Universul, iulie 1924 (Anul 42, nr. 145-171)
1924-07-01 / nr. 145
1 Vizitaţi Marele Magazin luni Calea Victoriei 47 Telel 30/45 Pentru sfârşit de sezon se vinde Mărfurile cu mari reduceri de preţuri Eponge Fantezie Marchizele cu desen Marocain SSE" Voal i« TMm îiorept toate catitățiie •opline Zefiruri ■engerieărbîtească Balate 1 costume p. băi Articole de Menaj Arme de Vânătoare Pistoale automate—Revolvere Accesorii de Vânătoare Biciclete Accesorii pentru biciclete B. D. Z I S S U 34 — Calea Victoriei, Bucureşti Cel mai vechi şi mai important magazin de această branşă din România.—Fondat 1889 SĂPUNUL x&e Z&aZ&ad’ ELIIDA CEREŢI PRETUTINDENI AL AGOCA CEA MAI OunA SI CEA MAI EFTIHA. PRIMA FABRICA DE APARATE SI LAME DE RAS S.A. Strada Donici 1. Bucureşti.1 SI CAUTĂ De către o mare casă textilă un tânăr în vârstă între 26—28 ani spre a putea îndeplini funcţiunea de subsol de magazie cunoscând şi germana. Ofetele cu indicaţiunea pretenţiunilor se vor adresa la Agenţia de publicitate „Mercur“ Str. Sărindar 12 sub „7. 10“. De vânzare prompt! 6 Gatere 14 Zon mare viteza (?$£') 8 ii 18 ii ii ii ii 3 ii 24 ii ii ii ii 4 ii 30 ii ii ii ii 6 Circulare complecte 4 Pendule 2 Cazane Bulibure pentru 10 Atm. cu grătar pentru rumegătură și cărbuni 1 Locomobilă jumătate stabilă 80 H P. cu grătar idem Toate mașinele de mai sus sunt fabricatele firmei Herkulesworke S.A. Fabrică de Maşini Budapesta, noui şi neîntrebuinţate şi se vând şi separat cu preţuri convenabile. Informaţiuni la Comerţul Forrestier Soc. e.g.l. Bucureşti Str. Cantacuzino 26 (In dosul Ministerului de Domenii). ii UM foandstral al Societăţei «Binele Public“ convocă conform statutelor pe d-nii membri pentru adunarea generală extraordinară în ziua de 6 Iulie 1924 orele 10 a. m. la sediul Socetătei Calea Victoriei No. 61, de oarece adunarea generală extraordinară convocată în zia de 27 Iunie a. c. tiv s’a putut ţine nefiind prezenţi numărul de membri cerut de statut. Ordinea de zi este aceiaşi. (Consiliul de administraţie 10 A UNIVERSUM ASUL XLII-nr. 145.—luni 30 iunie 1924 Şedinţa se deschide la orele 4 d. a., sub preşedinţia d-lui M. Ferekyde. Pe banca ministerială d-nii: N. N. Săveanu şi G. G. Mârzescu. COMUNICĂRI D. TEODORESCU, cu privire la acuzaţiunile aduse de pr. deputat Drăghici d-lui Taşcu-Puceinea, prefect de Durostor, spune că acestea sunt pure invenţiuni. D. DRAGHICESCU arată cum o sumă de sărbători, motivate numai de o prejudecată inexplicabilă, aduc mari pierderi producţiei naţionale. Roagă guvernul să ia măsuri, spre a face să dispară aceste sărbători, cari prejudiciază bunul mers al Statului. MITROPOLITUL MOLDOVEI arată că origina acestor sărbători este de natură păgână. Biserica a intervenit în repetate rânduri, dar obiceiul n’a putut fi stârpit. D. MIHAIL, cu privire la acordarea dreptului de farmacie, roagă pe d. ministru al sănătăţii publice să reintroducă concursurile de dinainte de războiu. D. ERMIL PANGRATI anunţă interpelare în chestiunea administrării averei Academiei. LEGEA MINELOR D. N. BOTEZ, raportorul legei minelor, citeşte modificările introduse la Cameră. lă autonomia acestor persoane. Acordarea a funcţionat până la 1879 sub prevederile acestei legi.Acordându-i-se caracterul de institut naţional Academiei, nu s-a ştirbit nimic din autonomia ei, tocmai pentru că fiind o tnstituţiune naţională, nu trebuia să fie lăsată sub controlul Statului Legea contabilităţii Statului a fost aplicată numai Eforiei spitalelor civile. Plecând de la Academie şi până la „Clubul Tinerimei“ toate sunt persoane morale. Vă întreb, d-le Dissescu, dacă „Clubul Tinerimei“ se conformează legei contabilităţii Statului în administrarea lui ? M-aţi interpelat pe mine ca ministru al justiţiei. Aşi fi putut foarte bine să-mi declin competinţa, întrucât chestiunea privea pe ministrul instrucţiune!. In înţelegere cu colegul meu, d-rul Angelescu, am ţinut să vă răspund interpelărei, spre a scuti Academia de o acuzaţiune pe care nu o merită. Regret pentru Senat şi Academie că această interpelare s’a făcut. Regret însă mai mult, pentru dv., d-le Dissescu, că încheiaţi o carieră parlamentară, cu o interpelare care scoboară prestigiul celei mai înalte instituţiuni de cultură şi unitate naţională. O declaraţie a d-lui C. Dissescu D. C. DISSESCU (in replică, este primit cu aplauze). VOCI. — S'auzim, s'auziml... D. C. DISSESCU face următoarea declaraţiune: La ora 8 fără un sfert, după 4 ore de discuţiune, sunt în imposibilitate de a da replică cu argumente şi mai puternice, mai dureroase şi mai amănunţite. Alta era părerea miniştrilor acum patru zile, alta era opinia oamenilor politici şi mă văd în situaţiunea să vă spun, că altă părere este azi, ca să se îndrepteze astfel, curentul contra mea. Dacă nu mă lăsaţi pentru mâine, sau Luni, nu pot continua contra puterilor mele. . Eu nu retrag cuvântul şi nu retrag nimic din cele ce am afirmat aci. D. Dissescu părăseşte apoi violent tribuna şi Senatul, adăugănd cuvintele: Apăi, dacă merge aşa, ştiu eu ce am să fac... D. PREŞEDINTE faţă de retragerea d-lui Dissescu ridică şedinţa la orele 8 anunţând pe cea viitoare pentru mâine Luni, la orele 3 d. a. Grădinile de copii sunt moştenite de la Pestalozzi, un rousseau-ist, care dădea pe mâna unei mame comune masculine copiii luaţi de la atâtea mame feminine. Aceste grădini sunt nişte jucării de oraş, care nu au ce căuta în viaţa copiilor de la ţară. In ce priveşte programa şi metoda de predare, de asemeni nu trebue să figureze lucruri nefolositoare copilului, pentru a căror învăţare sufletul lui trebue supus la tortură. învăţământul trebue să se înceapă cu lucruri utile nu cu abstracţiuni, care nu interesează nici pe copil nici pe părinţii lui. învăţătorul îşi are rolul lui bine definit în cretares, acestei şcoli, dar nu învăţătorul cu coatele rupte şi cu ghetele scâlciate, dat fiindcă ţăranul nostru nu are încredere decât în oamenii cu un rost gospodăresc şi cu o înfăţişare onorabilă. In afară de aceasta, diploma singură nu este o garanţie îndestulătoare pentru priceperea şi experienţa învăţătorului. . A doua chestiune pusă de proect : ce face statul, ce face comuna ? Proectul dă în sarcina comunelor obligaţii copleşitoare: întreţinerea şi mobilarea şcolii, construcţie de cinematograf, organizări de excursii şcolare, lumină, servitori, etc. Ce dă statul în schimb populaţiilor pentru sacrificiile făcute pentru şcoală ? Nu le dă ce e mai scump : libertatea de a-şî cultiva copiii, în conformitate cu cerinţele sufletului lor. D. Iorga consideră o greşală SîS„pB df confesională, care nu aduce nici o pagubă Statului. Nu treime onicoalaanPCOalf confesională cu o şcoală neconfesională care s» SĂ SCOliior« muncit de vreme îndelurgatâ pe pământul acestei ţâri are drepturi aici, cari trebuie fi cunoscute şi respectate in iîmt elegratelor de pace şi in conformitate cu dreptul ginţilor D. SZANDOR JOZSEFMşi ,ncepe cuvântarea adresând mul rp£î“’Î d'10,1 Iorga Pentru concepţiile sale asupra politicei şcolare. D-sa expune apoi punctul de hnimat al bisficii intelectualităţii maghiare din România asupra proectului de reformă şcolară, pe care-l consideră protivnic tratatelor şî drepturilor naţionalităţilor. D. STRAUCCHER, în numele evreilor din Bucovina, găseşte că proectul are o bază destul de liberală, dar că el nu are în vedere nevoile şcolilor evreeşti, pentru care ar trebui să se întocmească un proiect deosebit. SIMIONESCU-Balad, care prezidează, anunţă Camera că s a depus la birou o cerere pentru închiderea discuţiei şi cere părerea Camerei. Majoritatea se declară pentru închiderea discuţiei, ceea ce se admite. Şedinţa se ridică la ora 7 şi un sfert seara. Continuarea la ora 9 în şedinţă de noapte. Senatul CORPURILE LEGIUITOARE — ŞEDINŢELE DElA 28 IUNIE — In chestia neregulilor de la Academia Română Interpelarea d-lui C. Dissescu D. C. Dissescu îşi începe interpelarea în chestiunea neregulilor de la „Academia Română“, în prezenţa miniştrilor: Mârzescu, Lapedatu, Săveanu şi general Moşoiu. S-au făcut greşeli mari la Academia Română, şi nu’are dreptul nimeni să se solidarizeze cu Academicienii şi nici ei toţi cu aceia cari au făcut greşelile. D. Blanu, a luat în mână condeiul şi a început să scrie anonim. Dar scrisoarea d-lui Blanu ! ? D-sa, care se pretinde academician, ar avea datoria să ştie să scrie, nu ca academician, dar ca licean. In timpul dinainte de război, d. Bianu a scris o broşură semnând-o Frunză nu Bianu. Şi ce scrie Frunză ? Că dacă Bucovina a fost luată să ne mulţumim şi să nu ne mai gândim la Transilvania. Şi în 30 de pagini tinde să arate că România nu trebuie să intre în război. Iată, care este Incompatibilitatea, pe care i-o arunc atunci când încă vorbeşte de incompatibilitate. O VOCE. — Rușine. D. C. DISSESCU. — Da, admirabil spuneţi rușine! Dar ce s‘a întâmplat ? S‘a zis că eu aş fi spus că vânzarea bunurilor Academiei s‘a făcut acum. Cum era să se facă această eroare, când eu am documente, am testamentul, actul de vânzare, în care se spune că vânzarea s‘a făcut în 1920 ? Dar admit că aş fi zis „acum“. Tot aceea este. Nu cumva cred culpabilii, că ar fi vorbea de o prescripţie şi că s’a isprăvit ? Nu s‘a isprăvit. Chiar dacă ar fi muşamalizată această chestiune, rămâne conştiinţa mea tare, care, dacă nu reuşeşte azi, va reuşi mâine. D. Bianu pretinde că ar fi consultat pe Oncu şi că Onciu, era de părerea lui. DE CE A LIPSIT LICITAŢIA Nenorocirea e că are un martor puternic — pe Onciul — şi poate că nici acela nu e prea puternic, căci la „Acţiunea naţională“ l-am rugat să redactăm împreună manifestul cunoscut. Când a fost să vină însă la Iscălit, a dispărut. Putea toată Academia la un loc să facă orice ; un singur act nu putea să declare, actul de înstreinare de imobil. Aceasta nu se poate. Dar să examinăm primul punct: lipsa de licitaţiune. Este aici un mare jurisconsult, d. Matei Canacuzino. Să se pronunţe d-sa dacă o persoană morală singură, poate să înstreineze moşii de zeci de mii de ha., şî păduri şi alte nouă mii de pogoane! D. G. MÂRZESCU. — N-aţi cetit ultima ediţie. D. MATEI CANTACUZINO. — Nu poate, fără o lege specială. D. C. DISSESCU. — Dar să vedem, să presupuneţi că s'ar putea crede că o societate de ordin moral, poate să înstreineze singură din fondurile ei. Academia este persoană de ordin moral privat și poate să facă ce vrea ? Academia este ea o persoană morală de ordin privat, sau de ordin public . D. G. MÂRZESCU. — Este de ordin public. D. C. DISSESCU. — Dar cu caracter de individualitate. Se mai numeşte Academia institut naţional, cu alte cuvinte, e de ordin naţional. încă o dată întreb pe d. Matei Gantacuzino : Când legea zice că Academia poate să administreze, cuprinde aceasta şi chestiunea înstrăinărei bunurilor . Nu, şi aceasta o ştie d. Mârzescu, mai bine decât mine. Va să zică întâia chestiune juridică ce se pune e că: Academia nu putea să înstreineze 18.000 mii pogoane, plus averea, plus acţiunile privitoare la fabrica de zahăr de la Ripiceni. Avem o lege specială a contabilităţei, care prevede că persoanele morale, care nu sunt în bugetul Statului, sunt obligate la licitaţiuni. Dar d-lui Bianu i-a trecut prin minte nevoia ţinerii unei licitaţii. S-a dus la tribunal, a depus o petiţie către preşedinte şi a cerut un expert. Evaluarea expertului a fost de 30 milioane lei numai pentru pădurea de la Baia-de-Aramă. Expertiza aceasta însă lipseşte de la dosar. Nu acuz pe nimeni, trebuie însă să fie cineva interesat, care a făcut să dispară acest act. Pe cât a vândut însă pădurea, asta nu pot şti, căci d. Bianu a vândut cu toptanul păduri, moşii, etc. Cred că nu revine pentru păduri decât cel mult un milion lei. Şi se pune întrebarea: Dacă aveai dreptul să vinzi aceste averi fără licitaţie, de ce te-ai mai dus la tribunal să ceri licitaţie şi tribunalul să fixeze licitaţia ca să înceapă de la 12 milioane lei ? Şi apoi, dacă mai târziu te hotărăşti să o vinzi, ce te-a făcut s’o vinzi cu un preţ aşa de redus ? Dar cine au fost acei cari au redactat actul de vânzare 7 Samsarii. Cu alte cuvinte, în loc să vedem un lanţ de licitatori, oferind preţuri din ce în ce mai mari, pentru această frumoasă, colosală avere, s-a preferit de d. Bianu lanţul de samsari, în frunte cu faimosul Schuller. Toate aceste lucruri la Academie nu le ştia nimeni. VOCI. — Dar este îngrozitor! ALTE VOCI. — Incorectitudini în toată regula. D. DISSESCU arată nişte acte, pe care le dă d-lui ministru de justiţie şi îi spune: Le ştii ! D. C. MÂRZESCU.—Le ştiu... D. C. DISSESCU. — Adecă Ie ştii acum , nu le ştiai mai dinainte ! Dar, dacă nu le ştia Academia, cum era să le ştii d-ta ? Am aci două acte de vânzare Unul, care nu este autentic, scris de cineva care, a luat parte la vânzare. Se zice: „S-a vândut cu 13 milioane lei“. Eu cred însă că este eroare, pentru că în actul de vânzare autentificat, se zice 19 milioane Iei. Este adevărat, că actul autentic spune, că la vânzare este: „Banca țărănească“ pentru o parte, un evreu pentru altă parte şi un alt evreu de altă parte. Uitaţi cine sunt cumpărătorii. Un evreu care intră in instituţiile noastre şi le primejdueşte, cum este de pildă Schulter, al doilea Zissu şi încă vreo doi cari au luat parte. Iată însă o altă perfidie : „vânzarea este transmisă pe numele Băncei ţărăneşti“. Ce s’a întâmplat la vânzare ? In loc ca în actul de vânzare să se spună curat: Academia vinde, adică nu Academia, dar câţiva mandatari ai Academiei vând moşiile Lipeni şi cutare, cutare, se mistifică şi se zice; Academia vinde moștenirea lui Vernescu. La tribunal însă nu se declară ce se vinde. Iată dar a doua greșeală de ordin moral, pe care o comite Academia, fără drept de înstreinare, nu precizează obiectul vânzărei. Alta. Ce aveau să plătească cumpărătorii ? Categoric : trebuia să plătească 19 milioane lei. Să dea banii Academiei şi datoriile cari mai sunt să le plătească tot Academia. Acum, este obiceiul între cumpărători, ca creditorii să reducă ceva. Atunci se spune : vor plăti cumpărătorii pe creditori. Şi atunci cumpărătorii reduc pe toţi creditorii şi se reduc datoria de trei milioane către Darvari, la un milion şi jumătate. Ceeace s‘a redus de la creditori, s‘a oprit de cumpărători. Aceasta este una. CUMPĂRĂTORII AU DAT ACADENŢEI ACŢIUNI A doua: Dacă pretindeţi că creditorii au fost plătiţi de cumpărători, pentruce Academia nu voia să-i intre în mână credite de plătit 7 Cât mai rămâne să se plătească Academiei 7 Mai rămâne 6 milioane lei. Dar ce plătesc Academiei Schuller şi cel de al doilea 7 In loc de bani, plătesc acţiuni. Ce acţiuni 7 Nu acţiuni efective, ci acţiuni nominative. ACADEMIA NU POATE FI AUTONOMA In scrisorile d-lui Bianu, publicate la ziare, sunt două contradicţii. D. Bianu vorbeşte de autonomie. Autonomie înseamnă să conteşti cuiva legalitatea, ca să te fereşti şi să nu arăţi cuiva acte . Aceasta nu este chestiune de autonomie. VOCI. — Aşa este... AlTE VOCI. — S-au ferit de control.... SE CERE ANULAREA ACTULUI DE VANZARE In încheere, d. Dissescu spune : Eu cer să se aplice articolele 15—23 din legea persoanelor morale şî dacă se va dovedi că cele ce am afirmat sunt adevărate, atunci să se preceadă la anularea actului de vânzare. Aceasta este și dorinţa Senatului. Trebuie să se facă dreptate şi să se reîntoarcă Academiei cele 10.000 ha. Acestea sunt concluziunile mele întemeiate şi sunt convins că d. ministru de justiţie, nu va sta alături cu muşamaua în contra dreptăţii. (Vii aplauze). Şedinţa se suspendă apoi, după ce se votează un credit de 41 milioane și un altul de 50 milioane lei, necesare colonizărilor. Interpelarea d-lui Pangrati D. EMIL PANGRATI spune că a luat cuvântul ca să clarifice unele chestiuni, cari stau mai presus de actul de vânzare în sine al Academiei. Am admirat totdeauna puterea de convingere şi de argumentare a d-lui Dissescu, dar mă surprinde contrastele dintre diferitele d-sale argumente. Ca membru al comisiunei societăţei persoanelor morale şi juridice, voiu discuta cazul Academiei. LIPSA DE SANCŢIUNI In legătură cu nepăsarea şi lipsa de control a organelor Statului, faţă de fapte concrete, unde trebuie să fie vină ori neglijenţă, ce sancţiuni s’au dat celor din a căror neglijenţă au ars : Gara de Nord , atelierele c. f. r, ca şî pentru exploziile dela forturile Căţelu şi Domneşti, dela pirotechnie, etc ? Nici o sancţiune. Această lipsă de sancţiuni este dovada unui spirit anarhic, care domneşte in administraţia noastră. Şi dacă faţă de aceste grozave fapte, care au adus Statului pagube de miliarde, de ce se cer sancţiuni pentru reaua administrare a unei instituţiuni care e persoană morală şi juridică . Chiar dacă se vor dovedi acuzaţiunile aduse de d. Dissescu, cred că ele fac mai mult rău Imstituţiunea, care trebuie să rămână sfântă tuturor, fiindcă Academia, ca instituţie naţională, a fost prima instituţie care a lucrat şi Înfăptuit unitatea naţională. Inchee, rugând Senatul să respecte instituţiunile înalte culturale. Interpelarea d-lui Costăchescu D. COSTĂCHESCU arată că din cauza marilor datorii cari apăsau averea Vernescu, Academia a refuzat în anul 1913 donaţiunea, care a fost acceptată abia în 1916. Vânzarea a fost făcută de delegaţia Academiei, în urma consultărilor juridice a d-lui Dobrescu, pe atunci decan al baroului şi P. Mîssir, decanul facultăţii de drept. D-sa îşi exprimă regretul că tribuna parlamentară de acum, nu mai este la înălţimea vremurilor de altă dată. In urma interpelării d-lui Dissescu, am avut impresia că viaţa parlamentară pâlpâie ca o flacără care-şi dă ultimele licăriri. Răspunsul d-lui ministru de justiţie D. MINISTRU DE JUSTIŢIE, rezumă acuzaţiunile aduse de d. Dissescu şi spune că vânzarea averii Vernescu nu poate fi atribuită, personal d-lui Bianu, ci Academiei. D-sa face teoria persoanelor juridice şi morale. Doctrina pune alături atât în putere cât şi în drepturi pe persoanele juridice şi morale cu cele fizice. Nicăeri în drept nu se văd restricţiuni cu privire la libertatea de a vinde bunurile testate unei instituţiuni, când la testarea acestor bunuri, testatorul nu a prevăzut nici un fel de restricţiune. Legea dela 1866 vorbind de persoanele juridice, acordă toa Prezidează d. M. Simionescu- Bârlad, prezenţi pe banca ministerială, d-nii: did. C. Angelescu, D. Chirculescu şi G. Cipăianu. LA SUMAR D. D. R. IOANIŢESCU subliniază importanţa chestiunei, care face obiectul interpelării sale asupra regimului impus de guvern hârtiei şi cere să i se admită desvoltarea chiar azi. COMUNICĂRI D. dr. C. ANGELESCU roagă adunarea să admită pentru Duminică ţinerea a două şedinţe. Adunarea aprobă. D. dr. JIANU cere, ca în şedinţele, din această sesiune să se ia în discuţie proiectele: pentru înaintarea medicilor ofiţeri în rezervă şi cel pentru suprimarea art.» El referitor la numirile îţi învăţământul superior. D. HANS CONNERTH răspunde acuzaţiunilor aduse de d. dr. Lascu populaţiei săseşti din România şi declară că minoritatea sasă va fi întotdeauna solidară cu interesele statului român în momentele grave, oricare ar fi frământările politicei interne şi va apăra demnitatea acestui stat. D. I. BUZDUGAN protestează contra relei administraţii din Basarabia şi dihoniei pe care o introduc organele trimise din vechiul regat acolo. D. C. STANESCU-ROMANAŢI roagă pe d. ministru al instrucţiunei publice, să ia măsuri, să i se pună la dispoziţie dosarul anchetei făcută de d. inspector general al învăţământului d. Poşulescu de la Craiova, la şcoala de băeţi şi fete din oraşul Balş (Romanaţi), cu privire la învinuirile ce-şi aduc învăţătorii din acea localitate unii in contra altora. ABUZURILE CU REVIZUIREA ÎMPROPRIETĂRIRII D. D. R. IOANIȚESCU întreabă pe d. ministru al domeniilor și împroprietăririi, dacă nu crede că felul cum a ordonat a se face noua revizuire a împroprietăririlor frauduloase, este de natură să aducă cele mai mari perturbări în massa ţărănimii. Se comit cele mai mari abuzuri şi se ia pământul tocmai acelor cari au drept la împroprietărire, contra cărora se face un act de răsbunare din partea organelor administrative şi a adversarilor politici. Mita şi frauda sunt în floare şi sunt acoperiţi tocmai cei fraudulos împroprietăriţi. Administratorul de plasă şi prefectul nu pot fi imparţiali, ci numai o comisiune de anchetă, compusă din magistraţi ar putea să execute această revizuire, pentru ca ea să corespundă ideei de dreptate. Cere suspendarea şi numirea unor comisiuni legale. PLATA PĂMÂNTURILOR EXPROPRIATE D. IOANIŢESCU mai întreabă pentru ce nu se ordonă darea în debit a împroprietăriţilor, cari vor să plătească lotul, pentru că li s’a admis constestaţia . DREPTURI ASUPRA APELOR In a 3-a comunicare d. Ioaniţescu atrage atenţia d-lui ministru Moşoiu, — că după votarea legii apelor, — care a declarat toate apele de domeniu public — mulţi proprietari smulg semnături dela ţăranii riverani ai Mostiştei, — şi altor râuri — ca să aranjeze anumite drepturi câştigate, scoţând din patrimoniul statului apele care i se cuvin. D. MINISTRU MOȘOIU declară că va lua măsuri — ca legea apelor să fie respectată, — ca și drepturile riveranilor săteni. PROECTE VOTATE Adunarea intră apoi în ordinea de zi și repetă votul rămas nul asupra următoarelor proecte care sunt adoptate: 1) proectul pentru completarea art. 6 și 53 din legea asupra organizării corpului tehnic al ministerului lucrărilor publice (votat de Senat); 2) proectul pentru adăugirea unei dispoziții tranzitorii la legea asupra organizării corpului tehnic al ministerului lucrărilor publice (votat de Senat); 3) proectul pentru înlesnirea căminurilor pentru studenţi (din iniţiativă parlamentară); 4) proectul pentru deschiderea unui credit de 4 milioane pentru înfiinţarea unei şcoale de comerţ în oraşul Focşani. 5) Se votează alt proect de credit de 41 milioane pe seama ministerului de domenii pentru plata arenzii pământurilor expropriate. 6) Proectul pentru deschiderea unui credit de 50 milioane tot pe seama ministeruluie domenii pentru acoperirea cheltuelilor necesitate de colonizările agrare. D. N. IORGA protestează contra încălcării regulamentului de către biuroul Camerei, care fără să consulte Adunarea, a intervertit ordinea de şedinţă, trecând la votare de lege, in loc să continue desbaterile în jurul legii şcolare. D-sa părăseşte indignat incinta. D. vicepreşedinte G. POPALISSEANU a deschis şedinţa la ora 9 şi 30 noaptea, în prezenţa pe banca ministerială a d-lor dr. C. Angelescu, R. Franassovici, I. G. Duca şi G. Tătărescu. D. P. GARBOVICIANU, raportor, răspunde criticilor aduse proiectului de lege a învăţământului primar şi nomal-primar. D-sa înfăţişează progresul învăţământului în România, care de la două şcoli normale în 1866 a ajuns azi la 100. Cele 4000 de şcoli primare cari se ridică acum din truda ţăranilor şi din îndemnul şi iniţiativa d-lui ministru dr. C. Angelescu, trebue să fie considerate ca una din cele mai strălucite pagini ale istoriei române. D. raportor descrie sacrificiile făcute de corpul didactic şi de ţară pentru desvoltarea şcoalei româneşti. Susţine că ridicarea dreptului de eligibilitate pentru învăţători este o adevărată binefacere pentru şcoală şi viitoarea generaţie, fiindcă dascălii trebue să rămâie la carte. Demonstrează că învăţământul primar trebue să fie întemeiat pe religie, fiindcă şcoala de la obârşie este fiica Bisericii Păcat’ că d. Bujor, care e un om de ştiinţă, este liber cugetător. D. N. SIMIONESCU-BARLAD: De aia nu s’a făcut fuziunea, fiindcă d. Bujor nu crede în Dumnezeu (mare ilaritate). D. PETRE GARBOVICIANU susţine înfiinţarea unui impozit pentru cultură (aplauze unanime). In continuare, arată că lumea întreagă ne cunoaşte ca pe un popor tolerant, din cele mai tolerante. Din trecuturi îndepărtate, românul a ştiut să lase fiecăruia libertatea deplină a credinţei. Cuvântarea lui ministru Angelescu D. ministru dr. C. ANGELESCU aduce mulţumiri Adunării pentru interesul mare pe care l-a arătat In discuţiunea generală a acestei legi. D-sa arată că nu va ţine o cuvântare propriu zisă, ci va căuta să răspundă obiecţiunilor aduse de diferiţi vorbitori. Spune că învăţământul în România Mare trebuia de la război încoace, să fie pus pe alte baze. Trebuia să i se dea importanţa uriaşă pe care o prezintă, în consolidarea acestei ţări. Subliniază necesitatea de a se da în acelaş timp învăţământului profesional aceeaş întindere ca şi celui teoretic. Iată prima caracteristică a acestei reforme. A doua caracteristică a reformei o formează putinţa elementelor celor mai bune de a trece mai departe, în celelate grade de învăţământ. O reformă nu poate cuprinde tot învăţământul nostru. De aceea am prezentat deocamdată reforma învăţământului primar, fiindcă unificarea reclamă mai întâi această parte. Ne trebuia o şcoală primară unită, cum unul este şi sufletul românesc pe întregul teritoriu al ţării. Cultura trebue cât mai mult întinsă, mai ales acum când s-au dat reforma electorală şi reforma agrară. Şi pentru ca reforma să fie desăvârşită am cerut, înainte de alcătuirea ei, avizul tuturor pedagogilor celor mai distinşi ce avem, al corpului didactic. Nu există reformă care să se fi făcut cu o consultare mai întinsă. Nu e propriu zis o reformă a mea, ci o reformă eşită din mintea corpului didactic al României întregite. D. ministru al instrucţiei răspunde apoi d-lui Goldiş. D-sar, cunoaşte că biserica a avut unol extraordinar în mersul evolutiv al neamului românesc. Di tindele bisericilor, preoţii români au pregătit în trecut cărturarii neamului nostru. Situaţia, însă, azi s’a schimbat. Azi neamul nostru e uni Şcoala confesională nu mai au raţiunea de a exista. Mai departe, d-sa spune că Bujo ar califica reforma ca îmbată de clericalism. Unde a gi sit d-sa aceasta? Dar nu putem fi de acord c d. Bujor care crede că însăţi mântui religios nu are ce caut în școala primară. Nu voim să introdu m bare tismul, dar recu i «.v.ifom utili ti tea mare a in 7 vâ*cântului r«?, gios, ceea ce e ca totul aticevt Analizând criticele aduse de reprezentanţii minorităţilor, dr. C. Angelescu respinge acuzaţia cu desăvârşire neîntemeiată că d-sa ar fi imprimat legei spiritul asupritor şi d desfiinţare a luî Apponyi. Pe când Apponyi legifera specia pentru şcoalele confesionale, î special pentru şcoalele româneşti, urmărind făţiş desfiinţarea lor, proiectul în discuţie vobeşte numai de şcoalele de sta Dar noi, nu asuprim pe nimeni şi îngăduim tuturor minorităţîlor instrucţia In limba lor respectăm credinţa şi confesiunea lor. Noi nu impunem c. Apponyi în şcolile confesional până la 32 de ore pe săptămâni de limbă de stat. Dacă noi înţelegem pe sasă protesteze cari au o şcoali constructivă, serioasă, înaintată, nu putem înţelege pe ungur sa protesteze, cară au vrut s au încercat să ne sugrume şi să ne desfiinţeze, când noi azi răspundem cu îngăduinţă, o prietenie şi cu civilizaţie. D-sa citeşte în sprijinul afirmaţiilor sale, pasagiile caracteristice doveditoare din discurs: lui Apponyi rostit cu prilejul votârei faimoasei legi de asuprire a şcoalelor confesional române, în 1907. D. IOSEF SÁNDOR. Dar si tuaţia s’a schimbat. D- DR. C. ANGELESCU. No însă nu vă răspundem ca Apponyi, cî vă tratăm omeneşte Noi nu romanizăm pe nimeni cu sila, ci căutăm să apropien pe concetăţenii noştri minoritari, de buna voie, printr’un tratament civilizat de bunătate s frăţească iubire. Vorbind de salarizare, d-sarecunoaşte că corpul didactic nu este suficient răsplătit pentru munca sa atât de nobilă dar afirmă că guvernul a făcut tot ce i-a stat în putinţă potrivit cu mijloacele financiare, pe care le-a avut. D-sa făgădueşti noui îmbunătăţiri, pe măsură ce situaţia financiară aţării va permite. De altfel chiar prin lege se înfiinţează a cincea gradaţie, deosebit de adaosul pe salariu pentru învăţătorii cari înfiinţează şi conduc şcoli de adulţi. D-sa aduce omagii corpului didactic căruia i se datoreşte în mare parte pregătirea generaţiilor pentru realizarea unităţii noastre naţionale, care a jertfit atâtea vieţi in războiu şi care a pregătit pe soldaţi. D. ministru închee rugând Adunarea să voteze legea aceasta care asigură României un rol însemnat întru civilizare şî răspândirea culturii în popor. (apl.) Sa închee discuţia generală şi legea e luată în considerare. Şedinţa se ridică la orele 1 fără 20 noaptea, anunţându-se cea următoare pe azi Dumtob* la ora 3 d. a. ” Şedinţa de noapte Reforna învăţâmântului primar Se reia apoi discuţia asupra proiectului de lege referitor la reforma învăţământului şcolar. D. SPÂNIŞTEANU continuă, examinarea proiectului, arătând rostul promordial al şcolii: desvoltarea individualităţii şi caracterelor în rândurile tineretului. D-sa găseşte admirabilă expunerea de motive, pe care o apreciază ca cea mai bună monografie asupra şcoalei, dar declară în schimb ,că proiectul nu corespunde marei cerinţe enunţate de d-sa: formarea caracterelor prin şcoală. D. N. IORGA , recunoaşte la originea proectului dragostea şi interesul pentru şcoală de care a dat dovadă o viaţă întreagă de ministru al instrucţiei publice. Aceasta însă nu a putut înlătura un principiu răufăcător care stă la baza actualului proect: principiul că statul poate să facă din societate orice vrea el, considerând societatea ca un material amorf, a cărei formă poate fi decretată prin dispoziţii legislative. Legea trebue să dea direcţii generale, unde trebue să mergem. Actuala lege însă nu se mărgineşte la chestiuni generale şi ea face inutil regulamentul îmbrăţişând toate chestiunile de amănunt. Sunt unele probleme prea târziu aduse în discuţie. Aşa e problema analfabetismului, care arată cât de gravă este întârzierea reorganizării învăţământului nostru popular. In la doilea rând, este inovaţia eforiilor şcolare, împrumutată de la popoarele balcanice. In al treilea rând vine problema şcolilor confesionale, a cărei justificare o găsim nu în motive de ordin sentimental, ci în raţiunile istoriei. Şcoala confesională va continua să trăiască prin sufletul ei, care trebue să rivalizeze pe aceeaşi treaptă cu sufletul din şcolile confesionale ale popoarelor conlocuîtoare. In al 4-lea rând vine problema minorităților, care nu trebue pusă în cumpănă cu români saau.’ " v .