Universul, septembrie 1928 (Anul 46, nr. 202-227)

1928-09-01 / nr. 202

/ iuni VI. Hr. 202 TELEFONI Direcţia 311/72-364/64 8 Pagini II EMII!­­n slriinâtate 6 le. 8 Pagini Sâmbătă 1 Septembrie 1928 CELE DIN URMĂ ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE şl TELEFONICE Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianu,­­ Administraţia 313/71 Secretariatul de Redacţie 356/43 ■­­ ■ ’ Director: STELIAN POPESCU Redacţia­­ Coresp. cu provincia 302/98 - 335/31 O PROBLEMA care trebue rezolvată Un confrat s­punea, nu unu din ultimele sale numere, o proble­ma de foarte mare Însemnătate, şi anume problema esteticei Ca­pitalei. Pornind de la faptul că anu­mite lucrări, Începute in coasta­­Teatrului Naţional, merg cu o încetineală exasperantă şi inex­plicabilă, confratele formulează o Întrebare foarte În locul ei. Anume, vrea să ştie dacă pen­tru terminarea clădirii proiec­tate și a modificărilor întreprin­se, nu a’a dat constructorilor un termen. Socotim această Întrebare ca fiind foarte justiicată. Nu este de îngăduit ca, in ini­ma Capitalei, — şi în văzul tu­turor străinilor, cari nu pot tre­ce pe la noi fără să cunoască şi Calea Victoriei, —­ să se perpe­tueze o stare direct degrada­toare, rt Socotită şi fără scândurăria care o desfigurează, Calea Vic­toriei este departe de a suferi o comparaţie cu principalele ar­tere de comunicaţie din centrele europene. Cu acest adaos însă, eternizat acolo din considerente pe care nu le cunoaştem, tocmai în pia­ţa Teatrului Naţional, strada ca­re are gloria de a fi cea mai centrală a Capitalei noastre ca­pătă un aspect deplorabil. Dar pornind dela acest caz, semnalat izolat, e bine să arun­căm o privire generală şi asu­pra lucrărilor de reparaţie cari angajează direct estetica Bucu­reştilor. 1^âm'î\rţ'ăTes,”1şi :\­ă fi totcFeau­ ’ na greu de înţeles, misterul care face ca lucrările de reparaţie Întreprinse într’un oarecare punct al UM-si­st».#.*! B&. dureze săptămâni şi luni de zile In şir. Chestiune« merită o luare-a­­minte specială, prin dubli ei faţă. întâi, e de avut In veden că, pentru lucrări neinsemnate cari cu metodă şi cu conştiincioita­­te ar putea fi terminate htr’o săptămână de zile, se văd când, cu lunile, mormane de pământ şi grămezi de piatră, împedi­­când circulaţia şi constituind cea mai rea recomandaţie şi pentru cei cari execută lucirea is pentru cei cari supraveghea­ză mersul ei. Dacă uneori cetăţenii au oa­­te motivele să creadă că cei ari au Început reparaţia au stat­utde tot de ea sau, în cazul cel mai bun, vor s-o facă să conti­­nue la infinit, se mai pune o problemă, în imediată legă­ură cu prima. Nu putem să ne ascundem nedumerirea faţă de chipul cu­m sunt efectuate lucrările de repa­raţie de care vorbim mai sus. Dacă am voi să formulăm- un paradox, am spune că du­rata reparaţiilor, după efectuare, este în raport invers cu spaţiul de timp pus pentru executarea lor. Se lucrează patru luni la o re­paraţie care după două săptă­­mâni se scufundă, făcând nece­sară o altă reparaţie, de durată poate ceva mai lungă decât pri­ma... De ce oare ? Cine se ocupă de­­această chestiune fără să fi­­ob­servat­ încă ceea ce toată lumea a observat de mult ? Buna înfăţişare a Capitalei,­­­scop in care se depun, de o vre­me, foarte lăudabile sforţări şi apreciabile bune-voinţi, depinde intr'o foarte mare măsură de limpezirea acestei ciudate pro­bleme. succes Expunerile delegatului român au făcut o pro­fundă impresiune asupra­­ adunării. După d. Perla, A a luat cuvântul profesorul I german Schueking, care I a cerut să se admită a- I mendamentele propuse I de delegaţia română. I D. Hemskerk, delega- I tul olandez,Ia cerut să se ■ respingă în­ bloc declara­■ tia d-lur Lafontaine. D. I raportor Lafontaine a re- I cunocsut ibiportanta a- R mandamentelor depuse Fee delegaţia română şi a r dus omagiu d-lui profe-­­ sor Pella pentru marea­­ contribuţie ce a adus pen­■ tru perfecţionarea decla­­graţiei. Propunerea dele-Safilor olandezi şi sue­­ezi a fost respinsă de r conferinţă. Punându-se F *a vot cel® IS amenda­­nente, conferinţa a ad­­m­is numai amendamen­tele Schueking, Pella şi Renaudei. In faţa curen- Jtului oştil al conferinţei, ^«•»«Sotia ungară şi sue­deză a retras amenda­mentele propuse. BANCHETUL Conferinţa s’a încheat prin­­tr’un mare banchet, la care a a­,­sistat tot corpul diplomatic şi guvernul german în frunte cu d. cancelar Muller. S’a admis ca numai reprezentanţii a cinci state să ia cuvântul şi anume reprezentanţii Angliei, Japoniei, Franţei, Norvegiei şi României. După fiecare orator, orchestra a cântat imnul național res­pectiv. In numele României, a vor­bit d. Pella, care printre altele, a arătat sentirriontete pacifice ale României,, insistând asupra marei operi democrate sociale, realizată de România prin re­forma agrară. Cuvântarea d-lui Pella a fost furtunos aplaudată de întreaga adunare, care a ascultat în pi­cioare imnul naţional român. DISCURSUL PREŞEDINTELUI Berlin, 29 (Rador), ~~ Cu cea­­dâna închirierii conferinţei Răspunsul României la ultima notă a maris! în deft­apia!» D. C. Argetoianu, ministrul a­­facerilor străine ad-interim, a remis cvf. baronului­ Villanyi, mi­nistrul Ungariei la­ București, ur­mătoarea notă ca răspuns la cea ungurească din 23. August și pe care presa din Budapesta a pu­blicat-o acum câteva zil­e: 24 August 1920 Domnule Ministru, Am onoarea să vă confirm pri­mirea notei din 23 August, prin care aţi binevoit să aduceţi la cunoştinţa guvernului român câ guvernul ungar refuză să nu­­mească delegaţi pentru a lua contact cu delegaţii români, în vederea unor tratative limitate la fixarea despăgubirilor, ce ar ur­ma să fie acordate optanţilor un­guri,­­ tratative, pe care vi le propusesem prin nota mea din 9 August. Este profund regretabil, că gu­vernul ungar a declinat singura cale, ce poate duce la soluţia practică a unui litigiu, pe care nici una din cele două tari n’ar trebui să caute să-l lase veşnic deschis. Constat cu regret că în nota d-voastre din 23 August, reve­niţi asupra unor chestiuni de principiu rezolvate, chestiuni asupra cărora, aşa cum am avut onoarea să vă scriu la 9 August, nu putem­ să redeschidem o dis­cuţie. Nu putem s'o facem, nu in virtutea unei deci­zii unilaterale, dar in ba­za deciziilor înseşi ale consiliului Societăţii Na­tiunilor, decizii cărora în­ţelegem să ne supunem în întregime. Atrag atenţia Excelentei Voas­­tre asupra faptului că propu­nerea ungară de numire a u­­nui arbitru neutru asistat de comisia financiară a Societăţii Naţiunilor ar tinde la nimic alt­ceva decăt la crearea sub o altă formă a unei Instanţe analoa­ge tribunalului mixt de la Pa­ris, fără obligaţia nici pentru Ungaria, nici pentru această in­­stanţă de a se supune principii­lor de la Geneva din Septembrie 1927. Ar fi să se ceară României să renunţe dintr-o trăsătură de condei la toate drepturile care i-au fost recunoscute din par­­tea consiliului Societăţii Naţiu­­nilor. Guvernul român consideră de asemenea ca o datorie, să releve afirmaţia guvernului ungar, care revelă refuzul său de a conexa obligaţii ce ar rezulta, după el in sarcina României şi în favoa­rea supuşilor unguri in virtutea art. 250, cu obligaţiile de repa­­raţiuni ale Ungariei, sub motiv că aceasta conexare ar fi , con­trarie unor dispoziţii din trata­tul de la Trianon Guvernul român aminteşte în adevăr că obligaţiile pecuniare din tratatul de la Trianon, la fel ca obligaţiile oricărui contract, formează un tot indivizibil şi că nu se­ poate impune uneia din părţi executarea obligaţiunilor sale scutind în acelat timp pe cealaltă de îndatoririle ei. Excelenţa Voastră n’a aflat desigur că in momentul când România a fost chemată să fa­­ciliteze împrumutul de restau­rare financiară a Ungariei, îm­prumut care implica ridicarea gaturilor de reparaţiuni, Romă­­nia a condiţionat formei cont”­simţământul ei de amânarea obligaţiunilor ce ar putea de­curge pentru ea din tratat şi de stabilirea unei legături Intre drepturile şi obligaţiile deri­vând din acelaş tratat. Or, presupunând că există or­bligafii in sarcina României in virtutea art. 230—ceea ce guver­­nul român contestă■ formal—a. fb­ili rizt­itini nu luat naztoTP cu mult înainte de data îm­pru­­mutului ungar. Aşa­dar, aceste prelinge obligaţiuni sunt a for­tiori amânate ca obligaţii decur­­gând din tratat. Guvernul român are datoria să apere drepturile supuşilor săi, sinistraţii războiului, tot astfel cum guvernul ungar apără ceea­ ce crede că sunt drepturile sup­­ puşilor sai, marii proprietari fiin­­t clari expropriaţi. Intr un spirit de solidaritate europeană şi pentru a dovedi a­­miciţia sa faţă de Ungaria, gu­­vernul român nu a şovăit să sus­pende pentru câtva timp drep­turile supuşilor săi. Guvernul român este chiar­­ dispus să facă anume sacrificii din aceste drepturi, deşi nimic nu-l obligă la aceasta şi deşi a­­facerea zisă ,,a optanţilor"“ a primit soluţia ei definitivă faţă de toate părţile interesate — numai pentru a pune capăt u­­nei pretenţii, care face mai gre­le relaţiile de prietenie ce tre­buie să existe între cele două state. Dacă guvernul ungar nu în­ţelege un adevăr prin ,,soluţie practică“ punerea tn aplicare pe cale de convenţie a tezei ungu- I reşti, cum de altă parte punctul I de vedere român este cunoscut, guvernul regal persistă să crea­dă că un schimb de vederi di­rect între reprezentanţii celor două guverne ar servi în mod util bunele raporturi între Un­garia şi România. Guvernul român men­ţine în consecinţă, cu toa­te obiecţiunile guvernu­lui ungar, oferta făcută prin nota mea precedentă de a întruni, în locul, ce­­ ar urma să fie stabilit, .«delegaţi ai ambelor ţări investiţi cu depline pu­teri pentru a negocia cu privire la indemnităţile cerute de proprietarii unguri expropriaţi în Ro­mânia, in baza reformei agrare române. Primiţi, etc. (ss) C. Argetosanu. Un mare succes al României la conferinţa interparlamentară — Adoptarea punctului de vedere român in chestiunea mino­rităţilor — Berlin, 29 (Rador). — Confe­rinţa interparlamentară şi-a terminat azi lucrările, discu­tând proectul privitor la drep­turile şi îndatoririle statelor. PRIVILEGII PENTRU MINO­RITĂŢI , " V ' - 1 . Au fost discuţiuni foarte agi­tate. După discursul d-lui La­fontaine, delegatul belgian, ra­portor al proectului, d. Lind­­hagen, delegatul suedez, a­ pre­zentat o serie de amendamente pentru recunoaşterea dreptului populaţiunii minoritare, trăind în mase compacte, de a creea organizaţi­uni autonome. Amen­damente identice cu cele pro­puse de delegatul suedez a sus­ţinut şi reprezentantul minori­tăţii ucraiiniene care a atacat România şi Polonia, pentru pre­tinsul regim de opresiune ce se aplică minorităţilor din acele ţări. Deputatul Angu­r Berzevicz a propus un amendament, cerând ca consiliul Societăţii Naţiuni­lor să nu intervină în cursul justiţiei arbitrale. A Uniunii Interparlamentare, d. Schueking, preşedintele confe­rinţei a pronunţat un discurs, prin care şi-a exprimat speran­ţa că foste statele vor continua să conlucreze din ce in ce mai mult pentru înfiinţarea unui cod al dreptului internaţional pentru împiedicarea producerii unor dezastruoase catastrofe so­ciale. Dri seară, grupul parlamen­tar german a dat in onoariul parlamentarilor străini aflati­ la Berlin, un banchet, pentru închiderea lucrărilor conferin­ţei. FRANŢA PACIFICA Berlin, 29 (Rador).— Senatorul francez Merlin in cuvântarea ce a ţinut cu ocaziunea banchetului dat de parlamentarii germani, celorlalţi parlamentari străini, cari au luat parte la Conferima U­niunii interparlamentare, a su­bliniat dorinţa nestrămutată­­de pace, care însufleţeşte populaţia Franţei. Orchestra a intonat Marseil­laise după terminarea cuvântă­­rii d-lui Merlin. Juliu J­iu nevere remin Amendamentul acesta a fost combătut energic de delegatul român d. profesor Pella, care a fă­cut o expunere aprofun­dată asupra­­ principiilor vieţii internaţionale, prin­cipii ce trebuesc înscrise în declaraţia drepturilor şi îndatoririlor statelor. D. Pella arătând în ce constă­­ noua morală in­ternaţională, şi-a expri­mat regretul, că mai sunt state ce nu respectă a­­cest principiu şi cari con­­stituesc focare de irita­­ţiune­ internaţională. Privitor la arbitraj, d. Pella a arătat, că Româ­nia este cu totul favora­bilă acestei instituţiuni, dar trebuesc luate mă­suri pentru precizarea dreptului aplicabil în ma­terie de arbitraj. Popoa­rele, doresc, în mod sincer justiţia arbitrală, dar sunt în drept să se opună jus­tiţiei arbitrare. Delegatul român a combătut dea­­semeni textul din proect prin care se cerea ca nu­mai tratatele libere con­simţite să fie respectate, insistând totodată asu­pra consecinţelor grave ale acestui text. I Succesiunea preşeaintelui Hemn Viena, 29 (telegr. pârtie.). — Mandatul preşedintelui republicii austriace, Heinisch, expirând in curând, au început de pe acum diferite combinaţii pentru de­semnarea succesorului său, cele mai multe şanse le­ are profesorul Pirque, de la facultatea de medicină din Viena, care ar accepta mandatul, dacă i s’ar lăsa mai departe conducerea cinicei. D. HENESCH Un articol al d-lui Dj­uvara „Neue Freie Presse“ cu data de 29 August publică un articol al d-lui Djuvara, membru al de­legaţiei române la Liga Naţiu­nilor şi preşedinte al grupului român la congresul Uniunei in­terparlamentare, ca răspuns la unele articole publicate de con­tele Apponyi în acelaş ziar, a­­supra chestiei optanţilor. CE NU SPUNE CONTELE APPONYI Referindu-se la aluzii­le contelui Apponyi că­ România nu ar merita în­credere ,d. Djuvara pune întrebarea: de ce contele Apponyi vorbeşte despre o confiscare de pămân­turi ale optanţilor, de ce repetă că optanţii nu­ au primit nici o despăgubire, când este dovedit, că toate reclamaţiunile pri­vesc suma acelor despă­gubiri ? ! REGIM PREFERENŢIAL De ce nu­ spune ,con­tele Apponyi,­ că toţi, ma­rii proprietari, români, din toate ţinuturile, cari fac azi parte din România, se află azi în aceeaş si­tuaţie, ca şi cele câteva sute de optanti maghiari? De ce nu spune contele Aponyi că Ungaria cere să se creeze o situaţie excepţională in favoarea cetăţenilor săi, cari po­sedă pământuri în Ar­deal? Ungaria tinde să supu­nă statul român unui re­gim de capitulaţiuni, în favoarea unor cetăţeni maghiari. Nici Egiptul şi nici China nu ar accepta un astfel de regim. D. Djuvara face apoi o expu­nere asupra reformei agrare române şi demonstrează că ţă­ranii maghiari din România au fost deopotrivă împărtăşiţi cu pământ, ca şi ţăranii români. Generalul nobile Miorii la Milano — Rămăşiţele expediţiei polare transportate la Roma - Roma, 29 (telegr. part.). — De la Hamburg a sosit la Fiumicino pe bordul unui vapor, materialul expediţiei lui Nobile. Deoarece vaporul n'a putut înainta ve Ti­­bru, din cauza apelor scăzute, materialul a fost încărcat pe bărci şi transportat astfel la Ro­ma. T­ucrătorii n’au primit bani pentru munca lor. Milano. 29 (telegr. part.). — Generalul Nobile a sosit la Mila­no, unde a făcut o vizită mamei inginerului Pontremoli, unul din cei dispăruți, cu grupul Alessan­­drini. Generalul s a dus apoi la automobil-clubul local unde i s’a făcut o primire entusiastă. El şi-a exprimat speranţa în găsirea ce­lor dispăruţi din expediţia sa. IN PRIMEJDIE Milano, 29 (telegr. part.). — Amoralul Herd a comunicat, prin radio, de pe vaporul fran­cez ,,Strassbourg‘, vaporului ,,Citta de Milano“, că vasele .,Hobby“ şi ..Weseliari“ se află In primejdie, în urma unei vi­jelii izbucnite în ultimele zile. Şi vasul ..Braganz®“ se află In primejdia, după ce a cântat, fără succes, pe toate coastele insulei „Great“ echipajul ,,Ita­­liei“. NICI UN SUCCES Roma, 29 (Rador). — Agenţia Ştefani anunţă că, din ştirile transmise de vaporul „Citta di Milano“, rezultă că numitul va­por, a făcut trei recunoaşteri pe insula Great, dealungul coastei septentrionale a insulei, pe un parcurs de circa 25 de kilome­tri. Toate recunoaşterile făcute până acum confirmă că n’au existat pe această Insulă nici oameni, nici resturi din dirija­bilul „Italia“. Agenţia Stefani mai anunţă, că în după amiaza zilei de 27 August, vaporul „Braganza“ a plecat din locul unde era anco­rat, îndreptându-se spre Est- Sud-Est prin mijlocul gheţuri­lor. In ziua de 28 August. .,Bra­­ganza“ se găsea la 30 mile la Nord de insulele Wyehes, anco­rată în mijlocul ghețurilor, fă­ră câmp de vedere, din cauza viscolului puternic, — care a­­m forța unei furtuni violente, bătând dinspre Nord­ I st­errers WT-SMU ’ ! „Petrolistul” şi „Dâmbovița” — Ce s'o fi plimbând domnul acesta, mereu pe cheiul Dâmboviţii? — Mi-a spus tata, că degeaba se pl­abă, fiindcă de „Dâmboviţa lui", toate apele Dămboviţei nu-l spală. \ însemnările mele Asaltul Din multe staţiuni climaterice şi balneare primim scrisori dic­tate de îngrijorare. Preţurile s-au urcat din nou. Se dă un asalt. Par­că asaltul din urmă. Fără cruţare. Negustori de toate categoriile vor acum, la sfârşitul verii să-şi richee soco­telile cu aviditate. Până la anul. — Ui zic ei, — nu vom mai întâlni clientela a­­ceasta, care, vi and nevrând e si­lită să cumpere dela noi. Deci fără milă! Mai ales negustorii improvizaţi, com­er­ci­an fu de sezon, restaura­torii de vară şi de muşte, se re­ped violenţi, r..eadmiţând replică şi tocmeala, l­a mare şi la munte, se dă a­celaş asalt. Curajul nu variază. E monoton in lăcomie şi re­pulsiv. Până la anul, cred negustorii de sezon, că pot uita cei cari se duc să-şi caute sănătatea şi o­­dihna. Ei nu-şi dau seama că tocmai purtarea lor, sâcâiala cu preţu­rile lor şi ale proprietarilor de case, au contribuit ca ceasurile de odihnă să nu fie odihnitoare şi ca atare să rămână în memorie momentele de agresivitate la pun­gile şi bietele economii ale clien­ţilor. In faţa asaltului din urmă din staţiunile climaterice şi balneare, se recomandă rezistenţă şi me­morie. Nu că­­­daţi înfrânţi şi ţineţi-i minte să ocoliţi pe cei cari se reped la pungile celor cari-şi caută sănătatea şi odina, vara. Sunt in ţară, aşa de multe lo­calităţi pitoreşti, sunt sate şi o­­ri­şele cu ape binefăcătoare sunt localităţi modeste şi primitoare, care aşteaptă oaspeţi, la Movilă, anul acesta, au ră­mas multe case neînchiriate, în multe alte părţi cu firme strălu­­citoare, la fel. De ce să nu cunoaştem bine ţara, umblând in sate şi oraşe la poale de deal, la coaste de munte, un­guri de păduri, de ambele părţi ale Carpaţilor? Antreprenorii de speculă să-și aștepte victimele și victimele să nu cadă in leasă. C. Cro. -□ •­n- S'au ciocnit doua vapoare _ CINCI ÎNECAȚI -Berlin, 29 (Rador). — Din New-York se anunţă, că din cauza ceţei, în apropiere de Hellgate, vaporul „Chester Cha­­vin” s’a ciocnit cu un şlep cu motor, care s’a scufundat ime­diat. Cinci oameni din echipajul şlepului s’au înecat. Din cauză că vaporul „Chester Chavin“ începuse să ia apă și deci era pericol de scufundare, cei 800 pasageri ai vaporului au fost transbordaţi pe vase)« com­­pa­­nisară un ajutor. M­oartea lui Mihail G. Cantacuzino Intr'un stupid accident de automobil şi-a găsit tragicul său sfârşit, Mihail Cantacuzino, fost de trei ori ministru al jus­tiţiei. Membru al unei vechi şi no­bile familii , urmaş a lui Şerban Cantacuzino, Domnul Ţării Ro­mâneşti şi fiul lui Gheorghe Cantacuzino, — regretatul dis­părut a fost un demn reprezen­tant al clasei boereţti. El şi-a dat seama că moşteni­rea unui nume şi a unor tradiţii nu erau titluri suficiente de re­comandare în viaţa publică, mai cu seamă întro epocă de adânci prefaceri sociale, politi­ce şi economice. Mihail Cantacuzino a studiat dreptul la Paris şi a fost câtva timp magistrat. A demisionat apoi din magistratură spre a se avânta în politică cu entu­­siasmul caracteristic tinereţii dar cu dorinţa sincer manifes­tată de a se impune prin pro­priile sale însuşiri, împărtăşind ideile partidului conservator. In vremea când Take Ionescu dăduse acestui partid o nouă viaţă, o altă în­drumare impusă de cerinţele vremii îl făcuse să cunoască pentru întâia oară popularita­tea. Mihail Cantacuzino a înţe­les rostul vremei şi a căutat să se adapteze nouii situaţii. In primul său discurs, pronunţat, la o întrunire publică, ţinută în sala băilor Eforiei din Capitală, Mihail Cantacuzino, a manifes­tat nu numai însuşirile sale de orator, prin fraza corectă, ele­gantă, caldă şi nervoasă,­­ dar şi simţul său politic. După ce a fost câtva timp pri­mar al Capitalei, în care calita­te a căutat să pună în aplicare un program de modernizare a cartierelor mărginaşe, i s-a­ în­credinţat portofoliul justiţiei în guvernul constituit în 221 De­cembrie 1910 sub preşedinţia părintelui său. A fost apoi pen­­tru a doua oara ministru la a­­celaş departament, în guvernul prezidat de Titu Maiorescu, —­­ guvern constituit în ziua de 15 octombrie 1912 și din care au făcut parte : Take Ionescu, N. Filipescu, C. C. Arion, N. Xe­­nopol, Al. Marghiloman, gene­ral Hârjeu și d. C. G. Dissescu. Sub guvernul acesta s’a ane­xat ..Cadrilaterul" În urma pă­cii de la Bucureşti şi Mihail Can­tacuzino, s-a ocupat cu organiza­rea justiţiei româneşti în noul ţinut de peste Dunăre. Când a isbucnit războiul mon­dial, Mihail Cantacuzino a avut meritul deosebit de a fi alături de Take Ionescu, Nicolae Filipe­­scu şi de ceilalţi bărbaţi de stat patrioţi, cari au cerut intrarea în acţiune a României, alături de aliaţi pentru înfăptuirea i­­dealului nostru naţional. In timpul războiului, formân­­du-se, la Iaşi, noul guvern de co­laborare, sub preşedinţia lui Ion I. C. Brătianu şi vice-preşedinţia lui Take Ionescu, lui Mihail Can­­tacuzino i s’a încredinţat iarăşi ministerul justiţiei. Dar în 1919, când România Ma­re s’a înfăptuit, Mihail Cantacu­zino a urmat câtva timp politi­ca lui­ Take Ionescu şi apoi s’a înscris în partidul naţional-ţără­­nesc. Regretând sincer dispariţia a­­tât de timpurie şi săvârşită la împrejurări atât de tragice, a lui Mihail Cantacuzino, care a fost un bun român şi un demn slujitor al ţării, spunem creştine­ .­scul : Fie-i ţărâna uşoară ! mih. cantacuzino Acciitt! io r He aim Călimăneşti, 29 I Azi, J/lerenii la ora 4­0*• «• Mi­hail Cantacuzino a plecat din Călîmăneşti, cu automobilul, in~­soţit de d-na Columbeanu ?1 d-ra Gorjean. La volan, se afla d-na Columbeanu. La o cotitură, între Cornet şi Robeşti, d-na Columbeanu a executat greş it ’rimnnul riW na s’a prăbușit într o râpă, o adântim* de 30 m. Ir , m ■ ' iui ‘M Cele W privitr’o NH foarte “fTl gcferu'i trim»*..1“ *ll D-nn dr.l­aătean« S*1 j imediat la 1 1 dea îngrunț 1 - -------­

Next