itrerupt alegerea, contrar lo­jei. Guvernul a călcat legea elec­orală din Ardeal, fixând două z île de alegeri, pentru ca, cu Timpul acesta, să se poată schimba în cursul nopței rezul­­­atul alegerilor. (Se produce tumult. Majorita­ra protestează vehement. Opo­­■dia aplaudă). D. LIVIU MICȘA în continu­­are, accentuiază că to­a­te stră­­iuințele de a se păzi urnele, au ost zădărnicite. Guvernul a sim­­­ulat și ordonat ilegalitățile pe apă. (Vii, aplauze la opoz ție). S­oi, ardelenii, cerem să se apli­­ce legea de responsabilitate mi­­nisterială. Ardealul care n’a cu­­noscut până acum ce sunt fra­­udele și ilegalitățle electorale, cunoaște de-abia acum și bol­­șevismul politic al partidului li­­beral. Toate alegerile din Ardeal sunt­ lovite de nulitate. (Aplau­­ze prelungi la opoziție). Noi, ar­

Next