Universul, octombrie 1927 (Anul 45, nr. 228-254)
1927-10-01 / nr. 228
Latina gens Basilil Aiecsandri Iloinaniensis Poétáé Carmen Centis Latinae ab Ioanni Gotovo, Romaniensi Magistro latine redditum Latina gens regina est Inter mundi mágnás gentes Divinam fronté Stellám fért Lucens temporibus aeterws.. Fortuna ejus semper prorsum Magnificos dirigit passus Procedit gentibus aliis Ea, post se lumen fluens. Latina gens et virgo est Dulcedtne, suave, rapienle Meantem barbarus salutat El f le elit genu appetens. Formosa, viva, subridens Caelo sereno, splendido Spectatur sole, smaradino Lavalur in ipari. \ Latina gens terrestribns Scatet thesauris multoqw Fos laetissima dividit Cum caeteris soron bus. lrrat’autem horrenda est Cum ejus dextrá salvatrix Tirranidem, saevam ferit Suacfue pro honore ludat- Die illő judicii Cum in caelo coram Deo Latina gens rogabilur: Quid hac interra fecerit ? Alte clareque res ponde bit: „Quandiu in mundo sieti yin sun vvltu-admirante .„ „Te Deum, Te represenlavil“. ' 1 • \ ’(Hoe carmen scriptum est versu jambien quaternaria 0892). Musira ab Ioanni Costesco. Romaniensi Magistro Musi caes (1862). I le elit de la race latine „La race latine est la Reine Des grandes races d’iri—bas A son front briile, souveraine L’étoile qui ne s’éteint pás; Le destin lui montre la route sous un nimbe de rayons Elle va, lumineuse toule, A la Tété des nations“... (premiere strophe) Dans le dernier couplet de ce chant Aiecsandri nous dit: „Au jour de ce jugement Quand au ciel en face du Seigneur Saint La race latine sera interragée: Qu’a-t-elle fait sur cette térré ? EUe répondra haut et ferme: „Ohl Seigneur, au monde tant que je suis_ restée ,A ses yeux plains d’admiration „Cest toi que j’ai représenté 1“ Le poete roumain, Vasile Aiecsandri, a gagné la coupe d’or, au concours des Fébbres de Montpellier, en 1878, avec sa poésie : „LE CHANT DE LA RACE LATINE“ (Cântecul gintei latine). V- * CA •' I primi viaggiatori italiani in Rumania 7" ;Articolul de mai jos l-am ex- I S£ tras din interesanta luerare a d d-lui prof. Ortiz: Per la sloria » delia cultura italiana in Huma- ftj nia. Studii e ricerche. im Quali furono i primi viaggia- P< tori italiani in Rumania ? I Ge- ci novesi caricatori di grano a Chi- dl lia e a Cetatea-Albă ? 1 Venezia- * ni die contendevano loro ţi pn- s< mato nei commercii, e delle cui s galere ii servţva ii Vayvodia di s< Transilvania per recarsi al San- q to Sepotero? O non pmttosto il c] leita to di Fapa Innoceuzo, venuto s a incoronar Ioniţă, „imperatore b de' Bulgari e de' Valacchi" ? Lna c] tele ricerca ci porterebbc certo n assai Ioni ano: ai tempi proba- v Lilmente cibe precedcttcro îmme- & diatamente la colonizzaz'.one re- u man a ddl îlbrico e del la Dacia, y La posizione geografica deli’ * Italia é iniattl tale da render ne- s, cessarii, e - direi quasi fatali i & suoi rappoiti Comeaxiali e po- ti Jitiei coli’ Oriente d’Europa, c £ quelle modesime acque deli’ Egeo. d die baciarono un tempo le veloci n ca rene delle galere veneziane n- * bollono oggi innanzi alia prora n dei pirascafi della terza Italia c sulla via mostrata loro ab an- 9 tiquo dalie rosse triremi d’Otta- d viano e dai legni sparveriati di s S. Giorgio e di S. Marco. Basta d infanti aprire il volume VIII £ della Collezione Hurmuzaki, per f convingerii deli’ împortanza ehe t (le relazioţii dei baili veneti a Costant’nopoli banno, non solo per ciö che riguarda a storia rumena di quei tempi, ma l’ordl- g «amento meraviglioso delle diplomaz'a veneziana, davanti a.la ( quale siam pur costreti a riconos- j eene ehe quella odisrna fa una ^ ben trista figura. Venezia infatti ^ sapeva tutto. Da Costantinopolt il suo bailo l’informava dei pui ^ grandi come dei piu piccoli av- ( venimenti degli apparecchi na- . va li ehe quel cheme del Signor ? Ţurchn faeeya per la primavera, ( e deli’ esportazione dei cavalli e , de’ buoi dalia Moldavia; delle * «lisfatte ehe i principi valacchi ( infliggevano al sullodato Signore ^ ed empivano di gioia i cuori veneziani e del rischio di farsi im- ^ pal’ar ehe correva avventune.ro . suddito della Repubblica seguitando a intrigar coi fanarioţi per ottener l’invest tura deli uno o dell’ altro dei due principal vassalli di Va la cehia e di Moldavia. 1 Sorprese d’pîomatiehe non esiste- ' vano ne per Venezia ne per i suoi baili, le cui rekzioni non si poseono leggere senza sentirsi l’anl- j mo compreso di un senso di profonda ammirazione per l’esattezza, la practicitâ, l’acutezza delle Vedute e il patriotFsmo ehe sem- ; bra trasparirc quasi ad ogni parola di quelle vecchie pagine vergate alia biiona in uno st le frammiscbkto di parole veneziane ché sa deliziosameníe di fondaco e di baVe, eppur non teme certo il paragone di quello andamente burocratico dei diplomatici contemporanei. Piu utili, e mivolta persino piü interessanti nelja loro vi vaci tâ popolana di moltl eruditissiţui e leccatiss ini viaggl, siam purtroppo costretti a laseiarli da parte, dopo averne (tanto perché se n’abb a un’ idea) dato appcna nn piccolo saggio. ScegHamo a quest’ uo,io la relazionc del bailo Giacomo Soranzo (Archivio di Stato di Venema, Disp. Cost. 1568, f. 3) *) iutorno aii’ arrivo in Costa ntinojpold e alia deoosizione del Voivoda di iVala cehia. : Serenisslmo Principe,r Cicrnse «iuti g'â 4 gioirm il Vajivoda di Valahia, gioviue di circa 20 auro, ; Biooornipagaa'to da circa miile, cavalli et iu maffldaito ad încanitirair seewido 1’ordip.airjo; ma ta istessa sera li fu | Tnf’i*"dato o rd me che consign asse il Wibuto, si come iece, .et il glorno • seguente tu consignato in guard’s del i thlausi. et glanicerl, et di subito il j Bassä fece verture a sé Alessandro, ’avo del quad fu aeeor lui Vaivoda ( M é stato longamente confinat» parte i sn Roidi, et parte net castelilo di Aiop- , no, ma giä at quanta mesi, fatto veuir , qui, con mandat» di chiamar H prim-; s’jpali del predşto giovine Vaivoda ţi i diisse che il Signor mat saitisfato dél i governo di detto lnr Vaivoda lo haveva privato et edetto questo Alessandro. il quäl ii governed con maggi'or amoTe. et diligentia, che non sonio siais fin qui, et che per ordine e&praşao di sua Maiesta et non oaimbtieria alouno deJii miniştri, che eramo: ma trutti resterammo nel Stato ist grado loro, et co«i fu publiqato detto Alessandro per Vaivoda dim Valaehia, et furono mandati altri chiauisi per Ievar tuittl ln denarl, et mobilii, che il predetto gfovime haveva portato seoo et lui messo in um cotxhio fu coadutto prdgione adle sette torre, et espediti chiausi in Valachia, et il Saiiizaooo di S''!istria che vádi a far 'priigione la madre, frateiti et sorelle di quest« gnovare, et ehe anco con torments iintemdano dove sono li danari et gîoiie, che si dice esser piü di un millión d”oro et ehe tutto sia mairvdato qui insiieme con 15 prigio-nö, si ben malii oredouo ehe la madre sară fatta prima morir, essendo molto imputata di mai governo; ma percJié oessuna causa de impartanza sá diia di questa mutatione, é parsa ad ogiui uno cosa molto nova. né resterő di dir a Vostra Sarenitü come l’iufelice giovroe, dubitando di questo aocidenite, subito gionto, rnandö l’istessa sera a donar al Bassá duca ti 40 mila et al suo checaia 4000. s®eTamdo di farsele benevolo; ma si dice che Sua Magnificeuza lo feoe intender al Şiguor, dimandamdo quello éli ne djovesse far, et Sua Maestá li fece riisponder eh’ ed It do vesse mandar in Caismâ. Di Pera alti 5 Giugno 1568. Gaeomo Soranzo Cav. ba’Uo. A non pariarc di due lunghe relazioni degli annalisti veneti Stefano Magno e Angiolello da Vicenza *), uclia prima delle quali si deserive la battaglia de la Podul Inait e la splenlida vittoria riportata da Stefano il Grande sui turchi di Soliman Pascio (19 gennaio 1475), nella seconda, la disfatta di Războieni (20 Luglio 1476), dove, emulando il válore degli Spartani alle Termopili, 10.000 rumeni tennero testa fino all’ ultimo a piu di 200.000 fra turchi e tartari ; converra dar qui un brevissimo estratto de’ Diarri di Marino Sántító, in cui vediamo Venezia in festa e gli ambasciatori del Vaivoda di Moldavia prender piarte col doge a ogni sorta di divertimenti e di funzioni civili. Dalia lettura di queste poche righe di cronica contempoi-anea, il lettore apprenderâ ne son certo assai piü che da tutte le mie elucubrazţoni, e, allo stesso modo come în uno studio di batteriologia o di biologia una microfotografia ben riuscita sostituisce bene spesso pagine d’inutile descrizione, cosi nelle ricerche storico-letterarie sarqbbe bene ehe si fapesSero talvolta parlare un po’ p^u i documents specie quando, come nei caso nostro, rappresentano una vera e propria finestra apérta sul pissato. Si figuri dunque il lettore di trovarsi davanti a uno di quegli specehi affatati, gjiardando nei quali si vedon pregenti localitâ e persone lontani nello spazio e nel tempo; voii col pensiero alia Venezia ricca e guadente del secolo XVI, si ricordi se gli riesce di quanto abbiamo finora avuto occasion di toceara dei rapporti fra l’altera republica di S. Marco ed i principali rumeni; e poi legga. Npllo specchio magico della sua fantasia, vedrâ allora l’antica vita veneziana del Rinascimento rifletterst 1. Autore di ima História turchesca pubblicata iii 1909 da 1. Ursu oeSle ediziömi delii’ Aocademia rumena. Cfr. ora, per ciö. ehe ríguairda la narrazione deia . disigtta di Războiemi, 1 del medesiimo I. Ursu, Şteîati-cel- Maire şi Tarái, Budarest, j.914, e la ( reoemsii oiae dal lorga in Büliet’n de j l’Instltut pour l’éfude de l’Eurone snd-orlentale, an»o I, íase. S (Maggio I 1914). p, lOő. ' iţi tutto il fasto delle sue ceriuionie, in tutta la gloria della sua potenza coloh zzatrice e maritima, in tutti i suoi raolteplici rapporti coi piü diverşi e piü loutani paesi, e gli avvenimenti sfilargli davanti ágii occhi attoniti presso a poco cosi* A di 3 (febbraio 1506). La malma veneino ia codegio do oratori dili va- I yvoda di Moldavia, sotto et viiáno al re di H'omgairia, ch’é gran signor ' ja quedJd paesi, et é rnorto il padre, I vechio. rominato Stephano, suicoese it figiliuial Bogdan, el qúail ă tolto per mogliie la sonda dai re di Hngagarâa, et ha maindato questi oraţari, et uno aitro, qual mori im camino, nonrimato domino Bernardo, per comprar zoje e pannd d’o>ro e di seda. 1 quali, mandată a Jevair di la oaxa dove alogiavano, a San Lia, da tino Gregorio, per ii cai di 40 et savij ai ordeni, venuti in calegio, sentati apresso ed principe, presentomo do lettere di oredemza, urna did suo signor, l’al'taa drâl re di Hongria. in sua recomandatîone ; et presemtoino poi do rnazi di1 pelle di zebeliru et do mazi di armeiini, et do lovi zivrieni ai doxe. Et M titoäo di la leittera di credohza é questo : Bogdanus Del gratia, haeres perpetuus domlnlsque ac vayvoda regal moidavensis. datae In arce nostra Zuchaulensl, 8 octubrio 1505. El nomlna oratorum sunt: Hieremias, thesaurarius ; Bernardus, castellanus, qui obilt, et Georgius, thavernicus. El principe li charezo, ofterendoisi in ognd Horo bi- ' sogno ; et cuissi staranno in _ questa terna allcuni gtorni, per far ditti servicii. s A dl 19 levrer (1506) lo U tuoba di la caza. Fo lato im piazia uno cas‘ steio videlicet queäilo era a San, Stephano, et assa’ soiled, Fo grandessima genitie. et una bellissima festa com una mumaria di 12 cari, portadi a torn,o ; et fata una fabula belfasim,a: et pod fnogi, ehe vene zoso di oamipandeil a Da torre dii Ie horré, demn in di la torre preditta a quei castoHo, in forma di uno serpent®, e hruso con fuoghi artificadj H caslelo, senza perho intesion. Vi fu col primaipe 1‘orator di Fram,za et Ii do Moldavila, et iii cuxin di'i marchexe din Mantoa. Pói da sera il principe in caxa soa, zoé im palazo, fi urna festa di balar done e masacre, con una beilia eolation. A di 21 (magglo, 1506). La matina il doxe amido in buoiintaro a sposar il miar, Eri portó la spada ster Zuar Marzé'Hö, va podestă di Chi o za, et suo oornipagoo sier Francesco da Leze, quondam sier Lorenzo ; et ozi parti sáer Mxhiel Memo, va a Napoli di Romania ; fu suo compagno, sier Antonio Mo-roxini, quondam sier Michld. Etiam fono a disnar col principe, videlicet drio, ii oratori di Franza e Spagna, l’orator di Tunis moro, et li do oratori dei vaiacho. A di 11 (giugno. 1506) fo el zorno dil Corpo di Christo. Fu fato una betlissima precessdone, ic scuole a ragata se feno honor, con moite demonstration et sóiért; et piunete, ma duro pocho. _ Era H patriarcha i con 4 episcopi, videlicet quei di Cili- ; sanro, di Silbinioo, 1‘arzivescop'O di ' Spatato, da cha’ Zâne. et lo episoopo di Torzeio. eh’ é arziepiscop.- di.. Era iii primdpe corn li oratori Franza, Spagna et Honga.ria. ieri zonto, come diiro poi. Item, dii vaiacho do oratori... Da poi diisnar, de more fo fa to la process’oue al Corpus Domini, j qual fo beUisiűma... Et la nőtte pârtii i sier Dom,enego Dollfin. va capitano di | do. gíuióe bastarde contra corsari“. | Oii quelle do galie bastarde che parton tli nőtte alia ca cela I dei corsari dopo una giornata di | feste e di banchetti ! Li do oratori dil Moldavia dormivan certa la grossa, quanda al comando di sier Domen ego Dolfin, presero ii largo fra un crosciar di nerbate sulle spalle aduste de* galeotti 1 Eppure ad esse doveva Venezia la sicurezza de’ suoi commercl, ehe le permettevan di porter abbagFare collá pompa de’ suoi rccevimenti gli oratori di Francia e di Spagna non menő che quelli del re moro di Tunisi e del Vapvoda di Moldavia ! Cosi, dopo assersi mollemente mirata tutto il giorno de’ suoi vezzi piü belli nello specchio tacita della sua laguna. la Venezia del secolo XVI amava spiegar la nőtte l’unghie afiliate del suo leone ; amava (come tutti i veri forti) far pompa de’ trofei, non delle arrai e del sangue, eon cui li conquistava I de prof. Ramiro Ortiz Cântecul,Bitte! Latine cici vasila Aiecsandri Poetul român, Vasile Aiecsandri, a câştigat cupa de aur la concursul Fenbriior din Montpellier, în 1878, pentru poezia „CAMTECUÎ. C1NTEÎ LATina“(Mircești, 1878). Publicată întâiu în ziarul „Presa“ (No. 108 Latina gintă e regină Intre-ale lumii ginte mari; Ea poartă'n frunt-o stea divină Lucind prin timpii seculari Menirea ei tot înainte Măreţ îndreaptă paşii săi, Ea merge 'n capul altor ginte Vărsând lumină ’n urma ei. Latina gintă e vergină Cu farmec dulce răpitor; Străinu ’n cale-i se înclină Şi pe genunchi cade cu dor. Frumoasă, vie, zâmbitoare, Sub cer senin, în aer cald, Ea se mirează ’n splendid soare, Se scaldă ’n mare de smarald. Latina gintă are parte De-ale pământului comori Şi mult voios ea le împarte Cu celelalte ani surori. Dar e teribilă 'n mânie, Când braţul ei liberator Loveşte ’n cruda tiranie Şi luptă pentru-al său onor. • a. , In ziua, cea de judecată Când fată ’n cer cu Domnul sfânt, Latina gintă-a fi 'ntrebată Ce au făcut pe acest pământ ? Ea va răspunde sus şi tare: „O ! Doamne, ’n lume cât am stat, „In ochii săi plini de-admirare „Pe tine te-am reprezentat !“. M ^nralJFîI congresului presei latine JUAN CASABLANCA (El liberal) IOSEPH AGEORGES (la libre Bslgique de Bruxelles) et la Revue de France de Paris D-na ALMADA NEGREIKOS (Seculo din Lisabona) OLYMP E GILB ART (la Meuse) ALMADA NEGREIROS (IUusUaţâo portag uesa) Asilfi lire Ilii spaniolă şi română E un adevăr cunoscut de toţi, că o limbă e o conştiinţă naţională. Moşteniri milenare de aptitudini, temperament, climă, cultură şi alte multe condiţiuni au lăsat într’insa urme neşterse. De aceea printre lucrările imposibile se numără traducerea — traduttore, traditore — unei opere literare în care geniul unui popor și-a statornicit originalitatea. Bunăoară Iliada, sau Don Quijote al nemuritorului Cervantes. Câtă vreme o limbă nu se va înjosi la rolul de „monedă curentă“ al unui esperanto sau voia pak, ea va fi în veci semnul izolator al fontei etice. Priviţi limba franceză. Câtă distincţie, vioiciune, armonie, dar şi câtă precizie, disciplină. Nu e oare icoana unui popor isteţ, vioi, adorator de frumos, dar în acelaş timp capabil de o eroică disciplină, precum ni-l arată clipele mari ale războiului mondial ? In aceeaş ordine de idei putem afirma că limba spaniolă nu desminte caracterul castilian , mândru, fastuos, făcând din sentimentul onoarei un cult. Popor nobil până şi în mizeriile şi oprobiile lui. Carol Quint şi Filip II au putut să-i impună, tiranii, n’au reuşit decât prin mirajul cuceririlor, cari linguşiau vanitatea naţională. ..Limba spaniolă, zice Sismondi, e mai sonoră mai accentuată, mai aspirată decât cea italiană. Puţin mânuită de filosofi şi oratori în grandoarea ei nu e totdeauna clară’’. Dar toate aceste sunt numai teororii. Spre a vă forma personal o părere de frumuseţea măreaţă a acestei limbi, vă rog să citiţi cu cadenţa cuvenită aceste rânduri scoase la întâmplare din română „Sangre y Arena” de V. Blasco Ibanez : „Dona lol examinaria cu riosamente este lugar, el m :s importante centro de exportadór de la industria, taurina Erau extensos corales inmediatos a la via ferreal Enormes cajones de ma dera gris montados sobre rueda, y con dos puertas bradizas a linearianse a docenas aguaraconde la buena epoca de las expediciones’’. Nu aţi înţeles decât ici coli cuvinte izolate. Dar din capu locului aţi fost atraşi de consonante familiare cari vă dădeai iluzia, că sunteţi într’o lume de vechi cunoştinţe. V’a impresiona mai aleg, sonoritatea armonioasă a frazelor, care vă amintia scandarea majestoasă a framed latine N’aţi trecut neobservată marea varietate a terminațiunilor, căc cuvintele spaniole se pot sfârș cu orice vocală (alma, fé, jabali ruero, tribu) sau cu una din consonantele d, j, l, n, r s, . iverdad, relaj, albanii, imagen altar, calanes, muez). Pe noi românii ne interesează analogiile și asemănările car există între limbile spaniolă ş română. Chestiunea aceasta ivită să fie studiată de aproape pe larg Aci mă voi mărgini numai la câteva indicaţiuni şi exemple sumare. Asemănările de cari vorbin privesc fonetica, vocabularul ş gramatica. Se ştie că consonantele duble, în limba latină şi în limbile derivate, sunt un fenomen organic. A nu seri două consonante gemene acolo unde el există, ar fi un lucru tot atât d diabolic ca şi când cineva s’a prezenta cu o mustaţă spilcuit şi alta rasă. Spaniolii nu cunos reduplicaţiunile şi scriu ca noi vaca—vacă (lat. vacca), aduzeor aduc (lat. adduce), ilegal—ilege (lat illegalis) etc. Apoi hiati care pe noi nu ne supără de loc e tolerat şi de fraţii spanioli : alta, de una obra (francezii s italienii elidă şi pun apostrof * ce-ci se citeşte se-si; i se cât fe ţeftite wpio&t’ l’air, quest’uomo). Aceeaş analogie şi cu s intervocalic. Consonanţa între două vocale se rosteşte ca z în latineşte şi în limbile franceză şi italiană. Noi mergem şi aci mână în mână cu epaniolii, scriind şi pronunţând: casă—casa, frumoasă=hermosu. Susana—Susana, Lisaveta=Isabel. Cu deosebirea însă, că spaniolii consecvenţi cu geniul limbei lor, au păstrat acest sunet al lui , intervocalic şi în neologisme: fisica, hestiar, iar noi obsedaţi de pronunţarea franceză scrim: filozof, există, denaturând fizionomia neolatină a limbei. In domeniul gramatical observăm că spaniolii nu cunosc decât un singur auxiliar. Ei se exprimă ca noi : ha venido—a venit, hé salido,am plecat (fr. je suis venu-Darti). E cunoscut că întrebuinţarea prepoziţiilor variază de la limbă la limbă. Să luăm exemplul: a se nutri cu iarbă. Francezii vor zice : se nourrir d’herbe, englezii : to feed on grass. Şi în expresiunile prepoziţionale găsim multe analogii precum dove, dese următoarele cazuri: de una vez (deodată, fr. â la fois), sabera (a mirosi a , fr sen tir le-la), bueno de (bun de; fr. bona) café con leche (cafea cu lapte; fr. café au lait) etc. Aceeaş întrebuinţare a comparativului la adverbe în loca superlativului : El es que habi mejor. (El e care vorbeşte mai bine; francezii ar zice, punând superlativul le mieux ! Trecând la vocabular întâlnit) cuvinte de origine latină clasică cari constituesc patrimoniul exclusiv al acestor două popoare lipsind în celelalte limbi surori precum : mesa (masă : lat. menosa), rogar (a ruga, lat. rogare) hermoso (frumos ; lat. formiosus) Ceea ce face studiul limbei spaniole atât de atrăgător pentru noi e și faptul, că găsim la fiecare pas ..idiotisme“ (expresiun particulare unui popor), cari pa a fi rupte din limba noastră. lat câteva exemple din cele multe Saco la cabeza ă la ventant (Scoase capul la fereastră). Sa drá buen matematico. Va esi bu mat.) Qué bien canta. (Ce bine cântă). Imprime sus obras. (Is imprimă operele ; nu el ci țipe graful). Déjaté de promesas. (Li să te de pr.) Al pabo. (La capă =sfârșit). Unas mujerere. (Unele femei No cube duda. (Nu încape îndoială). Pues si (Păi da—curu e nu !) Caile ! (Taci !=zce spui ! Donde se torna. (Unde se ia=scumpără). Observați în specia vă rog, zicerile : Es leido (e citit—învăţat), es sentido (e simţit—ambiţios), es comido (e marcat,sătul), şi veţi înţelege îndat că pentru a reda în alte linii toate exemplele citate e nevoi de întorsături cu totul deosebiţi şi că o traducere verbală ar iuit flagrant non-sens. Şi acum concluzia ? Ea, crede aproape de mintea şi, mai ale de inima noastră a tuturora. şi românii constituiţi ca popor marginea din răsărit a imperului roman, în drumul deschis tuturor hoardelor năvălitoare, n- am strecurat în întunecimea trupurilor graţie instinctului nostr latin. Tâliu de tot, deabia la începutul secolului trecut, cân primele strigăte ale conştiinţi noastre deşteptate ne arătai clar calea propăşirii pe care , acum înainte va trebui să inaintăm, am deschis ochii mari spr lumina ce ne venea din Franţa , în măsură mai mică, din Italii . Sterca-Suluţiu ----------- * *-* “—,—-s KEMI MEDIU — Amintiri. O manifestaţie italo-română — In ,ziua de 3/11 iulie 1891 s-a înfiinţat, la Roma, „Comitetul parlamentar pentru arbitraj şi pace“, constituit din următorii 14 deputaţi italieni filo-români : R. Bonghi, preşedinte ; G. Boicardo, B. Grimaldi, Giuseppa „ Mazario, G. Danieli, Ferrari, T. Cannonico, Ant. Maffi, Carlo ,j Juacieri, Pavlo Fabrici, M. Garibaldi, B. Paudolfi, M. Ferrario, > E. Ruspoli. I Secretarul acestui comitet a fost marchizul B. Pandolfi di Guita D’ore, cel mai înfocat filo- român. Această conferinţă compusă ’ numai din deputaţi şi senatori din toate ţările reprezentative, se ’ datoreşte iniţiativei lui Frederic Paasy din Paris, iar prima conferinţă a avut loc 1889, odată cu expoziţia universală la Paris; a doua a avut loc la Londra, la ■ 10/22 Iulie şi 11/23 Iulie 1890 şi a treia la 9/16 Noembrie 1891, la Roma. Pentru prima dată parlamentarii români au fost invitaţi la această din urmă conferiţă, consideraţi ca fraţi scumpi, cum ne socoteşte distinsul Pandolfi, în scrisoarea sa din 30 August 1891 Tot aşa sărbătoriţi au fost deputaţii şi senatorii români, la Roma, în ziua de 12 Noembrie 1891, când au depus o coroană la mormântul Regelui Victor Emanuel, cu cel mai impozant ceremonial. Atunci am depus la coloana, lui Traian o placă de bronz comemorativă. La întrunirea deputaţilor şi senatorilor conferenţiari români, italieni,, francezi, spanioli, portughezi, elveţieni din Geneva şi francezi din Belgia, convocaţi de mine, ca secretar general al secţiunei române interparlamentare, la hotelul Albago de la Pace, unde domiciliara la Roma, pentru a hotărî în ce ţară să ţinem viitoarea cuferinţă de la 1892, Viena susţinută de triplişti a fost respinsă, iar noi toţi am votat Berna, unde eram asiguraţi că aci vom găsi respectul sacru al liberei noastre dorinţe. A doua zi punându-se la vot in şedinţa plenară, noi am isbutit cu 167 voturi contra 47, adică 167 voturi pentru , Berna şi 47 voturi pentru Viena. Cu această ocaziune deputate francez Jules Gaillard, una din, celebrităţile culturii franceze a cetit poezia, lui, dedicată gintei latină, în care Jules Gaillard a obţinut la concursul general anual din Paris trei premii la litere, ştiinţe şi la şcoala normală superioară, în care menţiona, ca făcâţid parte din această ginta mimai Italia, Franţa, Spania, Portugalia, gintele latine din Belgia, Elveţia şi Statele Unite ale Americii Ţara noastră, avangar Ida gintei latine dela gurile DumI nării, nu figura aici. In urma cuvântării mele ex- plicative d. Gaillard a adăugat la poezia lui următoarele opt versuri : „Des bords dn Borne boit Vonde altiére du libre „Saluons Bucarest prés du Danube bleu ,,Comme le sol latin la Roumanie est libre „Offrons â nos cadets l'eau, le gel et le feu. „Leur chair este un granit qui brave toute eritaille . ,,Dans les rennes les sang f roule aussi du soleile , Mais justice est pour eux plui nobles que bataille „Du droit il prennent le conseil Rome 17 Nov. 1891. După citirea acestor versuri am mulţumit d-lui GaţUnuti fi îmbrăţişându-i toţi cei de fufă in cap cu V. A. Ureche, nejiu aplaudat cu căldură exclamând: ,,Vive notre soeur la Roumanie, Vive la race latine Apoi toţi, francezi, italieni, români, spanioli, portughezi, belgienile, şi-au dat acolade frăţeşti. Iată ce cuprinde scrisoare acestui mare şi nobil filo-rotttân, scrisă în limba franceză şi tra«dusă în româneşte: ... Roma, 30 Angust 1891 1 D-lui Dimitrie C. Bubuletcu I Deputat X Bucureşti Scumpe coleg ,,'Am primit scrisoarea dv., şi vă mulţumesc l iţ numele corai„tetului. Vă voi trimete la, sfâr» „şitiţl acestei luni cartea de ne„cunoaştere, programul şi regu« „la mentele. . Precum am avut onoare de „a face cunoscut colegilor dv, „considerăm sosirea dv. la Roţua, I „ca reîntoarcerea unor fraţi I „scumpi, in urma unei absenţe „îndelungate şi suntem mândri „de a vă revedea nevoi, demni ..descendenţi al acestui tare „neam latin, care a stăpânit Jn„mea prin armele sale şi care ar „dori acum să fie iubit de jus« „tiţie şi de bunăvoinţă. Am fost „mereu amicul şi admiratorul „dv. şi primul meu discurs *suT „pra politicei externe în Camera . ..italiană, a avut onohrea de a fi J „publicat în toate ziarele dv. A„ceasta dovedeşte că sentimentul „meu nu este un fruct de ocaziune ci adevărata manifestaţie „a sufletului meu. .Primiţi, etc. (ss) B. PANDOLFI’’ La Roma s’a făcut prima noastră recunoaştere etnica ca popor de gintă latină, dar sancţionarea definitivă a fost săvârşită de comitetul Societăţii : „L’Alouelf de la race latine”, ciocârlanul’ cu sediul la Paris, pe lângă care sunt alipite toate popoarele de gintă latină. D. C. Butculescu Presa Latină în România Găsi-vor la, noi, aşternute în cale, Confraţii şi fraţii latini, Sub paşi, doar chilimuri ţesute ‘n petale De roze, garoafe şi crini• Simfonic, şi codrii, şi păsări, şi vântul, Şi apele toate în cor, Cânta-le-vor Doina, născută ‘n pământul Acestui mult trudnic popor. Dar, Doină iubită, d'ast'dat' nu mai plânge ! Ascunde'ţi în solul natal, Litania tristă, ce ‘n lacrămi şi sânge '■ Grefă un rapsod genial. Ridica spre soare, avântă spre stele, Un imn de salut bucuros. Bastilii sinistre cu negre zăbrele Azi zac prăbuşite 'n glod jos-Fii mândră-a mea ţară că ‘n cruntul masac, Stârnit de al vrei venin, Păstraşi ca vesta la nestins focul sacru ■ In veşnicul templu latin. Ah, Doină, primeşte-i c'un cântec de slavă Pe solii ce oaspeţi avem: Sunt magii ce'n miere schimbar'o otravă Ce rău ne dară să bem. George Ranetti MAFIA CROGI (Gazetta di Puglia) ÄU JULES BERTANT Iriyffr Tenuis^ BERTRAND FOüRCADET (Agence Ha-as) JACQUELINE RICHARD Revue de I’Anitiqne Utte* f