Universul, iulie 1924 (Anul 42, nr. 145-171)

1924-07-01 / nr. 145

Sănătatea publică Apărarea sănătăţii publice e garantată de o lege sanitară şi de o mulţime de legi şi re­gulamente complementare. S-a creat pentru ea şi un minister aparte, cu o mulţime de con­silii şi direcţii speciale menite a veghia la stricta aplicare a legislaţiei de resort. Totuşi prin reţeaua de legi şi regulamente, alcătuită pare­­se mai mult pentru ochii lumii, decât pentru apărarea de a sănătăţii publice, neajunsu­rile pe care le are şi efectele loviturilor pe care le primeşte acastă biată sănătate publică, apar alarmante. Intr’o recentă şedinţă a Senatului, d. dr. Racoviţă, distinsul profesor de la univer­sitatea din Cluj, a întrebat pe d. ministru al sănătăţii publice ce anume măsuri înţelege să ia faţă de faptul că s’a acor­dat dreptul de liberă practică la peste 1000 dentişti, dintre cari mult mai mult de jumăta­te au obţinut diplomele pe bază de acte false. D. mini­stru respectiv a făgăduit că va lua măsuri. D. senator Ra­coviţă s’a declarat nemulţu­mit de acest răspuns şi a ce­rut instituirea unei anchete. Dacă s’a instituit această an­chetă sau nu, şi dacă ea con­tinuă sau a încetat, nu ştim, pentrucă ceva precis n’a a­­nunțat nimeni. Iar faptul co­municat de d. prof. dr. Raco­viță e foarte grav. Nu mai vorbim despre fan­faronii cari afirmă, în mod pu­blic, că nu se tem de aceasta încercare de aplicare a legii sanitare, întrucât legea, n’ar fi lege decât pentru cine nu știe s’o ocolească. Medici bine cunoscuţi, demni de toa­tă stima, afirmă categoric că, într’adevăr, cu prilejul unifi­cării situaţiei dentiştilor din ţinuturile alipite cu a celor din vechiul regat, s’a acordat dreptul de liberă­­ practică , unor analfabeţi cari nu ştiu nici cel puţin să semneze fie chiar în mod mecanic şi unor foşti laboranţi cari nu au avut nici doi-trei ani de practică a profesiei, dar au reuşit să­­ob­ţină diplome de la pretinse şcoli de dentistică din străină­tate. Se citează : cazul unora cari au obţinut diplomele „prin corespondenţă“, spre a se scuti de deplasări; cazul al­tora, cari şi-au dovedit între­gimea timpului de practică profesională, cerut de lege, prezentând chitanţe (?) date „de complezenţă“ de diferiţi perceptori (sic), pentru plata unei presupuse patente cu ani de zile în urmă , şi căzut, nu mai puţin interesant, al unei tinere dentiste, în vârstă nu­mai de 18 ani, care, făcând dovada că are o practică de 10 ani a profesiei, a dovedit implicit meritul precoce de a-și fi început practica profe­sională, ca dentistă, la vârsta de 8 ani (?!). Sănătatea publică ? Să fie cu ertare, a fost pierdută din vedere. Cine va avea nevoie de serviciile acestor dentişti le va aprecia pregătirea ştiin­ţifică şi abilitatea. In afară de cazurile de infecţie mai puţin grave şi în afară de complica­ţiile posibile, cum ar fi necro­ză a maxilarului, dentiştii de această speţă vor putea da uşor clienţilor lor — prin pri­ceperea cu care vor lucra — infecţii de natură sifilitică sau tuberculoasă memorabile. Vom face în felul acesta, sub scu­tul unei legislaţii pretenţioase şi sub ochii unei lumi medicale cu foarte frumoasă reputaţie, drumul înapoi, nu spre băr­bierii străvechi, ci spre pot­covarii cari făceau altădată slujba de bărbieri servindu-se de cleştele de potcovărie. Iată pentru ce chestia acea­sta, care la prima vedere poa­te să pară de mică însemnăta­te, — „o chestie de bărbierie“ ar zice un răutăcios, — a a­­tras atenţia unui savant de talia d-lui prof. Racoviţă şi a avut cinstea — pe care proba­bil o va mai avea — de a fi a­­dusă în discuţia parlamentu­lui. Congresul general al Aso­ciaţiei generale a medicilor, ce va fi zilele acestea, i-a re­zervat de asemeni timpul pen­tru discuţie, pe care-l merită. E o chestie ce trebuie să fie lămurită. ————3——5————— it p­rin top­ul. Store Străbate din când, în când şi prin munţii noştri îndepărtaţi, ziarul „Universul", ziar mult iu­bit de toţi moţii lui Decebal­ul Avram Iancu, prin a cărui co­loane de multe ori ne-aţi susţi­nut în lupta dreaptă ce-am dus împotriva cotropitorilor de eri şi lacomilor de azi, cam­ de cinci ani încoace au năvălit ca musca columbacă asupra bogăţilor mun­ţilor noştri pentru a ni­ le răpi. Urmărind campania dreaptă, pe care o duceţi contra trădă­torilor de neam şi lege, vă a­­probăm şi ne asociem cu tot ce avem mai scump şi sfânt, dar ne mirăm cum cei în drept să ju­dece, nu-i judecă ? Astfel de oameni nici morţi nu-i slobod să­­ fie îngropaţi în pământul ace­stei ţări scumpe nouă, fiindcă fiecare bulgăr de pământ a sfin­ţit cu sângele martirilor, tribu­nilor şi fraţilor noştri. Dacă acei în drept să judece, nu o fac, de ce nu-i daţi pe mâna poporului, să decidă po­porul român asupra lor, să nu lăsaţi ca aceste stârvuri să mai otrăvească suflete curate şi cin­stite româneşti. Dacă s’ar scula din mormânt Horia, Bărnuţiu şi Iancu şi ar vedea pe­luzii nea­mului românesc liberi şi încă el cu ambiţi, ne-ar osândi pe toţi, iar lor le-ar crăpa inimile de durere. Noi sperăm în luminatul no­stru nepot al lui Bărnuţiu, că-şi va îndeplini misia lăsată în sar­cina sa de către profetul sau un­­chin pe câmpia Libertăţii, cură­­ţind paradisul de satana. Trupurile trădătorilor Stere şi Peter Mihály, nu­ în pământul românesc, ci corbilor. In speranţa, că veţi bine­voi a publica aceste rânduri în mult apreciatul D-v ziar, primiţi dra­gostea a lor 18 moţi şi moaţe ne­poţi de a lui Horia şi Avram Iancu în casa cării ne aflăm. Vidra, la 24 iunie, 1924. NEPOŢII TRIBUNILOR însemnările mele mmmmmmmmmmmmm­mmmmmmmmmmmmmm Progresiaşcoalei Am înainte, ,,statistica învă­ţământului public ţi particular din România, pe anii 1919—1920 ţi 1920—1921întocmită de d. G. Teodoru, director general In ministerul instrucţiunii.­­ N’aţ ţti ce cuvinte mai bune să spun pentru d. Teodoru, care a muncit cu tenacitate şi disci­plină, demne de dat ca pildă, ca să izbutească a înfăţişa o lucra­re aşa de necesară, de temeinică ţi de luminoasă, ca cea pe care a dat-o. * * E această o statistică, poate singura de după război, care ne descreţeşte frunţile. Fiindcă ne dăm seama, că numai In ce pri­veşte învăţământul, s'au făcut reale, adevărate, stăruitoare pro­grese. Mai ales in ce priveşte în­văţământul primar. Rar să dau câteva cifre. In 1920, au funcţionat 934 şcoale ru­rale, mai mult ca in 1919, ţi 4S1 şcoale urbane ţi în acelaş timp s'au inmvr­it ţi şcoalele partic-­­­lare cu programul statului. Personalul didactic de aseme­nea a sporit dela un an la altul. In 1919, erau 8781 învăţători, iar în 1920 au fost 11.731. Apreciind ţi numărul de şcoale normale, înfiinţate mereu, numărul învă­ţătorilor va spori, ca să poată o­­cupa locurile încă aşa de num­e­­roase­­coale. , dar ceeace e mai interesant, e că în anul 1920 s'au înscris şi au putut urma la şcoalele primare 29.547 copii­, mai mult ca în ci­nul precedent. Acesta e semnul îmbucurător, căci se dovedeşte că s’au dat silinţe să se înfiinţeze şcoale, să fie convinşi părinţii să nu amâ­ne darea copiilor la şcoale, să fie copiii instruiţi, prin urmare au­toritatea superioară să îngrijeas­că de localuri şi de învăţători. Cifrele sporite din an în an ale şcoalelor noul, ale dascălilor, ale copiilor înscrişi şi absolvenţi, al­­cătuesc, fără îndoială, dovada cea satisfăcătoare, că se depun toate străduinţele în slujba celui din­tâi determinant al înaintării: şcoala. b. c. Din Grecia IN JURUL DEMISIEI OFIŢERI­LOR DE MARINA Vot de încredere guvernului la Cameră Atena, 28 (Rador). — Un depu­tat a cerut, în Adunarea Naţio­nală, explicaţii privitoare la de­misia colectivă a ofiţerilor de marină. Ministrul Hagichiriacos a arătat că promoţiunile pe care Ie-a făcut erau necesare pentru completarea numărului de con­­tra-amiral. Adunarea a exprimat un vot de încredere guvernului cu 198 contra 123 de voturi. Ministrul de marină a desmin­­ţit ştirea că ofiţerii aviatori şi-ar fi dat demisia. Ministrul a dat un comunicat că toţi ofiţerii de pe vasele de război au rămas la posturile lor. SOSIREA ESCADREI ENGLEZE Atena, 28 (Rador). — Escadra engleză sub comanda amiralului Brock a sosit în apele grecești, fiind salutată de o escadrilă de a­­vioane grecești. Presa relevă im­portanța acestei vizite. Dosarul Stere Guvernul nu ştie nimic ? Toată presa, care vrea lu­mină deplină în cazul Stere, cere cu stăruinţă judecata trădătorului, ca sentinţa să pună capăt tuturor ambiguită­ţilor cu alegerea insului ca deputat şi a tovărăşiei unor inşi cu două, sau mai multe aprecieri, după împrejurări.... Sentimentul general public l-a condamnat pe Stere din ziua, când şi-a aruncat haina mili­tară, ca să rămână în Bucu­reşti, la dispoziţia lui Mac­kensen. Pentru el, însă, pare că e nevoe şi de o sentinţă judecătorească, deşi faculta­tea de drept din Iaşi i-a trân­tit în faţă porţile, care în nici­­un caz nu poate lăsa liberă in­trarea trădătorilor de neam şi de ţară în timp de pace şi în timp de război. Iar acum când opinia publi­că cere cu insistenţă să se dea imediat sentinţa, s’a arun­cat răspunsul, care denotă o nemai­pomenită anarhie a funcţionării autorităţilor noa­stre, — că dosarul s’a furat. S’a furat, ori s’a ascuns, do­sarul trebue căutat , trebue căutaţi acei cari l’au luat şi cari desigur sunt vinovaţi de complicitate cu trădătorul. In această chestiune, par­chetul de Ilfov a început cer­cetările, ca să descopere ce-i cu dosarul. Ori­cum, cercetarea începe destul de târziu. Ceea ce însă e foarte ciudat, e că guvernul tace, nu spune niciun cuvânt asupra acestei formidabile pa-­­ namale morale , ca dosarul celui mai venal trădător de ţară, să dispară. In aşteptarea activităţii sârguincoasă a parchetului de a descoperi ce-i cu dosarul, socotim că e datoria autorităţii competinte să înceapă de ur­genţă adunarea materialului în vederea refacerii bagajului sdrobitor de acuzaţii împotri­va trădătorului Stere. Medicii delegaţi ai „Ligei Naţiunilor“ au sosit în ţară Rusciuk, 28 iunie Azi, cu trenul de 11 jum., a sosit în gara Rusciuk o comisie internaţională de 12 medici, care vine de la Varna. Cu un vapor special au sosit în portul Ramadan, unde au fost întâmpinaţi de d-nii Ganea, se­cretar general al ministerului sănătăţii, dr. Glineanu, inspec­tor sanitar, Libert, medicul por­tului Ramadan, Procopiu, medi­cul spitalului, Daia, şeful vămii şi poliţaiul Angelescu. Misiunea se compune din d-nii dr. S G. Paul (francez) lt.-col. dr. L. P. James (englez); prof. dr. M. V. Lothian (englez); dr. Z. Motonsis (grec); prof. dr. M. Ciucă român) ; prof. dr. Giusepe Druetti (italian) ; dr. C. Marcoff (bulgar); prof. dr. H. Svelingre­­hen­ (olandez); prof. dr. G. Pit­­taluga (spaniol); prof. dr. L. Anigstein (polonez) ; prof. dr. Ed. Nocht (german). Misiunea aceasta a vizitat Iu­goslavia şi Bulgaria, unde a is­­pectat regiunile bântuite de ma­larie. In Iugoslavia a găsit in­­stalaţiuni moderne, cari au fost primite dela germani în contul despăgubirilor. Scopul cercetărilor acestei co­­misiuni este să se documenteze ■ în privinţa modului cum se pre-­­ zintă paludismul în fiecare din ţările vizitate, pentru ca apoi să­­ poată propune măsurile cele mai potrivite fiecăruia din ele, pentru combaterea acestui fla­gel, care în special la noi cau­zează în fiecare an un mare nu­măr de îmbolnăviri şi chiar mortalitate apreciabilă. Comisiunea va vizita în spe­cial judeţele Ilfov, Dolj şi Co­­vurlui, timp de 10 zile, cât va rămâne în ţară, de unde apoi va trece în Rusia, Polonia, Ceho­slovacia şi Italia. § Liga Naţiunilor şi reforma calendarului Un apel al ministerului nostru de externe Direcţiunea presei din ministe­rul nostru de externe ne comu­nică : Comisiunea consultativă a „Li­gei Naţiunilor“ pentru reforma calendarului mondial, întrunită la 19 şi 20 Mai a. c. la Paris, şi-a amânat decizia pentru luna oc­tombrie, anul curent, de­oarece răspunsurile cerute de la guver­nele sesizate, precum şi de la cer­curile religioase, ştiinţifice, şi e­­co­nmice, interesate, nu sosi­seră până la ziua întrunirei. D. Gustave Bedeuse, din Sibiu, a trimis un chestionar foarte a­­mănunţit, către toate autorităţile civile şi bisericeşti, către d-nii parlamentari, către Universităţi, Camere de comerţ, Uniuni ale in­dustriaşilor şi reuniuni agricole, pentru ca cei ce se interesează de această reformă să-şi poată face declaraţiile ce vor crede de cuviinţă. Ministerul afacerilor străine (Direcţiunea executărei tratate­lor) invită deci pe toţi acei cari au primit un astfel de chestionar să comunice ministerului până la 20 iulie a.c., observările tor în scris, în cazul când ar avea vreo obiecţiune de făcut faţă de propunerile expuse, lipsa de răs­puns va fi socotită ca o accep­tare tacită. Totodată sunt rugaţi toţi acei cari s’au ocupat cu studiul aces­tei chestiuni de mare interes obştesc, şi au de prezentat vrun proect propriu ori propuneri a­­parte, să trimită aceste proecte sau propuneri—în termenul men­ţionat mai sus—ministerului ca material pentru comisiunea con­sultativă ce se va institui şi care ar dori să aibă avizul celor inte­resaţi în această chestiune. La Petrograd ostaticii sunt împuşcaţi — O NOUA TRAGEDIE IN RA­IUL SOVIETELOR — Admiratorii minunăţiilor lui Trotzki pot lua notă de urmă­toarea telegramă, publicată de presa străină: Riga, 22 Iunie. — Departa­mentul politic al statului, a îm­puşcat în mas­­ă, la Petrograd, persoanele luate ca ostatici în cursul comploturilor monarhis­te. A fost împușcat și generalul Butijvikih.■— »­4—1 înfrumuseţarea Cişmigiului Confratele Petronius de la „Viitorul” are gânduri frumoase despre Cişmigiu, pe care-l des­crie cu avântul bucureşteanului îndrăgostit de frumuseţele Cetă­ţii. D-sa face şi proecte de vii­tor ,interesante, de­sigur, şi nu mai puţin lăudabile, propunând chiar sacrificii sub formă de noui impozite, din venitul căro­ra să se intensifica înfrumuse­­­ţarea Cişmigiului. E admirabilă tendinţa con­fratelui. De­cât, formula impo­zitelor nu prea e simpatică şi­­ ar trebui nici să nu ne gân- j dim la ea. Prea multe biruri nu dispun astăzi libertatea de mişcare a cetăţenilor, ca un , semn urât al timpului. Noi îl informăm pe confratele Petronius că există în Capitală o Casă a grădinilor publice, condusă de oameni de inimă, cu pricepere estetică şi cu spirit de generozitate lar­gă şi bine înţeleasă. Această instituţiune a făcut multe lucruri bune, frumoase şi utile pentru Cişmigiu. Dar activitatea ei nu e de ajuns, dacă-i lipseşte colabora­rea sinceră şi activă a publi­­­cului. Publicul însă trebue for­mat, educat, făcut să înţeleagă cultul florilor, respectarea plan­­taţiunilor, toate create pentru agrementul şi higiena lui. Publicul rupe florile din Ciş­­migiu. Aceasta nu e, de­sigur, un semn de civilizaţie, dar faptul este, din nefericire, ade­vărat. Anul acesta sa încasat 15.000 de lei din amenzi apli­cate contravenienţilor la dispo­ziţiile luate de a nu se rupe flo­rile. Tot astfel stau lucrările şi cu plantaţiunile de pe şoseaua Kisseleff. Multe ravagii a făcut furtuna de acum câteva zile, dar şi publicul e stricător. Teii parfumaţi au fost despodobiţi de ramuri, astfel că opera fur­tunii a desăvârşit-o omul care în unele împrejurări, ţine să-şi aducă înainte de originea sa pitecantropă. Ce-i de făcut ? Confratele Petronius înţelege acum bine ce este de făcut. Ziarele să dea colaborarea lor sinceră Casei grădinilor publice, secondând opera conducătorilor ei, îndemnând lumea să respec­te florile şi plantele, nu numai să le iubească, căci iubirea fără stimă nu este gloria omului ci­vilizat. L. I. — 1 I ■ ---­ C­onferinţa internaţională dunăreană Belgrad, 28. — Comisiunea internaţională dunăreană şi-a încheiat ori sesiunea. Viitoarea întrunire va fi la Bratislava în luna Noembrie şi va trata ches­tiunea transitului şi chestiunea amortizării împrumutului ungar cu 3 la sută, contractat pentru lucrările de balasaj la Porţile de fier. Şefii delegaţiunilor de la con­ferinţa ungaro-iugoslavă au semnat ori mai multe conven­­ţiuni printre care convenţiunile de cale ferată, pentru asistenţa juridică, paşaportul şi conven­­ţiunea extrădării. m Universităţile americane de d. D. VOINOV, prof. universitar —Organizarea lor.­­ O pleiadă de savanţi— Instituţii de ştiinţă libere — Toţi aceia cari au avut plă­cerea să asculte lecţiile făcute de profesorii francezi, Caullery şi Policard, au avut ocazia să audă, amintindu-se la fiecare pas, numele vreunui Învăţat a­­merican. Adevărul este că Sta­­tele­ Unite americane ocupă as­tăzi locul de frunte in progresul ştiinţific, mai ales în domeniul biologiei generale. Dacă ştiinţa medicală, este rămasă, relativ, mai în urmă, acolo, aceasta se datoreşte începuturilor slabe de organizare ale acestei în­văţă­­­mânt. De câtva timp însă, lu-­­­crurile s’au îndreptat şi in a-­­ ceastă privinţă şi în curând ştiinţa medicală americană va străluci, cu aceiaşi putere, ca celelalte ştiinţe. Nici o ţară europeană, de cul­tură veche, nu are astăzi­­ ple­iadă de savanţi, atât de nume­roasă şi de frumoasă, ca Sta­­tele­ Unite americane, întâiul pas în rezolvirea problemei se­xualităţii a fost făcut de Mai Ciung, Ed. Wilson şi Stevens. Calea cercetărilor de embriolo­­gie experimentală, care au dus la metoda „culturei ţăsuturi­­lor“, a fost deschisă de profe­sorul R. G. Harrison. O ştiinţă nouă, aproape întreagă, „Gene­tica", pot spune că a fost cre­­iată de un singur om, Th. N­. Morgan. Lucrările lui J. Loeb de fiziologie generală, acelea a­­le lui Carrel, de chirurgie gene­rală, sunt iarăşi fundamentale etc. înflorirea ştiinţei în această ţară a pj­uns atât d­­eparte, încât în 1913—14, existau 600 de universităţi şi de licee superi­oare, în cari urmau regulat 300 mii de studenţi. Sunt oraşe, ca Washington, New-York, Boston, cari au câte patru universi­tăţi. (1) Bugetul anual al prin­cipalelor universităţi variază in­tre 1—2 milioane de dolari. La acea epocă, bibliotecile a 15 u­­niversităţi mai principale, a­­veau 5 milioane şi jumătate de volume, afară de broşuri; nu­mai aceea a universităţii Har­vard, singură, poseda 1.200.000 de volume. Existau peste 12 sta­ţiuni biologice marine. Vre-o 60 de muzee principale, afară de acelea cari aparţineau universi­tăţilor, şi cari sunt nu numai adunări de colecţii, ci instituţii de cercetări ştiinţifice. Mai multe mari Institute de cerce­tări ştiinţifice, unele adminis­trate de Stat, în cari lucrează 1) Să se consulte : rapoartele anuale făcute de instituţiile „Carnegie“ şi „Rockefeller“ (Carnegie Institution of Was­hington etc.) şi M. Caullery: Les universités et la vie scien­­tifique aux Etata-Unis, 191?, are­ o armată întreagă de învăţaţi, câteva sute in fiecare. In fine, marile Instituţii ştiinţifice, Car­negie, din Washington, cu o a­­vere de 22 milioane de dolari şi vreo 10 secţii de cercetări spe­ciale, şi Rockefeller din New- York, cu un fond de vre­o 37 milioane dolari. In sfârşit, aco­lo se publică, anual, sute de lu­crări ştiinţifice importante, printre cari sunt reviste, cari n’au echivalentul lor în Euro­pa. De unde acuma 30—40 de ani, americanii îşi dobândeau instrucţia lor superioară în Ger­mania, astăzi sunt savanţii ger­mani, cari vin In Statele­ Unite, ca să-şi îmbogăţească mintea. Măreţia sforţărilor făcute de acest popor, pentru a fiice să se ridice ştiinţa, în ţara lui, devi­ne şi mai impresionantă, când se ia în considerare organizaţia şi activitatea aşezămintelor lor superioare de învăţământ. Pe suprafeţe întinse de teren, cari sunt uneori mai mari de 2.000 de pogoane (Universitatea Har­vard din Cambridge-Boston), transformate în parcuri, sunt aşezate sistematic, deosebitele construcţii ale unei singure u­niversităţi, care uneori depăşesc numărul de 70 (Princeton, din New­ Jersey), iar în alte părţi sunt construite în marmoră. Reşedinţa preşedintelui univer­sităţii şi a membrilor din con­­silii, laboratoarele, bibliotecile, sălile de lucru, de mâncare şi de dormit, stadiile pentru exer­ciţii în aer liber uneori chiar locuinţele profesorilor, — toate sunt apropiate. Ceea ce caracterizează aceste universităţi este nu numai con­cepţia mai largă pe care sunt întemeiate, nu numai indepen­­denţa lor deplină, majoritatea din ele fiind Instituţii li­bere, particulare, în conducerea că­rora Statul nu are nici un a­­mestec, dar şi viaţa colectivă pe care o duc înăuntrul lor, stu­denţii şi deseori chiar profeso­rii se petrece într-o atmosferă plină de sănătate şi de camara­derie strânsă, cei 4—5 ani de zile petrecuţi în universitate, ră­mân amintirea cea mai vie şi mai frumoasă din viaţa fostu­lui student. După terminarea studiilor, el continuă să ia par­te directă la conducerea ei, car are dreptul să voteze membrii cari compun consiliul de admi­nistraţie a foastei sale univer­sităţi. Toată viaţa lui, acest fost student, rămâne astfel le­gat, moraliceşte şi materialiceşte, de şcoala superioară care l-a format. Toţi foştii studenţi fac parte din marea familie a uni­versităţii în care au simţit pri­mele licăriri ale intelectualită­ţii lor şi faţă de care rămân o­­bligaţi şi o ajută băneşte, la prima ei chemare. Numai astfel se înţelege, cum, alături de u­­niversităţile de Stat, trăesc pli­ne de splendoare, mult mai multe universităţi libere, funda­te şi administrate de particu­lari. Puterea şi bogăţia de cari se bucură astăzi Statel­e­ Unite din America sunt izvorâte din dez­voltarea extraordinară pe care au dat-o învăţământului supe­rior. In articolele viitoare mă voi ocupa şi de viaţa noastră universitară. ­i chestia Basarabiei trădătorul Stere a slujit tot interesele duşmanilor — Mărturisiri preţioase.­O schimbare de atitudine.—împotriva trecerei armatei române peste prut — — „Da, spun unii naivi, incon­ştienţi sau oportunişti politici. C. Stere e un trădător; a fost u­­nealta duşmanului în timp da război, a fost salariat de ger­mani; a propus anexarea Romă­­­niei Austro-Ungariei, dar nu se poate contesta faptul că el e o­­mul Basarabiei, că el e martirul cauzei basarabene şî azi numele lui Stere se contopeşte cu acela al Basarabiei...“ Ce ruşine! Un om, care s’a coborît până acolo, încât a pri­mit arginţii duşmanului, ca să insulte tot ce e demn de res­pect : ideea de naţionalitate, iu­birea de patrie, sacrificiul su­blim eroilor români în răz­boiul pentru neatârnarea nea­mului nostru, nu poate să aibă nicî o legătură sufletească cu partea Moldovei de peste Prut, ori care eur fî fost voturile ob­ţinute de el­ în momente de ră­tăcire, sub impulsul curentului revoluţionar. Stere nu e Basa­rabia, iar mândrii şi nobilii moldoveni de peste Nistru, nu mai pot azi, când cunosc tică­loşia deputatului de Soroca, sub lumina documentelor publicate de „Universul”, să se solidari­zeze cu acest trădător de patrie. Dovada am făcut-o cu pro­priile scrieri ale ticălosului Constantin Stere. De fapt, agentul plătit al Ger­maniei şi Austro-Ungariei, din timpul neutralităţii şi războiu­lui, a agitat chestia Basarabiei, nu in funcţie de interesele ro­mâneşti, ci in funcţie de intere­sele Puterilor centrale. In timpul războiului, C. Stere, striga tare, ca să fie auzit la Berlin, Viena şi Budapesta —de unde pompa fonduri pentru „Lumina” — că noi „ne-am vân­dut idealul naţional ţarului Ni­­colae”. Ei bine, când ţarul Nicolae II a dispărut — asasinat mişeleşte de bolşevici—, când Rusia era în plină fierbere revoluţionară, iar bolşevicii terorizau biata Ba­sarabie a mai cerut C. Stere să Intrăm cu armatele în Basara­bia spre a salva această popu­laţie de urgia deslănţuită de sanguinarele bande, comandate de oamenii lui Lenin şi Trotzki şi să liberăm ţinutul românesc de sub dominaţia rusească ? Nu. „Martirul“ Basarabiei şi-a schimbat brusc atitudinea. de unde C. Stere spunea in 1915—1916, că Basarabia trebuia să fie liberată, printr'un război sângeros, cu sacrificarea Ardea­lului, Banatului şi Bucovinei, de­oarece idealul naţional e într'a­­colo, numai cu scopul de a da o­­ lovitură regimului ţarist, în la­ I nuarie 1918, când evenimentele din Rusia au schimbat complet , situaţia, „martirul Bas­ara­bei“ , s’a ridicat vehement împotriva intrării armatelor române în Ba­sarabia, ca şi când aceasta ar fi constituit o acţiune din cele mai periculoase pentru interesele nea­­­­mului românesc. Ca să intraţi în Basarabia, scria Stere în­ Ianuarie 1918- a­­dresându-se „celor de la Iaşi“— trebue să lichidaţi mai întâi războiul cu Puterile centrale! Cităm din proza stelistă : „In situaţia concretă însă, ac­ţiunea pornită acum în direcţia cea adevărată (adică liberarea Basarabiei PENTRU A AVEA SORŢI DE IZBÂNDA, PRESU­PUNE MAI INTAI LICHIDA­REA RĂZBOIULUI CU PUTE­RILE CENTRALE“. Mult îl preocupa pe trădător faptul ca nu care cumva RomA­­nia să reintre in stăpânirea teri­toriului său strămoşesc de peste Prut şi să facă unirea mult do­rită, înainte ca Puterile Centrale să nu-i fi impus pacea ruşi­noasă ! Ticălosul a mers mai departe cu îndrăzneala. ARMATELE ROMÂNE N'AU CE CAUTA IN BASARABIA, — SCRIA TRĂDĂTORUL IN IA­­NUARIE 1918 Când armatele române au trecut Prutul, fiind primite cu entuziasm de moldovenii noştri, Stere scria, la Bucureşti, un ar­ticol fulgerător împotriva aces­tei acţiuni liberatoare. El spu­nea că armata română n'are ce căuta în Basarabia, de­oarece „CONJUCTURA TULBURĂRI­­LOR DIN RUSIA NU POATE FI PRIELNICA PENTRU AS­­PIRAŢIILE ROMÂNEŞTI, DE­CAT CU CONDIŢIUNEA CA, ÎNAINTE DE INCHEEREA PACII­ DEFINITIVE CU RU­SIA, ROMANIA SA-ŞI FI ASI­GURAT SPRIJINUL PUTERI­LOR CENTRALE. Această asigurare, guvernul din Iaşi nu ne-o poate da.»“ („Lumina“ din 31 Ianuarie­­ 1918). Aceeaş dorinţă brutal afirma­­­tă şi repetată cu diferite argu­mente : nu intraţi în Basarabia, fără ordinul Puterilor duşma­ne; nu liberaţi Basarabia azi, atâta vreme cât victoria defini­tivă a Germaniei şi Austro- Ungariei nu e încă fapt îndepli­nit, de­oarece, în cazul opus, „întreg episodul nu va rămâne decât ca o dureroasă aminti­re...“ (acelaş articol scris de C. Stere la 31 Ian. 1918).­­ EL FAVORIZA POLITICA PU­TERILOR DUŞMANE ŞI A SOVIETELOR Mai era încă o teamă din par­tea trădătorului C. Stere , oper­­aţiunea firească, din punctul­ de vedere naţional şi militar a României, în Basarabia, AR FI PUTUT CREA NEPLĂCERI REGIMULUI SOVIETIST DIN PETROGRAD, CARE URMA­REA SCOPUL SA ATRAGA BASARABIA IN FEDERATIA­ SOVIETISTA RUSA. După „ve­chiul revoluţionar, de şcoală rusă”, mai bine Basarabia să fie sovietizată de ruşi, decât să fie unită la patria mumă ! Cităm din articolul scris de C. Stere, în „Lumina” din 31 ianuarie 1918, când abia se a­­nunţase, la Bucureşti, că tru­pele româneşti trecuse Prutul, că ele ocupase gara Ungheni şi arestase sovietele locale. „... de fapt, armata româneas­că a trecut Prutul şi s-a îndrep­tat spre Chişinău, NU PENTRU­ REALIZAREA REVENDIC­ARI­LOR NAŢIONALE ROMÂNEŞTI, ci numai ca un factor al răz­boiului civil din Rusia. Ocupa-, rea Chişinăului apare ca un sim­plu incident al luptelor contrar revoluţionare... ,,Aşa­dar campania româneas­că din Basarabia nu are în fond caracterul unei acţiuni de Stat, ci se înfăţişează ca o participa-­­ re a trupelor române la luptele­­ dintre diferitele partide revolu- I ţionare din Rusia. Oricare ar fi I rezultatul acestei participări, din­­ punctul de vedere rusesc, EA NU POATE DUCE DIN PUNCTUL DE VEDERE ROMÂNESC DE­CÂT LA UN NOU DEZASTRU Trădătorul C. Stere n‘a scris un cuvânt, în acea epocă, de su­ferinţele populaţiunei basarabe­ne, din cauza războiului civil, provocat de bolşevici, de­oarece pe el îl obseda — obsesiune de ordin patologic — două ches­tiuni : triumful definitiv al Pu­­r­terilor Centrale şi biruinţa so­­­­vietelor ruseşti, iar nu liberates ! Basarabiei Un duel la Iaşi 28 iunie Cu prilejul unui proces civil la tribunalul local, d. Artur To­ler a pronunţat unele cuvinte socotite ca injurii grave la a­­dresa d-nei dr. Brenner. D. dr. Brenner a provocat la duel pe d. Toler, trimiţându-i ca mar­tori pe d-nii D. Cilibidachi şi căpitan Ambrozie. Martorii d-lui dr. Brenner s’au întrunit azi dimineaţă cu d-nii A. He.o­a­­nu şi N. Petrea, martorii «-lui Toler şi au propus ca duelul să aibă loc cu spada, dar mar­torii d-lui Toler au declarat că­ n’au lămuriri complete din partea clientului lor. întrevede­rea s’a amânat pentru azi d. a. Discutii asupra politicei externe In Senatul francez . '-reni Lafayette, 28. — La 8 Iulie încep la Senat interpelările asu­pra politicei externe. „Le Matin” crede că aceste desbateri vor da prilej d-lui Poincaré să-și precizeze punctul său de vedere.

Next