Universul, ianuarie 1928 (Anul 46, nr. 1-24)

1928-01-01 / nr. 1

In pragul unui an nou c­u ziua de astăzi se înch­ee anul. ,­­ . x . Mul­tă lume se întreabă în pragul anului nou : Ce ne va aduce viitorul ? întrebarea e firească. Ea por­neşte din adâncuri sufleteşti, dovedind că omul stă pururea întrebător în faţa viitorului. Viitorul însă nu se destăinuie nici­odată şi nimănui, decât poate celor înzestraţi cu un simţ de­­ intuiţiune specială în raport cu evenimentele viitoa­re. Aceste evenimente se pot deduce însă şi din împrejură­rile actuale, din faptele noas­tre prezente. De aceea, decât să stăm să facem filosofie de­şartă şi inutilă asupra eveni­mentelor viitoare, mai înţ«lept lucrul ar fi să muncim »uirui­­tor pe calea binelui, a reface­­rii ţării, a îndreptării reajun­suri­lor de astăzi, cu convinge­­rea că, astfel lucrând, pregătim ţării noastre şi nouă înşine, ca şi urmaşilor noştri un teren mai bun şi condiţiuni mai po­trivite desvoltării lor sociale ca oameni şi ca români. Dar pentru aceasta va trebui ca, în structura noastră sufle­tească şi intelectuală, să se a­­şeze­­disciplina sigură a unei voinţi ordonate pe calea con­structivismului social şi naţio­nal. Această stare de superb­i­tate evidentă se poate obţine insă renunţând la metod­e de până acum, dar mai als la farm­entismul cu care unii din­tre noi sunt prea ohicinuiţi. Independenţa personalităţi se crei­ază, desigur, prin Toncă organizată şi cu pricepere pres­tată în folosul tuturor, adică al societăţii. De această indepen­denţă avem noi încă nevoie cu toţii şi fiecare în parte. De aceea, în loc să privim­ cu filosofic viitorul şi, să facem speculaţiuni asupra luii, mai practic pentru noi şi pentru ţară ar fi să muncim fără pre­get, să ne sârguim in fapte bune, pentru ca din lanţul ac­ţiunilor noastre zilnice să se Înfiripeze verigă cu verigă a­­cest viitor. Numai astfel vom deveni voluntarii cari privesc cu încredere timpul ce vine, cu încredere şi fără teamă, pentru c&, în definitiv, cine munceşte cu cinst«, acela nu n poate fa­ce nici «U ownenl, aici de fap­tei« lor. Iată ca te poate gr­aii in pra­iul unui an nou. Alaiul sărbătorilor e­ra sfâr­șit­. A fost d­atul timp de re­culegere și destul prilej de pe­trecere. ---­---------------------— O mită a ţăranilor Menijin rodon­a Varşovia. — După ziarele stră­ine, o mişcare revoluţionară s'a petrecut în Ukraina: această mişcare a fost atribuită activi­­taţii opoziţiei ..trotzkiste". Dar după informaţiile primite direct din Galiţia o mişcare de acest fel s’a petrecut în realitate în partea de sud a Podoliei, cu singura deosebire că nu agitato­rii opoziţiei trotzkiste au provo­cat revolta, ci impresia produsă asupra ţăranilor ukraineni de achitarea lui Schwartzbard, uci­gaşul lui Petliura. La aflarea acestei ştiri, ţăranii s’au răsculat împotriva comu­niștilor ,ocupând chiar cu arme­le orașul Kamenetz. Mulțumită sosirii de ajutoare armata ro­șie a putut să reia orașul. Mari inumani la vampa Milano, 29 (Telegr. part.). — Din cauza vânturilor puternice din nord-est, părţi întinse ale oraşului Veneţia au fost inun­date. Chiar şi cuncscuta piaţă San Marco se află sub apă. Apele canalului Grande au trecut deasamenea peste maluri pricinuind pagube însemnate. Câteva vapoare s’au rupt din ancore. Victime omenești n’au fost. D. prof. Lupaş. IIliniştit o coniuăone reurelamiă Am publicat ieri scrisoarea prin care fostul ministru, d. profesor I. Lupaş, afirmă că nu r­rește a „plictisi publicul”, cu m­esi­­ -#a comenzilor de medicamente, care au stârnit în parlament şi în presă aprecieri neplăcute Se pare însă, cu­­m dezacord cu d. Lupaş, publicul simte ne­­voe să fie încă plictisit cu ex­plicaţii mai documentate, întru­cât cele date până acum, de­parte de a reuşi sa închidă ches­tiunea, s’au văzut urmate de propunerea unei anchete parla­mentare. Scrisoarea fostului ministru nui cuprinde şi o elegie pe rui­nele speranţelor ce-şi făcuse, de a urmări în faţa justiţiei pe as­curatorii săi. D. Lupaş zice: eram hotărit să le fac procese de calomnie, dar vai ! a intervenit amnistia şi mi-a suprimat orice posibili­tate. . . . Ne grăbim să liniştim pe foş­tii ministru şi să-i comunicăm, că are deechiea aşii» acţionilor bi calomnie, fiindcă le*®a re.~ centă a amnistiat delictele de !?lld.»eest» *&vâr?.te V&ne „noua ofensivă in parlament şi în presa Capitalei", de care se plânge d-sa, este ulterioară ri­ces­tei date şi poate fi lichidată în faţa justiţiei fără ură şi fără părtinire. „Apărătorul meu, un eminent avocat din Bucureşti“, care a dat d-lui Lupaş consultaţia in­vocată în scrisoare, îi va spune acelaş lucru, după ce va citi le­gea, iar la nevoe fostul minis-s tru va putea găsi avocaţi şi mai eminenţi cari să-i aducă pacea în suflet şi să-l invite la un tur de vals în pretoriul tri­bunalului, unde se vor putea desfăşura toate explicaţiunile, fără să „plictisească” publicul,­­care este dispus la orice, atunci când e vorba să se facă lumină, şi nu cer­ de­cât un singur lu­cru : termen scurt. -□ * Q. Fsaila bustul d-lui_Louis Marin Au mai subscris: D. general Radu Rosett­, în a­­mintirea profesorului francez Charles, mort zilele trecute în Capitală 100 franci Doroftei Ștefănescu Bazar­­gic 100 lei Suma din urmă 7650 fr. 200 lei Total 7750 fr. si 500 lei Noul ministru de externe al Argentinei D. de GALLARDO ---------□ * □---------­ ­lijeii germani esclusi din armata activa Berlin, 29 (Rador).­­ Minis­terul Reichswehrului a ordonat ■ă fie excluşi, din armata acti­vă, toţi acei cazi au participat la manifestaţiuni anti-constitu­­ţionale, întreaga armată va tre­bui să depună din nou jură­mânt de credinţă constituţiei R­atehului. Viteza trenărilor mmm ■ e ■ ei" is străinătate şi la noi. — Vitezele mari aduc economii şi uşurează transporturile. — Un nou sistem care va permite viteze de 150 —160 km. pe oră! Chestia vitezei are o impor­­tanţă capitală nn exploatam­ărilor ferate. Vitezele mari aduc economii şi uşurează mult tran­sorturile de pasageri şi de măr­fare locomotivele stau mai pu­ţin tmp sub presiune şi uzează apropre forţa lor normală — care nu, este depărtată de forţa lor maximă, — iar personalul poate fi mai restrâns. Se reali­zează aste economii la combus­tibil şi la personal, ţinând sea­ma atât ct­, timpul efectiv de serviciu, cât şi de timpul supli­mentar. VITEZA TURNURILOR straie • 1 Un tren, care parcurge o di*­­ttnţă X lo 8 ore, e mai costisi­tor de­cât un tren, care parcurge aceeaş distanţă in 4 ore. Aşa se şi explică pentru ce lo Franţa, la Anglia, în Germania, în Italia etc. direcţiile de căi ferate urmăresc acceleram vi­tesei trenurilor de pasageri, şi de mărfuri. la Franţi trenurile parcurg drovnţa Paris-Dieppe, (169 km) în 2 pre şi 18 m­, — fie o viteză «onercina, de 51 km. pe oră; distanţa Kria-Royau (526 km.) a parcursi di trenurile rapide «io viteză conercială de 68 kn. pe oră; distante, Paris-Ca­­lai e parcursă de rapidul de Mffd cu o viteză comercială de 92 km. tm oră; expresul de sud taf­­­feaui *i Dax »feetu y 'n Fleurs de 147,5X1 km. Si 20 au, — fi» o vi. VITEZA COMERCIALA A TRE­­NURILOR NOASTRE Pe când la noi vitezele comer­ciale ale trenurilor, așa zise exprese, ale trenurilor accelera­te şi a celor de marfă este mult inferioare vitezelor comerciale atinse în majoritatea ţărilor din Europa şi America. În deosebi trenurile noastre de marfă, care nu dispun de frână Westhinghouse, sau au­ sistem de frână modern, sunt condamnate să circule cu... lî £M. PE ORA VITEZA COMER­CIALA. Aceasta e una din prin­cipalele cauze a crizei transpor­tărilor. Se impune ca direcţia e. î. r. — In fruntea căreia se găseşte d. N. Teodorescu, care nu este numai un eminent technician, ci fi un economist, care cunoaşte toate nevoile vieţii noastre eco­nomice — să aibă la dispoziţie toate mijloacele necesare pen­­tru organizarea din punctul de vedere tehnic, a reţelelor prin­cipale, conforn cerinţelor mo­derne, care să permită accele­rarea con­tra­ct a vitezelor co­merciale. După cum­ am spus, numai prin obţinerea de viteze mari co­merciale, se va putea realiza e­­conomii simţitoare la combusti­bil şi la personal şi se va uşura considerabil transporturile. UN NOU SISTEM DE CALE PENTRU VITEZE DE 190 MIM KM. PE ORA In străinătate ce studiază un nou care se permite cir­­­cul­aţi­a trenurilor pe liniile ie- i rate cu viteze de 150—160 km. pe I oră! In loc de balast se va to­­t tinde pe c&le beton de dorn cm. grotima, care m fi acoperit cu i nisip fin. Se va eofcwtrui poete I &aaMt a dteceautfs“’«! «t t-tr* vor fi aşezate şinele: doui «tălpi longitudinali legaţi prin solide armaturi metalice. Se va aco­peri apoi totul Intr­ ud masiv de beton de 3 m. lărgime şi 50 gro­sime. Betonul va atinge astfel nivelul superior al stâlpilor pe care sunt aşezate şinele. Se va pune pe suprafaţa superioară a stâlpilor o materie izolanită cu scopul de a permite manevrarea semnalelor prin curenţi electrici. Aceşti curenţi vor circula în permanenţă în sine. R. Seişanu Mire d-nîffileMici şi Mcenici ““Belgrad. 29 (Telegr. part.). „ In şedinţa de azi a Scupcinai, şeful partidului democraţilor independenţi, fostul ministru Pribloavici, a atacat violent pe şeful guvernului, Vukloevici, din cauza articolului său, din numărul de Crăciun al „Neue Freie Presse“, in care primul ministru iugoslav scrie, că si­tuaţia internă a Iugoslaviei este perfect consolidată şi că cea ex­­ternă este foarte favorabilă. Pribicevici a declarat, că gu­vernul iaca o politică de sepa­ratism, favorizfind Serbia veche și oprimând teritoriile alipite. -------------------------------­ Milano, 29 (Telegr. part.). — Institutul seismo­grafic din Ben­­zandi anunță, că a înregistrat. Miercuri seară, un cutremur de pământ de lungă durată. Centrul cutremurului a fost 1» _i* distanță k­e 8.500 km. Trotzki spune că muncitorii din Rusia sunt cei mai nenorociţi Praga, 29 (Rador). —­­ Ziarul „Narodni Listă“ publică ui­ interview, acordat de Trotzkî co­respondentului din Moscova al acestui ziar. Trotzki a criticat cu asprime conduce­rea partidului comu­nist şi vorbind despre situaţia actuală a pro­letariatului, a afirmat că în nici o ţară mun­citorii nu sunt atât de nenorociţi ca in Ru­sia. Un savant american aduce elogii României­ ­ B. I. J. Labat spune că a fost profund impresionat de cele căzute în țara noastră . In­giarele ziar american „Wa­shington Star“ a apărut un elo­gios articol la adresa României, scris de renumitul savant şi profesor american J. J. Labat, directorul departamentului de limbi moderne de la Universitatea Georgetown. Reproducem din a­­cest articol următoarele părţi : „Acum un an un grup de pro­­fesori români a venit în Statele- Unite ca să afle, la faţa locului, m­ai mult despre acest pământ a­­tât de puţin cunoscut acolo. In timpul şederei lor aici au fost oaspeţii fundaţiei „Carnegie En­­dorment for International Peace“ şi ai multor instituţiuni cultu­rale. Porţile seculare ale univer­sităţii din Gaacgetown au fost de asemenea deschise distinşilor vizitatori. Mişcaţi de primirea călduroasă­­­ colegilor lor americani, profe­sorii români, la rândul lor, şi-au exprimat dorinţa să salute pe pământul lor pe unii reprezen­tanţi ai universităţilor americane. Nu mult după aceasta s‘a pri­mit aici o invitaţie oficială din­­«irten guvernului român». hx curând »*« orgaiTttitti ^ utl grup de profesori, studenţi şi studente, sub­­ auspiciile institu­­ţiunei „Carnegie Endowment”, iar la 30 iunie noi am pus picio­rul pe pământ românesc la Epis­copia Bihorului, după ce trecu­sem graniţa româno-ungară. Acolo am fost primiţi de un grup format din reprezentanţii oficialităţii române dela Bucu­reşti. Şi cu ei ne-am ocupat locu­ri într’un tren special, care a­­vea să ne poarte prin ţară ca oaspeţi, pe timp de trei săptă­mâni, ai statului şi ai acestui po­por generos. E necesară o serie de articole pentru facerea unui studiu asu­pra României, asupra acestei ţări frumoase, asupra isvoarelor ei de bogăţie naturală fără pereche, a­­cum­a poporului său atât de os­pitalier, asupra frumoaselor cos­tume ale ţăranilor, asupra obi­ceiurilor, asupra problemelor e­­conomice şi politice, Inte scopul acestui articol este numai acela de a ne exprima recunoştinţa faţă de ţara care ne­­făcuse o primire princiară, onorând astfel Statele­ Unire, cari cu câteva luni m­ai înainte întreţinuse cu entu­ziasm pe mult graţioasa Regină Maria. Druma noastră oprire a fost la Oradea Mare,­in Transilvania, si­tuată numai la o mică distanţă de frontiera ungară. Când trenul nostru decorat din belşug cu ghirlande de flori şi frunze in­trase în gară, a fost salutat cu puternice strigăte de „Ura!“ ve­nite din pieptul mulimei care fi­­xea peronul şi împrejurimile gă­rii. Imediat ce am apărut la uşi­le şi ferestrele vagoanelor noas­tre, o muzică militară a început să cânte cu multă tehnică şi mult sentiment imnul american „Star Spangled Banner“, după care a urmat imediat imnul naţional ro­­mân. Deabia se stinseseră notele a­­cestei muzici sacre, şi noui stri­găte de „Ura !“ au izbucnit, iar mulţimea ţinută la distanţa cuve­nită de poliţişti şi militari impu­nători, a năvălit de­odată spre vagoanele noastre cu mâinile în­tinse, mâini în cari se agitau steguleţe, batiste şi flori fru­moase Copil miei şi mai mari erau ridicaţi în brete peste capetele mulţimei, ca să poată vedea şi ei ,pe americani, şi ochii multor a­­dulti erau plini de lacrimi. Ova­‘♦‘anei« ■ ta n ^ m8î. î,Eilte minute, încetând numai pentru ca să reînceapa din nou cu aclamații si mai­ puternice. Cuvintele .Trăiască America" erau rostite tare în toate limbi­le. Părea un val de entuziasm care, începând de la ţărmul Mă­rii Negre, se rostogolea peste În­tinsul ţării şi umflându-se con­tinuu, se spărgea, în cele din ur­mă, la frontiera de nord-vest, la picioarele vizitatorilor uimiţi Şi această scenă a avut loc în cele mai plăcute împrejurimi. Gara avea peronul, faţada, să­lile de aşteptare şi coridoarele a­­coperite cu flori şi drapele, iar în mulţimea adunată, încântătoa­­re fiice ale României, purtând costumul naţional, dădeau nuan­ţe de mare frumuseţe acestei , scene” Savantul american aduce apoi elogii poporului român, care, în aceste părţi ale Europei, este un factor important al civilizaţiei şi al progresului. „România este o ţară de mare viitor, ea e santinela ci­vilizaţiei la porţile orientului şi toţii am rămas adânc impre­sionaţi de cele ce am văzut in această ţară minunată, locuită de un popor inteligent, munci­tor şi energic, capabil să joace un rol însemnat în aceste părți". — scrie eminentul sa­vant, d. J. J. Labat. Chestia optanţilor unguri din lideal şi afacerea Danzigul Chestia „Westerplance“. — Opinia a­lm Char „Journal de Geneve“ publică următorul articol sub titlul : Danzig şi optanţii. ,,Un glumeţ a spus că spre a rezolva deodată toate chestiunile supuse consiliului Societăţii Na­ţiunilor, ar trebui aşezaţi­ optan­­ţii unguri din Transilvania pe vaporul „Salamis“ şi transpor­taţi în Westerplatte. Aceasta ar fi aproape soluţia pe care a rea­lizat-o sir Austen Chamberlain. Chestiunea „Westerplatte“ care consistă în a şti dacă oraşul Dan­zig îşi va putea trimite funcţio­narii săi de poliţie în depozitul de muniţiuni polone, este în a­­celaş timp o chestiune de drept şi o chestiune practică. Pentru a putea găsi­ soluţiunea practică a dificultăţii, trebuia mai întâi ştiut pe ce bază de drept se gă­seşte chestiunea. Pentru acest motiv raportorul ceruse avizul a doi jurişti : sir Cecil Hurst şi M. Pilotti. Polonezii însă, în speranţa de a spori valoarea acestui aviz ju­ridic şi poate de a-l modifica, cereau ca afacerea să fie trimeasă mai întâi în faţa Curţei Interna­ţionale de Justiţie. Guvernul german, care tocmai trimisese la faţa Curţii af­acer­ii şcolilor din Silezia fi putut să refuze Poloniei ceasta favoare şi s’a declarat de acord, în conversaţiuni particu­lare prin organul d-lui Strese­­mann. Sir Austen Chamberlain însă a răsturnat întreg acest e­­dificiu. El a declarat în faţa Consiliului că, dacă, după ce s’a cerut avizul juriştilor eminenţi, s’ar mai trimite afacerea înain­tea Curţii, ar fi să se dea primi­lor experţi un vot de blam ne­justificat. Pentru cine ştie să înţeleagă, era vădit că d. Chamberlain, ca raportor în afacerea optanţilor, s’a bazat pe un memoriu a şease jurişti pe cari ungurii îl con­testă şi pe care voiesc să-l tri­­meată din nou în faţa Curţii internaţionale de justiţie pentru aviz consultativ. Tocmai acest lucru sir Austen n­u-l vrea cu nici un preţ şi i-a fost teamă ca să nu se creieze în afacerea Wederplatte’’ un precedent pe care ungurii ar fi putut să i-l o­­punâ în sesiunea viitoare. Ast­fel vedem că, în politica interna­ţională, toate afacerile chiar cele mai străine una de alta in aparenţă, sunt solidare. -□ * □­ C. Mussolini n’a pus condiţii Franţei Paris, 29 (Ilador). — In legă­tură cu bazele posibile pentru eventualele conversaţiuni fran­­co-italiene, „Petit Parisien“ observă că dacă revendică­rile publicate de „Giornale d'I­talia” oglindesc gândul gu­vernului italian, şansele unei înţelegeri ar fi extrem de re­duse. Ziarul adaogă însă că o înal­tă personalitate de curând înapoiată de la Roma a adus asigurări, că d. Mussolini n’a formulat niciodată un aseme­nea program şi că şeful gu­vernului italian recunoaşte caracterul internaţional al problemelor Tangerului, man­datelor coloniale, chestiunii balcanice şi chestiunii Medi­­teranei orientale. PRECIZĂRI DIN PRESA ITALIANA Discuţiile şi precizările cu pri­vire la punctele, pe baza cărora relaţiunile italo-franceze trebue să se desăvârşească, continuă să preocupe presa italiană. „Giornale d'Italia", întriun ar­ticol intitulat „Preciziuni", se re­feră la polemica dintre ,,Le Temps“ şi „Giornale d'Italia precizând că : ,,noi nu am înţe­les să spunem că Italia vrea să domine asupra tuturor în Medi­­terana, dar că Italia fiind în plin­ centru al Mediteranei are, în a­­ceastă mare, o poziţiune centra­­lă, care trebue să fie recunos­cută de toate puterile şi care, prin urmare, nu ar trebui să ex­cludă Italia din toate problemele şi desbaterile internaţionale ale Mediteranei“. Această preciziune ,,Giornale di Italia“ o face, de­oarece consta­tă la unele ziare franceze ten­­dinţa de a deforma punctele de vedere italiene şi de a le face mai puţin acceptabile opiniei pu­blice franceze. Berlin, 20 (Rador).— Ziarul francez „Le Pe­tit Parisien“ anunţă că, pe la 15 ianuarie viitor, vor începe tra­tativele diplomatice între Franţa şi Italia, în vederea încheerii u­­nui tratat între cele două ţări. 1------------□ * □------------­ nuntă. Mi­­ tur­i. FIL­AE Curierul judiciar al ziarului „Krasnaia Gazeta" din Moscova nu este de loc banal. Astfel, ne serveşte acolo urmă­toarea interesantă comunicare. Doi tineri s’au hotărit să se că­sătorească. Pentru aceasta, le­gea sovietică cere numai o sim­plă declaraţie. S’au prezentat deci la biuroul de înregistrare căsătoriilor. După ce forme’ tea s’a îndeplinit, când te ceapă firitiselile celor & fata s’a adresat băiatul — Știi că trebue­­esti ziua de lucru perdut-o venind ' ^ Ginerele dete »8. că nu se face asi ori­ce caz, saH bă­ga­ţiun; pă altele nu la ze »ată uă, u­­alta. exclamaţ­ia e ome- Jivin”, s’ai i­­nstatând că ţară, unde­ poţi să scapi în cinci­­ aventurierii a­ nu evada din căsnicie, Rusia adevăr uu paradis ! Din in­­cicire, ea este un iad pentru genii. Concepţia sovie­tică nu se împacă cu una, cu două. Ca să te recunoască scri­itor mare, trebue să fii grozav, nu ca alde Molifere şi Shakes­peare. Iată un crâmpei dintr-o croni­că teatrală rusească: „Piesa intitulată Othello ne-a dezamăgit adânc. Autorul tra­tează tema geloziei ca un bur­ghez, cu un spirit de proprietar. „Ar fi timpul ca autorul, în al unsprezecelea an al revoluţiei să scrie mai bine în spiritul e­­pocii’’. Aşa­dar, ca să fii critic şi­spiritul epocii, trebue întâi să nu ştii că autorul lui „Othello” nu mai există de mult, şi să-i recomanzi să compile mai bini­şor ; ai deilea să te pronunţi despre operele lui Shakespeare, Goethe şi Dante, cum ar scrie,— vorba cronicarului sovietic, —• un burghez cu două clase pri­mare sau un proprietar dintre tinichigiii cari se lafăesc astăzi pe averile celor masacrați în nunțele evangheliei lui Lenin. , Don JpS'i i. ^

Next