Universul, septembrie 1925 (Anul 43, nr. 200-225)

1925-09-15 / nr. 212

O propagandă de vară Chestiunea coloniilor şcola­re a fost tratată adesea, dar sub un singur aspect. S’a ară­tat ce se face în alte ţări, spre a se asigura copiilor din şcoli cât mai multă sănătate şi s’a apelat la energie şi sacrificii, ca s’ajungem şi la aceleaşi re­zultate. S’au adus laude ini­ţiativelor fericite în această privinţă şi s’au expus binefă­cătoarele efecte, pe care vile­giatura gratuită a avut-o asu­pra copiilor slăbuţi şi lipsiţi de mijloace. Mai ales acolo unde selecţiunea s’a făcut nu­mai din aceste două conside­­raţiuni, opera a fost şi mai meritoasă; şi dacă uneori s’a abuzat, lăsându-se de o parte elevi cari ar fi trebuit luaţi şi li s’au preferit alţii, cari ar fi putut fi întreţinuţi de fami­lii, socotim că sentimentele de dreptate şi pudoare vor in­terveni pe viitor cu mai mul­tă eficacitate. Dar chestiunea trebue privi­tă şi sub alt aspect. E vorba de propaganda datorită colo­niştilor şi conducătorilor lor. Cu excepţiuni regretabile, a­­ceste colonii, pretutindeni un­de s’au găsit, au constituit pentru localnici un prilej de mulţumire. Jocuri, cântece, scenete, cu răsunet uneori mai restrâns, alteori mai larg, o neîntreruptă serie de pro­­ducţiuni fără pretenţii, dar nu fără darul de a însufleţi, au făcut ca şcolărimea adusă la munte sau la băi să fie un punct de atracţie. Şi cum mul­te din colonii au fost în diferi­te locuri din teritoriile libe­rate, simpatia desprinsă din activitatea lor modestă, dar sinceră, copilărească dar im­presionantă, a făcut mai mult de­cât unele directive oficiale. Sufletul se câştigă mai uşor, când intenţia de a-l cuceri ră­mâne mai în umbră. Dacă populaţiei maghiare din une­le localităţi i s’ar fi impus să urmărească producţiunile co­loniei plecate dintr’un oraş din regat, cu siguranţă că nu s’ar fi îndesat în curtea unde erau găzduiţi elevii, aşa cum făcea de la­ sine de câte ori îi auzea cântând sau îi vedea ju­­cându-se. Şi dacă i s’ar fi ce­rut să se declare satisfăcută, n’ar fi exteriorizat mulţumi- ‘ rea cu care se despărţea tot­­dauna de aceste mici dar pă­trunzătoare producţiuni. Iată un mijloc de propagan­dă din cele mai minunate, pentru că se adresează sufletu­lui pe cale directă şi fără sil­nicie. E bine ca pe viitor să se in­tensifice cât mai mult această acţiune folositoare românis­mului şi în acest scop prima condiţie este alegerea perso­nalului conducător, care e da­tor să vadă în această misiune un mijloc nu de recreaţie fa­miliară, ci de acţiune româ­nească. S’a cemison marca parlamentului francez Paris, 12 (Rador). — Partidul socialist a cerut convocarea i­­mediată a Parlamentului. Procesul studenţilor bulgari complotişti CONDAMNĂRI LA MOARTE ŞI LA ÎNCHISOARE Rusciuk, 12. — Curtea de Casaţie din Sofia a terminat ori judecarea procesului in­tentat contra unor studenţi de la Universitatea liberă, cari s'au dovedit că făceau parte din „Organizaţia tinerilor conspiratori" şi a dat urmă­toarea sentinţă: A condamnat la moarte in contumacie pe studentul Teo­dor Gheorghieff , pe studenţii H. Iotoff, la 16 ani închisoare grea, T. Hagieff, la 12 ani; studenta Costova, la 8 ani în­chisoare şi studenta Tinava la 10 ani. Studentele au adresat un a­­pel regelui Boris cerând gra­țierea. urile In­ Midii — Cum e InforSmat punctul de vedere ro­mân asupra pactului de siguranţă. — Ziarul Le Temps, publică ur­mătoarele declaraţii ale d-lui Vintilă Brătianu : De aci înainte, dacă Româ­nia reorganizată va fi lăsată să se desvolte in libertate, va de­veni la gurile Dunării un factor din ce în ce mai util civilizaţiei. Realizându-şi toate aspiraţiile naţionale, România este unul din statele cele mai pacifice şi care are cel mai mare interes intru menţinerea păcii europe­ne şi prin urmare pentru res­pectarea tratatelor care sunt salvgardarea principală a păcii. De aceea se urmăreşte cu in­­teres la Bucureşti tratativele în curs între marii noştri aliaţi, spre a asigura pe cât va fi cu putinţă statul e quo­ fixat de tra­tate. România ar fi foarte fericită să vadă încununate de succes tratativele, cari sunt de­ asem­e­­nea foarte importante pentru a­lb­iţii, noştri, direct interesaţi, de chestiunile Europei centrale , ţi anume Polonia şi Cehoslova­­­ cia însuşi faptul că s a recunoscut­­ necesitatea de a sa ocupa de­ a- i semenea de frontul răsăritean,­­ în clipa in care toţi se ocupă de frontul apusean, spre a se asi­gura pacea, ne face să sperăm că cu timpul se va înţelege mai bine ce reprezintă frontul acesta răsăritean şi cari sunt condiţiunile generale ce-i tre­­buie asigurate pentru ca pacea europeană să fie într'adevăr garantată. De altfel, chiar la conferinţa din Geneva, când se discută cu reprezentanţii­­sovietelor, pac­tul de neagresiune, reprezen­tantul statelui român, actualul şef al guvernului a declarat că România nu numai că va is­căli ori­ce pact de neagresiune faţă de ţările cu care a fost în război, dar că nu va limita de­claraţia aceasta la cei doi, sau trei ani prevăzuţi în pro­iect şi că este gata să semneze chiar un pact de neagresiune permanentă. Pacea europeană nu va putea fi asigurată cu eficacitate de­cât atunci când sa va întinde politica de siguranţă în toate punctele din Europa unde si­guranţa ar putea fi ameninţată. De aceea şi de data asta, inte­­resele României se potrivesc in întregime cu acelea ale ma­rilor aliați ai războiului. full ’s resigns care a fost devastată la Franţa Satul Saney s'a ridicat într’o regiune din Franţa în Aisne care a fost complet devastată în timpul războiului, şi acel sat, locuitorii în uni­rea lor majoritate, lucrători la calea ferată, au construit şcoa­la, a cărui fotografie o înfăţi­­şăm aîcî. Ca model, e desigur intere­santă şî pentru ţara noastră, unde se clădesc­ atâtea şcoli prin contribuţia aşa de sârgu­­încîoasă a sătenilor. IVWWWNA^A^WWWWSA/N Focul de la Moren­i a fost stras »­—......... încercarea mi taneiul a reuşit —Cum au decurs operaţiunile.— Emoţia in mo­­­mentul sfredelirii sondei.­ Focul se stinge şi se reaprinde de trei ori.— Pagubele cauzate sunt de 500 milioane Ploeşti 12 sept. Astăzi au început lucrările in vederea sfredelirei coloanei son­dei. La ora 10 s'au luat toate mă­surile necesare de pază, inde­­părtdndu-se lucrătorii la o dis­tanță mare de sondă, spre a se preveni orice nenorocire in caz de explozie. Conducta, din interiorul tune­lului, avea cuplat un burghiu mecanic SFREDELIREA SONDEI Când s'a început sfredelirea, o emoţie a cuprins miile de oa­meni cari asistau la această o­­peraţie. Totul a decurs In cea mai per­fectă regularitate ţi privirile tuturor erau aţintite asupra fo­cului de la gura sondei. Odată cu sfredelirea, se să­vârşea şi cealaltă operaţiune a strângerei coloanelor sondei cu o manşetă de metal, cu ajutorul unei prese hydraulice care lu­cra la o presiune de 60—70 at­mosfere. FOCUL SE STINGE Strângerea manşetei, mergând mai repede din cauza marei forţe concentrate asupra ei; la un moment dat, focul s-a stins, ceee ce a produs o vie mişcare şi un entuziasm de nedescris printre asistenţi. In special lucrătorii, au 1z. Lăcuit în orale. Sfridelul care pătrundea mai încet—ca o măsură de precauţi­­une, — a răzbit şi el în momen­­tul stingerei şi ceeaca era de aşteptat s‘a întâmplat. O erupţie puternică de ţiţei s'a produs prin spărtura făcu­tă şi a început să -şi facă loc prin conducta nainte instalată. Erupţia devenea din ce în ce mai puternică şi cum se făcu­seră toate calculele, batalurile anume pregătite cu început să se umple iar pompele au in­­trat in funcţiune, pompându-l de aci în conductele peppe­tive ale societăţei. FOCUL SE REAPRINDE ŞI IAR SE STINGE Stingerea focului nu a ţinut decât, un timp, căci gazele incă continuând să­ iasă ţi probabil dând peste vre-o piatră sau fier înroşit, s'a reaprins, Manşeta fiind strânsă mai tare. Iar s'a stins focul, după care s’a reaprins, pentru ca du­pă masă să se stângă a S-a oară Și apoi­­— probabil tot din cau­zele arătate mai sus, — să se reaprindă. OPERAŢIUNEA A REUŞIT Focul rusă acum arde foarte slab, cu o scădere în intenzita­­tea sa de 80 la sută. Fumul es­­te alb în mare parte, ceeace în­seamnă că ard mai mult gaze, iar căldura ce emană este foar­­te slabă astfel că permite a­­propierea de sondă la o distan­­ţă mică. Operaţiunea astfel se poate socoti reuşită şi dacă locul mai arde puţin, aceasta se datoreşte unei cantităţi de gaze, care se mai află pe coloana sondaj, în­cepând dela închiderea man­­şetei în sus, precum şi a ţiţeiu­lui ce se găseşte In jurul son­­dei şi a puţului dela gura eL Cel mai târziu în cursul nop­­ţei, focul va fi complet stins, în care scop s-a şi dat drumul la toţi lucrătorii ce fuseseră con­­centraţi la celelalte sonde, lăsându-se la faţa locului, nu­­mai personalul obişnuit de ser­­viciu. ŢIŢEIUL ESTE AMESTECAT CU APA Ţiţeiul curge din abundenţă şi nu este curat, fiind ameste­cat în oarecare proporţie cu apă. După cantitatea ce curge până acum,, se poate deduce că sonda a erupt mai mult de o sută de vagoane pe zi, ceia ce este foarte important pentru a­­ceastă regiune PAGUBELE DE PANA ACUM După 15 de zile de ardere con­tinuă sonda in sfârşit a putut fi stânsă, tot prin mijlocul tu­nelului ,sistem întrebuinţat la caie exploatările, mari din lume. Făcând­u-se o socoteală a pierderilor, în care intră miile de­ vagoane de ţiţei arse, pagu­bele cauzate vecinilor, întrerupe­rea lucrului la exploatările de petrol din împrejurimi, lucră­rile efectuate pentru stingerea etc. se poate spune că ele se cifrează la peste 600 milioane lei. Coresp. l­bums lalola papsitrialiena Reprezentanţii „Micei laţele,­geri a presei, aflând­u-se la Gen­­neva, la cea de a şeasea adum­i­nare a Societăţii Naţiunilor, au fost convocaţi zilele trecute de către d. N. Dianu directorul serviciului de presă din minis­terul de externe, la un schimb de vederi în sala presei de la hotel Victoria. Mica înţelegere a presei este fericită de a-şi începe activita­tea în acelaş timp cu lucrările marei instituţîuni internaţio­­nale pentru pace şi dreptate, care este soc. Naţiunilor, de care Mica înţelegere a preseî se simte strâns unită prin aspi­­raţiunile sale. Mi­ca înţelegere a presei con­­stată cu satisfacţie că această primă reuniune se ţine în ora­şul Geneva, leagănul atâtor mişcări generoase şi pacifiste. Astăzi, Mica înţelegere a pre­sei are prilejul de a face un pas înainte în vederea realizării scopului indicat prin statutul adoptat la Sinaia la 15 August şi car­e urmăreşte ,,de a contri­­buî printr’o acţiune unitară şi prin toate mijloacele intelectua­­le şi technice la succesul final al sforţărilor pacifiste şi pro­gresiste ale Micei înţelegeri po­litice". Ea işî propune de a atinge a­­cest scop printr'o muncă conti­nuă şi tenace. Biroul Micei înţelegeri a pre­­sei a fost constituit astfel: Mi­koje Sokitch (Iugoslavia), pre­şedinte Al. Mavrodi (România) şi M. I. Milec (Cehoslovacia), ca vice­preşedinţi. Suveranii Iugoslavi In Muntenegru Belgrad. 12. — La Cottage, fosta capitală a Muntenegrului, se fac mari pregătiri pentru transportarea osemintelor ţari­lor Negroş la Lovcen, înălţimea din faţa oraşului Skutari. Perechea regală îugoslavă va asista la această ceremonie că­­reia i se va da un caracter de sărbătoare națională. D. Painlevé 1 Paris Paris, 12 (Rador). — După ce a petrecut o zi la Metz, preșe­dintele Painlevé s-a reîntors a­­seară la Paris. ÎNSEMNĂRILE MELE 60 lei portretul Iţ-lui prefect Am pe birou, un tablou, cu o fotografie destul de nereuşită şi cu un text, care începe aşa: „Istoriograful vremurilor de astăzi va avea o grea sarcină in viitor, trebuind să desprindă din complexul de împrejurări şi din valul de oameni buni şi răi, cari bat la poarta renume­­­lui, pe aceia, cari au avut un rol preponderent in frămâtă­­rîle noastre naţionale de după război. De­sigur insă, că istoriogra­ful nu va putea trece cu uda­rea figurile bogat încadrate de fapte mari ale fruntaşilor noş­tri politici şi administrativi, cari au pus o piatră solidă la temelia progresului României întregite. Dinţii? aceşti bărbaţi este fără nici o îndoială şi d. G. Turtureanu, prefectul jud. Orhei". Etc. etc. Fotografia nereuşită din ta­bloul, pe care-l am pe birou, e a d-lui prefect Turtureanu, iar Is­toriograful, sau mai exact isto­riografa, care „nu poate trece cu vederea figurile bogat înca­drate de fapte mari" şi ale d-lui prefect G. Turtureanu, este edi­tura ,,România Mare in chi­puri". Şi tabloul cu fotografia ne­reuşită şi cu însemnarea isto­riografei, care sparge indiferen­tismul opiniei publice şi cons­­trueşte pentru viitor, panteonul oamenilor „cari bat la poarta renumelui'', se vinde in jud. Or­­hei, la toate instituţiile, la toţi comercianţii, etc., tabloul, or fi or fi cerând, sau nu Instituţiile, comercianţii, etc., cu 60 de lei. primind convingerea, dictată de vreo recomandaţie severă, sau or fi, evitând situaţii complexe, fiind vânzătorii tabloului bat la porţi in tovărăşii, apreciate, nu ştiu. Dar văd ce dibace a fost Istoriografa, scriind in josul tabloului, că publică ceea ce pu­blică, „fără ştirea şi voinţa'' şe­filor administrativi ai judeţe­lor. Intr’adevăr dibace.... Dar e de mirat cum nu ştiu prefecţii, ce se petrece in jude­ţele lor, unde se vând tablouri, ca al d-lui Turtureanu! Nu ştiu, când se publică. Nu vor să se publice. Dar nu văd, n’aud, că satele sunt bătute de negustori, cari fără îndoială te­rorizează cu ameninţări că ar fi trimişi să desfacă o marfă la nimic folositoare ? Altă dată, când am mai atras atenţia d-lui Tătărăscu, asupra reclamelor de acest fel, dăduse ordine, să înceteze negustoria ambulantă cu marfă de oameni meni.. Se uită oare aşa de repede ordinele in administrație? Dar voiu reveni. C. Cro. O noua profesie a femeilor Două ci­ne din America, ofițeri de marina -Competinţă şi Imparţialitate- Când guvernul a depus în parlament proectul pentru în­fiinţarea consiliului superior legislativ, l-a motivat în pri­mul rând prin necesitatea u­­nui organ permanent pentru studierea şi pregătirea proec­­telor menite să devie legi. Cu prilejul acela s-a afirmat că nu totdeauna adunările legiui­toare au competinţa să elabo­reze legi bune, şi actualele Camere erau în măsură să vorbească în cunoştinţă de cauză. Nu numai atât, dar s’a arătat că miniştrii au adesea auxiliari prea mediocri, pen­tru ca proectele lor să poată fi scutite de o revizuire price­pută. Este drept că s’a evitat a se adăoga argumentul că sunt rare cazurile când miniştrii pot înlocui insuficienta auxi­liarilor. In sfârşit, când s'a vorbit de comisiunile de spe­cialiști însărcinate câte odată să redacteze anteproecte, s’a explicat că lucrările lor au totdeauna nevoe de retuşerile unui organ, în care specializa­rea să fie subordonată gene­ralizării şi spiritul realităţii să opereze mai adânc. De aci a eşit consiliul su­perior legislativ. Rolul său, este drept, păstrează un carac­ter platonic, fiindcă obligati­vitatea de a-l consulta nu im­plică şi pe aceea de a-l ascul­ta. Totuşi, prin felul organi­zării sale, consiliul va avea o chemare însemnată ori de câte ori avizele şi lucrările sale vor fi ţinute în seamă, după cum va putea face greutăţi puteri­lor executivă şi legiuitoare, dacă în compunerea lui va fi ostil unui guvern şi unei ma­jorităţi parlamentare. De aceea, astăzi când se a­­nunţă că s-a hotărît asupra numirilor ce urmează să se facă pentru constituirea a­­cestui consiliu, credem că nu trebue să se uite făgăduiala dată la votarea legii, despre a­­legerea unor elemente şi com­­petinţe şi nepărtinitoare. Orice intervenţie a mediocrităţii şi a politicianismului ar com­promite de la început institu­ţia. Creiar pentru a preveni păcatele insuficienţelor cons­tatate până acum, consiliul legislativ ar cădea în operetă dacă ar fi el însuş insuficient; şi având menirea să suprime­­dela origina legilor marca po­litică a guvernelor, şi-ar nega însăşi raţiunea' de a fi dacă s’ar compun­e d­in persoane cu­ devotamentul verificat în anu­mite direcţiunii. Aşa dar, nici oameni consi­deraţi sfârşiţi în alte cariere şi­­pentru care Consiliul legislativ ar fi o variaţie cu perspective neaşteptate, nici oameni a că­ror ostilitate pentru viitor ne ar fi garantată. Prin definiţia lui, acest consiliu e „supe­rior“­. Aşteptăm să vedem cum se va concretiza superio­ritatea. Câţi 11 kwh au fost înscrişi la liceele din Capitală VOR RAVOANE PE DIN AFARA 334 CANDIDAŢI Eri­dim. s’au întrunit la liceul Sf. Sava, sub preşedinţia d-lui Şt. Pop, toţi directorii liceelor din Capitală, spre a proceda la centralizar­ea tablourilor de ele­vi înscrişi în clasa I-a la liceele din Bucureşti. Dim­ discuţiuniie şi datele pre­zentate, reese că au fost înscrişi la cele opt licee ale Statului din Bucureşti— pentru 497 locuri, 1431 candidaţi şi anume: la Sf. Sava 308 candidaţi, dintre cari 165 pentru bursă, la I­reil Ma­­teiu-Basarab 287; la Lazăr 199; la Mihai-Viteazul 158; la Cante­­mir 156; la Şincai 174; la Spîru Haret 70, iar la seminarul peda­gogic 80. Vor rămâne pe din afară 034 candidaţi. Consiliul directorilor în urma propunerei d-lui Şt. Pop direc­torul liceului Sf. Sava, a opinat , creezi clase extra-bugetare la care vor mai încăpea apro­ximativ, 445 elevi [om nu ini in,te Ooaie? In sucursala din Paradis a tortei celebre cofetării Fialkow­­aky din Piaţa Teatrului, local care fu câteva decenii un soi de Hotel de Rambouillet­, undi­ se întâlneau scriitorii şi artiştii noştri, Caragiale şi cu Emines­­eu ajunseseră deunăzi la al etosprrzecelea pahar de sirop cu zmeură, când, un bărbat, care porta p­a cap coroana voevodală, me ivi în prag. H recunoscură numai­decât, ea este Vlad Ţepeş, după amă­nuntul caracteristic că el avea la coapsă şi în mâna dreaptă Bo spadă şi un buzdugan, cî Iruad ca de vie din lemn ţeapăn de cori, ascuţiţi ca nişte frigări la amândouă capetele.­­— Salvie, băieţi, de când vă caut! Dar un cer este o îmbul­zeală de populaţie cu­ o mie de miliarde de ori mai numeroasă decât cea de flp pământ... A tre­buit o întâmplare norocoasă să dau peste voi... — Cu plecăciune, Măria Ta. —­ Hei, dar d ’­ pozna asta? Voi beţii, dacă nu mă’nşel, li mo­nadă ! ? — In locaşul drepţilor, Dum­nezeu a interzis orice băutură spirtoasă. Sunt zile când sunt ei adăpaţi chiar cu apă! răspun­se Eminescu. — ..Noroc că din când în când se milostiveşte Sfântul Petre şi ne mai dă să gustăm prin con­trabandă câteun vinat d’alea turbatele cum aveam eu când eram antreprenor la Gabroveni, Gambrinus și la restaurantul gănei Buzău! adăogă Caragiale. — Oricum, — zîge Domnito­rul, — mi se pare paradoxal să vă văd la regim de abstinență! — Păi și mie mi se parte ciu­dat să găsi’sc în Baiu pe Dra­cul ! se grăbi să replice râzând autorul „Scrisoare! Pierdute", făcând aluzie la familia Drăcu­­leștilor din care se cobora con­vorbitorul său. — Ha-ha-ha ! Deși în raîu, tot dat dracului ești coane lânca­te!... Mare ora a­ fost... — In nici un caz, mai mare ca tine, Vodă, a cărui trapă va rămâne tn infinitul veacurilor viitoare ca un simbol al cinstei şi drept­atei răzbunătoare! ex­clamă extaziat Eminescu. , r— Hef legă..» ili&sgt,. grea multă modestie... ’mi-am făcut și eu datoria cum m’am price­put pe vremea nj.a... Dar con­deie ca al tău, care~ai scris ge­nialele „Satir?“, şi ca al meşte­rului Caragiale, au fost mai străpune,­arare şi usturătoare pentru nemernici decât a­­omai ucigătoare a ie­­nele ţape. Eu îl desfiinţam brutal şi definitiv, însă voi îi chinuiaţi până ce-şi ispăşeau păcatele, ori slujeau de înfricoşată pocăinţă altora... Aţi fost nişte eroi ai timpului vostru, dragi copii şi m’am bu­curat ca un părinte când am auzit aicea sug că patria voa­stră recunoscătoare v’a răsplă­tit numind pe­ unul registrator la Regie şî pe altul corector la ziarul „Timpul" cu câte două sute lei leafă pe lună!... Dar... ie­rtaţi-mă, sunt foarte emoţio­nat, şi uitai să vă spui de ce v’am căutat stăruitor de atâţi ani prin acest labirint imens al lumea celeilalte. Avam o ches­tie cu tine, Eminescule. — La porunca Măriei Tale. — Tu ’mî-ai făcut un fel de interpelare într’una din acele minunate „Satir*“ de care vor­beam Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne ?..." — Da­ ’mi-am permis să-ţi tulbur el?ma odihnă. Eram prea revoltat de ce priveam în jurul meu. — Ţi-aş fi împlinit bucuros dorinţa, dar tu ştii cum e poşta în ţara românească: d’abîa ar­cora vree ani am primit volu­mul tău. Hei, spune cu ce te pot servi ? — Stăpâne, atunci, dar mai ales acum, scumpa şi nefericita noastră patrie a ajuns o adevă­rată Sodomă! Negustori lacomi de câştig fără muncă, adminis­traţie incapabilă şi venală, po­liticiani demagogi sau veroşî, jafurile în averea publică nu se mai sfârşesc; desfrâul, anarhia, pretutindeni, de sus şi până jos, dar mai ales in vârful piranjidiei sociale nade s’au cocoţat indi­vizi suspecţi a căror Îmbogăţire va rămâne pururi un mister... Măria Ta, n’auzi freamătul vi­jelios dfe mânie ce se ridică pâ­nă în văzduh de pe plaiurile României ? Du-te acolo, du-te repedi?, şi mântueşte-o de ticălo­şii cari târăsc în prăpastia pier­­zăreî morale şî materiale un neam vrednic şi brav !... ...Eminescu îşi şterse o lacri­mă ce-i Înrourase geana şi aş­tepta, cu nfervîî crispaţi, răs­punsul lui Ţepeş.Vodă, când vo­cea batjocoritoare a lui Cara­giale interveni: — Şi ce VH2Î să facă ,Ţepeş a­­colo, nebunul«? — Să tragă în ţeapă pa toţi ti­căloşii !... — Bine frate-meu, dar nu te-aî gândit? La o ţară 4, opt­sprezece milîoane de locuitori, ar trebui să se cioplească mi­­iîoarea de ţepe. — Sâ sa cîopjisască! "1%. — Dar poet naiv şî lipsit de simţ practic, asta ar însemna o cheltuială ruinătoare pentru bugetul Statului, plus că în a­­junul Jerael s’ar declara o cri­ză grozavă de lemne, care şi fă­ră asta au ajuns de o scumpete „foc", ca să zic aşa! Nicî pe lumea­ aîlaltă nu­ ţi-ai venit în fire, Mihalache? — Iancule, te rog dă­ mi pace, e o chestie prea serioasă ca s’o discut cu tine­. — Pace vouă, prietenilor! grăi împăciuitor Vodă. Să nu te superi, Eminescule, dar mi se pare că frat’tu Caragiale are dreptate. Intervenția mea pe pământ ar fi inutilă, prea s’a întins putreziciunea. Dealtmîn­î erî nîcî nu văd cu ce mijloc de locomoțiune aş fi putut să mă transport până la Bucureşti. — Să-ți spui eu. Măria Ta (reluă conu Iancu căruia îi re­venise voioși fiindcă bunul Sf. Pefcre U strecurase jge furiș o A * ColTM“'i "*■. *­ I»*. — Cum? — F°arte simplu: pentrucă dt^îea^ă Tf*’9- ar fi fost In­nin^t Sä cälätore?ti cu Tepslî­dupâ 0 m'c;vt Pauză spre a^1­8av,,la efectul glumei Ca­ragiale adăogit făcând ps peiti­­cttl: te peliu avea pe vsfc­­niuri la București răposatul ta­ra Pascal din strada Romană! M­erai îl adus o probă, nene­le­­dacă te-ar fi dus —• Se cunoaște că aî fost șî corector (rise cu poftă Domnul^ eştî incorigibil!.. Rar renunț la v"'"J ••. Şî clocntră c&teşitreî cor­dial câte tu păhăruț ăr Cot­nari. fîeorge Ranetti ]

Next