Universul, iulie 1922 (Anul 40, nr. 151-170)
1922-07-22 / nr. 161
Apostoli in vălmășagul zilelor noastre când sufletele par înstreinate de ideal, e o bucurie sa întâlnești oameni cari stărnesc pe calea binelui. Aceștia luptă pe toate cărările, fără surle și fară alai, pentru înălțarea poporului prin cultură și pentru ferirea lui de idei subversive și primejdioase. Luptători anonimi, ei fac toate jertfele pentru cultură și mai presus de politica măruntă, se roagă de toți oamenii luminați ca să sară în ajutorul masselor prea mult ținute în întuneric. Mai multă lumină este deviza lor. Pe unul dintre aceștia noi îl cunoaștem încă dinainte de război. S’a străduit enorm, s’au sângerat mulți opini până să culeagă trandafirul isbânzilor de azi. A părăsit o înaltă situație de slujbaș al statului numai pentru că ministrul nu voia să-l mute în orașul unde-și începuse și voia să-și ducă pe cale bună apostolatul. De atunci a îndurat zile amărâte, făcând datorii ca să-și întrețină școala populară, unde foarte mulți muncitori au avut norocul să asculte vorbe înțelepte, conferințe de profesori universitari, medici iscusiți, ziariști și publiciști. Un astfel de om a răsbit în cele din urmă și și-a atras bunăvoința oficialității, care a găsit în bugetele sale un loc și pentru sprijinirea culturei în popor. " Curios lucru însă și destul de trist! Unii confrați au găsit prilej să bată monetă politică și din acest fapt pe care ar fi trebuit să-l laude. S’a spus că e o nouă sinecură, că ar trebui economii... Dar nu s’a făcut destulă economie în această direcțiune până acum? Confrații au fost desigur, greșit informați. In graba lor se a combate regimul, au permit din vedere că un regim cât de rău poate să facă întâmplător și din greșeală chiar, anonimi fapte bune. Pentru astfel de fapte el nu trebuie hulit ci încurajat să le facă mai departe. Nu e bine să faci prilej de opoziție din toate cele. Nu acesta este scopul unei bune acțiuni de presă și de educațiune socială. Sinecure și sinecuriști ? Ei sunt de căutat aiurea și nu sunt puțini. Pe noi ne interesează luminarea poporului, care e o trebuință tot atât de grabnică și organică după cum e apa, igiena orașeleor, buna alimentare a populațiunei și iluminatul. Nu spunem nume. Ele n’au nici o importanță în fața unei chestiuni atât de mari și de interes obștesc. Suntem siguri că, interesându-se mai de aproape, cu flerul lor caracteristic, confrații vor înțelege adevărul și-și vor aduce aminte că, în dese rânduri, ei au cerut înființarea dascălilor pribegi cari să colaboreze cu puterile și cu râvna lor la întărirea și înflorirea învățământului oficial. Un fapt e sigur: straturile adânci sunt însetate de cultură, dornice de înălțări, estetice flămânde de adevăr. Aceasta e necesar mai cu seamă acum când massele sunt adaptate de curente sedițioase, menite să strice ordinea de stat, curente care trebuie combătute printr’o acțiune serioasă și ordonată, ca acea întreprinsă în anii din urmă de câțiva cetățeni de ispravă. Să nu ținem deci de rău pe nimeni dintre aceia cari se ostenesc să facă operă culturală, șezători muncitorești, teatru popular, o activitate care, în străinătatea civilizată, e consacrată de mult și face progrese mari. Pe astfel de oameni e bine să ni-i socotim mai de grabă prieteni și, atâta vreme cât sunt plecați pe dreapta călare, să-i sprijinim cu convingerea că facem un admirabil act de ziariști și de cetăț ni“. Familia Princiara la Timișoara Primirea.—Banchetul. Vizitele In oraș. — Concursurile Timișoara, 18 iulie. Principele Carol și principesele Elena și Irina au sosit Sâmbătă la ora 5 d. a., în Timișoara cu automobilul. Perechea moștenitoare și principesa Irina au fost primiți de autoritățile militare și civile în fața prefecturii de județ. Auguștii oaspeți au fost întâmpinați de d. ministru Cosma, prefectul Costea, primarul Vidrighin și generalul Găvănescu, cari le-au urat bună venire. O companie de onoare din rega infanterie a dat onorul muzica a intonat imnul regal. Principele Carol era îmbrăcat în uniformă de amiral iar principesele în costume naționale. Când au descins din automobil, d-na ministru Cosma și 4 domnișoare, frumos îmbrăcate în haine naționale, le-au oferit flori. Imediat s’a servit oaspeților un ceaiu intim, după care oaspeții au făcut o plimbare cu automobilul prin oraș până la ora 8. Seara s-a dat la prefectura de județ un banchet la care au participat un număr restrâns de invitați. Vizitarea orașului Duminică dimineață au vizitat băile de plajă, unde principele și principesele au fost ovaționați de cei prezenți. După ce i au fost fotografiați, oaspeții au vizitat turbinele orașului și muzeul '«torico-național. Concursurile sportive La ora 12 s’a servit un dejun intim, iar după amiazi, la ora 4 au început concursurile sportive în parcul Kiniszi, unde s’au ridicat tribune și loji speciale. La ora 4 și 30 au sosit principele Carol cu principesele Elena și Irina. Muzica a intonat imnul regal, după care a minat defilarea echipelor sportive și a tuturor concurenților în frunte cu ing. Vlad președintele federalei sportive bănățene. In urmă au început jocurile și concursurile cu probele eliminatorii. In prima zi s’au cinematografiat diferite scene. Principesele au plecat, în timpul jocurilor la băile Strand de unde cu o barcă, motor au mers în satul Giroda, de unde s’au întors în oraș. Prințul Carol a rămas până la sfârșit, conducând singur jocurile și fiind astfel admirat și ovaționat de public. Luni dimineața au vizitat fabrica de lână și fabrica de riete. La ora 1 s’a servit un dejun, la care, de asemenea, au fost invitate puține persoane. La ora 3 d. a., a fost primit în audiență de print episcopul catolic, Glattfelder. . La ora 4 au reînceput concursurile sportive. Principele moștenitor a împartit personal plachete de aur, argint și bronz la toți șampionii. lunii seara, la orele 9 și jum., s-a dat un banchet oficial la cazinoul civilo-militar la care, în afară de reprezentanții autorităților, în frunte cu ministrul Cosma, au luat parte mulți invitați. Au vorbit d-nn: ministru, primarul Vidrighin și generalul Găvănescu. In termen foarte călduroși a răspuns prințul Carol. După dorința principelui la banchet au luat parte și episcopii sârb și catolic. In timpul mesei, inginerul Mordan,directorul fabricii de tutun a oferit țigări și țigarete speciale sportive iar principele Carol a cerut să i se cânte cântece ungurești. Marți dimineața, oaspeții au vizitat fabricele de pălării, de mobile și fabrica de tutun unde auguștii oaspeți au fost primiți cu flori ce ci na și d. ing. Mordan. Au vizitat fabrica, cinematograful și leagănul de copii, care a plăcut foarte mult principilor. Au vizitat apoi fabrica de ciocolată „Kandya“. La ora 12, a fost primit în audiență comitetul clubului automobil, în frunte cu ing. Faur, care a oferit principelui Carol o frumoasă statuetă. Principele a mulțumit în mod deosebit. La ora 1, s-a servit un dejun intim, iar la orele 5 d. a., auguștii oaspeți salutați de toate autoritățile au părăsit Timișoara, îndreptându-se spre moșia d-lui Anton Moczorp MOZAICURI ’ARE DIN DOUA ? La expoziția mareșalilor din Paris, pe care o organizează ducele de Brevise, s’a hotărît să figure pe portretul mareșalei Lefebvre pe care Sardou a pus-o în scenă sub numele de „Madame Sans-Gene”. Dr, Paul Blandin protestează cu vehemență contra acestui glorios supranume, pe care — zice el — Napoleon l’a dat lui Marie — Thérèse Figueur adevărata femeie eroică ,aceia care a făcut 18 campanii, care a primit trei răni și care a avut 4 cai omorâți sub ea. Cum însă, la rândul lor, partizanii mareșalei Lefebvre protestează și ei, rămâne să se vadă cineva : adevărata „Madame Sans-Gene”. INTRE DOI FUMĂTORI: — Am să mă las de tutun fiindcă simt că-mi face rău la inimă. — Mie din potrivă. E drept că mi-au trebuit zece ani ca să mă deprind să fumez cu pipa fără să-mi facă rău la inimă, însă mulțumesc lui Dumnezeu, am reușit. Fă ca mine. mm TUR nu OTM« ■ In foi de viță Toată pasărea pe limba ei piere. Bolșevicii din Rusia n’au avut un scriitor care să-i apere mai călduros ca Maxim Gorki. Cu riscul de a vedea ridicându-se în contra sa antipatia sumei civilizate, Gorki a intonat imnuri de slavă comisarilor de la Moscova. Dar, vai! bolșevicii au fost nerecunoscători. L-au luat la goană pe marele scriitor, care, fericit că a scăpat cu viață, cere din Germania, pentru el și pentru alții, ajutor la toată lumea pe care până acum o găsea stupidă față de superioritatea de concepții a iluștrilor comisari moscoviți. E un învățământ și pentru Gorki și pentru alții. Nu este o anomalie că populația din județul Dâmboița, petrolifer prin excelență, ține întruniri de protestare în contra faptului că nu găsește o picătură de benzină. Nu este o anomalie nici constatarea că, pe când lipsa se datorește împrejurării că rafineriile din alte județe nu trimit benzină în Dâmbovița, rafineriile din acest județ sunt pline de benzină, dar n’au voe să distribue, fiindcă așa sunt aranjate lucrurile. Anomalie ar fi atunci când un județ petrolifer ar avea benzină și s’ar putea aproviziona de la rafineriile sale. Așa au ajuns vremurile! © Ziarul săsesc din Brașov face o mare descoperire : România este militarista. Desigur că față de militarismul nostru acut, pe care numai „Kronstädter Zeitung“ îl vede, Germania n’a fost decât o inofensivă și candidă expresiune a blândeții și resemnării, pe care Aliații cei răi și-au permis s’o gâtuiască. Descoperirea merită să fie reținută. D. Virgil Arion, gelos de succesul d-lui Stere, a cerut universității din Iași să-i redeschidă porțile, deoarece este amnistiat. Dacă și această dorință s’ar realiza — și nu vedem de ce d-nii Ilie Bărbulescu, Matei Cantacuzino și G. Pascu ar fi pentru unul mumă și pentru altul ciumă — universitatea din Iași ar deveni încet încet refugiul amnistiaților și ar prezenta o originalitate interesantă în ansamblul marilor instituții de știință și de educație națională de pe glob. E adevărat că decretul de amnistie prevede că militarii beneficiari nu-și pot recăpăta și situația în armată. Se vede însă că la universitate nu se cere puritatea pretinsă unui caporal. Vom vedea ce jurisprudență vor stabili în această privință colegiul universitar și ministerul de instrucție. De contimporani nu pot să se teamă ; s’a constatat că totul e permis. Poate să le fie fizică de Istorie , dar „după mine potopul“ își face drum în toate părțile. Tata Nes. OI NENOROCIREA DIN VALEA WM ' lingrafii impiliiî - interview cu d. TstKraJ Constasstsnesci — Era de așteptat că nenorocirea de la Valea Largă — prevăzută de mult după cum rezultă din declarațiile făcute de către d. general Văleanu ziarului „îndreptarea“, — avea să dea loc ma multe comentarii și mai ales la multe învinuiri reciproce între foști și actuali conducători ai c. f. r. Și ele s’au produs cu destulă violență, fiecare căutând să arunce răspunderea asupra adversarilor. Pentru lămurirea opiniei publice, am întreprins o mică anchetă spre a vedea asupra cui cade răspunderea proastei stări a podurilor, din cauza cărora am avut de înregistrat nenorocirea de la Valea Largă și din cauza cărora ne mai putem aștepta și la altele, acum când traficul este în plină activitate. Și fiindcă părerile fostului ministru general Văleanu le-am văzut redate în interviewul publicat de ziarul „îndreptarea“, am ținut să am și părerea actualilor conducători și în acest scop m’am adresat d-lui Tancred Constantinescu. Imediat ce i-am arătat scopul ce-l urmăream, d. director general mi-a declarat următoarele: Mai puțină politică — Ar fi de dorit, începe d-sa, ca în chestiuni de administrație să nu se facă politică și mai cu seamă politică interesată, în felul , cum un ziar bine cunoscut o face zilnic. De aceea pentru ca opinia publică să nu fie indusă în eroare, profit de ocazia ce-mi dați și pentru care mulțumesc ziarului „Universul“, ca să răspund la câteva din neexactitățile strecurate în această gazetă. Guvernul trecut avea cunoștință de proasta stare a»»prdurilor D. general Văleanu, fostul ministru al comunicațiilor, dă un interview „îndreptării“ relativ la starea podurilor și la ceea ce s’a făcut sub guvernul Averescu la c. f. r. Cea mai mare parte din afirmațiunile sale sunt foarte prețioase, ele ilustrând nepriceperea care era la baza conducerii de atunci. In acest interview, d-sa arată că alarma s’a dat de către d. inginer Răileanu, directorul serviciului podurilor, încă de la iunie 1919 și că regimul de atunci e vinovat că n’a reconstruit podurile la timpi D. Văleanu e adorabil în... inteligența sa, când afirmă acest fapt. Toată lumea cinstită, care are că liberalii n’au mai stat la guvern decât trei luni, poate să judece ce mai puteau face în acest scurt interval de timp, și în împrejurările când armata noastră lupta cu bolșevicii unguri și ruși, când legăturile comerciale cu străinătatea aproape nu existau, când trebuia să cărăm pentru hrana populației până și făina sau grâul din Canada și când la Paris trebuia să luptăm pentru apărarea drepturilor României. Dar aceeași lume poate judeca ceea ce ar fi putut face d. Văleanu în timpul de doui ani a ministeriatului său Dar podurile nu s’au reparat D. general Văleanu care era atât de în curent cu situația podurilor și cu alarma dată la timp de Direcția podurilor, trebuia și putea ca în cei doui ani de ministeriat să refacă toate podurile, mai cu seamă că refacerea lor costa numai 120 milioane lei. D-sa recunoaște că a deschis în 1920 un credit de 90 milioane lei, pentru refacerea podurilor , dar acest credit era mai mult pe hârtie, fiindcă nu a dat la vreme sumele necesare și tot concursul, pentru a se face toate lucrările în minimum de timp. D-sa a găsit ușor mijloacele ca să dea lui Bruttiner comenzi de peste trei miliarde și caselor Skoda, Ringhoffer, Warsalowski, Mühlberg, etc., încă alte trei miliarde, plătind cu 12 milioane Iei o locomotivă care se putea cumpăra cu maximum două milioane ! A găsit de asemenea 150 milioane să le plătească unui fost chelner pentru aprovizionarea personalului c. f., cu lucruri, epic se vând azi cu toba, neputând servi scopului pentru cari au fost cumpărate. Aprobase deja 87 milioane cu cari să cumpere lemne pentru Ardeal, atunci când Ardealul nu avea nevoie căci era aprovizionat cu lemne pentru comani! In fine a găsit mijloacele de a face toate afacerile posibile , dar în cei doui ani cât a stat în cepul ministerului de comunicații n’a putut găsi banii necesari pentru repararea podurilor! Acum se lucrează cu activitate la repararea podurilor Eu cum ați venit în capul acestei administrații prima mea grijă a fost intensificarea transporturilor și concomitent cu aceasta consolidarea căiei. S’au comandat și așezat în cale ferată peste 1.500.000 traverse, iar lucrările de refacere și de consolidare ale podurilor se continuă cu mare activitate, lucru ce se poate vedea de toți cei ce călătoresc cu trenul. Evident că nu puteam în luni să refacem lucrări care trebue să dureze 1—2 ani! Insă până într’un an toate podurile vor fi gata. D. Văleanu se laudă cu mașinile comandate, în condițiunile cunoscute, la Scoaa Bruttinel et Go. și are pretenția să spună că lor ‘se datorește faptul că astăzi c. f. și-au îndoit puterea de transport și deci încasările. Asupra acestei chestiuni se înșală d-sa și presupun că cu bună știință, întrucât locomotivele ce avem în plus față cu anul trecut, sunt cu totul în disproporție cu sporul considerabil al traficului. Astăzi însă la calea ferată se muncește spornic și dovada o avem în mulțumirile pe cari le primim zilnic din partea crifelor industriașilor și comercianților din țară, de modul cum se fac acum transporturile. Cu voia sau fără voia d-lui Văleanu, aceste transporturi vor merge din ce în ce mai bine și în curând vor întrece chiar starea așa numită normală. Cine a ordonat dubla tracțiune pe linia Predeal ? In interviewul ce a dat, d. general Văleanu mai face o afirmațiune care constitue cea mai gravă acuzare ce-și putea aduce. D-sa se întreabă textual: „Și în această privință „Va înțelege de ce se întrebuințează două locomotive la același tren, când înainte de „războiu, tracțiunea dublă era „oprită pe linia Câmpina-Pre„deal?“ Ori tocmai când d-sa era ministru sa luat dispoziția ca trenurile să meargă pe această linie cu dubla tracțiune. Și ca să se vadă de câtă bună credință este animat d. Văleanu, voi dovedi cu acte cele ce afirm. Astfel prin actul No. 82 D. din 3 Ianuarie 1921 se admite dubla tracțiune pe linia Ploești-Predeal, iar prin actul 18300 T. D. G. din 31 Martie acelaș an se admit și circulaacelaș an se admite și circulația locomotivelor grele pe ani atunci întreb pe d. Văleanu : dacă trebue pus temeiu pe modul d-sale de a judeca, cine altul este vinovat de acuzat Ale ce le aduce în această chestiune decât d-sa ? Transportul cerealelor se va face la timp In același ziar, tot d. Văleanu — desigur — afirmă sub titlul de „Primejduirea recoltei“, că transportul cerealelor nu se va face la timp, din cauză că nu se repară vagoanele zis marfă. Poate că așa ar fi dacă și noi am avea aceiași deviză și directivă ca d-sa. Repararea vagoanelor sub d. Văleanu mergea foarte greu, fiindcă nu a dat mai de loc fonduri pentru repararea vagoanelor de marfă în țară, ci numai în străinătate, desigur pentru motive bine cunoscute de D-sa. Noi însă vom repara toate aceste vagoane numai în țară și garantez că transporturile vor fi îndoite ca tonaj, față cu timpul când era d.^. Văleanu ministru, deși minimul locomotivelor și vagoanelor e foarte departe de a fi dublu: îmi dați voe, să mă opresc la aceste explicațiuni pe cari le datoram opinii publice, cu regretul că nu pot discuta chestiuni tehnice de cale ferată cu d. general Văleanu, fără a abusa de ziarul Dv. și de cititorii ziarului Dv. Stafie. D. Ion Brătianu lia Petrograd — O lacrimă In ziua de 11 Mai 1917 — D. Paléologue, ambasadorul Franței la Petrograd în timpul războiului, își închee foarte interesantele și documentatele-i note zilnice din „La Revue des deux mondes“ cu epoca din Mai 1917, când guvernul provizoriu, venit după prăbușirea monarhiei, începuse să fie amenințat să cadă în anarhia care i-a urmat și stăpânește astăzi Rusia. In aceste note găsim și pe cea de mai jos : Vineri 11 Mai 1917 Dejunez la ambasada Iuliei cu Miliukov, (ministru în guvernul rus), Buchanan (ambasadorul Angliei), președintele consiliului din România, Brătianu, care a sosit la Petrograd ca să confere cu guvernul provizoriu, Prințul Scipion Borghese, contele Mocenigo, etc. Pentru prima oară, Miliukov îmi pare atins în curagiosul său optimism, in voința lui de încredere și de luptă, în vorbă are aproape aceeași încredere ca altă dată , însă , timbrul surd al vocei și ravagiile figurei sale îi descoperă foarte mult desnădejdea interioară. Cu toții suntem izbiți de aceasta. După dejun, Brătianu îmi spune cu groază : — Peste puțin timp o să pirdem pe Miliukov... Apoi va veni rândul lui Gusikov, prințului Lvov, lui Cingarov... Atunci revoluția rusă se va prăbuși în anarhie... Și noi, Românii vom fi pierduți ! O lacrimă îi vine în ochi, dar, imediat, înalță capul și-și regăsește cumpătul. Garlotti (ambasadorul Italiei) și prințul Borgheie nu se ascund nici ei că sunt îngrijorați. Paralizia armatei ruse o să libereze forțamente un mare număr de divizii austriace și germane. Diviziile acestea nu vor fi oare transportate în Trentin sau pe Isonzo, ca să reînceapă, cu și mai multă vigoare, teribila ofensivă din Mai trecut? FILME Se puseseră temeliile Micei înțelegeri. Ziarele din toate țările, anunțând-o, comentând-o și reproducând portretele creatorilor ei, popularizaseră figurile lui Benes, Take Ionescu, Pasini. Take Ionescu era la Paris și guvernul republicei îl decorase cu Cordonul Marei Cruci a Legiunei de Onoare, pentru imensele servicii aduse patriei, cauzei Aliaților și umanității. Intr’o zi ilustrul bărbat de stat intră într’o frizerie. Când să-i pue șervetul la gât, patronul observă un semn roșu la butoniera clientului. Se oprește o clipă, îl măsoară de sus până jos și amestecând respectul cu mirarea, întreabă: — Aveți Legiunea de Onoare? — Da. Tăcut și grav, începe primele formalități ale vasului. Apoi,, îndrăznește din nou: — Sunteți Cavaler, desigur. — Nu. Bărbierul se oprește iarăși. Chiar primul grad al faimoasei decorații, acordată cu mai mult scrupul decât se pune în distribuția căvălăriilor la noi, impune în Franța. Dar gradele superioare ! Săpunindu-l cu mare grije pe Take Ionescu, el își permite altă întrebare, cu toate precauțiunile ca să nu-l plictisească : — Atunci sunteți Ofițer. — Nu. De astă dată, bărbierul nu mai pricepe. In adevăr, ca să ai cravată de Comandor al Legiunei de Onoare trebue să fii președinte la Casație, general de divizie, vechi academician, fost ministru de câteva ori... Un sentiment de mare admirație și de adânc respect îl tulbură. După câteva clipe de gândire, continuându-și aproape mecanic operația, el reia convorbirea, cu un ton din ce în ce mai solemn. — Sunteți francez ? — Nu. Român. — Aveți așadar Mare Ofițer. — Nu. Bărbierul lasă pe client ras numai pe un obraz, și se dă doi pași înapoi, face ochii mari și ia poziție militărească. — Atunci aveți Cordonul și nu puteți fi decât d. Take Ionescu ! — Da. Bietul om se odihni un moment de emoțiunea care-l cuprinsese, apoi, tăcut și evlavios, își sfârși operația, conduse până la ușe cu ținută marțială pe bărbatul de stat român și, câteva zile de-a rândul, spuse cu nemărginita mândrie tuturor mușteriilor: — Dacă ați ști, ce om mare am bărbierit! !- Don José Cronica, esterea 19 muiile Statele Unite și Anglia au ajuns la un acord In chestiunea mandatelor internatoimîe. Statele Unite se găsesc in fața unei greve la drumurile de fer. Au lăsat lucrul 25 0OO lucrători. Guvernul a declarat că va rechiziționa toate automobilele din țară și nu va ceda greviștilor. Miște comuniști cari și-au permis in Italia să dezarmeze o trupă, s-au isbit de hotărirea energică a guvernului de ai pedeps sever. Odată repeziți pe toată linia la Haon, Litvinoff și comp , după ce și au dat aere că rup tratativele și pleacă, au revenit și au solicitat o reluare a discuțiunilor. „La maniere forte“ prinde cu comisarii poporului. Asasinii lui Rathenau și-au făcut singuri dreptate: s-au sinucis. Asasinul generalului englez AVilson a fost condamnat la spânzurătoare. Gemman», palinică până la naivitate, acuză Franța de militarism. Totuși, s-au descoperit din nou 500 mitraliere ascunse la Stadtgast și alte muniții la Potsdam Sinceritatea germană va face epocă. O santinelă care și a executat strict consemnul a împușcat la depoztul de muniții din Praga, pe un general care eșise in curte fără respectarea ordinelor date. Caprițiile vremii au adus în Franța zăpada, în Germania firimna, cu ploi mari, in Italia tot așa în regiunea Triestului cel puțin dacă ploile mari ar luă drumul spre noi! SCRISORI PIPI BERLIW Imbunitisirea rasei cailor USergfoeiäi model.— ine» trimiși 6a studii.— 1st Franța enu e fsiraarsä Berlin, 15 Iulie S’a dus vremea, când pe pământul Munteniei și al Moldovei, se creștea un cal de viță nobilă, observă un autor german, el însuși crescător de cai. S’a dus vremea, când negustorii streini din toate colțurile Europei, se grămădeau in aceste țărișoare să cumpere cai. Și acum mai merg negustori în România, dar nu ca să cumpere, ci ca să vândă cai. Toți streinii sunt azi de acord asupra acestui lucru, iar când este vorba să se arate la vreo expoziție sau în școli vreun cal degenerat, se ia ca exemplu calul românesc sau turcesc! De ce oare, poporul românesc este cel din urmă în Europa în creșterea calului ? De ce pe pământul românesc nu mai avem ca altă dată, acel cal de viță nobilă, calul moldovenesc ? Orice bun român este în drept să-și pună această întrebare. Cercetând istoria popoarelor, se poate ușor constata, că fiecare popor a crescut o rasă de cai și că acest animal este foarte strâns legat de om, de popor și în limitele statelor naționale se cresc și astăzi felurite rase de cai. Am putea zice, că poporul care nu crește o rasă de cai, prezintă o lipsă însemnată în aspectul vieții sale. Oricâtă știință s’ar pune in practică, în statele culte din Apus, nu s’ar ajunge la rezultatul dorit, dacă și popoarele cari se ocupă cu creșterea calului, n’ar pune suflet, iubire, în creșterea lui, căci în fiecare rasă de cai se pare că se află și ceva particular din sufletul unui popor. Așadar, de ce la noi se crește un cal degenerat? Iubirea față de acest animal nu-i lipsește țăranului român, dovadă este că îl crește, dar întrebarea este: de ce îl crește așa cum îl create ? Regretatul profesor N. Filip, după a cărui dispariție se simte astăzi un gol, a făcut la noi primele studii de zootehnie națională. El a arătat foarte clar cauzele decadenței raselor de vite, dar desideratele exprimate au rămas cunoscute mai mult în cercurile scolastice. Constituirea noului stat român, pe baze naționale, a readus la ordinea zilei și problema regenerărei raselor de vite, mai ales în vechiul regat, căci nouăle provincii au rase de vite mai perfecționate. . Astfel, pentru cunoașterea mai temeinică a cauzelor degenerărei raselor de vite, dar mai ales pentru studiul regenerării lor, s’a hotărît trimiterea mai multor tineri în țările unde creșterea de vite este în floare. De remarcat este, că în aceste țări pătura cultă a poporului, ca și pi ira nobilă și bogată, joacă rol activ în creșterea de vite și , mai ales a cailor de viță nobilă. Această ramură de activitate nu este disprețuită și pătura conducătoare socoate ca o datorie națională a fi alături de popor în această direcție și a-i arata calea adevărată a progresului. Astfel, în Germania, fără a număra hergheliile de cai mai puțin nobile, se găsesc peste 20 de herghelii de cai pur sânge, pe domeniile marilor proprietari, grofi, conți, etc. Statul german întreține cu mari sacrificii bănești 3 mari herghelii de cai din rasele cele mai nobile, cari și-au câștigat un renume mondial. La noi pătura aristocrației bogate de mult nu se mai ocupă cu creșterea de vite de rasă. Statul român, urmând politica sa economică națională, vrea să înființeze mai multe herghelii și să redeștepte cel puțin un popor năzuința de a crește un cal nobil. Inițiativa înființării acestor herghelii se datorește d-lor Ion St. Furtună și general P. Stavrescu. Acei tineri însă, trimiși în țări streine pentru studii de specializare și cari vor fi chemați mâine să rezolve o problemă ce nu poate, să suferă prea multă întârziere, acum când se pun temeliile noului stat românesc, au fost trimiși să studieze o chestiune eminamente națională, într’un stat cu care am fost în războiu. In Franța, țară amică, de ce n’a fost trimis nimeni să studieze zootehnia națională? Au mai puțină importanță aceste studii decât cele de artă și filosofie ? " Ar fi ridicul să se pretindă că micul sacrificiu ce se face în această direcție, ar contribui să desechilibreze bugetul statului. Nimeni nu vrea să susțină că arta, filosofia etc nu sunt necesare pentru o țară. Dar înainte de toate, națiunea are nevoe să trăiască, și deci să-și prepare uneltele de cari se va folosi în susținerea luptei pentru existență. Tinerii, cari studiază zoctehnia națională, roagă și pe această cale guvernul, să le înlesnească mijloacele de studiu și să le deschidă drumul spre Franța. Ion Nicolescu, medic veterinar. VJ*3" »iMiMinl Hulffljiiffli «■— RADIOGRAME Lafayette, 19 Iulie — La Paris a fost deschis Miercuri al zecelea congres al boalelor de urechi. — Belr Sami a sosit din Boma la Constantinopol. Dobatg crede ati că se va înapoia la Angora. __ Un consulat german a fost deschis la Petrograd. ași monument Isii Taka Ioftescu In Capitala Comitetui executiv al partidului democrat a luat hotărirea să deschidă o listă de subscripție publică din al cărei produs se va constitui un fond pentru ridicarea unui măreț monument, în Capitală, mult regte, taraful dispărut Take Ionescu. Va fi un meritat seaniu memoriei unuia din cei mai străluciți fii ai neamului și totodată un semn concret că românii nu uită pe acea cari își consacră viața bineui patriei. In această ordine de idei, sub Iiiem faptul că m multe părți ale țarei s’au constituit comitete, spre a strânge fonduri și a alimenta subscripția aceasta Iată o acțiune care este bine și fi generalizată, fiindcă denoți conștiința recunoștinței datorită marilor slujitori ai neamului. Pa lista descrisă de ziarul nostru au mai subscris : D. Colonel Cazetaș 2001 Suma din urmă 641.515 Total general S43.515