Universul, noiembrie 1927 (Anul 45, nr. 255-279)

1927-11-02 / nr. 255

O idilă D. ministru de finanțe a pre­gătit un­ proiect de lege al că­rui obiect este : Controlul pre­ve­ntiv al mânuirei banului pu­blic.­­. ., Este cazul­' să izbucnim cu o răsuflare ușurătoare, strigând: In sfârșit"., In sfârșit vom avea controlul dacă nu cumva, după bunul o­­biceiu al pământului nostru atât de din belşug înzestrat, vom avea încă o lege fără aplica­­ţiune. Dar să nădăjduim că de astă dată, cel puţin, va fi alt­fel. Dacă această lege binefăcă­toare vine chemată de nesfâr­şita serie de jafuri a banului public, pe toate acestea să le binecuvântăm. Să trimitem apla­­uze celor cari au vârât braţele până în coate în toate lăzile publice, să împletim cununi pen­tru cei cari, furând cu toate ne­­ruşinările aplicate, au deşteptat în fine şi-a desnădăjduit o opi­­niune publică impasibilă până la vinovăţia criminală. Cele din urmă descoperiri ale anchetei de la „Monitorul Ofi­cial“ sunt de un interes idilic. Căci ce voiţi mai îngeresc colţ de lume, de­cât acela în care o instituţiune, pe lângă că putea funcţiona matematic dar încă procura celor cari o diriguiau, zilnice milioane, pentru satis­facerea tutulor dulceţilor vieţei. Unul juca cărţile pe socoteala Casei­ Statului. De câte ori zeul ingrat al „ghinei" îl atingea cu aripa lui pustiitoare, suna tele­fonul la instituţia din Bulevar­dul Elisabeta şi cerea Casa. Iar ghişeul binecuvântat plătea­­ cu o regularitate fără greş datoriile care în 24 de ore deveneau exigi­­bile. Căci un om de onoare este da­tor să achite în 24 de ceasuri datoriile din joc de cărţi, chiar dacă ar fi să fure pe statul­­chiabur. Altul îşi d­ădea vile şi palate. Când arhitectul, sau taseronii deveneau exigenţi, iar la sfâr­şitul săptămânei lucrătorii tre­buiau plătiţi, toţi erau achitaţi cu o punctualitate care făcea cinste acestor perfecţi oameni de cuvânt. Un al treilea era amator de vii. Viticultura modernă şi post­­filoxerică îl atrăgea ca o fată­­ morgana, de aceea cumpăra vii în regiunea celor mai reputate dealuri şi dădea tărei instala­ţi­uni demne de cele mai vestite podgorii ale lumei. Dar viile costă mult, iar pă­timaşul slujbaş avea parale pu­ţine !.... Nu face nimic, dacă el nu era bogat, în schimb era bogat „Monitorul Oficial". Gene­roasa Casa a instituţiei Statu­lui, îşi deschidea baerele pungei şi prezentând-o domnului său funcţionar îi spunea : „Vă rog nu vă jenaţi ; luaţi cât vă tre­buie". Din acest punct de vedere n’a fost în România Casă mai cu­rantă şi mai cinstit plătitoare de­cât Casa „Monitorului1" din Bulevardul Elisabeta. Dacă atâtea alte Case ale sta­tului lăsau mandatele în­ sufe­rinţă, dacă furnizorii nu erau plătiţi cu anii, dacă lefurile nu puteau fi achitate câte 0 lună şi două, „Monitorul Oficial" a fost cu totul de o altă trampă. Chiar noaptea, la cele mai inso-i­lite ore, la 2, la 3, la 4, dacă înaltul demnitar încerca o pa­gubă ori­cât de mare, o sută de mii, două sute, o jumătate de milion, nu era nevoie de­cât de timpul strict necesar pentru desprinderea transmiţătorului telefonului şi obţinerea comuni­­carii cu Casa „Monitorului Ofi-­ cial‘‘. Allo ! allo ! câteva vorbe­­ convenţionale şi imperative, iar peste o jumătate de oră suma cerută era pe masa verde. Şi acum d. ministru de finanţe­­ vrea să sfarme farmecul acestei­­ feerii. ...Păcat! Constantin Bacalbaşiu .1 Atentat contra preşedintelui republicei greceştiO manifestare a Soc. „Cultul Patriei“ ’Atena, 31. (Hadev).— Duminică la amiază.­ în momentul când Preşedintele fSepM&li« d­i Ccnrîuri&tfisg ieşea de la CQnqc*es?.32 ps­ima» râîer, îîîir&mSi în loca­lul palatului munici­pal, un tânăr a tras un glonţ de revolver asu­pra automolistului pre­sidenţial. Glontele spărgând geamul, şi-a­­ pierdut din forţă, ast- I fel că a atins numai fruntea preşedintelui . Conduriotfass rănindu-­ I fără gravitate. Preşe- I dintele a fost imediat I transportat la o clinică apropiată, unde a pri- I mit primele îngrijiri. Atentatorul, arestat­ imediat, a fost scăpat cu multă greutate de furia mulţimii care a voit să-l linşeze. * Atena, 31 (Rador). Pre­şedintele republicii a primit imediat după atentat pe mem­brii guvernului, care l-au fe­licitat că a scăpat de odioasa încercare de asasinat. înalţii funcţionari, şefii mi­siunilor şi conducătorii arma­tei s’au înscris în registrele deschise la palatul Preşiden­­ţiei. Populaţia manifestă cea mai mare indignare. * Atena, 31 (Rador). — Pri­mele cercetări ale poliţiei au stabilit, că atentatorul se nu­mește Zaviris Gussios, de pro­fesiune chelner, originar din Larissa. Venit la Atena acum două săptămâni, a fost inter­nat într’un spital, unde s’a vindecat de o boală de urechi. Foarte tânăr, pare a fi deze­chilibrat. In valiza sa au fost găsite mai multe scrieri co­muniste. Atena, 31 (Rador). — Asea­ră s’a publicat un buletin me­­dicial, anunţând că rana pre­şedintelui afectează pielea din regiunea froniaia. m­onteie a provocat o uşoară fractură a osului frontal. Preşedintele a suportat foarte liniştit uşoara operaţie la care a fost supus. Starea sa este excelentă. ULTIMUL BULETIN MEDIC­AL Atena, 31. — Rectorul Univer­sităţii, profesorul chirurg Ale­­vizatos a făcut o nouă interven­ţie chirurgicală preşedintelui republicei la tâmpla dreaptă. Ultimul buletin spune că sta­rea d-lui Conduriotu­s este ina­­fară de orice pericol. » CUM S'A SAVARSIT ATEN­TATUL Atena, 31. — Atentatul a avut loc la orele 11 a. m. Atenta­torul după ce a tras un glonte, a încercat să tragă din nou, dar a fost împiedicat la timp. CE DECLARA ATENTATORUL Atentatorul Zaviris Gussios a declarat instrucţiei că el a fă­cut aceasta într'un moment de supremă desperare din cauza lipsurilor şi a sdruncinării să­­nătăţei sale. Autorităţile au stabilit că a­­tentatorul este comunist. Autorităţile sunt pe urmele descoperirei unui complot co­munist. In automobilul prezidenţial a fost găsit glontele tras de asa­sin. D. CONDURIOTTIS Ce scriu ziariştii şi scriitorii cari au luat paria la «pul presei latine D. Eugisne Montiert, distinsul­­ scriitor francez, a publicat în Journal des Débats, următorul articol: Congresul s-a deschis un en- ■ tusiasm. Ne răsunau încă în urechi a­ , clamaţiile ce ne-au întâmpinat , pe pământul românesc la Turg­­­ei-Severin. Aci se văd vestigiile­­ unui pod pe Dunăre construit de împăratul Traian, ruinile unui turn roman şi pietrele fu­nerare ale legionarilor romani. Această veche cetate a rămas latină dealungul veacurilor. A­­­­bia coborîţi din tren, am fost , primiţi de fetiţe în costum na­­ţional cântând în cinstea noas-­­ tră cânturi de bun venit. Şirul automobilelor noastre trecea pe sub arcuri de triumf şi alu­ l necau între două garduri de­­ oameni entusiaşti, fericiţi, cari ne băteau cu flori. Peste tot nu- i scripţii de bun venit. La feres-­­ tre, la balcoane, covoare în cu­lori vii atârnau în semn de săr­bătoare. Nu mai eram noi, e­­ram înălţaţi deasupra noastră Înşişi. Primirea aceasta ne miş­­case până la lacrimi. Oamenii simpli ce ne înconjurau, cari voiau să ne strângă mâna, că­lăreţii ţărani veniţi să ne va­dă din depărtările vetrelor lor, toate strigătele, toate uratele, toată această mare însufleţire de dragoste pentru Franţa, ne inspira tot pe atâta farmec cât şi surprindere. Şi vraja începu­tă la T.­Severin, a durat tot timpul călătoriei. Vraja venea de acolo că fiind aşa de departe de ţările noastre,­­ nu ne simţeam streini sau exi-­­­laţi. In această Românie des­părţită de Franţa de întinse te­ritorii, de atâtea ţari, de atâtea popoare, de atâtea rase, ne re­găseam într'o altă Franţă. Bărbaţii şi femeile erau com­patrioţii noştri, vorbeau limba noastră la regina şi la micul legeam ca şi cum ne-am fi a­­flat între amici la Orléans sau la Paris. Şi ia­tă-ne porniţi într’o călă­torie admirabilă, într’o ţară un­de nu puteam întâlni nici una din greutăţile cari te opresc în străinătate, ci ca şi cum am fi făcut o plimbare în Poitou, în Vosgi, sau în Bordelais. După frumoasele zile ale­­ congresului, in Capitală, unde , am fost sărbătoriţi de „Univer-­­ sul" marele ziar pe care-l con- l duce d. Stelian Popescu, de mu-­­ nicipalitate şi de toate asociaţii­le de presă, cari, perfect organi­zate în România, posedă, un su-perb imobil într'o stradă princi­pală din Bucureşti, după aceste frumoase zile, un tren special ne-a purtat vreme de-o săptă­mână din Dobrogea la graniţe­le iugoslave, prilej­uindu-ne să vedem toată partea meridiona­lă a României. Nu voiu vorbi de recepţia fia noastră la regina şi la micul rege, într'o dimineaţă, la Si­naia, rămasă pentru mine de-o melancolie şi de-o nobleţă infi­nite. Nu voiu descrie castelul în peisajul romantic şi frumoşii munţi acoperiţi de brazi, nici Braşovul unde am văzut ju­când femei în costum merovin­­gian. Nu voiu vorbi nici de câm­piile de petrol, de înaltele sonde în peisajele sumbre, căci vreau să insist asupra a trei specta- cole ce mi-au părut cele mai curioase. Suntem pe Dunăre într’o di­mineaţă ceţoasă şi răcoroasă. Brăila se depărtează şi în cu­­rând dispare. Iată-ne printre insule, insule joase, acoperite cu o vegetaţie tristă, arbori limfatici cu frunză de un verde spălăcit, sălcii bol­năvicioase şi mărăcini salibezi. Am părăsit vaporul şi am cobo­­rît într'un fel de dulce, navigând acum într'o apă aproape moar­tă într’un peisagiu de o ciudată sălbăticie. Pescari bărboşi cu căciuli în cap, ruşi ce trăesc pe aceste insule de un veac, aruncă năvodul şi-l scot afară încărcat de peşte, mult peşte. Sunt pes­căriile statului de la Filipoiu, unde apele sunt cele mai pline de peşte după pământ. Şase luni pe an apa acoperă în în­tregime insulele din cari nu se mai văd atunci decât vârfurile sălciilor. Debarcăm pe una din aceste insule. Vremea e umedă şi tristă, dar guşti aci o astfel de odihnă, o existenţă aşa de singuratecă, în­cât mulţi dintre noi, plecând simt un misterios regret. Altă dimineaţă, mergem pe o cale de drum de fer, trecând încolo de magazii şi docuri. A­­jungem înaintea unei construc­ţii primitive pe care o încon­jură muncitori şi femei. Ne fa­cem drum printre ei şi la­­ ceasuri intrăm într’o cuşcă sus­pendată de un cablu de oţel unde ne aşezăm pe bănci de lemn. Coborârea e vertiginoa­să. Pe urmă o viziune extraor­­din­ară. Suntem în salina dela Slănic. Este o imensă sală sub­terană de proporţii uriaşe, ce te duce cu gândul, prin măre­ţia ei nemăsurată,, la antichita­tea cea mai îndepărtata, la Ba­bilonieni, la Faraonii Piramide­lor, sau la un vis dintr’o altă planetă. De aci, coborâm pe o scară monumentală de o înăl­ţime prodigioasă, cu treptele săpate numai în sare, într-o catedrală fabuloasă, din cale­a­, fără vastă pentru oameni, dis­proporţionată, ne mai­pome­nită. De-a lungul acestor pereţi u­­riaşi se înşiruiesc dungi regu­late, şi sarea aceasta pare a fi de marmoră. Din când în când blocuri imense se desprind şi se sfarmă cu un zgomot formi­dabil. Privim înmărmuriţi în jurul nostru, ne simţim trans­portaţi într’o lume imaginară şi când ajungem sus, la lumină, ni s’ar părea că am visat dacă n'am strânge în mâinile noas­tre bulgărele străveziu de sare, pe care l-am cules adineaori de jos. Voi termina acest articol cu o amintire din cele mai recente ale plăcutei mele şederi în Ro­mânia. Era la o serbare câmpe­nească la Breaza. Acolo la două­zeci şi cinci leghi de Bucureşti, toate femeile, ţărancele şi prin­ţesele, poartă delicioasa bluză românească brodată toată şi pe cap un barş roşu. In ziua a­­ceea au defilat pe dinaintea noastră o sumedenie de care şi era o privelişte naivă şi pură Zidarul pe carul său ţinea mis­tria în mână, dulgherul mâ­­nuia rândeaua. Unii făceau mo­bile, câteva fete brodau. Şi mai era un car în care fe­meile legănau prunci şi altul în care torceau. Era carul ţesăto­rilor, acela al culegătorilor de struguri şi chiar acela al băncii populare, unde se vedea în ju­rul unei mese un consiliu de administraţie cum se cade şi nevinovat. Atuoi a mai defilat o turmă de oi cu câinele şi păs­torul. Şi am simţit o plăcere desăvârşită zărind aceste sufle­te încântătoare şi simple, stre­ine de orice corupţie şi cari îşi îndeplineau munca cu voio­şie. Oamenii aceştia erau fireşte nobili şi am văzut la Breaza ţă­răni sărutând mâna doamnelor, fără nici o afectarie, cu o ele­ganţă­­ nesilită ca în cel mai dis­tins salon. Ne-am dus în România fără vre-o idee preconcepută. Ne-ar­ dus acolo ca să găsim ’latini Am găsit într'adevăr, şi asocia­ţi­a de presă latină pe care rr ţi-am închipuit-o ca ori­care al­­ta, îmi pare acum o asociaţie cum nu există alta. Virtutea a­­cestor congrese a devenit pen­tru mine vădită. Acela dele București, pentru orice om ne­prevenit, l-a dovedit într'adevăr în mod strălucit. -----r—rr-n * □-----------■- . Tacticii guvernului sovietic Amânarea conflictelor armate ca statele burgheze Paris, 31. (Rador).— O telegramă dist­riga ensanfăg că in actuala seniwne a parlamentia­­. I iui sovietici care are­­ loc la Leningrad, c©­­neisaruS pentru aface­rile străine Kharakan, a afirmat că tactâca guvernului sovietic urmărește întârzierea unui conflict armat cu ţările burgheze, — so­vietele niedori­nd răz­boiul în prezent. So­vietele speră să con­trabalanseze influenţa britanică, câştigând pe americani prin o­­ferte economice privi­legiate. Deasemeni, sovietele speră să pro­fit® de dificultăţile M­arei Britanii în colo­nii, cât si de dificultă­ţile peşterilor eurone­­tie în Asia. Sovietele vor încerca să provoa­ce popoarele asiatice împotriva europenilor. Privitor la relatăvini­­te ere Franţa, comisa­rul Kharakan a arătat că mai există un peri­col anti-sovietic, cu í©úta , aranjamentele Ciarî au survenit intre timp. Eu este exclusă posibilitatea ruperii relațiu­nilor cu această tară. D. Litvinof, luând cuvântul, a calificat absurdă atitudinea gu­vernului francez în chestiunea Rakowsky. ------------□ v □---------­Barcă l© vită de vapor — 20 DE VICTIME — New-York, 31 (Radar). — O corabie cu pânză s’a ciocnit cu vaporul italian „Presidente Wil­son­’ din cauza cefei foarte groa­se. Se crede că 20 perosane din echipagiul corăbiei au pierit în valuri. ------------□ * □------------• Io Mara o li­iste Paris, 31 (Rador). — Biroul de presă albanez din Tirana desminte zvonurile despre izbucnirea unei răscoale în Albania de Nord. In toată ţara domneşte li­nişte perfectă. FÎLAU! Vom sărbători în curând zece­­ ani de la unirea Basarabiei. Par’c'a fost ori! La apelul fraţilor martiri­zaţi de ruşii de altădată şi a­­meninţaţi cu gâtuirea de ruşii de astăzi trupele române au trecut Prutul, i-au liberat, i-au mântuit. Prutul nu mai este hotar între cele două părţi pe vecie nedespărţite ale frumoasei şi mândrei Moldove. In centrul Chişinăului se ri­dică monumentul lui Ştefan cel Mare, simbol al drepturilor noastre imprescriptibile asu­pra Basarabiei. Ce păcat că a­­niversarea de zece ani nu gă­seşte în picioare monumentul Comemorării Unirei, iniţiativă luată din primele timpuri după fericitul eveniment ! Poate că au lipsit mijloacele , poate că chiar dacă preşedintele comi­tetului, d. Halipa, ar fi vorbit mai puţin şi ar fi lucrat mai mult, opera n'ar fi fost încă gata, deşi unii cred că dacă s’ar fi cheltuit pentru ea o par­te din sforţările şi fondurile ri­sipite pentru scopuri electo­rale astăzi Chişinăul ar fi pu­tut s‘o slăvească ; fapt este că străinii şi înstrăinaţii îşi dau cu cotul şi ‘şi fac cu ochiul când vorbesc de monumentul Unirei, încântaţi de această în­târziere. Aniversarea apropiată se va mulţumi însă cu altă manifes­tare a românismului reînviat între Prut şi Nistru : sufletul românesc e una de la un capăt la altul. Tocmai de aceea se cade să-l uşurăm de orice nemulţumiri trecătoare, izolate. Aşa, de pil­dă, dacă ne gândim la străda­niile basarabenilor pentru as­­vârlirea dominaţiunei ruseşti, nu se poate să nu ne aducem aminte de curajul organiza­­ţiunilor militare moldovene. Românii din armata rusă, pu­­nându-şi capul în joc, au aju­tat­ eroic Unirea. Dar printre ei se găseau şi invalizi. La ştirea că Basarabia se îndreaptă spre Ro­mânia, unii au fugit din spi­tale, cu rănile nevindecate, au muncit, au luptat. Ceva mai mult doi din ei au fost depu­taţi în Sfatul Ţării şi au votat Unirea. Şi-au văzut visul cu o­­chii. Aceşti invalizi primeau de la ruşi pensia gradului. De la noi nu primesc nimic ! Unul e într’un sanatoriu de tubercu­­loşi ; altul, cu averea pierdută atunci, nu’şi poate creşte copiii. De sigur, comisia de pensii de la Finanţe nu i-a putut ajuta, fiindcă legea n’a prevăzut ca­zul. Dar s’a depus odinioară în Cameră un proect, ca invalizii de război din armata rusă cari au votat unirea în Sfatul Ţării să primească pensia gradului. Aprobat de consiliul de miniş­tri şi de consiliul legislativ, proectul totuşi a amorţit acolo. Şi se făcea atât de puţin ! Parlamentarii vor găsi oare mijlocul să-l trezească ? Ştim că basarabenii ar fi gata să-l ia în braţe. Trebue să-i ajute toată lumea. Repede, cât mai repede. Aniversarea Unirei să ne gă­sească în plină lumină fără Umbre fără, nici o umbră. Don Jose —• O candelă la mormântul Eroului necuscut O candelă aprinsă la mormânt e simbol de nemurire ; făclie de veghe pentru sufletul celui care pluteşte pe alte tărâmuri; sem­nul dragostei neîntrerupte că cel plecat trăeşte în aceeaş înfrăţire cu cei de aici. Dar pentru „Eroul necunoscut" înseamnă ceva mai mult. Veneraţia ce se cuvine ce­lui care întruchipează jertfa unei naţii. Şi această grijă, de a-i aprinde la mormânt o can­delă a pornit de la „Cultul Pa­triei". Solemnitate a fost Duminică dimineaţa. I­ume multă, trupe din garni­zoana Bucureşti şi şcollile au luat parte la pioasa manifestare din parcul Carol. Din numeroasa asistenţă, no­tăm pe d-nii miniştri ţ. g-ral Paul Angelescu, T. Inculeţ, Const. Bră­­tianu, I. P. S. mitropolit Pimen al Moldovei; d. Nicolaescu, pro­f. pr­of. Marin Ştefănescu a­­ vorbit apoi, de pe terasa mu­zeului militar, Asociaţia „Cultul Patriei" a ţinut să arate şi prin fapte, nu numai prin vorbe, ce este dragostea de patrie. A aprins­ această candelă, care să ardă­ continuu la mormântul aceluia, care simbolizează tot freamătul, sufletului de român. Să îngrijim­ şedintele Senatului, d-nii gene­rali Presan, Mărdărăscu, Mirces­­cu, Petala, I. Popescu, V. Popes­cu, Alimănescu, Dumitrescu, Sârbu, Rudeanu, Cihoschi, Broş­­teanu, Scodrea, Dragu, Condees­­cu, Nicoleanu, comisar regal Ca­­rapancea, R. Seişanu, col. Ne­­greanu, M. Berceanu, maior Va­­siliu ş. a. D-nele Stelian Popes­cu cu d-ra, Piat, etc. ■ P. S. arhiereu Ciosu, păr. po­­tropop Vintilescu şi doi diaconi au oficiat un serviciu religios. A urmat aprinderea candelei. A fost un moment impresionant. In vreme ce muzica militară in­tona imnul „Eroului necunos­cut", toată lumea în genunchi aş­tepta să scânteeze lumina. D. ge­neral Presan dând onorul, s-a aplecat în genunchi şi a aprins candela, care va arde continuu­ de acest mormânt şi în jurul lui să jurăm că ţara va fi ferită de frământări. Să o vedem ridicân­­du-se, cum se ridică flacăra din candelă. De executarea lucrărilor aces­tei candele s-a ocupat d. maior ing. Vasiliu. Candela arde cu gaz aerian, un cuvânt de deschidere, fixând doctrina „Căitului Patriei“. D. Vasile Militaru a citit im-­ nul „Cultului Patriei”, conferinţa d-lui prof. DR. G. MARINESCU D. prof. dr. G. Marinescu a vorbit despre Cultul ştiinţei şi al patriei. După ce defineşte ştiinţa că e o formă de cunoştinţă ce urmă­reşte descoperirea adevărului, prin stabilirea raportului dintre două fapte, un instrument al progresului,­afirmă că e în ace­­laş timp şi cea mai înaltă perso­nificare a patriei, în care inter­vine unitatea de rasă şi limbă, obiceiuri şi aspiraţii. Patriotismul pe măsură ce cre­şte şi se aprofundează permite o c­uno­aştere mai 'naltă a persona­lităţii patriei. Ideea de patrie a inspirat şi desăvârşit atâtea ope­re mari, a făcut să vibreze atâ­tea inimi generoase. D-sa a dat pilda multor băr­baţi de ştiinţă, cari au fost in acelaş timp şi mari patrioţi. Ast­fel Arhimede, marele matemati­cian, a organizat apărarea Sira­­c Cuzei, ţinând în loc, timp de 3­0 ani, armatele romane. Galileu,­­ Lavoisier, Nobel, Pasteur sunt apostoli ai ştiinţei,, cari s'au sa­crificat pentru binele patriei şi al umanităţii. Pasteur e cea mai înaltă şi nobilă manifestare a ge­niului omenesc. In fiinţa lui s'au îmbinat ca într'un tot armonios cultul ştiinţei, al patriei şi al u­­manităţii. El spunea : „Dacă ştiinţa nare patrie, omul de ştiinţă trebue să se gândească mereu la tot ce poate face gloria patriei sale. In orice savant mare veţi găsi un mare patriot". Conferenţiarul dă exemplu din activitatea de apostolat cultural a lui Gh. Lazăr, care a suferit atâta, pentru că voia să risipeas­că întunerecul. Să căutăm să cultivăm ştiinţa, morala şi patriotismul, căci dacă aceste 3 energii se risipesc asis­tăm la disoluţia societăţilor. * Sau executat apoi marşul „Cultului patriei“ şi cântece populare de corul elevelor şi ele­vilor de la Conservator, ai clasei d-lui Ştefan Popescu. F­estivalul s'a încheiat cu „Ser­gentul" de Can­deli a cântat ad­­j­mirabil de baritonul Jean Atha­­nasiu dela Opera română. — c. ş. _ Srat­area preşedintelui Asociaţie­­­i Un an Sala înfiinţarea asociaţiei „Soitul Patriei“ Dupa am­azi, membrii „Cultu-­ lui Patriei“ s'au întrunit la se­diul asociaţiei (str. Cobălcescu)­ unde s'a făcut darea de seama­­ asupra activităţii în primul an­­ dela fiinţare. D. Marin Ştefănescu a făcut o expunere asupra activităţii aso­ciaţiei, care a luat fiinţă la 14 octombrie 1926, cu scopul de a strânge rândurile sufletelor cu­rate pentru cultivarea sentimen­tului de dragoste către patrie. Până acum, s'au publicat diferite broşuri, s'au înfiinţat secţii în provincie. Sunt înscrişi 2060 membri. S'a aprobat raportul cenzori­lor asupra gestiunii comitetului şi s'a premiat poezia d-lui Va­sile Militaru, imnul „Cultului Patriei“, cu 10 mii lei. O distinc­ţie s'a acordat d-lui col. Hara­­lamb Constantinescu pentru altă poezie, oferindu-i-se o statuetă de Dimitriu-Bârlad. Festivalul de la Ateneu Seara, la ora 9, a fost un festi-­ soc. simfonică „Muzica", dirijaţi val artistic la Ateneu. S'a des­ de d. I. Niculescu, chis cu Imnul regal, executat de D. Marin Ştefănescu a ţinu m­ai Mite. mii uri iitrE § 1 siEfilii li iii In legătură cu fraudele comise prin falsificarea ordonanţelor de plată surprinse la ghişeul casie­riei centrale din ministerul de finanţe, ni s’au dat din partea organelor de conducere ale aces­tui departament următoarele re­laţi­uni : Fraudele nu s’au comis la mi­nisterul de finanţe. La casieria centrală un individ s’a­­prezentat zilele trecute cu 3 ordonanţe spre încasare. Ordonanţele erau emise de mi­nisterul agriculturii şi domenii­lor pe numele unui anume I. Georgescu. Obiectul plăţii îl formau , pentru una din ordonanţe pre­ţul măsurătorii unei moşii, iar pentru celelalte cheltuielile de întreţinere a unui imobil aparţi­nând ministrului de domenii Una din ordonanţe a putut fi încasată; când însă au fost pre­zentate şi celelalte două, casie­rului central i s’a părut ceva suspect atât în atitudinea indi­vidului care se prezentase la ghi­şeu, cât şi în modul cum erau ti­cluite ordonanţele. Văzând pe casier examinând îndelung şi cu atenţie ordonan­ţele, individul, ştiindu-se cu musca pe căciulă, a rupt-o la fugă, abandonând ordonanţele în mâna casierului contra. Acesta a reclamat cazul supe­riorilor săi, iar aceştia au sezisat parchetul. Din cele de mai sus, reiese clar, că fraudele au fost desco­perite numai, dar nu şi comise, de către funcţionarii ministerului de finanţe, cum s’au grăbit să relateze unele ziare, care au exagerat şi cuantumul sumelor atunci când au scris, că se cifrea­ză la un milion. iul „praf Luni dimineaţa, s-a continuat instrucţia cazului Manoilescu.­ D. maior raportor Pruteanu a im­­terogat la Jilava pe fostul subse­cretar de stat, iar d. general Ju­­jescu, comandantul pieţei Bucu­reşti a interogat pe d. It.-colo­­nel Theodorescu, din aviaţie, în cabinetul comisarilor regali de la consiliul de război al corp. 2 ar­mată, unde bănuitul e ţinut sub pază. Se lucrează cu multă asidui­tate, totuşi se pare că instrucţia judiciară a afacerii va întârzia şi săptămâna aceasta. Comuniști ens'lezi la serbările din Leningrad Londra, 31 (Rador). — O sută de comuniști englezi s’au îmbarcat eri pe un vapor ru­sesc, plecând la Leningrad spre a asista la serbările ani­­versării de zece ani a regimu,* lui sovietic. 4

Next