Universul, septembrie 1928 (Anul 46, nr. 202-227)
1928-09-01 / nr. 202
/ iuni VI. Hr. 202 TELEFONI Direcţia 311/72-364/64 8 Pagini II EMII!n slriinâtate 6 le. 8 Pagini Sâmbătă 1 Septembrie 1928 CELE DIN URMĂ ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGĂ TELEGRAFICE şl TELEFONICE Redacţia şi Administraţia: Bucureşti, str. Brezoianu, Administraţia 313/71 Secretariatul de Redacţie 356/43 ■ ■ ’ Director: STELIAN POPESCU Redacţia Coresp. cu provincia 302/98 - 335/31 O PROBLEMA care trebue rezolvată Un confrat spunea, nu unu din ultimele sale numere, o problema de foarte mare Însemnătate, şi anume problema esteticei Capitalei. Pornind de la faptul că anumite lucrări, Începute in coastaTeatrului Naţional, merg cu o încetineală exasperantă şi inexplicabilă, confratele formulează o Întrebare foarte În locul ei. Anume, vrea să ştie dacă pentru terminarea clădirii proiectate și a modificărilor întreprinse, nu a’a dat constructorilor un termen. Socotim această Întrebare ca fiind foarte justiicată. Nu este de îngăduit ca, in inima Capitalei, — şi în văzul tuturor străinilor, cari nu pot trece pe la noi fără să cunoască şi Calea Victoriei, — să se perpetueze o stare direct degradatoare, rt Socotită şi fără scândurăria care o desfigurează, Calea Victoriei este departe de a suferi o comparaţie cu principalele artere de comunicaţie din centrele europene. Cu acest adaos însă, eternizat acolo din considerente pe care nu le cunoaştem, tocmai în piaţa Teatrului Naţional, strada care are gloria de a fi cea mai centrală a Capitalei noastre capătă un aspect deplorabil. Dar pornind dela acest caz, semnalat izolat, e bine să aruncăm o privire generală şi asupra lucrărilor de reparaţie cari angajează direct estetica Bucureştilor. 1^âm'î\rţ'ăTes,”1şi :\ă fi totcFeau ’ na greu de înţeles, misterul care face ca lucrările de reparaţie Întreprinse într’un oarecare punct al UM-sist».#.*! B&. dureze săptămâni şi luni de zile In şir. Chestiune« merită o luare-aminte specială, prin dubli ei faţă. întâi, e de avut In veden că, pentru lucrări neinsemnate cari cu metodă şi cu conştiincioitate ar putea fi terminate htr’o săptămână de zile, se văd când, cu lunile, mormane de pământ şi grămezi de piatră, împedicând circulaţia şi constituind cea mai rea recomandaţie şi pentru cei cari execută lucirea is pentru cei cari supraveghează mersul ei. Dacă uneori cetăţenii au oate motivele să creadă că cei ari au Început reparaţia au statutde tot de ea sau, în cazul cel mai bun, vor s-o facă să continue la infinit, se mai pune o problemă, în imediată legăură cu prima. Nu putem să ne ascundem nedumerirea faţă de chipul cum sunt efectuate lucrările de reparaţie de care vorbim mai sus. Dacă am voi să formulăm- un paradox, am spune că durata reparaţiilor, după efectuare, este în raport invers cu spaţiul de timp pus pentru executarea lor. Se lucrează patru luni la o reparaţie care după două săptămâni se scufundă, făcând necesară o altă reparaţie, de durată poate ceva mai lungă decât prima... De ce oare ? Cine se ocupă deaceastă chestiune fără să fiobservat încă ceea ce toată lumea a observat de mult ? Buna înfăţişare a Capitalei,scop in care se depun, de o vreme, foarte lăudabile sforţări şi apreciabile bune-voinţi, depinde intr'o foarte mare măsură de limpezirea acestei ciudate probleme. succes Expunerile delegatului român au făcut o profundă impresiune asupra adunării. După d. Perla, A a luat cuvântul profesorul I german Schueking, care I a cerut să se admită a- I mendamentele propuse I de delegaţia română. I D. Hemskerk, delega- I tul olandez,Ia cerut să se ■ respingă în bloc declara■ tia d-lur Lafontaine. D. I raportor Lafontaine a re- I cunocsut ibiportanta a- R mandamentelor depuse Fee delegaţia română şi a r dus omagiu d-lui profe- sor Pella pentru marea contribuţie ce a adus pen■ tru perfecţionarea declagraţiei. Propunerea dele-Safilor olandezi şi sueezi a fost respinsă de r conferinţă. Punându-se F *a vot cel® IS amendanente, conferinţa a admis numai amendamentele Schueking, Pella şi Renaudei. In faţa curen- Jtului oştil al conferinţei, ^«•»«Sotia ungară şi suedeză a retras amendamentele propuse. BANCHETUL Conferinţa s’a încheat printr’un mare banchet, la care a a,sistat tot corpul diplomatic şi guvernul german în frunte cu d. cancelar Muller. S’a admis ca numai reprezentanţii a cinci state să ia cuvântul şi anume reprezentanţii Angliei, Japoniei, Franţei, Norvegiei şi României. După fiecare orator, orchestra a cântat imnul național respectiv. In numele României, a vorbit d. Pella, care printre altele, a arătat sentirriontete pacifice ale României,, insistând asupra marei operi democrate sociale, realizată de România prin reforma agrară. Cuvântarea d-lui Pella a fost furtunos aplaudată de întreaga adunare, care a ascultat în picioare imnul naţional român. DISCURSUL PREŞEDINTELUI Berlin, 29 (Rador), ~~ Cu ceadâna închirierii conferinţei Răspunsul României la ultima notă a maris! în deftapia!» D. C. Argetoianu, ministrul afacerilor străine ad-interim, a remis cvf. baronului Villanyi, ministrul Ungariei la București, următoarea notă ca răspuns la cea ungurească din 23. August și pe care presa din Budapesta a publicat-o acum câteva zile: 24 August 1920 Domnule Ministru, Am onoarea să vă confirm primirea notei din 23 August, prin care aţi binevoit să aduceţi la cunoştinţa guvernului român câ guvernul ungar refuză să numească delegaţi pentru a lua contact cu delegaţii români, în vederea unor tratative limitate la fixarea despăgubirilor, ce ar urma să fie acordate optanţilor unguri, tratative, pe care vi le propusesem prin nota mea din 9 August. Este profund regretabil, că guvernul ungar a declinat singura cale, ce poate duce la soluţia practică a unui litigiu, pe care nici una din cele două tari n’ar trebui să caute să-l lase veşnic deschis. Constat cu regret că în nota d-voastre din 23 August, reveniţi asupra unor chestiuni de principiu rezolvate, chestiuni asupra cărora, aşa cum am avut onoarea să vă scriu la 9 August, nu putem să redeschidem o discuţie. Nu putem s'o facem, nu in virtutea unei decizii unilaterale, dar in baza deciziilor înseşi ale consiliului Societăţii Natiunilor, decizii cărora înţelegem să ne supunem în întregime. Atrag atenţia Excelentei Voastre asupra faptului că propunerea ungară de numire a unui arbitru neutru asistat de comisia financiară a Societăţii Naţiunilor ar tinde la nimic altceva decăt la crearea sub o altă formă a unei Instanţe analoage tribunalului mixt de la Paris, fără obligaţia nici pentru Ungaria, nici pentru această instanţă de a se supune principiilor de la Geneva din Septembrie 1927. Ar fi să se ceară României să renunţe dintr-o trăsătură de condei la toate drepturile care i-au fost recunoscute din partea consiliului Societăţii Naţiunilor. Guvernul român consideră de asemenea ca o datorie, să releve afirmaţia guvernului ungar, care revelă refuzul său de a conexa obligaţii ce ar rezulta, după el in sarcina României şi în favoarea supuşilor unguri in virtutea art. 250, cu obligaţiile de reparaţiuni ale Ungariei, sub motiv că aceasta conexare ar fi , contrarie unor dispoziţii din tratatul de la Trianon Guvernul român aminteşte în adevăr că obligaţiile pecuniare din tratatul de la Trianon, la fel ca obligaţiile oricărui contract, formează un tot indivizibil şi că nu se poate impune uneia din părţi executarea obligaţiunilor sale scutind în acelat timp pe cealaltă de îndatoririle ei. Excelenţa Voastră n’a aflat desigur că in momentul când România a fost chemată să faciliteze împrumutul de restaurare financiară a Ungariei, împrumut care implica ridicarea gaturilor de reparaţiuni, Romănia a condiţionat formei cont”simţământul ei de amânarea obligaţiunilor ce ar putea decurge pentru ea din tratat şi de stabilirea unei legături Intre drepturile şi obligaţiile derivând din acelaş tratat. Or, presupunând că există orbligafii in sarcina României in virtutea art. 230—ceea ce guvernul român contestă■ formal—a. fbili riztitini nu luat naztoTP cu mult înainte de data împrumutului ungar. Aşadar, aceste prelinge obligaţiuni sunt a fortiori amânate ca obligaţii decurgând din tratat. Guvernul român are datoria să apere drepturile supuşilor săi, sinistraţii războiului, tot astfel cum guvernul ungar apără ceea ce crede că sunt drepturile sup puşilor sai, marii proprietari fiint clari expropriaţi. Intr un spirit de solidaritate europeană şi pentru a dovedi amiciţia sa faţă de Ungaria, guvernul român nu a şovăit să suspende pentru câtva timp drepturile supuşilor săi. Guvernul român este chiar dispus să facă anume sacrificii din aceste drepturi, deşi nimic nu-l obligă la aceasta şi deşi afacerea zisă ,,a optanţilor"“ a primit soluţia ei definitivă faţă de toate părţile interesate — numai pentru a pune capăt unei pretenţii, care face mai grele relaţiile de prietenie ce trebuie să existe între cele două state. Dacă guvernul ungar nu înţelege un adevăr prin ,,soluţie practică“ punerea tn aplicare pe cale de convenţie a tezei ungu- I reşti, cum de altă parte punctul I de vedere român este cunoscut, guvernul regal persistă să creadă că un schimb de vederi direct între reprezentanţii celor două guverne ar servi în mod util bunele raporturi între Ungaria şi România. Guvernul român menţine în consecinţă, cu toate obiecţiunile guvernului ungar, oferta făcută prin nota mea precedentă de a întruni, în locul, ce ar urma să fie stabilit, .«delegaţi ai ambelor ţări investiţi cu depline puteri pentru a negocia cu privire la indemnităţile cerute de proprietarii unguri expropriaţi în România, in baza reformei agrare române. Primiţi, etc. (ss) C. Argetosanu. Un mare succes al României la conferinţa interparlamentară — Adoptarea punctului de vedere român in chestiunea minorităţilor — Berlin, 29 (Rador). — Conferinţa interparlamentară şi-a terminat azi lucrările, discutând proectul privitor la drepturile şi îndatoririle statelor. PRIVILEGII PENTRU MINORITĂŢI , " V ' - 1 . Au fost discuţiuni foarte agitate. După discursul d-lui Lafontaine, delegatul belgian, raportor al proectului, d. Lindhagen, delegatul suedez, a prezentat o serie de amendamente pentru recunoaşterea dreptului populaţiunii minoritare, trăind în mase compacte, de a creea organizaţiuni autonome. Amendamente identice cu cele propuse de delegatul suedez a susţinut şi reprezentantul minorităţii ucraiiniene care a atacat România şi Polonia, pentru pretinsul regim de opresiune ce se aplică minorităţilor din acele ţări. Deputatul Angur Berzevicz a propus un amendament, cerând ca consiliul Societăţii Naţiunilor să nu intervină în cursul justiţiei arbitrale. A Uniunii Interparlamentare, d. Schueking, preşedintele conferinţei a pronunţat un discurs, prin care şi-a exprimat speranţa că foste statele vor continua să conlucreze din ce in ce mai mult pentru înfiinţarea unui cod al dreptului internaţional pentru împiedicarea producerii unor dezastruoase catastrofe sociale. Dri seară, grupul parlamentar german a dat in onoariul parlamentarilor străini aflati la Berlin, un banchet, pentru închiderea lucrărilor conferinţei. FRANŢA PACIFICA Berlin, 29 (Rador).— Senatorul francez Merlin in cuvântarea ce a ţinut cu ocaziunea banchetului dat de parlamentarii germani, celorlalţi parlamentari străini, cari au luat parte la Conferima Uniunii interparlamentare, a subliniat dorinţa nestrămutatăde pace, care însufleţeşte populaţia Franţei. Orchestra a intonat Marseillaise după terminarea cuvântării d-lui Merlin. Juliu Jiu nevere remin Amendamentul acesta a fost combătut energic de delegatul român d. profesor Pella, care a făcut o expunere aprofundată asupra principiilor vieţii internaţionale, principii ce trebuesc înscrise în declaraţia drepturilor şi îndatoririlor statelor. D. Pella arătând în ce constă noua morală internaţională, şi-a exprimat regretul, că mai sunt state ce nu respectă acest principiu şi cari constituesc focare de iritaţiune internaţională. Privitor la arbitraj, d. Pella a arătat, că România este cu totul favorabilă acestei instituţiuni, dar trebuesc luate măsuri pentru precizarea dreptului aplicabil în materie de arbitraj. Popoarele, doresc, în mod sincer justiţia arbitrală, dar sunt în drept să se opună justiţiei arbitrare. Delegatul român a combătut deasemeni textul din proect prin care se cerea ca numai tratatele libere consimţite să fie respectate, insistând totodată asupra consecinţelor grave ale acestui text. I Succesiunea preşeaintelui Hemn Viena, 29 (telegr. pârtie.). — Mandatul preşedintelui republicii austriace, Heinisch, expirând in curând, au început de pe acum diferite combinaţii pentru desemnarea succesorului său, cele mai multe şanse le are profesorul Pirque, de la facultatea de medicină din Viena, care ar accepta mandatul, dacă i s’ar lăsa mai departe conducerea cinicei. D. HENESCH Un articol al d-lui Djuvara „Neue Freie Presse“ cu data de 29 August publică un articol al d-lui Djuvara, membru al delegaţiei române la Liga Naţiunilor şi preşedinte al grupului român la congresul Uniunei interparlamentare, ca răspuns la unele articole publicate de contele Apponyi în acelaş ziar, asupra chestiei optanţilor. CE NU SPUNE CONTELE APPONYI Referindu-se la aluziile contelui Apponyi că România nu ar merita încredere ,d. Djuvara pune întrebarea: de ce contele Apponyi vorbeşte despre o confiscare de pământuri ale optanţilor, de ce repetă că optanţii nu au primit nici o despăgubire, când este dovedit, că toate reclamaţiunile privesc suma acelor despăgubiri ? ! REGIM PREFERENŢIAL De ce nu spune ,contele Apponyi, că toţi, marii proprietari, români, din toate ţinuturile, cari fac azi parte din România, se află azi în aceeaş situaţie, ca şi cele câteva sute de optanti maghiari? De ce nu spune contele Aponyi că Ungaria cere să se creeze o situaţie excepţională in favoarea cetăţenilor săi, cari posedă pământuri în Ardeal? Ungaria tinde să supună statul român unui regim de capitulaţiuni, în favoarea unor cetăţeni maghiari. Nici Egiptul şi nici China nu ar accepta un astfel de regim. D. Djuvara face apoi o expunere asupra reformei agrare române şi demonstrează că ţăranii maghiari din România au fost deopotrivă împărtăşiţi cu pământ, ca şi ţăranii români. Generalul nobile Miorii la Milano — Rămăşiţele expediţiei polare transportate la Roma - Roma, 29 (telegr. part.). — De la Hamburg a sosit la Fiumicino pe bordul unui vapor, materialul expediţiei lui Nobile. Deoarece vaporul n'a putut înainta ve Tibru, din cauza apelor scăzute, materialul a fost încărcat pe bărci şi transportat astfel la Roma. Tucrătorii n’au primit bani pentru munca lor. Milano. 29 (telegr. part.). — Generalul Nobile a sosit la Milano, unde a făcut o vizită mamei inginerului Pontremoli, unul din cei dispăruți, cu grupul Alessandrini. Generalul s a dus apoi la automobil-clubul local unde i s’a făcut o primire entusiastă. El şi-a exprimat speranţa în găsirea celor dispăruţi din expediţia sa. IN PRIMEJDIE Milano, 29 (telegr. part.). — Amoralul Herd a comunicat, prin radio, de pe vaporul francez ,,Strassbourg‘, vaporului ,,Citta de Milano“, că vasele .,Hobby“ şi ..Weseliari“ se află In primejdie, în urma unei vijelii izbucnite în ultimele zile. Şi vasul ..Braganz®“ se află In primejdia, după ce a cântat, fără succes, pe toate coastele insulei „Great“ echipajul ,,Italiei“. NICI UN SUCCES Roma, 29 (Rador). — Agenţia Ştefani anunţă că, din ştirile transmise de vaporul „Citta di Milano“, rezultă că numitul vapor, a făcut trei recunoaşteri pe insula Great, dealungul coastei septentrionale a insulei, pe un parcurs de circa 25 de kilometri. Toate recunoaşterile făcute până acum confirmă că n’au existat pe această Insulă nici oameni, nici resturi din dirijabilul „Italia“. Agenţia Stefani mai anunţă, că în după amiaza zilei de 27 August, vaporul „Braganza“ a plecat din locul unde era ancorat, îndreptându-se spre Est- Sud-Est prin mijlocul gheţurilor. In ziua de 28 August. .,Braganza“ se găsea la 30 mile la Nord de insulele Wyehes, ancorată în mijlocul ghețurilor, fără câmp de vedere, din cauza viscolului puternic, — care am forța unei furtuni violente, bătând dinspre Nord I sterrers WT-SMU ’ ! „Petrolistul” şi „Dâmbovița” — Ce s'o fi plimbând domnul acesta, mereu pe cheiul Dâmboviţii? — Mi-a spus tata, că degeaba se plabă, fiindcă de „Dâmboviţa lui", toate apele Dămboviţei nu-l spală. \ însemnările mele Asaltul Din multe staţiuni climaterice şi balneare primim scrisori dictate de îngrijorare. Preţurile s-au urcat din nou. Se dă un asalt. Parcă asaltul din urmă. Fără cruţare. Negustori de toate categoriile vor acum, la sfârşitul verii să-şi richee socotelile cu aviditate. Până la anul. — Ui zic ei, — nu vom mai întâlni clientela aceasta, care, vi and nevrând e silită să cumpere dela noi. Deci fără milă! Mai ales negustorii improvizaţi, comercian fu de sezon, restauratorii de vară şi de muşte, se reped violenţi, r..eadmiţând replică şi tocmeala, la mare şi la munte, se dă acelaş asalt. Curajul nu variază. E monoton in lăcomie şi repulsiv. Până la anul, cred negustorii de sezon, că pot uita cei cari se duc să-şi caute sănătatea şi odihna. Ei nu-şi dau seama că tocmai purtarea lor, sâcâiala cu preţurile lor şi ale proprietarilor de case, au contribuit ca ceasurile de odihnă să nu fie odihnitoare şi ca atare să rămână în memorie momentele de agresivitate la pungile şi bietele economii ale clienţilor. In faţa asaltului din urmă din staţiunile climaterice şi balneare, se recomandă rezistenţă şi memorie. Nu cădaţi înfrânţi şi ţineţi-i minte să ocoliţi pe cei cari se reped la pungile celor cari-şi caută sănătatea şi odina, vara. Sunt in ţară, aşa de multe localităţi pitoreşti, sunt sate şi orişele cu ape binefăcătoare sunt localităţi modeste şi primitoare, care aşteaptă oaspeţi, la Movilă, anul acesta, au rămas multe case neînchiriate, în multe alte părţi cu firme strălucitoare, la fel. De ce să nu cunoaştem bine ţara, umblând in sate şi oraşe la poale de deal, la coaste de munte, unguri de păduri, de ambele părţi ale Carpaţilor? Antreprenorii de speculă să-și aștepte victimele și victimele să nu cadă in leasă. C. Cro. -□ •n- S'au ciocnit doua vapoare _ CINCI ÎNECAȚI -Berlin, 29 (Rador). — Din New-York se anunţă, că din cauza ceţei, în apropiere de Hellgate, vaporul „Chester Chavin” s’a ciocnit cu un şlep cu motor, care s’a scufundat imediat. Cinci oameni din echipajul şlepului s’au înecat. Din cauză că vaporul „Chester Chavin“ începuse să ia apă și deci era pericol de scufundare, cei 800 pasageri ai vaporului au fost transbordaţi pe vase)« companisară un ajutor. Moartea lui Mihail G. Cantacuzino Intr'un stupid accident de automobil şi-a găsit tragicul său sfârşit, Mihail Cantacuzino, fost de trei ori ministru al justiţiei. Membru al unei vechi şi nobile familii , urmaş a lui Şerban Cantacuzino, Domnul Ţării Româneşti şi fiul lui Gheorghe Cantacuzino, — regretatul dispărut a fost un demn reprezentant al clasei boereţti. El şi-a dat seama că moştenirea unui nume şi a unor tradiţii nu erau titluri suficiente de recomandare în viaţa publică, mai cu seamă întro epocă de adânci prefaceri sociale, politice şi economice. Mihail Cantacuzino a studiat dreptul la Paris şi a fost câtva timp magistrat. A demisionat apoi din magistratură spre a se avânta în politică cu entusiasmul caracteristic tinereţii dar cu dorinţa sincer manifestată de a se impune prin propriile sale însuşiri, împărtăşind ideile partidului conservator. In vremea când Take Ionescu dăduse acestui partid o nouă viaţă, o altă îndrumare impusă de cerinţele vremii îl făcuse să cunoască pentru întâia oară popularitatea. Mihail Cantacuzino a înţeles rostul vremei şi a căutat să se adapteze nouii situaţii. In primul său discurs, pronunţat, la o întrunire publică, ţinută în sala băilor Eforiei din Capitală, Mihail Cantacuzino, a manifestat nu numai însuşirile sale de orator, prin fraza corectă, elegantă, caldă şi nervoasă, dar şi simţul său politic. După ce a fost câtva timp primar al Capitalei, în care calitate a căutat să pună în aplicare un program de modernizare a cartierelor mărginaşe, i s-a încredinţat portofoliul justiţiei în guvernul constituit în 221 Decembrie 1910 sub preşedinţia părintelui său. A fost apoi pentru a doua oara ministru la acelaş departament, în guvernul prezidat de Titu Maiorescu, — guvern constituit în ziua de 15 octombrie 1912 și din care au făcut parte : Take Ionescu, N. Filipescu, C. C. Arion, N. Xenopol, Al. Marghiloman, general Hârjeu și d. C. G. Dissescu. Sub guvernul acesta s’a anexat ..Cadrilaterul" În urma păcii de la Bucureşti şi Mihail Cantacuzino, s-a ocupat cu organizarea justiţiei româneşti în noul ţinut de peste Dunăre. Când a isbucnit războiul mondial, Mihail Cantacuzino a avut meritul deosebit de a fi alături de Take Ionescu, Nicolae Filipescu şi de ceilalţi bărbaţi de stat patrioţi, cari au cerut intrarea în acţiune a României, alături de aliaţi pentru înfăptuirea idealului nostru naţional. In timpul războiului, formându-se, la Iaşi, noul guvern de colaborare, sub preşedinţia lui Ion I. C. Brătianu şi vice-preşedinţia lui Take Ionescu, lui Mihail Cantacuzino i s’a încredinţat iarăşi ministerul justiţiei. Dar în 1919, când România Mare s’a înfăptuit, Mihail Cantacuzino a urmat câtva timp politica lui Take Ionescu şi apoi s’a înscris în partidul naţional-ţărănesc. Regretând sincer dispariţia atât de timpurie şi săvârşită la împrejurări atât de tragice, a lui Mihail Cantacuzino, care a fost un bun român şi un demn slujitor al ţării, spunem creştine .scul : Fie-i ţărâna uşoară ! mih. cantacuzino Acciitt! io r He aim Călimăneşti, 29 I Azi, J/lerenii la ora 40*• «• Mihail Cantacuzino a plecat din Călîmăneşti, cu automobilul, in~soţit de d-na Columbeanu ?1 d-ra Gorjean. La volan, se afla d-na Columbeanu. La o cotitură, între Cornet şi Robeşti, d-na Columbeanu a executat greş it ’rimnnul riW na s’a prăbușit într o râpă, o adântim* de 30 m. Ir , m ■ ' iui ‘M Cele W privitr’o NH foarte “fTl gcferu'i trim»*..1“ *ll D-nn dr.laătean« S*1 j imediat la 1 1 dea îngrunț 1 - -------