Universul, iulie 1924 (Anul 42, nr. 145-171)

1924-07-01 / nr. 145

1 Vizitaţi Marele Magazin luni Calea Victoriei 47 Telel 30/45 Pentru sfârşit de se­zon se vinde Mărfurile cu mari reduceri de preţuri Eponge Fantezie Marchizele cu desen Marocain SSE" Voal i« TMm îiorept toate catitățiie •opline Zefiruri ■engerie­ărbîtească Balate 1 costume p. băi Articole de Menaj Arme de Vânătoare Pistoale automate—Revolvere Accesorii de Vânătoare Biciclete Accesorii pentru biciclete B. D. Z I S S U 34 — Calea Victoriei, Bucureşti Cel mai vechi şi mai important ma­gazin de această branşă din Româ­­nia.—Fondat 1889 SĂPUNUL x&e Z&aZ&ad­’ ELIIDA CEREŢI PRETUTINDENI AL AGOCA CEA MAI OunA SI CEA MAI EFTIHA. PRIMA FABRICA DE APARATE SI LAME DE RAS S.A. Strada Donici 1. Bucureşti.1 SI CAUTĂ De către o mare casă tex­tilă un tânăr în vârstă între 26—28 ani spre a putea în­deplini funcţiunea de sub­­sol de magazie cunoscând şi germana. Of­etele cu in­­dicaţiunea pretenţiunilor se vor adresa la Agenţia de publicitate „Mercur“ Str. Sărindar 12 sub „7. 10“. De vânzare prompt! 6 Gatere 14 Zon­ mare viteza (?$£') 8 ii 18 ii ii ii ii 3 ii 24 ii ii ii ii 4 ii 30 ii ii ii ii 6 Circulare complecte 4 Pendule 2 Cazane Bulib­ure pentru 10 Atm. cu gră­tar pentru rumegătură și cărbuni 1 Locomobilă jumătate sta­bilă 80 H P. cu grătar idem Toate mașinele de mai sus sunt fabricatele firmei Herkulesworke S.A. Fabrică de Maşini Bu­dapesta, noui şi neîntrebu­inţate şi se vând şi sepa­rat cu preţuri convenabile. Informaţiuni la Comerţul Fo­­rrestier Soc. e.g.l. Bucureşti Str. Cantacuzino 26 (In dosul Ministe­rului de Domenii). ii UM fo­an­d­stral al Societăţei «Binele Public“ con­­vo­­că conform statutelor pe d-nii membri pentru adu­narea generală extraordinară în ziua de 6 Iulie 1924 orele 10 a. m. la sediul So­­cetătei Calea Victoriei No. 61, de oare­ce adunarea generală extraordinară convocată în zia de 27 Iunie a. c. tiv s’a putut ţine nefiind prezenţi numărul de mem­bri cerut de statut. Ordinea de zi este aceiaşi. (Consiliul de administra­ţie 10 A UNIVERSUM ASUL XLII-nr. 145.—luni 30 iunie 1924 Şedinţa se deschide la orele 4 d. a., sub preşedinţia d-lui M. Fe­­rekyde. Pe banca ministerială d-nii: N. N. Săveanu şi G. G. Mârzescu. COMUNICĂRI D. TEODORESCU, cu privire la acuzaţiunile aduse de pr. de­putat Drăghici d-lui Taşcu-Puce­­inea, prefect de Dur­ostor, spune că acestea sunt pure invenţiuni. D. DRAGHICESCU arată cum o sumă de sărbători, motivate numai de o prejudecată inexpli­cabilă, aduc mari pierderi pro­ducţiei naţionale. Roagă guvernul să ia măsuri, spre a face să dispară aceste săr­bători, cari prejudiciază bunul mers al Statului. MITROPOLITUL MOLDOVEI arată că origina acestor sărbă­tori este de natură păgână. Bise­rica a intervenit în repetate rân­duri, dar obiceiul n’a putut fi stârpit. D. MIHAIL, cu privire la acor­darea dreptului de farmacie, roa­gă pe d. ministru al sănătăţii pu­blice să reintroducă concursurile de dinainte de războiu. D. ERMIL PANGRATI anunţă interpelare în chestiunea admi­nistrării averei Academiei. LEGEA MINELOR D. N. BOTEZ, raportorul legei minelor, citeşte modificările in­troduse la Cameră. lă autonomia acestor persoane. Acordarea a funcţionat până la 1879 sub prevederile acestei legi.Acordându-i-se caracterul de institut naţional Academiei, nu s-a ştirbit nimic din autonomia ei, tocmai pentr­u că fiind o tns­­tituţiune naţională, nu trebuia să fie lăsată sub controlul Sta­tului Legea contabilităţii Statului a fost aplicată numai Eforiei spitalelor civile. Plecând de la Academie şi până la „Clubul Tinerimei“ toa­te sunt persoane morale. Vă întreb, d-le Dissescu, dacă „Clubul Tinerimei“ se confor­mează legei contabilităţii Statu­lui în administrarea lui ? M-aţi interpelat pe mine ca ministru al justiţiei. Aşi fi pu­tut foarte bine să-mi declin competinţa, întru­cât chestiu­­nea privea pe ministrul instruc­ţiune!. In înţelegere cu colegul meu, d-rul Angelescu, am ţinut să vă răspund interpelărei, spre a scuti Academia de o a­­cuzaţiune pe care nu o merită. Regret pentru Senat şi Aca­demie că această interpelare s’a făcut. Regret însă mai mult, pentru dv., d-le Dissescu, că încheiaţi o carieră parlamentară, cu o in­terpelare care scoboară presti­giul celei mai înalte instituţi­­uni de cultură şi unitate naţio­nală. O declaraţie a d-lui C. Dissescu D. C. DISSESCU (in replică, este primit cu aplauze). VOCI. — S'auzim, s'auziml... D. C. DISSESCU face urmă­toarea declaraţiune: La ora 8 fără un sfert, după 4 ore de dis­­cuţiune, sunt în imposibilitate de a da replică cu argumente şi mai puternice, mai dureroase şi mai amănunţite. Alta era părerea miniştrilor a­­cum patru zile, alta era opinia oamenilor politici şi mă văd în situaţiunea să vă spun, că altă părere este azi, ca să se îndrep­­teze astfel, curentul contra mea. Dacă nu mă lăsaţi pentru mâine, sau Luni, nu pot conti­nua contra puterilor mele. . Eu nu retrag cuvântul şi nu retrag nimic din cele ce am a­­firmat aci. D. Dissescu părăseşte apoi violent tribuna şi Senatul, a­­dăugănd cuvintele: Apăi, dacă merge aşa, ştiu eu ce am să fac... D. PREŞEDINTE faţă de re­tragerea d-lui Dissescu ridică şedinţa la orele 8 anunţând pe cea viitoare pentru mâine Luni, la orele 3 d. a. Grădinile de copii sunt moş­tenite de la Pestalozzi, un rous­­seau-ist, care dădea pe mâna unei mame comune masculine copiii luaţi de la atâtea mame feminine. Aceste grădini sunt nişte jucării de oraş, care nu au ce căuta în viaţa copiilor de la ţară. In ce priveşte programa şi metoda de predare, de asemeni nu trebue să figureze lucruri nefolositoare copilului, pentru a căror învăţare sufletul lui tre­bue supus la tortură. învăţă­­mântul trebue să se înceapă cu lucruri utile nu cu abstracţiuni, care nu interesează nici pe co­pil nici pe părinţii lui. învăţătorul îşi are rolul lui bine definit în cretares, acestei şcoli, dar nu învăţătorul cu coatele rupte şi cu ghetele scâl­ciate, dat fiindcă ţăranul nos­tru nu are încredere de­cât în oamenii cu un rost gospodăresc şi cu o înfăţişare onorabilă. In afară de aceasta, diploma sin­gură nu este o garanţie îndes­tulătoare pentru priceperea şi experienţa învăţătorului. . A doua chestiune pusă de pro­ect : ce face statul, ce face co­muna ? Proectul dă în sarcina comunelor obligaţii copleşitoare: întreţinerea şi mobilarea şcolii, construcţie de cinematograf, or­ganizări de excursii şcolare, lumină, servitori, etc. Ce dă statul în schimb popu­laţiilor pentru sacrificiile fă­cute pentru şcoală ? Nu le dă ce e mai scump : libertatea de a-şî cultiva copiii, în conformi­tate cu cerinţele sufletului lor. D. Iorga consideră o greşală SîS„pB d­­f confesională, care nu aduce nici o pagubă Statului. Nu treime onicoalaanPCOalf c­onfesională cu o şcoală neconfesională care s» S­Ă SCOlii­­or« muncit de vreme îndelurgatâ pe pământul acestei ţâri are drepturi aici, cari trebuie fi cunoscute şi respectate in iîmt ele­gra­­telor de pace şi in con­formitate cu dreptul ginţilor D. SZANDOR JOZSEFMşi ,n­­cepe cuvântarea adresând mul rp£î“’Î d'10,1 Iorga Pentru con­cepţiile sale asupra politicei şcolare. D-sa expune apoi punctul de hnimat­ al bisficii intelec­tualităţii maghiare din Româ­nia asupra proectului de refor­mă şcolară, pe care-l consideră protivnic tratatelor şî drepturi­lor naţionalităţilor. D. STRAUCCHER, în numele evreilor din Bucovina, găseşte că proectul are o bază destul de liberală, dar că el nu are în vedere nevoile şcolilor evreeşti, pentru care ar trebui să se în­tocmească un proiect deosebit.­­ SIMIONESCU-Balad, care prezidează, anunţă Camera că s a depus la birou o cerere pen­tru închiderea discuţiei şi cere părerea Camerei. Majoritatea se declară pentru închiderea discuţiei, ceea ce se admite. Şedinţa se ridică la ora 7 şi un sfert seara. Continuarea la ora 9 în şedinţă de noapte. S­enatul CORPURILE LEGIUITOARE — ŞEDINŢELE DElA 28 IUNIE — In chestia neregulilor de la Academia Română Interpelarea d-lui C. Dissescu D. C. Dissescu îşi începe in­terpelarea în chestiunea nere­gulilor de la „Academia Româ­nă“, în prezenţa miniştrilor: Mârzescu, Lapedatu, Săveanu şi general Moşoiu. S-au făcut greşeli mari la A­­cademia Română, şi nu’are drep­tul nimeni să se solidarizeze cu Academicienii şi nici ei toţi cu aceia cari au făcut greşelile. D. Blanu, a luat în mână con­deiul şi a început să scrie ano­nim. Dar scrisoarea d-lui Blanu ! ? D-sa, care se pretinde acade­mician, ar avea datoria să ştie să scrie, nu ca academician, dar ca licean. In timpul dinainte de război, d. Bianu a scris o broşură sem­nând-o Frunză nu Bianu. Şi ce scrie Frunză ? Că dacă Bucovina a fost luată să ne mulţumim şi să nu ne mai gândim la Transilvania. Şi în 30 de pagini tinde să arate că România nu trebuie să intre în război. Iată, care este Incompa­tibilitatea, pe care i-o arunc atunci când încă vorbeşte de incompatibilitate. O VOCE. — Rușine. D. C. DISSESCU. — Da, ad­mirabil spuneţi rușine! Dar ce s‘a întâmplat ? S‘a zis că eu aş fi spus că vânzarea bunurilor Academiei s‘a făcut acum. Cum era să se facă această eroare, când eu am documente, am testamentul, actul de vânzare, în care se spune că vânzarea s‘a făcut în 1920 ? Dar admit că aş fi zis „acum“. Tot aceea este. Nu cumva cred culpabilii, că ar fi vorbea de o prescripţie şi că s’a isprăvit ? Nu s‘a isprăvit. Chiar dacă ar fi muşamaliza­­tă această chestiune, rămâne conştiinţa mea tare, care, dacă nu reuşeşte azi, va reuşi mâine. D. Bianu pretinde că ar fi con­sultat pe Oncu şi că Onciu, era de părerea lui. DE CE A LIPSIT LICITAŢIA Nenorocirea e că are un mar­tor puternic — pe Onciul — şi poate că nici acela nu e prea puternic, căci la „Acţiunea na­ţională“ l-am rugat să redac­tăm împreună manifestul cu­noscut. Când a fost să vină în­să la Iscălit, a dispărut. Putea toată Academia la un loc să facă orice ; un singur act nu putea­ să declare, actul de înstreinare de imobil. Aceasta nu se poate. Dar să examinăm primul punct: lipsa de li­citaţiune. Este aici un mare juriscon­sult, d. Matei Canacuzino. Să se pronunţe d-sa dacă o per­soană morală singură, poate să înstreineze moşii de zeci de mii de ha., şî păduri şi alte nouă mii de pogoane! D. G. MÂRZESCU. — N-aţi cetit ultima ediţie. D. MATEI CANTACUZINO. — Nu poate, fără o lege specială. D. C. DISSESCU. — Dar să vedem, să presupuneţi că s'ar putea crede că o societate de ordin moral, poate să înstreine­ze singură din fondurile ei. Academia este persoană de ordin moral privat și poate să facă ce vrea ? Academia este ea o persoană morală de ordin privat, sau de ordin public . D. G. MÂRZESCU. — Este de ordin public. D. C. DISSESCU. — Dar cu caracter de individualitate. Se m­ai numeşte Academia institut naţional, cu alte cuvinte, e de ordin naţional. încă o dată întreb pe d. Matei Gantacuzino : Când legea zice că Academia poate să adminis­treze, cuprinde aceasta şi ches­tiunea înstrăinărei bunurilor . Nu, şi aceasta o ştie d. Mârzes­cu, mai bine de­cât mine. Va să zică întâia chestiune juridică ce se pune e că: Aca­demia nu putea să înstreineze 18.000 mii pogoane, plus averea, plus acţiunile privitoare la fa­brica de zahăr de la Ripiceni. Avem o lege specială a con­­tabilităţei, care prevede că per­soanele morale, care nu sunt în bugetul Statului, sunt obli­gate la licitaţiuni. Dar d-lui Bianu i-a trecut prin minte nevoia ţinerii unei licitaţii. S-a dus la tribunal, a depus o petiţie către preşedinte şi a cerut un expert. Evaluarea ex­pertului a fost de 30 milioane lei numai pentru pădurea de la Baia-de-Aramă. Expertiza a­­ceasta însă lipseşte de la dosar. Nu acuz pe nimeni, trebuie îns­ă să fie cineva interesat, ca­re a făcut să dispară acest act. Pe cât a vândut însă pădurea, asta nu pot şti, căci d. Bianu a vândut cu toptanul păduri, moşii, etc. Cred că nu revine pentru pă­duri de­cât cel mult un milion lei. Şi se pune întrebarea: Dacă aveai dreptul să vinzi aceste averi fără licitaţie, de ce te-ai mai dus la tribunal să ceri li­citaţie şi tribunalul să fixeze licitaţia ca să înceapă de la 12 milioane lei ? Şi apoi, dacă mai târziu te hotărăşti să o vinzi, ce te-a făcut s’o vinzi cu un preţ aşa de redus ? Dar cine au fost acei cari au redactat actul de vânzare 7 Samsarii. Cu alte cuvinte, în loc să vedem un lanţ de licitatori, oferind preţuri din ce în ce mai mari, pentru această fru­moasă, colosală avere, s-a pre­ferit de d. Bianu lanţul de sam­sari, în frunte cu faimosul Schuller. Toate aceste lucruri la Aca­demie nu le ştia nimeni. VOCI. — Dar este îngrozitor! ALTE VOCI. — Incorectitu­dini în toată regula. D. DISSESCU arată nişte acte, pe care le dă d-lui minis­­tru de justiţie şi îi spune: Le ştii ! D. C. MÂRZESCU.—Le ştiu... D. C. DISSESCU. — Adecă Ie ştii acum , nu le ştiai mai dina­­inte ! Dar, dacă nu le ştia Acade­mia, cum era să le ştii d-ta ? Am aci două acte de vânzare Unul, care nu este autentic, scris de cineva care, a luat par­te la vânzare. Se zice: „S-a vândut cu 13 milioane lei“. Eu cred însă că este eroare, pentru că în actul de vânzare autentificat, se zice 19 milioa­ne Iei. Este adevărat, că actul autentic spune, că la vânzare este: „Banca țărănească“ pen­tru o parte, un evreu pentru altă parte şi un alt evreu de al­tă parte. Uitaţi cine sunt cumpărăto­rii. Un evreu care intră in ins­tituţiile noastre şi le primejdu­eşte, cum este de pildă Schul­­ter, al doilea Zissu şi încă vre­o doi cari au luat parte. Iată însă o altă perfidie : „vân­zarea este transmisă pe numele Băncei ţărăneşti“. Ce s’a întâmplat la vânzare ? In loc ca în actul de vânzare să se spună curat: Academia vinde, adică nu Academia, dar câţiva mandatari ai Academiei vând moşiile Lipeni şi cutare, cutare, se mistifică şi se zice; Academia vinde moștenirea lui Vernescu. La tribunal însă nu se decla­ră ce se vinde. Iată dar a doua greșeală de ordin moral, pe care o comite Academia, fără drept de îns­treinare, nu precizează obiectul vânzărei. Alta. Ce aveau să plătească cumpărătorii ? Categoric : tre­buia să plătească 19 milioane lei. Să dea banii Academiei şi datoriile cari mai sunt să le plătească tot Academia. Acum, este obiceiul între cum­părători, ca creditorii să re­ducă ceva. Atunci se spune : vor plăti cumpărătorii pe credi­tori. Şi atunci cumpărătorii re­duc pe toţi creditorii şi se re­duc­ dato­r­ia de trei milioane către Darvari, la un milion şi jumătate. Ceeace s‘a redus de la creditori, s‘a oprit de cumpă­rători. Aceasta este una. CUMPĂRĂTORII AU DAT A­­CADENŢEI ACŢIUNI A doua: Dacă pre­tindeţi că creditorii au fost plătiţi de cumpărători, pentruce Acade­mia nu voia să-i intre în mână credite de plătit 7 Cât mai ră­mâne să se plătească Acade­miei 7 Mai rămâne 6 milioane lei. Dar ce plătesc Academiei Schuller şi cel de al doilea 7 In loc de bani, plătesc acţiuni. Ce acţiuni 7 Nu acţiuni efective, ci acţiuni nominative. ACADEMIA NU POATE FI A­­UTONOMA In scrisorile d-lui Bianu, pu­blicate la ziare, sunt două con­tradicţii. D. Bianu vorbeşte de autono­mie. Autonomie înseamnă să con­teşti cuiva legalitatea, ca să te fereşti şi să nu arăţi cuiva ac­te . Aceasta nu este chestiune de autonomie. VOCI. — Aşa este... Al­TE VOCI. — S-au ferit de control.... SE CERE ANULAREA ACTU­LUI DE VANZARE In încheere, d. Dissescu spu­ne : Eu cer să se aplice artico­lele 15—23 din legea persoane­lor morale şî dacă se va dovedi că cele ce am afirmat sunt ade­vărate, atunci să se preceadă la anularea actului de vânzare. A­­ceasta este și dorinţa Senatu­lui. Trebuie să se facă dreptate şi să se reîntoarcă Academiei cele 10.000 ha. Acestea sunt concluzi­unile mele întemeiate şi sunt convins că d. ministru de jus­tiţie, nu va sta ală­turi cu mu­şamaua în contra dreptăţii. (Vii aplauze). Şedinţa se suspendă apoi, du­pă ce se votează un credit de 41 milioane și un altul de 50 milioane lei, necesare coloniză­rilor. Interpelarea d-lui Pangrati D. EMIL PANGRATI spune că a luat cuvântul ca să clari­fice unele chestiuni, cari stau mai presus de actul de vânzare în sine al Academiei. Am admirat totdeauna pute­rea de convingere şi de argu­mentare a d-lui Dissescu, dar mă surprinde contrastele din­tre diferitele d-sale argumente. Ca membru al comisiunei so­­cietăţei persoanelor morale şi juridice, voiu discuta cazul A­­cade­miei. LIPSA DE SANCŢIUNI In legătură cu nepăsarea şi lipsa de control a organelor Statului, faţă de fapte concrete, unde trebuie să fie vină ori ne­glijenţă, ce sancţiuni s’au dat celor din a căror neglijenţă au ars : Gara de Nord , atelierele c. f. r­, ca şî pentru exploziile dela forturile Căţelu şi Dom­neşti, dela pirotechnie, etc ? Nici o sancţiune. Această lipsă de sancţiuni este dovada unui spirit anar­hic, care domneşte in adminis­traţia noastră. Şi d­acă faţă de aceste groza­ve fapte, care au adus Statului pagube de miliarde, de ce se cer sancţiuni pentru reaua ad­ministrare a unei instituţiuni care e persoană morală şi juri­dică . Chiar dacă se vor dovedi acu­­zaţiunile aduse de d. Dissescu, cred că ele fac mai mult rău Imstituţiunea, care trebuie să rămână sfântă tuturor, fiindcă Academia, ca instituţie naţio­nală, a fost prima instituţie ca­re a lucrat şi Înfăptuit unitatea naţională. Inchee, rugând Senatul să respecte instituţiunile înalte culturale. Interpelarea d-lui Costăchescu D. COSTĂCHESCU arată că din cauza marilor datorii cari apăsau averea Vernescu, Aca­demia a refuzat în anul 1913 donaţiunea, care a fost accep­tată abia în 1916. Vânzarea a fost făcută de de­­legaţia Academiei, în urma con­sultărilor juridice a d-lui Do­­brescu, pe atunci decan al ba­roului şi P. Mîssir, decanul fa­cultăţii de drept. D-sa îşi exprimă regretul că tribuna parlamentară de acum, nu mai este la înălţimea vre­murilor de altă dată. In urma interpelării d-lui Dissescu, am avut impresia că viaţa parlamentară pâlpâie ca o flacără care-şi dă ultimele li­căriri. Răspunsul d-lui mi­nistru de justiţie D. MINISTRU DE JUSTIŢIE, rezumă acuzaţiunile aduse de d. Dissescu şi spune că vânza­rea averii Vernescu nu poate fi atribuită, personal d-lui Bi­anu, ci Academiei. D-sa face teoria persoanelor juridice şi morale. Doctrina pu­ne alături atât în putere cât şi în drepturi pe persoanele juri­dice şi morale cu cele fizice. Nicăeri în drept nu se văd restricţ­iuni cu privire la liber­tatea de a vinde bunurile tes­tate unei instituţiuni, când la testarea acestor bunuri, testato­rul nu a prevăzut nici un fel de res­tricţiune. Legea dela 1866 vorbind de persoanele juridice, acordă toa­ Prezidează d. M. Simionescu- Bârlad, prezenţi pe banca minis­terială, d-nii: did. C. Angelescu,­­ D. Chirculescu şi G. Cipăianu. LA SUMAR D. D. R. IOANIŢESCU subli­niază importanţa chestiunei, ca­re face obiectul interpelării sale asupra regimului impus de gu­vern hârtiei şi cere să i se admi­tă desvoltarea chiar azi. COMUNICĂRI D. dr. C. ANGELESCU roagă adunarea să admită pentru Du­minică ţinerea a două şedinţe. Adunarea aprobă. D. dr. JIANU cere, ca în şedin­ţele, din această sesiune să se ia în discuţie proiectele: pentru înaintarea medicilor ofiţeri în rezervă şi cel pentru suprimarea art.» El referitor la numirile îţi în­văţământul superior. D. HANS CONNERTH răspun­de acuzaţiunilor aduse de d. dr. Lascu populaţiei săseşti din Ro­mânia şi declară că minoritatea sasă va fi întotdeauna solidară cu interesele statului român în momentele grave, ori­care ar fi frământările politicei interne şi va apăra demnitatea acestui stat. D. I. BUZDUGAN protestează contra relei administraţii din Ba­sarabia şi dihoniei pe care o in­troduc organele trimise din ve­chiul regat acolo. D. C. STANESCU-ROMANAŢI roagă pe d. ministru al instruc­ţiunei publice, să ia măsuri, să i se pună la dispoziţie dosarul an­chetei făcută de d. inspector ge­neral al învăţământului d. Po­­şulescu de la Craiova, la şcoala de băeţi şi fete din oraşul Balş (Romanaţi), cu privire la învinui­rile ce-şi aduc învăţătorii din a­­cea localitate unii in contra al­tora. ABUZURILE CU REVIZUIREA ÎMPROPRIETĂRIRII D. D. R. IOANIȚESCU în­treabă pe d. ministru al dome­niilor și împroprietăririi, dacă nu crede că felul cum a ordonat a se face noua revizuire a îm­proprietăririlor frauduloase, este de natură să aducă cele mai mari perturbări în massa ţără­nimii. Se comit cele mai mari abu­zuri şi se ia pământul tocmai acelor cari au drept la împro­prietărire, contra cărora se face un act de răsbunare din partea organelor administrative şi a adversarilor politici. Mita şi frauda sunt în floare şi sunt a­­coperiţi tocmai cei fraudulos împroprietăriţi. Administratorul de plasă şi prefectul nu pot fi imparţiali, ci numai o comisiune de anche­tă, compusă din magistraţi ar putea să execute această revizu­ire, pentru ca ea să corespundă ideei de dreptate. Cere suspen­darea şi numirea unor comisi­­uni legale. PLATA PĂMÂNTURILOR EX­PROPRIATE D. IOANIŢESCU mai întreabă pentru ce nu se ordonă darea în debit a împroprietăriţilor, cari vor să plătească lotul, pentru că li s’a admis constestaţia . DREPTURI ASUPRA APELOR In a 3-a comunicare d. Ioani­­ţescu atrage atenţia d-lui mi­nistru Moşoiu, — că după vota­rea legii apelor, — care a de­clarat toate apele de domeniu public — mulţi proprietari smulg semnături dela ţăranii riverani ai Mostiştei, — şi altor râuri — ca să aranjeze anumite drepturi câştigate, scoţând din patrimo­niul statului apele care i se cu­vin. D. MINISTRU MOȘOIU de­clară că va lua măsuri — ca le­gea apelor să fie respectată, — ca și drepturile riveranilor să­teni. PROECTE VOTATE Adunarea intră apoi în ordi­nea de zi și repetă votul rămas nul asupra următoarelor pro­­ecte care sunt adoptate: 1) pro­­ectul pentru completarea art. 6 și 53 din legea asupra organiză­rii corpului tehnic al ministe­rului lucrărilor publice (votat de Senat); 2) proectul pentru adău­girea unei dispoziții tranzitorii la legea asupra organizării cor­pului tehnic al ministerului lu­crărilor publice (votat de Se­nat); 3) proectul pentru înles­nirea căminurilor pentru stu­denţi (din iniţiativă parlamen­tară); 4) proectul pentru des­­­chiderea unui credit de 4 mi­lioane pentru înfiinţarea unei şcoale de comerţ în oraşul Foc­şani. 5) Se votează alt proect de credit de 41 milioane pe seama ministerului de domenii pentru plata arenzii pământurilor ex­propriate. 6) Proectul pentru deschiderea unui credit de 50 milioane tot pe seama ministerului­­­e dome­nii pentru acoperirea cheltueli­­lor necesitate de colonizările a­­grare. D. N. IORGA protestează con­tra încălcării regulamentului de către biuroul Camerei, care fără să consulte Adunarea, a intervertit ordinea de şedinţă, trecând la votare de lege, in loc să continue desbaterile în jurul legii şcolare. D-sa părăseşte in­dignat incinta. D. vice­preşedinte G. POPA­­LISSEANU a deschis şedinţa la ora 9 şi 30 noaptea, în prezenţa pe banca ministerială a d-lor dr. C. Angelescu, R. Franassovici, I. G. Duca şi G. Tătărescu. D. P. GARBOVICIANU, rapor­tor, răspunde criticilor aduse proiectului de lege a învăţămân­tului primar şi nom­al-primar. D-sa înfăţişează progresul în­văţământului în România, care de la două şcoli normale în 1866 a ajuns azi la 100. Cele 4000 de şcoli primare cari se ridică acum din truda ţăranilor şi din în­demnul şi iniţiativa d-lui minis­tru dr. C. An­gelescu, trebue să fie considerate ca una din cele mai strălucite pagini ale istoriei române. D. raportor descrie sacrificiile făcute de corpul didactic şi de ţară pentru desvoltarea şcoalei româneşti. Susţine că ridicarea dreptului de eligibilitate pentru învăţători este o adevărată binefacere pen­tru şcoală şi viitoarea generaţie, fiindcă dascălii trebue să ră­­mâie la carte. Demonstrează că învăţămân­tul primar trebue să fie înteme­iat pe religie, fiindcă şcoala de la obârşie este fiica Bisericii Păcat’ că d. Bujor, care e un om de ştiinţă, este liber cuge­tător. D. N. SIMIONESCU-BARLAD: De aia nu s’a făcut fuziunea, fiindcă d. Bujor nu crede în Dumnezeu (mare ilaritate). D. PETRE GARBOVICIANU susţine înfiinţarea unui impozit pentru cultură (aplauze una­nime). In­ continuare, arată că lumea întreagă ne cunoaşte ca pe un popor tolerant­, din cele mai to­lerante. Din trecuturi îndepărta­te, românul a ştiut să lase fie­căruia libertatea deplină a cre­­­dinţei. Cuvântarea lui ministru Angelescu D. ministru dr. C. ANGELES­CU aduce mulţumiri Adunării pentru interesul mare pe care l-a arătat In discuţiunea genera­lă a acestei legi. D-sa arată că nu va ţine o cu­vântare propriu zisă, ci va căuta să răspundă obiecţiunilor aduse de diferiţi vorbitori. Spune că învăţământul în Ro­mânia Mare trebuia de la război încoace, să fie pus pe alte baze. Trebuia să i se dea importanţa uriaşă pe care o prezintă, în con­solidarea acestei ţări. Subliniază necesitatea de a se da în acelaş timp învăţământu­lui profesional aceeaş întindere ca şi celui teoretic. Iată prima caracteristică a a­­cestei reforme. A doua caracteristică a refor­mei o formează putinţa elemen­telor celor mai bune de a trece mai departe, în celelate grade de învăţământ. O reformă nu poate cuprinde tot învăţământul nostru. De a­­ceea am prezentat deocamdată reforma învăţământului primar, fiindcă unificarea reclamă mai întâi această parte. Ne trebuia o şcoală primară unită, cum unul este şi sufletul românesc pe în­tregul teritoriu al ţării. Cultura trebue cât mai mult întinsă, mai ales acum când s-au dat reforma electorală şi refor­ma agrară. Şi pentru ca reforma să fie de­săvârşită am cerut, înainte de alcătuirea ei, avizul tuturor pe­dagogilor celor mai distinşi ce avem, al corpului didactic. Nu există reformă care să se fi fă­cut cu o consultare mai întinsă. Nu e propriu zis o reformă a mea, ci o reformă eşită din min­tea corpului didactic al Româ­niei întregite. D. ministru al instrucţiei răs­punde apoi d-lui Goldiş. D-sa­r, cunoaşte că biserica a avut u­nol extraordinar în mersul evolu­tiv al neamului românesc. Di tindele bisericilor, preoţii ro­mâni au pregătit în trecut­­ cărturarii neamului nostru. Situaţia, însă, azi s’a schim­bat. Azi neamul nostru e uni Şcoala confesională nu mai au raţiunea de a exista. Mai departe, d-sa spune că­­ Bujo ar califica reforma ca îmb­­ată de clericalism. Unde a gi sit d-sa aceasta? Dar nu putem fi de acord c d. Bujor care crede că însăţi mântui religios nu are ce caut în școala primară. Nu voim să introdu m­ bare tismul, dar recu i «.v.ifom utili ti tea mare a in 7 vâ*cântului r«?, gios, ceea ce e ca totul aticevt Analizând criticele aduse de reprezentanţii minorităţilor, d­­r. C. Angelescu respinge acu­zaţia cu desăvârşire neînteme­iată că d-sa ar fi imprimat le­gei spiritul asupritor şi d desfiinţare a luî Apponyi. Pe când Apponyi legifera specia pentru şcoalele confesionale, î special pentru şcoalele româ­neşti, urmărind făţiş desfiinţa­rea lor, proiectul în discuţie vo­beşte numai de şcoalele de sta Dar noi, nu asuprim pe nimeni şi îngăduim tuturor minorită­ţîlor instrucţia In limba lor­­ respectăm credinţa şi confesiu­nea lor. Noi nu impunem c. Apponyi în şcolile confesional până la 32 de ore pe săptămâni de limbă de stat. Dacă noi înţelegem pe sa­­să protesteze cari au o şcoali­ constructivă, serioasă, înainta­tă, nu putem înţelege pe ungur sa protesteze, cară au vrut s au încercat să ne sugrume şi să ne desfiinţeze, când noi azi­­ răspundem cu îngăduinţă, o prietenie şi cu civilizaţie. D-sa citeşte în sprijinul afir­maţiilor sale, pasagiile caracte­ristice doveditoare din discurs: lui Apponyi rostit cu prilejul vo­târei faimoasei legi de asu­prire a şcoalelor confesional române, în 1907. D. IOSEF SÁNDOR. Dar si tuaţia s’a schimbat. D- DR. C. ANGELESCU. No însă nu vă răspundem ca Ap­ponyi, cî vă tratăm omeneşte Noi nu romanizăm pe nimeni cu sila, ci căutăm să apropien pe­­ concetăţenii noştri minori­tari, de buna voie, printr’un tra­tament civilizat de bunătate s frăţească iubire. Vorbind de salarizare, d-sa­­recunoaşte că corpul didactic nu este suficient răsplătit pen­tru munca sa atât de nobilă dar afirmă că guvernul a făcut tot ce i-a stat în putinţă potri­vit cu mijloacele financiare, pe care le-a avut. D-sa făgădueşti noui îmbunătăţiri, pe măsură ce situaţia financiară a­­ţării va permite. De altfel chiar prin lege se înfiinţează a cincea gradaţie, deosebit de adaosul pe salariu pentru învăţătorii cari înfiin­ţează şi conduc şcoli de adulţi. D-sa aduce omagii corpului didactic căruia i se datoreşte în mare parte pregătirea genera­ţiilor pentru realizarea unităţii noastre naţionale, care a jertfit atâtea vieţi in războiu şi care a pregătit pe soldaţi. D. ministru închee rugând Adunarea să voteze legea a­­ceasta care asigură României un rol însemnat întru civiliza­re şî răspândirea culturii în po­por. (apl.) Sa închee discuţia generală şi legea e luată în considerare. Şedinţa se ridică la orele 1 fără 20 noaptea, anunţându-se cea următoare pe azi D­umtob* la ora 3 d. a. ” Şedinţa de noapte Reforna învăţâmântului primar Se reia apoi discuţia asupra proiectului de lege referitor la reforma învăţământului şcolar. D. SPÂNIŞTEANU continuă, examinarea proiectului, arătând rostul promordial al şcolii: desvoltarea individualităţii şi caracterelor în rândurile tine­retului. D-sa găseşte admirabilă expunerea de motive, pe care o apreciază ca cea mai bună mo­nografie asupra şcoalei, dar de­clară în schimb ,că proiectul nu corespunde marei cerinţe e­­nunţate de d-sa: formarea ca­racterelor prin şcoală. D. N. IORGA , recunoaşte la originea proectului dragostea şi interesul pentru şcoală de care a dat dovadă o viaţă întreagă de ministru al instrucţiei pu­blice. Aceasta însă nu a putut înlătura un principiu rău­făcă­tor care stă la baza actualului proect: principiul că statul poa­te să facă din societate orice vrea el, considerând societatea ca un material amorf, a cărei formă poate fi decretată prin dispoziţii legislative. Legea trebue să dea direcţii generale, unde trebue să mer­­gem. Actuala lege însă nu se mărgineşte la chestiuni genera­le şi ea face inutil regulamentul îmbrăţişând toate chestiunile de amănunt. Sunt unele probleme prea târziu aduse în discuţie. Aşa e problema analfabetismului, care arată cât de gravă este întâr­zierea reorganizării învăţămân­tului nostru popular. In la doilea rând, este ino­vaţia eforiilor şcolare, împru­­­mutată de la popoarele balca­­­nice. In al treilea rând vine pro­blema şcolilor confesionale, a cărei justificare o găsim nu în motive de ordin sentimental, ci în raţiunile istoriei. Şcoala con­fesională va continua să trăia­scă prin sufletul ei, care trebue să rivalizeze pe aceeaşi treap­tă cu sufletul din şcolile con­fesionale ale popoarelor conlo­­­cuîtoare. In al 4-lea rând vine problema minorităților, care nu trebue pusă în cumpănă cu români s­­aau.’ " v .

Next