Universul, iulie 1924 (Anul 42, nr. 145-171)
1924-07-22 / nr. 163
Sau! XUf.-Nr. 183 bis FONDATOR» LUIGI CAZZAVILLAN 4 Pagini [ ! M Tana 2 LEI I IN STR4IN4Î4TE 4 LEI Pagini UNIVERSUL CELE DiN URMĂ STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA TELEGRAFICE Şl TELEFONICE Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianu, 118TELIAN POPESCU TELEFON: rrecţia 13/72 Administraţia 13/71 Secretariatul de redacţie 30/43 Redacţia : coresp. cu provincia 2/93 ,1 33/31 director TERENTE Cine-l protejează pe banditul Terente Dacă ceea ce s‘a scris în ultima vreme, despre un bandit care lucrează în stufișurile din vecinătatea Brăilei, este adevărat, dacă toate lucrurile de necrezut cari ni s‘au comunicat asupra acestui om singur s'au petrecut în realitate, administratia noastră poliţienească şi de toate felurile are toate motivele să scrie, în analele ei, numele omului care s-a dovedit că pe alocuri nu mai e bună la nimic. Ceea ce ni s‘a comunicat că s‘a petrecut la Brăila este, în adevăr, atât de extraordinar, încât trebuie să primim ştirile sub rezerva pe care ne-o impune respectul, — atâta cât îl mai avem, — faţă de ceea ce e autoritate în Brăila şi în alte părţi. Este un cuvânt care nu poate trece nepronunţat în această împrejurare, o simplă expresie care caracterizează total şi definitiv întreaga situaţie: bătaie-de-joc ! Un singur om, care n'are la îndemână nici zidurile înalte şi tari ale unei fortăreţe, nici automobilul sau avionul cu cari să dispară, nici mitraliera cu nare să-şi ţină urmăritorii în loc ori să-i răpună, — un păcătos de om cu opinci in picioare, purtând la umăr o puşcă veche «i-o traistă cu cartuşe, un singur om care trece printre păpuriş cu o lotcă veche şi cârpită. Acest singur ţăran şiret care se furişează prin trestii şi printre sălcii şi care nu se sileşte «ă iasă la uscat, să apară la nuntă ori să se cinstească cu cunoscuţii, gospodăreşte, a râd şi râde de un efectiv formidabil, înarmat cu carabine tip modern, având şalupe şi bărci numeroase, râde de o administraţie pretenţioasă cu galoane şi cu ambiţii, cu zeci de telefoane şi aparate telegrafice, cu posibilităţi cari ar răpune în războiu, poate, un regiment teribil organizat... In felul lui, omul care face o experienţă atât de sângeros ofensatoare pentru administraţia, unui întreg judeţ, banditul Terente, era o necesitate Aveam nevoie de un caz, care să ilustreze, — şi altfel dorit teoretic, — neputinţa şi lipsa până şi de cea mai elementară seriozitate a unora din personaglîie cari abundă în administraţia noastră. Şi ţăranul de lângă Brăila, cu puşca-i veche şi cu traista de gât, stând în picioare în luntrea lui cârpită, a făcut dovada cu prisosinţă. Ne aşteptăm să auzim . Dar nu numai la Brăila s'a făcut şi ce face în ceasul de faţă această dovadă, ci şi în părţile Câmpulungului din Muscel, unde Tomescu, — care atacă la drumul mare, — vine de mănâncă, la osnete, lângă şefii autorităţilor cari-l urmăresc, ori joacă Duminica popice cu chiaburii raţelor. Aşijderea, în ţinuturile Buziaşului, unde altul jefueşte, dezbracă şi descalţă mai ales pe doamnele şi domnii ce trec cu automobilele; la fel fuse până mai acum în urmă în Banat, temutul Mantu, pe care doar unul de-ai lui l-a putut răpune. Şi tot aşa fu, în vecinătatea Tulcei, prea cunoscutul Vârcante-a cărui spaimă ştiu oamenii şi azi. In vreme ce oamenii aceştia «raîlesc şi compromit profund »deea de autoritate, de care-şi bat joc, în vreme ce siguranţa vieţii şi a avutului omului a ajuns ceva despre care se mai vorbeşte doar în cărţi, adninistraţia noastră mai de toate felurile „işi completează cadrele“ şi-şi face „avansările în grad“ cu bileţele confidenţiale de la oameni politici, ori cu Certificate de rubedenie cu „mai- mărimile zilei“, chiar dacă pur- tătorii de bileţele au înfundat pe vremuri închisorile, ori s-au dovedit a nu fi buni de nimic. Cât pot şi ce pot elementele numite şi înaintate pe această cale, vedem acum. Terenţii, I Manţii, Tomeştii şi Vâtcanii din toate meleagurile ţării au sprijinitori şi protectori nu atât în populaţia pe care se zice că o cultivă şi o menajează, cât intr'o stare de lucruri generală foarte meschină și din cele mai nenorocite. — M. N. Accidentele de aviaţie In ultimul timp s-au accentuat tot mai mult accidentele de aviaţie. Faptul este îngrijitor, considerând că aviaţia noastră este încă puţină la număr deci proporţia pierderilor relativ mare. Care să fie explicaţia repetatelor accidente ? Privirea trebue să fie îndreptată credem, în sensul materialului uzat, şi parte prea învechit în serviciu.. Victimele par a fi fost tocmai dintre piloţii încercaţi în ale zborului, deci prezumţia stângăciei de pilotaj cade, rămânând numai cea bănuită. Aviaţia este a 4-a armă astăzi, de la care şi prin care se speră obţinerea decisivei. Dân- j şei trebue deci, să i se dea toa- tă atenţiunea cuvenită, dotând o , cu toate utilajele moderne, şî , cât mai perfecţionate. Piloţii noştri, au dat dovada călităţei lor prin curajul şi abnegaţia cu cari s'au expus în toate perioadele războiului pe fel de fel de aparate, unele cari dintr'un în-ceput nu prezentau garanţii de rezistenţă. Totuşi dacă aceste frumoase însuşiri le aveau zburătorii atunci când ţara nu avea posibilitatea de reaprovizionare şi armare, astăzi când experienţa ne-a dovedit ce însemnătate are aviaţia, nu mai ne este permis a tatona în această chestiune deoarece vieţile piloţilor sunt scumpe şi în orice caz mai scumpe decât materialul necorespunzător care le răpune. Avem în ţară actualmente uzine de rasă unele chiar specializate în construirea materialului aeronautic. De ce nu se comandă deci avioane de schimb, sau la rigoare să se aducă din streinătate aparate corespunzătoare cerinţelor, şi cari să pue în siguranţă personalul navigant. .Pare-se că o comisiune actualmente tratează în streinătate achiziţionarea materialului de această categorie. Nu mai trebue precipitată această chestiune, deoarece accidentele se ţin lanţ şi aviaţia suferă duble pierderi în materiale! vieţi de elită. Nu trebue să se mai repete trista şcoală de la intrarea noastră în război când sub raportul aeronauticei am fost găsiţi cu totul nepregătiţi, şi când inamicul organizat perfect în acest sens ne-a dat probele pe cari le-a încercat, dar biata noastră Capitală. Aviatorii au suflet şi elau suficient, să li se dea în schimb sculele necesare cu cari să-şi îndeplinească nobila lor meserie, fără riscuri inutile, şi atât de păgubitoare ţărei. A. B. om ZILEI DAWES Candidatul partidului democrat din Statele Unite la preşedinţia marei republici americane. Dawes e fără îndoială acum omul politic, care stăpâneşte mai mult actualitatea, fiindcă e e autorul planului experţilor, plan care formează obiectul conferinţei de la Londra, spr'a a fi executat. / / MOZAICURI CEI ZECE MUZICANŢI MAI MARI. — La un plebiscit al unei reviste engleze, cititorii au răspuns că următorii 10 muzicanţi sunt cei mai mari din lume şi din toate timpurile (în ordinea voturilor obţinute): Beethoven, Wagner, Bach, Mozart, Brahms Schubert, Chopin, Mendelsohn, Debussy, Bizet. In Capitals, mai grăină pentru 10 zile . — PRIMARIA TREBUE SA SE GRABEASCA SA CUMPERE GRAU — Cortusiunea, alcătuită pentru stabilirea noului regim al grâului, făinei și polinei, a hotărit ca primăria Capitalei să cumpere grâu și să-l macine pe cont propriu, spre a asigura astfel pâinea populafiei. In mori se aflau eri 33 vagoani de grâu, 139 vagoane făină cal, 19 vag. făină calitatea II, 11 vagoane făină cal. III şi 3 vag. făină de secară. Cum, in Capitală se consumă 25 vagoane de făină pe zi şi ţinănd seama că morile nu mai ptroduc nimic, deoarece au încetat lucrul, cantitatea de făină, câtă mai era ori, ajunge pentru 10 zile. Astfel stând lucrurile, primăria ar trebui să se grăbească cu cumpărarea grâului± căci aşa cum se fac azi transporturile de căile ferate, se prea poate să ne pomenim cu stocul de făină epui- zat şi fără. nici o cantitate de grâu. in depozitele comunei. $i atunci de unde se va mai fabrica pâine pentru populaţie? D l Ilii fiu Regele consultă pe fruntaşii politici — Belgrad, 19 (Rador).—Preşedintele consiliului de miniştri a remis regelui demisia guvernului, preconizând noui alegeri generale. Consultările au început imepe d. Nincki, care i-a făcut o expunere despre conferinţa de la Praga şi vizita sa la cancelarul Seipel. REGELE ALEXANDRU citat după înaintarea demisiei. Regele a primit pe preşedintele parlamentului Slovanoviei şi pe şefii grupărilor parlamentare, d-nii Davidovici, democrat, Spaho, musulman şi Coroseh clerical slovac. Regele a primit deasemenea PASICI NINCICI Dacă C. Stere ar fi în Franţa — UN APEL AL UNIUNEI PARINţILOR CELOR MORŢI PENTRU PATRU3 — „Le Matin“ din 3 iulie publică următoarele rânduri, pe care le recomandăm apărătorilor lui C. Stere, ca să vadă cine trebue să-şi pue cenuşe în cap: „Uniunea părinţilor (bărbaţi şi femei), ai căror fii au murit pentru patrie, prezidată de d. Henry Bonnet, comunică textul unui apel protestând împotriva unei amnistii prin care unii ar voi să redeschidă Franţa pentru dezertori şi pentru oamenii cari s'au făcut vinovaţi de pactizare cu inamicul sau de manopere dizolvante. ,Fără să uite că ea trebui să rămână in afară şi mai presus de certurile de politică internă, Uniunea cere foştilor luptători, invalizilor, părinţilor, cari îşi plâng copiii, tuturor francezilor cari vor ca Franţa pacifică să rămde tare şi respectată, să aducă aminte celor ce par a n'o mai înţelege, lecţia sacrificiului morţilor, şi să nu îngădue insulta pe care ar constitui-o pentru memoria lor nişte măsuri luate in favoarea câtorva, cari, pe când ei luptau, pe când ei sufereau, pe când ei muriau, au încercat, în umbră, să sdrobească resortul energiei naţionale, au încurajat sau au îngăduit întreprinderi de trădare sau au dezertat de la datorie ca să se îmbogăţească în străinătate“. in umilii tuni Ulii [Klenk iii 111! LONDRA, 19 (Rador). — Guvernul englez a făcut cunoscut Ligii Naţiunilor, că are intenţiunea să convoace o conferinţă care să se ocupe cu chestiunea dezarmării. Această conferinţă va în pe de familie, etc. truni statele din lumea întreagă. | î. l9ane 111Lies pă FILAE La Viena se lucrează pentru întemeerea unui partid al oamenilor cum se cade. Ah ! de când oftează lumea după un asemenea partid! E adevărat că toate partidele revendică subtitlul acesta dedesuptul titulaturilor speciale. Ce folos însă, dacă faptele nu se potrivesc cu vorbele! Toţi politicienii pretind că sunt oameni de treabă — dar, vai ! cei mai mulţi sunt oameni de treburi! Cum s'ar putea forma un partid de felul acesta ? Desigur, întrunindu-se într'un mănunchiu minorităţile — mai exact intimităţile — dîn toate partidele. Din nenorocire, ar fi prea puţin. E adevărat — a spus tot un om de treabă — că la lucruri bune puţini se adună dar mult pot puţinii buni împreună. Nu e mai puţin adevărat însă că ei nu pot rezista mulţîmei celor nărăvaşi. In luptele politice nu este ca'n războiul de armate: acolo năvala gloatelor poate fi răzbită de cei puţini, dacă au maşini straşnice. In viaţa publică, invazia triumfă, fiindcă n'ai ce maşini să-i opui — afară de conştiinţa curată, care s'a dovedit a fi ineficace, şi de furtul urnelor, care a fost patentat de o singură tabără şi prin urmare orice imitaţie riscă să fie urmărită ca se contrafacere. In asemenea condiţii, partidul oamenilor cum se cade e foarte greu de constituit. Dacă n'ar transfugi, îmbogăţiţi într'o noapte, samsari veroşi, impresari de tantieme în cel puţin o duzină de consilii de administraţie, limbuţi şi trântori, cum o să guvernezi ? Şi dacă n'ai sorţi să guvernezi, cum să faci partid ? Căci, să fim bine înţeleşi : nu guvernele sunt emanaţiea partidelor, ci partidele sunt întreţinute de guverne. Este o nouă teorie de drept constituţional. De aceia, un partid care n'ar făgădui totul, ca să nu dea nimic, care n'ar lăsa o mie de membri să se creadă viitori miniştri. Iar restul viitori milionari, care n'ar anunţa ieftenirea traiului pentru ca pe urmă să-l scumpească şi care n'ar protesta la opoziţie contra abuzului de automobile oficiale şi nu şi-ar plimba dolcile la guvern pe socoteala statului, nu poate veni la putere. Dar să presupunem că partidul oamenilor cum se cade ar pune mâna pe guvern. Credeţi că l-ar putea păstra ? Swift a zis : apariţia geniului se anunţă prin coaliţia proştilor contra lui. Aşa s'ar întâmpla şi cu întronarea onestităţii: toată drojdia s'ar răscula. Oamenii cum se cade n'ar avea timpul să stea cum se cade la cârma statului şi s'ar alege cel mult CU avantajul de a vedea cum se cade de repede în opoziţie, atunci când ai naivitatea de a crede că dacă te bagi în tărâţe te mănâncă... majoritatea, în loc să-ţi dai seama că numai cu tărâţe se formează majorităţile şi se guvernează solid. Uitasem un singur lucru: vorbesc de Viena, nu de Bucureşti, unde din fericire, toate merg aşa de bine, încât avem numai partide de oameni de treabă şi, să, dai mult cu mult, nu găseşti altfel de vieţuitoare politice. Don José e nedreptate Sunt mai bine de opt ani de când câţiva bucureşteni îngroziţi de perspectivele războiului şi încrezători în ofertele de garanţii ale Statului, au recurs la bunele oficii ale Muntelui de pietate, punând acolo în păstrare ceia ce aveau mai de preţ: obiecte de vnlorie, amintiri scum, acei ce "u gajnt' pvyt •’ !'"• atunci, nu •rau — cum de sigur nu sunt nici cei ce gajeiza astazi—-din lumea noastră înlesnită, ci, firește, din cea nevoiașă, din aceia care posedând un asemenea avut, nu se desparte de el, ci-1 păstrează tocmai ca să preîntâmpine cu drept de răscumpărare o mare nevoie, eeaice la această categorie de muritori se întâmplă cam des şi se întâmpla mai ales atunci când războiul n’nucase încă să fabrice îmbogăţiţi prospeţi şi din categori nieeast". I n majoritatea cai. z”„pivo’, atunii e muntelui o alcătuiau văduvele ‡ „' ■* •'~ unele n’o cunoscuse totdeauna, iundiuidi-.i mărunţi, in.run cuvânt lumea necăjită, împovărată de familie şi cu mijloace restrânse. Ei bine, ce se face cu seama aceasta de năpăstuiţi ? Crede Statul că n'are nici o obligaţie faţă de ea ? Cuiva care a cerut explicaţii la Munte, i s’a spus că până nu se va stabili cu certitudine că tesaurul român dela Moscova nu mai există, nu se ia nici o dispoziţie. Comod răspuns! Categoriei acesteia de nedreptăţiţi, guvernul n’are alt cuvânt de spus ? După opt ani de zile de alăstare, noi credem că Statul are cel puţin obligaţia unui comunicat lămuritor, pentru ca lumea să ştie dacă mai poate nădăjdui la un echivalent al avutului depus în seama Statului acum 8 ani şi cu garanţia aliaţilor noştri, căci numai de basme ca acela cu existenţa tesaurului nostru în păstrarea lui Trotski, nu le arde celor păgubiţi._____________________ Citiţi în pag. IIa rcceputul interesatului roman „Porumbiţa” P II De curând „Universul“ ne vorbea de banditul Tomescu, care operează în judeţele Dâmboviţa şi Argeş, nesupărat de nimeni, ca şi cum ar exercita cea mai onestă dintre profesiunile libere, ba chiar se arată prin cârciumile satelor, ciocnind paharul frăţeşte cu primarul şi jandarmii, cărora fireşte el „le face i viste“, ca fiind mai chiabur, dând aldămaşul unei proaspete , afaceri“ izbutite. Deunăzi tot în „Universul“, citirăm despre isprăvile altuia şi mai celebru, care răspunde la numele sonor de Terente, şi terorizează de vreme îndelungată judeţele Brăila şi Tulcea. Corespondentul ziarului spunea că autorităţile militare şi civile au luat, măsuri serioase pentru prinderea lui. Marina militară a trimes un efectiv de 1000 (una mie) de oameni cari au înconjurat, bălţile, după un plan strategic cu multă chibzuinţă ticluit, iar la urmărire ia parte activă şi d-nul Malţuchis, căpitanul şlepului „Aneta“. Astea’s măsuri numai serioase ? Sunt fantastice ! Impotriva unui singur Terente, o adevărată mobilizare de forţe terestre şi navale, cu cari în război s’ar fi cucerit o fortăreaţă, ori poate s’ar fi salvat Turtucaia! Singurul fapt îmbucurător ce reese din aceste extravagante deşi autentice informaţii, este — pe lângă nădejdea capturărei primejdiosului tâlhar — participarea „Anetei“ d-lui căpitan Maltuchis, ceea ce denotă că între România şi Grecia trebuie să existe un tratat de alianţă despre care nu se ştia până acum nimic în cercurile noastre politice şi diplomatice, onorabilul d. Duca continuând să facă vechea politică externă secretă a oligarhiei, incompatibilă cu spiritul democratic modern. Flota grecească de partea noastră, — zău, mare lucru ! Dar, judecând miezul chestiunei, ne mâhneşte Straşnic prăsirea de la o vreme a atâtor colegi de breaslă ai lui Terente în diferite puncte ale ţărei. Nu doară că ei sunt prea tari, indivizi izolaţi, sau bande puţin numeroase. E prea moale însă pe cât se pare administraţia civilă şi militară care trebuie să-i combată şi să-i stârpească. Ceea ce e mai grav, şi uşurează oarecum vinovăţia autorităţilor, este împrejurarea că îndeobşte populaţia rurală dă adesea mână de ajutor acestor trişti eroi ai codrilor, zădărnicind vânătorile organizate contra lor. Şi încă mai grav. Se făuresc împrejurul lor legende, ce în bună parte trebuie să fie false, de cavalerism, de generozitate faţă de cei slabi şi asupriţi, pe cari i-ar fi miluit la nevoie. Este o greşală a se împrăştia în minţile simpliste ale ţăranilor asemenea basme. Marele nostru poet a scris o foarte frumoasă poezie când a compus „Grozea“, dar a comis o rea faptă prin repercusiunea ce poate avea uşor în sufletele primitive poetizarea unui nelegiuit. Chiar atunci când uneori a făcut milostenii, să nu se uite că mâinile lui erau mânjite de sânge, iar banii dăruiţi, rodul blestemat al jafului şi al crimei. Să isprăvim odată cu literatura romantică a haiducilor, cami acum o jumătate de veac făcea să viseze sentimentalele domnişoare, şi să învăpăieze inimile tinerilor slabi de înger. Altminteri neamul lui Terente se va înmulţi. Oamenii neluminaţi de la sate vor pierde noţiunea precisă a binelui şi a răului, a ceea ce e îngăduit şi ceea ce nu este. Deja de pe acum Terente nu le mai apare unora ca un păcătos care fură şi ucide. Dacă despoaie pe bogaţi ca să dea săracilor, nu devine oare el aproape un om politic , la C. Stere, care cam aceleaşi doctrine propovădueşte ? ! De altminteri confuzia dintre Terente şi Sterente se poate întinde mai departe, întrucât şi Terente, ca şi Tomescu, ca şi ceilalţi , ca şi Tomescu, ca şi ceilalţi bandiţi cari bântuie ţara, sunt mai toţi foşti dezertori din armată ori foşti puşcăriaşi. (Se ştie că şi d. Sterente se laudă că a scăpat în tinereţe din temniţă, dar adaogă bine înţeles că fusese osândi pentru o cauză notabilă: aceea d’e fi fost... nihilist rus). ...Incheia cronica mea deja prea lungă, povăţuind serios pe cei cari se bucură în momentul de faţă de desfătările vilegiaturei, să nu se aventureze prea departe în escursiunile lor prin munţi şi păduri. Riscă mult ca, chiar la două sute de paşi distanţă de postul jandarmeriei ori de localul primăriei, să fie întâmpinaţi de o dihanie cu mutra aspră şi bărboasă, înarmată până în dinţi, care să-i invite cu un glas răguşit dar amabil : — Hei ! mâinile'n sus bărbaţii, iar cucoanele să predea lui Kibicu cerceii, inelele şî toţi nanii dîn poşete ! ...Şi mai îmi permit să dau un sfat Însuşi d-lui Terente şi camarazilor săi. Voi riscaţi prea mult, bravilor, exercitându-vă interesanta voastră meserie în chipul cum o faceţi. De ce să v'ascundeţî în întunericul Vlăsiilor şi'n peşterile munţilor, veşnic ameninţaţi să fiţi nimiciţi ca nişte bestii sălbatice de mitralierele şi artileria grea a întregi regimente române, cooperînd cu unităţi din flota hellenă ? Veniţi, scumpii mei, în mijlocul marilor noastre oraşe. Faceţi-vă negustori în piaţă, poliţîşti, bancheri, inspectori administrativi, chiar miniştri. Titlurile astea sună mai frumos la ureche, şî vă acordă de multe ori dreptul de a înfrânge morala și legile fără teamă de răspundere penală . Terente e urmărit şi poate că o să fie prins, dar Sterente, ba ! George Ranetti testiunea Con contabilul ştirile asupra apropiatei convenţiuni între România şi Vatican, în ce priveşte credincioşii catolici din România, au provocat în toate cercurile clerului ortodox, critice serioase, înalţii prelaţi ortodoxi, din momentul când s’au propus tratative pentru concordat, s’au arătat ostili, argumentând că această convenţiune ar putea să fie chiar dăunătoare ţării. Iar acum, când s’au fixat unele baze ale concordatului, conducătorii bisericii ortodoxe se arată şi mai protivnici actului, pe care tinde să-l facă guvernul. Cronica ştiinţifici Planets Martie se apropie Acum câteva zile depăşind curba realităţilor omeneşti cu acea îndrăzneală obişnuită matematicianilor, preşedintele Painlévé evoca printr’o glumă spirituală, războaele noastre viitoare Cu planeta Marte. Să fie oare din pricină că oamenii încep să fie blazaţi chiar asupra războiului, dar nu prea par că se interesează mai mult de vecina noastră cerească şi nici atât pe cât o merită. Fac rău, şi cu atât mai mult cu cât peste câteva săptămâni astrul cu numele războinic va fi mai aproape de noi cum n’a fost de mai bine de un secol. Doar 50 milioane de chilometri ne vor despărţi de el, la 23 August viitor. Din nefericire, Marte se găseşte, în acel moment, foarte la sud de ecuatorul ceresc. In vara asta deci el nu se va ridica niciodată cu mult deasupra orizontului nostru. Pentru Paris, el va fi la 23 August, la cel mai înalt punct al cursei sale diurne, la 24 grade numai deasupra orizontului. Dar cum imaginele planetare sunt foarte mediocre în aceste condiţiuni din pricina agitaţiei şi a grosimei straturilor joase ale atmosferei, e de temute, astronomii din emisferul nordic nu vor descoperi nimic care să nu fie deja cunoscut. Şi din nenorocire, în emisferul Austral al pământului observatoriile cu aparate perfecţionate şi astronomi chiar sunt mult mai puţin numeroşi decât în emisferul de nord. * joase ale atmosferei nu absorb undele T. F. F. într’un chip sensibil, și că dimpotrivă tocmai straturile înalte și, rarefiate — care din nefericire nu pot fi suprimate — au proprietatea de a absorbi aceste unde. Ce-am admirat mai ales în această telegramă, e ideia sublimă de a se apropia cu folos de planetă ridîcându-se cu 4 kilometri deasupra mărei, Mars trebuind să fie în ziua de 23 August, la 56 milioane de kilometri şi 4 kilometri cuprinzându-se de 14 milioane de ori în această distanţă, folosul ce se va obţine din punct de vedere fil apropierei, urcând muntele Jungfrau, ar fi acelaş ca şi când pentru a vedea mai bine un peisaj situat la 56 de kilometri, te-ai mai apropia cu 4 milimetri. Frumos câştig, nu e aşa ? Şi când te gândeşti că în progresele pe care crede că le face spre realizarea idealului său — când are unul, — omul înaintează aproape totdeauna proporţiile astea. Ceea ce e îndoios însă în tot cazul, e să se găsească marţienii care să înţeleagă mesagiile buruiene sau de alt soi pe care ir. chip atât de naiv ne pregătim să Ie trimetem. Ceea ce e aproape tot atât, de indoelnic e să existe măcar marţieni cari să Ie primească. Nimeni, printre savanţii serioşi, nu mai crede azi în faimoasele „canaluri“ din Marte, operă unei pretinse civilizaţii gigantice. S-a dovedit că aceste canaluri nu se observă decât în lunetele mediocre şi nici decum în cele puternice, şi că nu sunt decât defecte optice interioare ale lunetei, după cum era şi animalul din lună al fabulistului. Pe de altă parte marele savant suedez Arrhenius a demonstrat cu argumente foarte puternice, împrumutate de la spectroscopia şi din fizică, că temperatura joasă care domneşte — chiar în plin soare — pe suprafaţa lui Marte e foarte probabil incompatibilă cu existenţa vegetalelor, adică a unei frueţi organizate comparabile cu a noastră. Cred deci că trebue să ne pregătim să vedem rămânând fără răspuns chemările disperate pe care amatorii de conversaţii dificile le vor înălţa spre Marte. Ei vor găsi un schimb, dacă vor, mijlocul de a-şi satisface cu prisosinţă pasiunea lor ace pe pământ. Dar omul e astfel făcut încât îşi păstrează drăgălăşiile pentru fiinţele de cari nu se poate apropia şi îmbufnelire pentru cine trăeşte lângă el. Asta poate din pricină că inimei noastre îi sunt hărăzite aşa de puţine bucurii şi atât de multe întristări. (,,Le Matin“). ■ Charles Nordmann , de la Institutul Franţei Asta nu împiedică însă ca de toate părţile să se facă pregătiri pentru a intra in conversaţie cu Marte şi presupuşii săi locuitori. Am citit de curând, cu tot respectul ce se datoreşte hârtiei tipărite şi răbdărei sale, că „nişte emiţători de unde hertziene puternice vor fi instalaţi în luna August, pe vârful muntelui Jungfrau, a cărui altitudine ne mai apropia planeta (Sic) şi D. Marconi a hotărât să asiste la această experienţă solemnă“. îndrăznesc să nu cred o iotă din toate astea, căci D. Marconi știe mai I că cu toată apropierea lui Mar- * bine ca oricine că straturile în