Universul, octombrie 1922 (Anul 40, nr. 221-248)
1922-10-14 / nr. 232
DUHAL—NR. 232 FONDATORI LUIGI OAR ZAVHLAN Pagini Exenplarat IN TARA 1 LEU IN STREINATATE 2 LEI îmbăta 14 OsMrie 1922 DIRECTORI 6TEFAN POPESGU V m Proclamația M. S. Regelui Situația în Orient se limpezește cu prilejul încoronării Iată textul proclamației pe care M. S. Regele Ferdinand I o va citi la Alba-Iulia, in ziua încoronării : Prin grația lui Dumnezeu și voința Națională am moștenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui întemeietor. Suindu-mă pe Tron, am rugat Cerul să dea rod muncii ce fără preget, eram hotărît să închin iubitei mele Țări, ca bun Român și Rege. Pronia cerească a binecuvântat și prin bărbăția poporului și vitejia ostașilor ne-a dat să lărgim hotarele Regatului și să înfăptuim dorul de veacuri al Neamului nostru. To 3 Am venit astăzi cu Regina —care ne-a fost tovarășă în credință neclintită la răstriște și la bucurie — ca printr’această sărbătoare să consacram în fața Domnului și a scumpului nostru Popor legătura ce ne unește deapururea cu dânsul. Punând pe Capul Meu, într’această străveche cetate a Daciei Romane, Coroana de oțel de la Plevna, pe care noui și glorioase lupte au făcut-o pe veci Coroana României Mari, Mă închin cu evlavie memoriei celor cari, în toate vremurile și de pretutindeni, prin credința lor, prin munca și prin jertfa lor, au asigurat unitatea națională și salut cu dragoste pe acei cari au proclamat-o intr’un glas și o simțire dela Tisa până la Nistru și până la Mare. Intr’aceste clipe gândul meu se îndreaptă cu recunoștință către viteaza și iubita noastră armată. Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca poporul nostru să culeagă la pace roadele lor binecuvântate și să propășească în liniște, frăție și muncă harnică. Cu inima plină de dragoste și credință mărturisesc dorințe e sufletului meu : Vreau ca țărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele cee a dobândit, să se dea toată puterea de rodire în folosul ei și al binelui obștesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-și afle soarta tot mai prosperă într’o vieață de armonie și de dreptate socială. Vreau ca, în hotarele României-Mari, toți fiii buni ai țării, fără deosebire de religie și de naționalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor Românilor, ca să ajute cu toate puterile Statul, in care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însuflețiți de năzuința unei depline înfrățiri naționale, să se folosească toți de legitima ocrotire a Statului. Vreau ca în timpul domniei Mele, printr’o întinsă și înalta desvoltare culturală, patria noastră să-și indepliniască menirea de civilizație ce-i revine în renașterea Orientului european după atâtea veacuri de cumplite sbuciumări. Sunt sigur că, în îndeplinirea marei noastre ctitorii, voiu avea sprijinul tuturor bunilor fii ai tăria, nedespărțiți în gând și în faptă în jurul tronului. Acestei sfinte misiuni, în neclintită unire cu poporul nostru, voiu închina toate puterile mele de om și de Rege și asupra ei chem, în această zi solemnă de înălțare sufletească, binecuvântarea celui A Tot-Puternic. FERUMAND I Acordul de la Mudania Două fapte importante înregistrări azi : aliații au stabilit o înțelegere în afacerile Orientale și delegații militari de la conferința din Mudania au realizat un acord, după ce negocierile de acolo — după cum s’a văzut din comunicările făcute de trimisul nostru special — s’au urmat în condițiuni destul de grele. Protocolul, semnat ori la Mudaria, cuprinde în amanunt, condițiile evacuării Traciei orientale și toate celelalte chestiuni delicate privitoare la zona neutră și strâmtori. Delegații militari cari au dat probă că sunt și buni diplomați, au avut misiunea să împace interesele turcești cu minimum de garanții indispensabile, — garanții absolut necesare înlăturării altor incidente periculoase în Orient. Fără să exagerăm rezultatele obținute până acum, în sensul manifestării unui optimism excesiv, constatăm o reală și simțită îmbunătățire a situației. Destinderea s’a făcut. Turcia a înțeles că ea nu poate refuza garanțiile elementare ce i s’au cerut, de către puterile aliate, în interesul suprem al păcii , după cum și Grecia a înțeles să facă sacrificii renunțând la Tracia orientală, cu toate că aliații i-au recunoscut drepturile ei asupra acestei provincii în tratatul de la Sèvres. E necesar să așteptăm textele oficiale relative la protocolul încheiat la Mudania, spre a ne pronunța in perfectă cronoșttință de cauză. Acum rămâne conferința cea mare de pace, care, fie ca va fi fracționată în mai multe conferințe, fie că toate problemele orientale vor fi tratate într-o singură conferință, să fie convocată cât mai repede spre a fixa noul regulament în Orient. La această conferință va lua parte și România, ea fiind direct interesată în stabilirea garanțiilor ce se vor lua de statele europene pentru asigurarea libertății strâmtorilor. Criza spitalicească și nepăsarea cârmuirii Spitalele noastre sunt închise de la Iunie. Unele se vor deschide pe ziua de 15 Octombrie, altele la 1 Noembrie a. c. Dar și acelea care se deschid nu vor avea decât 25 de paturi de fiecare secțiune. Iată o stare detestabilă și căreia va trebui să îi se pună capăt cu orice preț. Ziarul nostru a dat cel dintăi alarma în această chestiune! Glasuri universitare au protestat cu demnitate și îngrijorare. O populație de aproape un milion de locuitori — e vorba de poporul Capitalei —e lăsată la voia întâmplărei. Cazurile grave, care cer intervențiuni chirurgicale imediate, nu sunt admise în clinicile respective decât în limita celor 25 de paturi disponibile. Aceasta se întâmplă cu cei cari plătesc sumele ce li se pretind în schimbul îngrijirii din spital. Ce se fac, însă nenorociții cari n’au nici posibilitatea materială a acestor cheltueli ? Dar mai este o latură importantă a chestiunii. Lucrările de clinică cu studenții. Cum se pot face aceste lucrări când spitalele stau închise atâta vreme iar atunci când se deschid, nu li se atribue clinicilor decât 25 de paturi ? Și, în fața acestei stări nemaipomenite, ministrul sănătății publice nici nu cugetă la îndreptarea lucrurilor. Eforia nu primește sprijinul ce i se cuvine de la stat și nici statul nu crede necesar să rezolve problema într’un fel sau altul, adică fie luând asupra sa administrarea și finanțarea spitalelor, fie dând concurs efectiv Eforiei ca să-și poată îndeplini cu bine misiunea sa. Sau poate că ministrul de finanțe, abilul economist și finaciar al regimului de azi, tine să facă economii și în această direcțiune. Suntem siguri că, mergând pe această cale, va avea satisfacția să exclame ca celebritatea din fabulă : „Operațiunea a reușit, dar pacientul a sucombat“. Noi știm însă ca toate îndreptările se fac nu pentru satisfacerea unei ficțiuni ci pentru mulțumirea unei existente reale, a unui suflet viu. Dacă economiile se fac în folosul țării dar cu suferința locuitorilor țării, atunci se face exact operațiunea de care vorbim mai sus. Guvernul să înceteze deci cu politica sa de economii nesocotite iar ministrul sănătății publice să înțeleagă că ar putea să pună mai multă energie pentru soluționarea acestei chestiuni. Altfel, vremuri și mai de spaimă ne așteaptă, iar răspunderea întreagă va cădea asupra celor ce n’au luat în seamă indicațiunile serioase ce li s’au dat din vreme și în chip cinstit. Vizita Suveranilor Italieiiei Belgica Roma, 11. — Suveranii Italiei au plecat cu un tren special spre Bruxelles. Ziarele belgiene salută cu multă simpatie pe Suveranii italieni, a căror sosire în Bruxelles s’a anunțat pentru mâine. Noul guvern cehoslovac ANTONIN SVEHLA primul-ministru O treimi citire Fasciștii nu trimit arme Ungariei Unele ziare din Capitală au publicat informația că Ungaria s’ar aproviziona era material de război trimis de fasciștii italieni pe Dunăre și că autoritățile române, printr'o întâmplare neașteptată, ar fi descoperit uan asemenea transport, împachetat în lăzi sub etichetă de „Mașini agricole“. Suntem autorizați a da cea mai formală desmințire acestei informațiuni. Nici unn transport de această natură nu a fost descoperit de autoritățile române. (Rador). CITIȚI La Ultima ora iBÉraii ÉliialiÉÉ Ulieniiiri ie ni OnFfiaislisimtiii FILAE Marea poartă a Văcăreștilor scârțâe, portarul înarmat cu chei monstre apare în prag și după elese compania proveniților ce se vor judeca astăzi de diferitele instanțe din Capitală, bărbați și femei, bătrâni, tineri și copii, încadrați de soldați cu baioneta la armă. Pe drum, oamenii vorbesc, ca să le treacă de urât și să simtă mai puțin frig. — Pe tine unde te duce ? — La trebunar. M’a dat în judecată pentru că m’a sedus raliul, am rămas însărcinată și, cum nu mă primea nimeni cu copil și n’aveam ce să-i dau să mănânce, l-am lăsat la ușa unei biserici, de unde l-au luat la azil. Dar tu ? — Eu mă duc la curtea cu jurați. M’a lăsat unul însărcinată și pe urmă m’a părăsit. Când l-am născut, eram atât de desperată, că l-am strâns de gât și l-am aruncat în latrină. Mai încolo, se sfătuesc doi inși. — Să vedem ce-o să pățesc. M’am certat cu unul, și când a sărit la mine cu revolverul, am scos briceagul și l-am înțepat. Acuma e bine, n’are nici pe dracul. Pe mine mă judecă tribunalul. — Pe mine jurații. Eu, chipurile, i-am băgat cuțitul până în prăștie. N’a mai zis nici cârc. S-a făcut de mult parastas de 6 luni. Seara, convoiul se înnapoiază. — Ce ți-a făcut ție tribunalul pentru c’ai lăsat copilul viu la ușa bisericei ? — Mi-a dat un an închisoare. Cât trebue să te fi condamnat pe tine jurații că l-ai omorât p’al tău ! — Ba m’au achitat. Cei doi se revăd. — Pe mine m’au achitat jurații. Eu am mărturisit că mi-am omorât vecinul și ei au răspuns în verdict că nu e adevărat ! — Cum se poate ? Mie mi-a dat tribunalul, un an jumătate numai fiindcă am înțepat. In mahalalele și satele respective se propovăduește o morală nouă : — Nu vă jucați cu părăsiri de copii, cu sfârâituri de cuțit și cu alte fleacuri d’astea, că mergeți la tribunal și intrați în pușcărie. Strângeți de gât și dați la mir, să nu mai răsufle, că vă trimite la jurați și vă întoarceți acasă ! — Don Jose Cronica externă în Octombrie. La conferința de la Mratiania generalul Harrington a comunicat lui Ismet pașa, șeful delegației kemaliste, textul convenției redactată in înțelegere cu ceilalți șefi ai delegațiilor italiene și franceze, generalii MonbolU și Charpy, privitoare la retrocedarea Traciei, în anumite condițiuni, la fixarea zonei neutre, la siguranța trupelor și la libertatea strâmtorilor. Din Constantinopol se anință că acordul s-a încheiat la Mudania și protocolul a fost semnat ori, la ora 5 d. a. Situația în Orient se limpezește. D. Vennizelos a recunoscut că prin acordul aliaților și prin sacrificiul făcut de Grecia, în chestia Traciei orientale, problemele din sudestul european vor putea fi acum rezolvate. Sindicatele muncitorești din Anglia și partidul muncii ara publicat un manifest, prin care cer demisia guvernului și alegeri noui. Guvernul francez nu dorește să primească colaborarea lucrătorilor germani în executarea lucrărilor publice la teritoriile devastate, dar e de părere să primească produsele manufacturate germane. Aliații se ocupă cu prepararea conferinței de pace, în afacerile orientale, din moment ca s'a obținut acordul de la Mudania. Trotzki a pornit într-o Inspecție militară în sudul Rrusie.La, Hatmanul Mahno — care a stat câtva timp in România și care a fost apoi expulzat— a fost arestat in Ucraina. üld in desmifta ie ve Primul ministru Jim Sim* m msra discurs Londră. 11. —Eri s’a publicat convorbirea între primul ministru Lloyd George și conducătorii partidului muncitoresc, asupra situației acoi în apropiatul răsărit in întrevederea dela 21 Septembrie. Publicația a fost amânată după recomandajiunea conducătorilor partidului muncitoresc precum și a primului ministru și colegilor săi. Relativ la libertatea Strâmtorilor se arată la această publicațiane că nu se poate permite ca zona Strâmtorilor să iia o ocupată. Scopul „guvernului britanic a fost de a preveni ca războiul să nu treacă în Europa. Primul ministru spune: „Aceasta este o politică de pace. Toți suntem pentru pace și credem că am făcut tot posibilul pentru a o asigura“. In cursul întrevederd, s’a vorbi și de discuțiunea care a avut loc cu conducătorii partidului muncitoresc asupra aceleiași chestuni în 1918. In această chestiune partidul muncitoresc a propus, în interesul păcii mondiale, politica pe care o urmează acum Anglia. Lloyd George va ține, Sâmbătă în Manchester un discurs important. In această cuvântare se va trece in revistă Întreaga situație din apropiatul Orient și primul minștra va expune probabil și situația generală internațională. Punctul principal al discursului său 11 va forma însă, desigur, partea ce privește politica internă. El va răspunde energic criticilor săi; această expunere se crede că va avea o importanță precumpănitoare asupra viitorului coaliții, noi ministeriale. In timpul celor 12 luni trecute au circulat mereu svonuri despre posibilitatea unor alegeri generale, și aceste svonuri sunt acum din noua ventilate. „Daily Groșs iese”, unul dintre cei mai puternici susținători ai d-lui Lloyd George, declarase că nouă alegeri ar urma să aibă loc cu siguranță înainte de Crăciun. J ici semiii Hii știa geografia Am primit la redacție un plic ce ne-a fost trimis din Berlin cu următoarea adresă: „Monsieur îs Redactoral era chei dra journal „Universul“, BUCAREST, PORTUGAL". Se vede că urmările războiului i-a impresionat atât de mult, încât au uitat și Capitala țării cu care s’au luptat din greu. Ce s’ar spune despre noi dacă, din nepricepere, am muta capitala nemților în Madagascar său la... Samoezi ? UiT monument lui Takem Capital. Comitetul executiv al partidului democrat a deschis o listă de subscripție, din al cărei produs se va constitui un fond pentru ridicarea unui măreț monument, în Capitală, mult regretatului dispărut Take Jenesen. Va fi un meritat omagiu memoriei unuia din cei mai străluciți fii ai neamului și totdeodată un semn concret că românii nu uită pe aceia cari își consacră viața soraelui patriei. Trebue subliniat faptul că în multe părți ale țărei s’au caras țij sub comitete, spre a strânge fonduri și că alimenta subscripția aceasta. Iată o act una care este bine să fie generalizată, fiindcă denotă conștiința recunoștinței datorite marilor slujitori ai neamului. Pe lista deschisă de ziarul nostru au mai subscris:Titus Ologojanu, student 29 D. Aurel V. Stane’, com. Jigălia (Ialomița) 10 George Soraescra, Brăila 10SO Arare! F03 500 Total 1530 Statova. Olstrarmă 1868.780.75 Total general.062.510.75 Din lumea artistică Cazul Aman Murise pictorul Theodor Rau, pe care istoria artelor aeare nu numai îl trece printre, mai străluciți virtuoși ai meiului, dar îl socotește ca undevărat părinte al picturei roânești, date fiind începuturile o școală serioasă, înregistrate vremea lui și datorite în mai parte sârguinței și generoziții sale. E destul să reamasc că în 1807 ministrul Strat,n cauza economiilor imperios aclamate de greaua situație fianciară a țării, suprimă dinget fondurile alocate pentru cala de arte frumoase, înfiițată în 1864 prin străduințele : Aman. Față de acest pas înapoi în viața artistică, Aman range pe profesori, le expune oprimarea elevilor rămași, cu arsurile întrerupte, face apel la intimentele lor cu acea comuniativitate, propune apostolilor ,noi idei și isbutește ca, împreună cu sprijinul lor cu desăvârșire dezinteresat, să ducă școala mai departe timp de doi ani, până când finanțele, întremate puțin, îngăduiră reînscrierea capitolului bugetar. Este unul din numeroasele fapte cari au caracterizat silințele devotate al marilor noștri premergători de pe toate terenurile de manufrmație culturală, în rândul tae ra Aman ocupă un loc frunte, moar?i cu toate, acestea, protegol tea lui, după 29 ani aj său ^iă_ incomparabil prin ^ensie _de _ _ duva rămâne cu, fericire A- 195 Iei lunar,și valoros, astman lucrase langă operele răsoi în cât,e amatorilor de mpse în yare, lăsă o comoară artă susțeim, aquarele, acua, artistisică și mobile sculptate, íotiv " ' talentul său prodigios find de o rară expansiune. Deși recompensată de stat numai cu mica pensie, văduva lui Aman, femee de netm, a «nuțit în ea născându-se ș i prinzând consistenți tot r11 1 puternică acea idee care fac“ Putui- U în lumea /iată păstrarea ■ [UNK]’•turelor Tistice, creiarea și desvoltari muzeelor particula. .... dog/“ie aPoi domeniu du..c /caracter național. Și depări‘ldor cfi concepțiune de sercializare a moștenirei artstice, — care, să se reție, î-ar fi putut procura o situație materială în stare să reziste cu succes chiar greutăților crescânde de ori și de astăzi, — acum 18 soi a dăruit statului casa, ea însăși de o valoare importantă prin locul, clădirea și natura construcției, îîmpreună cu ce se afla înnăuntru, adică cu acel tot artistic, cunoscut sub numele Muzeul Aman și reprezintând una din cele mai interesante colecțiuni de artă din țara noastră. In schimb, statul își lua asupră-i sarcina unei rente via stere de 809 lei pe lună. Raporizată la valoarea momentană și viitoare a muzeului, renta este atât redusă încât convențiasa se poate socoti ca o adevărată donație din partea d-nei Aman. S’a întâmplat însă că D-zeu a dat zile văduvei artistului și ea, bătrână și suferindă, este nevoită să străbată zilele peste o răsură de grele, cărora chiar cei tineri și muncitori abea le pot rezista, să plătească numai chirie 8000 lei anual în casa în nava locuește de multă vreme, adică aproape întreaga rentă primită de la stat. In aceste împrejurări, amintindu-și că regele Carol mulțumise călduros văduvei lui Aman pentru actul ei și-i urase să trăiască viață lungă ca să se bucure de recunoștința urmașilor, M. S. Reggina. făcea să se scrie următoarele minist rului artelor la 31 Martie l. )• Domnule Ministru, Majestatea Sa Regina, convigându-se că în clădirea muzeului Aman n’ar fi loc pentru a oferi un apartament d-nei Aman, așa cum ceruse dânsa, mă însărcinează să vă rog să binevoiți a lua măsurile ce vei putea, pentru a mări pensia d-nei Aman cât va trăi, așa ca să poată învinge actualele dificultăți ale vieței. Primiți, etc. Simona Lahovary In urma acestui înnalt sprijin, o dovadă mai mult augustei ocrotiri a Suveranei pentru tot ce interesează lumea artistică, renta fu urcată în 1920 la 2500 lei lunar. Este ceva, dar, din nenorocire, nu e destul pentru ca văduva lui Aman și donatoarea muzeului să poată avea strictul necesar pentru timpul cât va mai avea de trăit la vârsta și în starea de multiple suferințe cronice cari o chinuesc și-i consumă cea mai mare parte din suma primită de la stat. De aceea, d-na Aman a fost nevoită să vândă unul câte unul tablourile ce mai avea de la soțul său, să se lipsească de cele din urma amintiri, să vadă golindu-i-se casa de tot ceea ce mărturisea strădaniile și talentul unui om de bine și ale unui artist de elită, să rămână singură de tot, fără tovărășia unui suflet mare, concretizat în admirabilele lucruri cari o împresuraseră până acum... La vârsta ei, la firea ei, este o lovitură cum nu se poate închpui mai crudă... Și cu toate astea, nici așa nu poate trăi... Ea, care voluntar și în așteptarea unei reciprocități pentru vremuri grele, s’a deposedat de o întreagă avere în beneficiul societății, se vede nevoită să bată la toate ușile ca să ceară ajutor, ajutorul ce i se cuvine pe dreptate și omenie. Căci dacă acum 18 ani 800 lei lunar puteau asigura existența unei femei în putere, astăzi 2500 lei nu ajung pentru chiria, întreținerea, ajutorul medical, personalul de serviciu, de care nu se poate lipsi o persoană la vârsta cea mai înaintată, bolnavă, aproape infirmă ! Prin urmare, statul trebue să meargă inainte pe calea apucată și să ii sporească renta, dacă nu până la echivalentul actual al sumei de 800 lei de odinioară, — viața s’a scumpit de 10, și de 20 și de 30 ori, — cel puțin la o pensie viageră care s’o cruțe de desperarea în care se găsește astăzi. Să nu se uite că muzeul valorează acum cel puțin zece milioane, nu fiindcă s’au scumpit toate, dar pentru că lucrări ca ale lui Aman nu se produc prea des... Dacă stăruim asupra acestui caz trist, este fiindcă el iese din cadrul personalității și îmbrățișează un caracter general. In adevăr, ne găsm într’o țară care, din punct de vedere artistic, este încă în primele stadii ale evoluției. E nevoe deci de imbolduri permanente, pentru asigurarea și desfășurarea ei spre culmile la care are dreptul să spere un popor blagoslovit cu simțul artistic într’un grad superor. Ei bine, ce impuls pot simți artiștii noștri când văd că eu numai cei cari au lucrat, cei cari s’au strădut , pentru arta națională, dar chiar cei cari cu o largă generozitate, au pus la dispoziția semenilor lor tot ce au avut mai bun și mai valoros, nu pot trăi, ei sau familiile lor, deoarece statul și societatea pe care el o popre,:’ stă nu-și pricep îndeajuns îndatoririle dictate ,ci pornirile și faptele lor ? Tinerii artiști cari trec prin muzeul Roman ca să cunoască atmosfera caldă de frumos și de subl m, cu. ,ce încredere pot călca înainte pa drumul apucat, când știu de ce suferințe și lipsuri este legat azi numele lui Aman, atât de vibrant în sufletele românești și totuși cu atât de puțin ecou lar cei cari au datoria să cultiva’ arfa ș să-i imprime avânt, print rime bănești insensibile față de alte risipe și în once caz prin jertfe trecătoare, căci e vorba de renta v'ageră a unei bătrâne văduve. E o datorie morală, să se rezolve această chestiune, care a- * lasă greu în lumea noastră artistică. ST. Mora Atragem atenția coresponților noștri din provincie până negreșit orașul și data la știrile ce ni le trimit, stilizându-le totdeodată cu uW multă îngrijire,