Universul, iulie 1924 (Anul 42, nr. 145-171)
1924-07-01 / nr. 145
Sănătatea publică Apărarea sănătăţii publice e garantată de o lege sanitară şi de o mulţime de legi şi regulamente complementare. S-a creat pentru ea şi un minister aparte, cu o mulţime de consilii şi direcţii speciale menite a veghia la stricta aplicare a legislaţiei de resort. Totuşi prin reţeaua de legi şi regulamente, alcătuită parese mai mult pentru ochii lumii, decât pentru apărarea de a sănătăţii publice, neajunsurile pe care le are şi efectele loviturilor pe care le primeşte acastă biată sănătate publică, apar alarmante. Intr’o recentă şedinţă a Senatului, d. dr. Racoviţă, distinsul profesor de la universitatea din Cluj, a întrebat pe d. ministru al sănătăţii publice ce anume măsuri înţelege să ia faţă de faptul că s’a acordat dreptul de liberă practică la peste 1000 dentişti, dintre cari mult mai mult de jumătate au obţinut diplomele pe bază de acte false. D. ministru respectiv a făgăduit că va lua măsuri. D. senator Racoviţă s’a declarat nemulţumit de acest răspuns şi a cerut instituirea unei anchete. Dacă s’a instituit această anchetă sau nu, şi dacă ea continuă sau a încetat, nu ştim, pentrucă ceva precis n’a anunțat nimeni. Iar faptul comunicat de d. prof. dr. Racoviță e foarte grav. Nu mai vorbim despre fanfaronii cari afirmă, în mod public, că nu se tem de aceasta încercare de aplicare a legii sanitare, întrucât legea, n’ar fi lege decât pentru cine nu știe s’o ocolească. Medici bine cunoscuţi, demni de toată stima, afirmă categoric că, într’adevăr, cu prilejul unificării situaţiei dentiştilor din ţinuturile alipite cu a celor din vechiul regat, s’a acordat dreptul de liberă practică , unor analfabeţi cari nu ştiu nici cel puţin să semneze fie chiar în mod mecanic şi unor foşti laboranţi cari nu au avut nici doi-trei ani de practică a profesiei, dar au reuşit săobţină diplome de la pretinse şcoli de dentistică din străinătate. Se citează : cazul unora cari au obţinut diplomele „prin corespondenţă“, spre a se scuti de deplasări; cazul altora, cari şi-au dovedit întregimea timpului de practică profesională, cerut de lege, prezentând chitanţe (?) date „de complezenţă“ de diferiţi perceptori (sic), pentru plata unei presupuse patente cu ani de zile în urmă , şi căzut, nu mai puţin interesant, al unei tinere dentiste, în vârstă numai de 18 ani, care, făcând dovada că are o practică de 10 ani a profesiei, a dovedit implicit meritul precoce de a-și fi început practica profesională, ca dentistă, la vârsta de 8 ani (?!). Sănătatea publică ? Să fie cu ertare, a fost pierdută din vedere. Cine va avea nevoie de serviciile acestor dentişti le va aprecia pregătirea ştiinţifică şi abilitatea. In afară de cazurile de infecţie mai puţin grave şi în afară de complicaţiile posibile, cum ar fi necroză a maxilarului, dentiştii de această speţă vor putea da uşor clienţilor lor — prin priceperea cu care vor lucra — infecţii de natură sifilitică sau tuberculoasă memorabile. Vom face în felul acesta, sub scutul unei legislaţii pretenţioase şi sub ochii unei lumi medicale cu foarte frumoasă reputaţie, drumul înapoi, nu spre bărbierii străvechi, ci spre potcovarii cari făceau altădată slujba de bărbieri servindu-se de cleştele de potcovărie. Iată pentru ce chestia aceasta, care la prima vedere poate să pară de mică însemnătate, — „o chestie de bărbierie“ ar zice un răutăcios, — a atras atenţia unui savant de talia d-lui prof. Racoviţă şi a avut cinstea — pe care probabil o va mai avea — de a fi adusă în discuţia parlamentului. Congresul general al Asociaţiei generale a medicilor, ce va fi zilele acestea, i-a rezervat de asemeni timpul pentru discuţie, pe care-l merită. E o chestie ce trebuie să fie lămurită. ————3——5————— it prin topul. Store Străbate din când, în când şi prin munţii noştri îndepărtaţi, ziarul „Universul", ziar mult iubit de toţi moţii lui Decebalul Avram Iancu, prin a cărui coloane de multe ori ne-aţi susţinut în lupta dreaptă ce-am dus împotriva cotropitorilor de eri şi lacomilor de azi, cam de cinci ani încoace au năvălit ca musca columbacă asupra bogăţilor munţilor noştri pentru a ni le răpi. Urmărind campania dreaptă, pe care o duceţi contra trădătorilor de neam şi lege, vă aprobăm şi ne asociem cu tot ce avem mai scump şi sfânt, dar ne mirăm cum cei în drept să judece, nu-i judecă ? Astfel de oameni nici morţi nu-i slobod să fie îngropaţi în pământul acestei ţări scumpe nouă, fiindcă fiecare bulgăr de pământ a sfinţit cu sângele martirilor, tribunilor şi fraţilor noştri. Dacă acei în drept să judece, nu o fac, de ce nu-i daţi pe mâna poporului, să decidă poporul român asupra lor, să nu lăsaţi ca aceste stârvuri să mai otrăvească suflete curate şi cinstite româneşti. Dacă s’ar scula din mormânt Horia, Bărnuţiu şi Iancu şi ar vedea peluzii neamului românesc liberi şi încă el cu ambiţi, ne-ar osândi pe toţi, iar lor le-ar crăpa inimile de durere. Noi sperăm în luminatul nostru nepot al lui Bărnuţiu, că-şi va îndeplini misia lăsată în sarcina sa de către profetul sau unchin pe câmpia Libertăţii, curăţind paradisul de satana. Trupurile trădătorilor Stere şi Peter Mihály, nu în pământul românesc, ci corbilor. In speranţa, că veţi binevoi a publica aceste rânduri în mult apreciatul D-v ziar, primiţi dragostea a lor 18 moţi şi moaţe nepoţi de a lui Horia şi Avram Iancu în casa cării ne aflăm. Vidra, la 24 iunie, 1924. NEPOŢII TRIBUNILOR însemnările mele mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm Progresiaşcoalei Am înainte, ,,statistica învăţământului public ţi particular din România, pe anii 1919—1920 ţi 1920—1921întocmită de d. G. Teodoru, director general In ministerul instrucţiunii. N’aţ ţti ce cuvinte mai bune să spun pentru d. Teodoru, care a muncit cu tenacitate şi disciplină, demne de dat ca pildă, ca să izbutească a înfăţişa o lucrare aşa de necesară, de temeinică ţi de luminoasă, ca cea pe care a dat-o. * * E această o statistică, poate singura de după război, care ne descreţeşte frunţile. Fiindcă ne dăm seama, că numai In ce priveşte învăţământul, s'au făcut reale, adevărate, stăruitoare progrese. Mai ales in ce priveşte învăţământul primar. Rar să dau câteva cifre. In 1920, au funcţionat 934 şcoale rurale, mai mult ca in 1919, ţi 4S1 şcoale urbane ţi în acelaş timp s'au inmvrit ţi şcoalele partic-lare cu programul statului. Personalul didactic de asemenea a sporit dela un an la altul. In 1919, erau 8781 învăţători, iar în 1920 au fost 11.731. Apreciind ţi numărul de şcoale normale, înfiinţate mereu, numărul învăţătorilor va spori, ca să poată ocupa locurile încă aşa de numeroasecoale. , dar ceeace e mai interesant, e că în anul 1920 s'au înscris şi au putut urma la şcoalele primare 29.547 copii, mai mult ca în cinul precedent. Acesta e semnul îmbucurător, căci se dovedeşte că s’au dat silinţe să se înfiinţeze şcoale, să fie convinşi părinţii să nu amâne darea copiilor la şcoale, să fie copiii instruiţi, prin urmare autoritatea superioară să îngrijească de localuri şi de învăţători. Cifrele sporite din an în an ale şcoalelor noul, ale dascălilor, ale copiilor înscrişi şi absolvenţi, alcătuesc, fără îndoială, dovada cea satisfăcătoare, că se depun toate străduinţele în slujba celui dintâi determinant al înaintării: şcoala. b. c. Din Grecia IN JURUL DEMISIEI OFIŢERILOR DE MARINA Vot de încredere guvernului la Cameră Atena, 28 (Rador). — Un deputat a cerut, în Adunarea Naţională, explicaţii privitoare la demisia colectivă a ofiţerilor de marină. Ministrul Hagichiriacos a arătat că promoţiunile pe care Ie-a făcut erau necesare pentru completarea numărului de contra-amiral. Adunarea a exprimat un vot de încredere guvernului cu 198 contra 123 de voturi. Ministrul de marină a desminţit ştirea că ofiţerii aviatori şi-ar fi dat demisia. Ministrul a dat un comunicat că toţi ofiţerii de pe vasele de război au rămas la posturile lor. SOSIREA ESCADREI ENGLEZE Atena, 28 (Rador). — Escadra engleză sub comanda amiralului Brock a sosit în apele grecești, fiind salutată de o escadrilă de avioane grecești. Presa relevă importanța acestei vizite. Dosarul Stere Guvernul nu ştie nimic ? Toată presa, care vrea lumină deplină în cazul Stere, cere cu stăruinţă judecata trădătorului, ca sentinţa să pună capăt tuturor ambiguităţilor cu alegerea insului ca deputat şi a tovărăşiei unor inşi cu două, sau mai multe aprecieri, după împrejurări.... Sentimentul general public l-a condamnat pe Stere din ziua, când şi-a aruncat haina militară, ca să rămână în Bucureşti, la dispoziţia lui Mackensen. Pentru el, însă, pare că e nevoe şi de o sentinţă judecătorească, deşi facultatea de drept din Iaşi i-a trântit în faţă porţile, care în niciun caz nu poate lăsa liberă intrarea trădătorilor de neam şi de ţară în timp de pace şi în timp de război. Iar acum când opinia publică cere cu insistenţă să se dea imediat sentinţa, s’a aruncat răspunsul, care denotă o nemaipomenită anarhie a funcţionării autorităţilor noastre, — că dosarul s’a furat. S’a furat, ori s’a ascuns, dosarul trebue căutat , trebue căutaţi acei cari l’au luat şi cari desigur sunt vinovaţi de complicitate cu trădătorul. In această chestiune, parchetul de Ilfov a început cercetările, ca să descopere ce-i cu dosarul. Oricum, cercetarea începe destul de târziu. Ceea ce însă e foarte ciudat, e că guvernul tace, nu spune niciun cuvânt asupra acestei formidabile pa- namale morale , ca dosarul celui mai venal trădător de ţară, să dispară. In aşteptarea activităţii sârguincoasă a parchetului de a descoperi ce-i cu dosarul, socotim că e datoria autorităţii competinte să înceapă de urgenţă adunarea materialului în vederea refacerii bagajului sdrobitor de acuzaţii împotriva trădătorului Stere. Medicii delegaţi ai „Ligei Naţiunilor“ au sosit în ţară Rusciuk, 28 iunie Azi, cu trenul de 11 jum., a sosit în gara Rusciuk o comisie internaţională de 12 medici, care vine de la Varna. Cu un vapor special au sosit în portul Ramadan, unde au fost întâmpinaţi de d-nii Ganea, secretar general al ministerului sănătăţii, dr. Glineanu, inspector sanitar, Libert, medicul portului Ramadan, Procopiu, medicul spitalului, Daia, şeful vămii şi poliţaiul Angelescu. Misiunea se compune din d-nii dr. S G. Paul (francez) lt.-col. dr. L. P. James (englez); prof. dr. M. V. Lothian (englez); dr. Z. Motonsis (grec); prof. dr. M. Ciucă român) ; prof. dr. Giusepe Druetti (italian) ; dr. C. Marcoff (bulgar); prof. dr. H. Svelingrehen (olandez); prof. dr. G. Pittaluga (spaniol); prof. dr. L. Anigstein (polonez) ; prof. dr. Ed. Nocht (german). Misiunea aceasta a vizitat Iugoslavia şi Bulgaria, unde a ispectat regiunile bântuite de malarie. In Iugoslavia a găsit instalaţiuni moderne, cari au fost primite dela germani în contul despăgubirilor. Scopul cercetărilor acestei comisiuni este să se documenteze ■ în privinţa modului cum se pre- zintă paludismul în fiecare din ţările vizitate, pentru ca apoi să poată propune măsurile cele mai potrivite fiecăruia din ele, pentru combaterea acestui flagel, care în special la noi cauzează în fiecare an un mare număr de îmbolnăviri şi chiar mortalitate apreciabilă. Comisiunea va vizita în special judeţele Ilfov, Dolj şi Covurlui, timp de 10 zile, cât va rămâne în ţară, de unde apoi va trece în Rusia, Polonia, Cehoslovacia şi Italia. § Liga Naţiunilor şi reforma calendarului Un apel al ministerului nostru de externe Direcţiunea presei din ministerul nostru de externe ne comunică : Comisiunea consultativă a „Ligei Naţiunilor“ pentru reforma calendarului mondial, întrunită la 19 şi 20 Mai a. c. la Paris, şi-a amânat decizia pentru luna octombrie, anul curent, deoarece răspunsurile cerute de la guvernele sesizate, precum şi de la cercurile religioase, ştiinţifice, şi econmice, interesate, nu sosiseră până la ziua întrunirei. D. Gustave Bedeuse, din Sibiu, a trimis un chestionar foarte amănunţit, către toate autorităţile civile şi bisericeşti, către d-nii parlamentari, către Universităţi, Camere de comerţ, Uniuni ale industriaşilor şi reuniuni agricole, pentru ca cei ce se interesează de această reformă să-şi poată face declaraţiile ce vor crede de cuviinţă. Ministerul afacerilor străine (Direcţiunea executărei tratatelor) invită deci pe toţi acei cari au primit un astfel de chestionar să comunice ministerului până la 20 iulie a.c., observările tor în scris, în cazul când ar avea vreo obiecţiune de făcut faţă de propunerile expuse, lipsa de răspuns va fi socotită ca o acceptare tacită. Totodată sunt rugaţi toţi acei cari s’au ocupat cu studiul acestei chestiuni de mare interes obştesc, şi au de prezentat vrun proect propriu ori propuneri aparte, să trimită aceste proecte sau propuneri—în termenul menţionat mai sus—ministerului ca material pentru comisiunea consultativă ce se va institui şi care ar dori să aibă avizul celor interesaţi în această chestiune. La Petrograd ostaticii sunt împuşcaţi — O NOUA TRAGEDIE IN RAIUL SOVIETELOR — Admiratorii minunăţiilor lui Trotzki pot lua notă de următoarea telegramă, publicată de presa străină: Riga, 22 Iunie. — Departamentul politic al statului, a împuşcat în masă, la Petrograd, persoanele luate ca ostatici în cursul comploturilor monarhiste. A fost împușcat și generalul Butijvikih.■— »4—1 înfrumuseţarea Cişmigiului Confratele Petronius de la „Viitorul” are gânduri frumoase despre Cişmigiu, pe care-l descrie cu avântul bucureşteanului îndrăgostit de frumuseţele Cetăţii. D-sa face şi proecte de viitor ,interesante, desigur, şi nu mai puţin lăudabile, propunând chiar sacrificii sub formă de noui impozite, din venitul cărora să se intensifica înfrumuseţarea Cişmigiului. E admirabilă tendinţa confratelui. Decât, formula impozitelor nu prea e simpatică şi ar trebui nici să nu ne gân- j dim la ea. Prea multe biruri nu dispun astăzi libertatea de mişcare a cetăţenilor, ca un , semn urât al timpului. Noi îl informăm pe confratele Petronius că există în Capitală o Casă a grădinilor publice, condusă de oameni de inimă, cu pricepere estetică şi cu spirit de generozitate largă şi bine înţeleasă. Această instituţiune a făcut multe lucruri bune, frumoase şi utile pentru Cişmigiu. Dar activitatea ei nu e de ajuns, dacă-i lipseşte colaborarea sinceră şi activă a publicului. Publicul însă trebue format, educat, făcut să înţeleagă cultul florilor, respectarea plantaţiunilor, toate create pentru agrementul şi higiena lui. Publicul rupe florile din Cişmigiu. Aceasta nu e, desigur, un semn de civilizaţie, dar faptul este, din nefericire, adevărat. Anul acesta sa încasat 15.000 de lei din amenzi aplicate contravenienţilor la dispoziţiile luate de a nu se rupe florile. Tot astfel stau lucrările şi cu plantaţiunile de pe şoseaua Kisseleff. Multe ravagii a făcut furtuna de acum câteva zile, dar şi publicul e stricător. Teii parfumaţi au fost despodobiţi de ramuri, astfel că opera furtunii a desăvârşit-o omul care în unele împrejurări, ţine să-şi aducă înainte de originea sa pitecantropă. Ce-i de făcut ? Confratele Petronius înţelege acum bine ce este de făcut. Ziarele să dea colaborarea lor sinceră Casei grădinilor publice, secondând opera conducătorilor ei, îndemnând lumea să respecte florile şi plantele, nu numai să le iubească, căci iubirea fără stimă nu este gloria omului civilizat. L. I. — 1 I ■ --- Conferinţa internaţională dunăreană Belgrad, 28. — Comisiunea internaţională dunăreană şi-a încheiat ori sesiunea. Viitoarea întrunire va fi la Bratislava în luna Noembrie şi va trata chestiunea transitului şi chestiunea amortizării împrumutului ungar cu 3 la sută, contractat pentru lucrările de balasaj la Porţile de fier. Şefii delegaţiunilor de la conferinţa ungaro-iugoslavă au semnat ori mai multe convenţiuni printre care convenţiunile de cale ferată, pentru asistenţa juridică, paşaportul şi convenţiunea extrădării. m Universităţile americane de d. D. VOINOV, prof. universitar —Organizarea lor. O pleiadă de savanţi— Instituţii de ştiinţă libere — Toţi aceia cari au avut plăcerea să asculte lecţiile făcute de profesorii francezi, Caullery şi Policard, au avut ocazia să audă, amintindu-se la fiecare pas, numele vreunui Învăţat american. Adevărul este că Statele Unite americane ocupă astăzi locul de frunte in progresul ştiinţific, mai ales în domeniul biologiei generale. Dacă ştiinţa medicală, este rămasă, relativ, mai în urmă, acolo, aceasta se datoreşte începuturilor slabe de organizare ale acestei învăţământ. De câtva timp însă, lu-crurile s’au îndreptat şi in a- ceastă privinţă şi în curând ştiinţa medicală americană va străluci, cu aceiaşi putere, ca celelalte ştiinţe. Nici o ţară europeană, de cultură veche, nu are astăzi pleiadă de savanţi, atât de numeroasă şi de frumoasă, ca Statele Unite americane, întâiul pas în rezolvirea problemei sexualităţii a fost făcut de Mai Ciung, Ed. Wilson şi Stevens. Calea cercetărilor de embriologie experimentală, care au dus la metoda „culturei ţăsuturilor“, a fost deschisă de profesorul R. G. Harrison. O ştiinţă nouă, aproape întreagă, „Genetica", pot spune că a fost creiată de un singur om, Th. N. Morgan. Lucrările lui J. Loeb de fiziologie generală, acelea ale lui Carrel, de chirurgie generală, sunt iarăşi fundamentale etc. înflorirea ştiinţei în această ţară a pjuns atât departe, încât în 1913—14, existau 600 de universităţi şi de licee superioare, în cari urmau regulat 300 mii de studenţi. Sunt oraşe, ca Washington, New-York, Boston, cari au câte patru universităţi. (1) Bugetul anual al principalelor universităţi variază intre 1—2 milioane de dolari. La acea epocă, bibliotecile a 15 universităţi mai principale, aveau 5 milioane şi jumătate de volume, afară de broşuri; numai aceea a universităţii Harvard, singură, poseda 1.200.000 de volume. Existau peste 12 staţiuni biologice marine. Vre-o 60 de muzee principale, afară de acelea cari aparţineau universităţilor, şi cari sunt nu numai adunări de colecţii, ci instituţii de cercetări ştiinţifice. Mai multe mari Institute de cercetări ştiinţifice, unele administrate de Stat, în cari lucrează 1) Să se consulte : rapoartele anuale făcute de instituţiile „Carnegie“ şi „Rockefeller“ (Carnegie Institution of Washington etc.) şi M. Caullery: Les universités et la vie scientifique aux Etata-Unis, 191?, are o armată întreagă de învăţaţi, câteva sute in fiecare. In fine, marile Instituţii ştiinţifice, Carnegie, din Washington, cu o avere de 22 milioane de dolari şi vreo 10 secţii de cercetări speciale, şi Rockefeller din New- York, cu un fond de vreo 37 milioane dolari. In sfârşit, acolo se publică, anual, sute de lucrări ştiinţifice importante, printre cari sunt reviste, cari n’au echivalentul lor în Europa. De unde acuma 30—40 de ani, americanii îşi dobândeau instrucţia lor superioară în Germania, astăzi sunt savanţii germani, cari vin In Statele Unite, ca să-şi îmbogăţească mintea. Măreţia sforţărilor făcute de acest popor, pentru a fiice să se ridice ştiinţa, în ţara lui, devine şi mai impresionantă, când se ia în considerare organizaţia şi activitatea aşezămintelor lor superioare de învăţământ. Pe suprafeţe întinse de teren, cari sunt uneori mai mari de 2.000 de pogoane (Universitatea Harvard din Cambridge-Boston), transformate în parcuri, sunt aşezate sistematic, deosebitele construcţii ale unei singure universităţi, care uneori depăşesc numărul de 70 (Princeton, din New Jersey), iar în alte părţi sunt construite în marmoră. Reşedinţa preşedintelui universităţii şi a membrilor din consilii, laboratoarele, bibliotecile, sălile de lucru, de mâncare şi de dormit, stadiile pentru exerciţii în aer liber uneori chiar locuinţele profesorilor, — toate sunt apropiate. Ceea ce caracterizează aceste universităţi este nu numai concepţia mai largă pe care sunt întemeiate, nu numai independenţa lor deplină, majoritatea din ele fiind Instituţii libere, particulare, în conducerea cărora Statul nu are nici un amestec, dar şi viaţa colectivă pe care o duc înăuntrul lor, studenţii şi deseori chiar profesorii se petrece într-o atmosferă plină de sănătate şi de camaraderie strânsă, cei 4—5 ani de zile petrecuţi în universitate, rămân amintirea cea mai vie şi mai frumoasă din viaţa fostului student. După terminarea studiilor, el continuă să ia parte directă la conducerea ei, car are dreptul să voteze membrii cari compun consiliul de administraţie a foastei sale universităţi. Toată viaţa lui, acest fost student, rămâne astfel legat, moraliceşte şi materialiceşte, de şcoala superioară care l-a format. Toţi foştii studenţi fac parte din marea familie a universităţii în care au simţit primele licăriri ale intelectualităţii lor şi faţă de care rămân obligaţi şi o ajută băneşte, la prima ei chemare. Numai astfel se înţelege, cum, alături de universităţile de Stat, trăesc pline de splendoare, mult mai multe universităţi libere, fundate şi administrate de particulari. Puterea şi bogăţia de cari se bucură astăzi Statele Unite din America sunt izvorâte din dezvoltarea extraordinară pe care au dat-o învăţământului superior. In articolele viitoare mă voi ocupa şi de viaţa noastră universitară. i chestia Basarabiei trădătorul Stere a slujit tot interesele duşmanilor — Mărturisiri preţioase.O schimbare de atitudine.—împotriva trecerei armatei române peste prut — — „Da, spun unii naivi, inconştienţi sau oportunişti politici. C. Stere e un trădător; a fost unealta duşmanului în timp da război, a fost salariat de germani; a propus anexarea Romăniei Austro-Ungariei, dar nu se poate contesta faptul că el e omul Basarabiei, că el e martirul cauzei basarabene şî azi numele lui Stere se contopeşte cu acela al Basarabiei...“ Ce ruşine! Un om, care s’a coborît până acolo, încât a primit arginţii duşmanului, ca să insulte tot ce e demn de respect : ideea de naţionalitate, iubirea de patrie, sacrificiul sublim eroilor români în războiul pentru neatârnarea neamului nostru, nu poate să aibă nicî o legătură sufletească cu partea Moldovei de peste Prut, ori care eur fî fost voturile obţinute de el în momente de rătăcire, sub impulsul curentului revoluţionar. Stere nu e Basarabia, iar mândrii şi nobilii moldoveni de peste Nistru, nu mai pot azi, când cunosc ticăloşia deputatului de Soroca, sub lumina documentelor publicate de „Universul”, să se solidarizeze cu acest trădător de patrie. Dovada am făcut-o cu propriile scrieri ale ticălosului Constantin Stere. De fapt, agentul plătit al Germaniei şi Austro-Ungariei, din timpul neutralităţii şi războiului, a agitat chestia Basarabiei, nu in funcţie de interesele româneşti, ci in funcţie de interesele Puterilor centrale. In timpul războiului, C. Stere, striga tare, ca să fie auzit la Berlin, Viena şi Budapesta —de unde pompa fonduri pentru „Lumina” — că noi „ne-am vândut idealul naţional ţarului Nicolae”. Ei bine, când ţarul Nicolae II a dispărut — asasinat mişeleşte de bolşevici—, când Rusia era în plină fierbere revoluţionară, iar bolşevicii terorizau biata Basarabie a mai cerut C. Stere să Intrăm cu armatele în Basarabia spre a salva această populaţie de urgia deslănţuită de sanguinarele bande, comandate de oamenii lui Lenin şi Trotzki şi să liberăm ţinutul românesc de sub dominaţia rusească ? Nu. „Martirul“ Basarabiei şi-a schimbat brusc atitudinea. de unde C. Stere spunea in 1915—1916, că Basarabia trebuia să fie liberată, printr'un război sângeros, cu sacrificarea Ardealului, Banatului şi Bucovinei, deoarece idealul naţional e într'acolo, numai cu scopul de a da o lovitură regimului ţarist, în la I nuarie 1918, când evenimentele din Rusia au schimbat complet , situaţia, „martirul Basarabei“ , s’a ridicat vehement împotriva intrării armatelor române în Basarabia, ca şi când aceasta ar fi constituit o acţiune din cele mai periculoase pentru interesele neamului românesc. Ca să intraţi în Basarabia, scria Stere în Ianuarie 1918- adresându-se „celor de la Iaşi“— trebue să lichidaţi mai întâi războiul cu Puterile centrale! Cităm din proza stelistă : „In situaţia concretă însă, acţiunea pornită acum în direcţia cea adevărată (adică liberarea Basarabiei PENTRU A AVEA SORŢI DE IZBÂNDA, PRESUPUNE MAI INTAI LICHIDAREA RĂZBOIULUI CU PUTERILE CENTRALE“. Mult îl preocupa pe trădător faptul ca nu care cumva RomAnia să reintre in stăpânirea teritoriului său strămoşesc de peste Prut şi să facă unirea mult dorită, înainte ca Puterile Centrale să nu-i fi impus pacea ruşinoasă ! Ticălosul a mers mai departe cu îndrăzneala. ARMATELE ROMÂNE N'AU CE CAUTA IN BASARABIA, — SCRIA TRĂDĂTORUL IN IANUARIE 1918 Când armatele române au trecut Prutul, fiind primite cu entuziasm de moldovenii noştri, Stere scria, la Bucureşti, un articol fulgerător împotriva acestei acţiuni liberatoare. El spunea că armata română n'are ce căuta în Basarabia, deoarece „CONJUCTURA TULBURĂRILOR DIN RUSIA NU POATE FI PRIELNICA PENTRU ASPIRAŢIILE ROMÂNEŞTI, DECAT CU CONDIŢIUNEA CA, ÎNAINTE DE INCHEEREA PACII DEFINITIVE CU RUSIA, ROMANIA SA-ŞI FI ASIGURAT SPRIJINUL PUTERILOR CENTRALE. Această asigurare, guvernul din Iaşi nu ne-o poate da.»“ („Lumina“ din 31 Ianuarie 1918). Aceeaş dorinţă brutal afirmată şi repetată cu diferite argumente : nu intraţi în Basarabia, fără ordinul Puterilor duşmane; nu liberaţi Basarabia azi, atâta vreme cât victoria definitivă a Germaniei şi Austro- Ungariei nu e încă fapt îndeplinit, deoarece, în cazul opus, „întreg episodul nu va rămâne decât ca o dureroasă amintire...“ (acelaş articol scris de C. Stere la 31 Ian. 1918). EL FAVORIZA POLITICA PUTERILOR DUŞMANE ŞI A SOVIETELOR Mai era încă o teamă din partea trădătorului C. Stere , operaţiunea firească, din punctul de vedere naţional şi militar a României, în Basarabia, AR FI PUTUT CREA NEPLĂCERI REGIMULUI SOVIETIST DIN PETROGRAD, CARE URMAREA SCOPUL SA ATRAGA BASARABIA IN FEDERATIA SOVIETISTA RUSA. După „vechiul revoluţionar, de şcoală rusă”, mai bine Basarabia să fie sovietizată de ruşi, decât să fie unită la patria mumă ! Cităm din articolul scris de C. Stere, în „Lumina” din 31 ianuarie 1918, când abia se anunţase, la Bucureşti, că trupele româneşti trecuse Prutul, că ele ocupase gara Ungheni şi arestase sovietele locale. „... de fapt, armata românească a trecut Prutul şi s-a îndreptat spre Chişinău, NU PENTRU REALIZAREA REVENDICARILOR NAŢIONALE ROMÂNEŞTI, ci numai ca un factor al războiului civil din Rusia. Ocupa-, rea Chişinăului apare ca un simplu incident al luptelor contrar revoluţionare... ,,Aşadar campania românească din Basarabia nu are în fond caracterul unei acţiuni de Stat, ci se înfăţişează ca o participa- re a trupelor române la luptele dintre diferitele partide revolu- I ţionare din Rusia. Oricare ar fi I rezultatul acestei participări, din punctul de vedere rusesc, EA NU POATE DUCE DIN PUNCTUL DE VEDERE ROMÂNESC DECÂT LA UN NOU DEZASTRU Trădătorul C. Stere n‘a scris un cuvânt, în acea epocă, de suferinţele populaţiunei basarabene, din cauza războiului civil, provocat de bolşevici, deoarece pe el îl obseda — obsesiune de ordin patologic — două chestiuni : triumful definitiv al Purterilor Centrale şi biruinţa sovietelor ruseşti, iar nu liberates ! Basarabiei Un duel la Iaşi 28 iunie Cu prilejul unui proces civil la tribunalul local, d. Artur Toler a pronunţat unele cuvinte socotite ca injurii grave la adresa d-nei dr. Brenner. D. dr. Brenner a provocat la duel pe d. Toler, trimiţându-i ca martori pe d-nii D. Cilibidachi şi căpitan Ambrozie. Martorii d-lui dr. Brenner s’au întrunit azi dimineaţă cu d-nii A. He.oanu şi N. Petrea, martorii «-lui Toler şi au propus ca duelul să aibă loc cu spada, dar martorii d-lui Toler au declarat că n’au lămuriri complete din partea clientului lor. întrevederea s’a amânat pentru azi d. a. Discutii asupra politicei externe In Senatul francez . '-reni Lafayette, 28. — La 8 Iulie încep la Senat interpelările asupra politicei externe. „Le Matin” crede că aceste desbateri vor da prilej d-lui Poincaré să-și precizeze punctul său de vedere.