Universul, noiembrie 1929 (Anul 47, nr. 253-278)

1929-11-01 / nr. 253

ministerului artelor Eri, a fost, o consfătuire la­­ ministerul artelor Intre direc­torii generali și d. Stan­cu Bră­­dşteanu, secretarul general, privitor la­ aplicarea legii de organizare a ministerelor. S‘a hotărît, în principiu, ca serviciile ministerului artelor să se grupeze In jurul unei singure direcţii a artelor. Pe lângă, această direcţie vor funcţiona două servicii şi anu­me : un serviciu al artei­or fru­­moase, pentru îndrumarea ac­­tivităţii literare, artistice, plas­tice şi muzeale, a folklorului, comisia fonogramică şi biroul de medalii şi decoraţii; biroul arhivei şi al lucrărilor şi stala­­lor personale. Serviciul Învăţământului pla­stic şi muzical va cuprinde şi bifurgurile muzeelor, colecţiuii şi expoziţiilor. Al treilea serviciu va fi a­­cela al comisiunii monumen­telor istorice. T NUMAI IN AMBALAJE 0SIGMAIB reţi speciaViaţ­e noastre Perle de Paris 3pctext~Chile Corso EXTRACT Dinescu Gheorghe din comuna Sa­­­richioi, judetul Tulcea, a intentat ac­ţiune de divorţ contra soţiei sale A­­xenia Dinescu Gheorghe din comuna Visterna, Judeţul Tulcea, pentru mo-­­­tive determinate de lege. Din căsătorie au rezultat doi copii, iar pârâta, posedă ca avere două hec­tare teren de cultură pe mereaua cormunei Vistierna, județul Tulcea cu vecini: Toma Ioniță la răsărit și a­­pus, iar la capete cu Avram Ionică și Toma Cabacu. Gr­ef a Tribunalului Tulcea Prezentul extract se legalizează de noi. Grefier, Nedescifrabil. 3 PUBLIGAŢIUNE 1 Se aduce la cunoştinţa gene­rală, că în ziua de 15 Noembrie 1929 ora 10 dim. se va ţine la Comandamentul Corpului 4 Ar­mată Iaşi, Serviciul Intenden­ţei Biuroului Subzistenţelor (Palatul Roznovanu) str. Ştefan cel Mare, licitaţie publică cu o­­ferte închise, pentru cumpăra­rea a 2594 kg. ceai Licitaţia se va ţine potrivit dispoziţiunilor art. 72—83 din Legea Contabilităţii Publice a Statului, ofertanţii fiind obligaţi a depune odată cu oferta şi ga­ranţia legală. Condiţiunile caetului de sar­cina se poate vedea la sediul Comandamentului în orice zi de lucru In orele de serviciu 8—12. Ofertanţii vor prezenta odată cu ofertele și probă de ceaiul ce oferă a furniza. 6443 NEVRALGINE Tourist' ea®­REMEDIU SIGUR CONTRA­ DURERILOR DE COP - NERVOASE REUMATICE - MIGRENE FINANC­IARE Licentiat st. c. 19fiR Expert Cont. Plasamente, procu­rări bani. Ipoteci, vânzări mai avan­tajos ca Băncile. Sute clienţi satisfăcuţi. Milioane primite plasate solid toată țara. BUCUREȘTI 111, MUSSOLINI 34 921 OFER CARTOFI de mâncare, cu vagonul, un mi­lion portaltoi Riparia gloiie de Montpelier şi viţă altoită. I. ECKARDT Mediaş, Str. Farkas 14 Jud. Târnava-Mare 776 RATE LUNARE % PARCHETE STEM uscate bine lucrate mese rotunde ţără­neşti mari 80 scau­ne galbene 45 şi orice mobilă mat şi lustruită găsiţi gata Fabrica CANEA Pictor Obedeanu 6 (Obor) București- Telefon 43—25 UNIVERSUL izarea minor Azi Joi 31 Oct. a apărut N-rul 19 ILUSTRATIUNIA r­omană CEA MAI FRUMOASĂ, CEA MAI BOGATĂ • • ȘI CEA MAI BINE SCRISĂ • • REVISTĂ ILUSTRATĂ DIN ȚARĂ După cum am anunţat, di­recţia generală c. f. r. a însăr­cinat o comisie să redacteze proectul nou de statut şi ta­belele de salarizare. Proectul a fost alcătuit şi prezentat tuturor asociaţiilor profesionale ceferiste, spre a-l studia şi a-şi nota observa­ţiile. Faţă de noul statut, asocia­ţia profesională „Nivel-Me­tru“, prin preşedintele ei d. Florea Brănişteanu, a întoc­mit un memoriu, care va fi înaintat d-lui director gene­ral şi superiorilor direcţi. Desprindem din acel memo­riu câteva pasagii mai carac­­terstice. In privita stagiului, piche­tul este considerat în proect ca şi funcționarul de birou, al cărui stagiu începe din mo­mentul intrării în funcţiune , dar se uită că picherul nu-şi începe cariera cu acest titlu, ci după terminarea şcoalei speciale de picheri, face câţi­va­ ani stagiul de şef de echi­pă. Aceşti ani de ce să nu i se socotească la vechime prin noua întocmire ? Trecerile apoi de la tin grad la altul, până la principal ei. I-a. însumează 24 ani, cami îm­preună cu cei 6—7 ani cât stau picherii ca șefi de echi­pă, fac 50—31 ani. Aceasta însemnează că foarte puțini vor ajunge la ultima treaptă, de­oarece în calea ceferistu­lui se pun nenumărate piedici la avansare, ca să nu mai vor­bim şi de faptul că avansările scadente nu se respectă. SALARIZĂRILE Salariul trebue să fie în ra­port cu răspunderea în atri­buţiile încredinţate şi cu munca depusă, iar nu cu con­diţiile de recrutare. Picherul îndeplineşte­­ şi funcţia de birou pe lângă a­­tribuţia principală a întreţi­nerii liniilor, podurilor, clă­dirilor, etc. El face dlar o muncă de specialitate şi nea­­vând serviciul în tură, este veşnic în exerciţiul funcţiu­­nei : ziua şi noaptea. In consecinţă, se cere pen­tru picheri, majorarea salarii­lor cu 40 la sută faţă de cate­goria corespunzătoare, în care sunt puşi. RĂSPUNDERILE Picherii manipulează mate­riale de zeci si sute de milioa­ne, ei fiind magazinerii, con­tabilii si casierii serviciului, cu toate riscurile legate de a­­ceastă funcţie. In serviciul exterior : între­ţinerea clădirilor şi mai ales a liniilor — buna stare pe timp normal, ferirea de înze­­peziri şi curăţirea promptă a liniei de troene­ de stânci, ce cad continuu pe sine, mânca­rea de ape a culeilor, ram­­pleurilor, surparea podurilor, liberarea imediată a liniilor în caz de accidente, etc. — presupune o vigilenţă conti­nuă şi o răspundere nemăsu­rată. Aşa fiind, asociaţia „Nivel- Metru“ consideră pe membrii ei ca fiind de specialitate pro­fesională şi cu răspundere ne­limitată şi cere pentru piche­ri şi şefii de echipă, înca­draţi cu alte funcţiuni la ca­tegoria 9, 10 şi 14, o categorie nouă : 9 bis şi 10 bis pentru picheri şi 14 bis pentru şefii de echipă. Memoriul încheie cu o cer­cetare asupra felului cum au fost încadraţi picherii după război, în raport cu şefii de gară şi mecanicii. * Prin felul cum este redactat memoriu], prin argumentele ce aduce, prin însuşi felul profesiunei personalului de întreţinere, este neîndoios că direcţia generală va lua în consideraţie raportul şi va da acestor vrednici ceferişti locul pe care îl merită. C. F.­...... - x x-------­ TRIBUNA CEFERISTĂ încadrarea personalului — Asociaţia „Nivel-Metru“ a personalului exterior de întreţinere faţă de noul statut — C­urier judiciar In materia opoziţiei la Camera de punere sub acuzare Camara de punere sub acu­zare a Curţii­ de apel din Bucu­reşti a precizat Marti o intere­santă notă in materia accesul­ui la această­ instanţă. Iată »pata: Inculpa­tul Alexandru Brauner este urmărit pentru sluţire. Bă­­nuiindu-si de infidelitate „pn e­­tena“ — pe tanara Olga Fal­­pi­­descu — si furios că aceas­ta re­fuză să se căsătorească cu el, a oenpat să și-o apropie definitiv și să o ferească de cinica alte compe­piiei, stutu­rod-o cu vi­triol. Faptul s-a anchetat, la cale 3 instrucţie, iar cercetările inche­­indu-se, Brauner a fost trimis in judecată In stare de arest. In contra acestei măsuiri — de trimitere, în stare de arest, la juh­aiţi — prevenitul a făcu­t opoziţie. Carmen a respins opoziţia ca ,inadmisibilă. A constatat adică — în prim râind — că in materia libertăţii individuale condica procedurii penale restrânge opozţia preve­nitului numai la­ confirmări şi liberări provizorii, nu şi la men­ţineri de mandate. Şi a considerat, că împotriva menţinerilor mandatului opozi­ţia prevenitului este cu atât mai vârtos de neadmis, cu cât în contra arestării prevenitul s-a putut opune şi apela la Cameră atât cu prilejul confirmării mandatului cât şi cu acela al cererilor de liberare provizorie, singurele cazuri prevăzute de lege. Procesul Bacalu înalta Curte de Casaţie s. NI a continuat Marţi desbaterile în vechiul proces de fals şi abuz de încredere in care a fost im­­b­ilcat inginerul A. Bftoaru. Acţiunea, publică pornită îm­­potrivă-i, şi pe care instanţa de fond a aplicat-o in,chipul unei condamnatiuni l« un an închi­­soiare corect­­omal­ă, a fost Insă­­stinsă, precum se ştie, prin ha­rul art. 3 din legea amnistiei. Se scursese adică un timp de mai bine de cinci anii dela co­m­intarea isprăvii­ şi până la ju­decata apelului. De aceea, instanţa supremă examinează num­aii sub aspectul civil procesul adică, sub acela al pretenţiilor de daune formu­late de păgubaşa soc. Sospiro. Dezbaterile au rămas in con­tinuare la 19 Noembrie. Isprăvile fiului d-lui Bethlen SE BATE CU UN PRIETEN IN­­TR’UN BAR, SE BATE IN DU­EL, DE FORMĂ, ȘI E CON­DAMNAT LA 5 ZILE ÎNCHI­SOARE Budapesta, 29 (Rador). — D. Andrei Bethlen, fiul primului­­imnietm ungar, a apărut azi tinaintea tribunal­­ului, inculpat de delictul de duel. Tânărul Bethlen a avut în­­tr-un bar o alt­er­ca­ţie cu conte­le Almasy, care a trebuit să fie regulată printre eşire pe te­ren. Procurorul a cerut ca tână­rul Beth­ien să fie condamnat, admiţându-i-se circumstanţe u­­şurătoare, dat fiind că a fost în joc onoarea unei doamne, precum şi faptul, că uzanţele sociale l-au obligat să se bata In duo!. Tânărul Bethlen a fost con­damnat la trei zece închisoare. Sentința este definitivă. -------x^s-------­ Politehnica din Viena s’a închis d­e cauza tur­­burârilor Viena, 30 (telegramă part.). — Rectorul înaltei şcoli poli­­technice din Viena a dispus azi închiderea ei î­n urma tur­­burărilor izbucnite între stu­denţii partizani ai „Heim­­wehrt" şi studenţii socialişti. CU EINSTEIN puteţi sta de vorbă citind in fie­care Marti „Ziarul Ştiinţelor şi al Călătoriilor“. Concordate preventive... Trib. Ilfov s. I comercială—de sub preş­denţia d-lui N. Geor­­gia.n — a primit două cereri n,pui de concordate preventive, cu totul Inedite. Petiţionarii sunt: firma Mau­­ri­ciu Carm­ioil fiul du­m stir. Carol 24, magazin de ştampile şi apa­rate contra incendiului — şi M. Haimovici, fabrică de pălării cu sediul In fund. Goleşti 29 şi cu magazin de desfacere în str. Academiei 2. Ambiii au beneficiat până a­­cum de avantajul celor nouă moratorii prefailimenta­re îngă­duite de codul de comerţ până la­­ instaura­rea sistemului con­­c­ondatelor preventive. Nu au iz­butit totuş în timpul păsuirii de un an ce li-au oferit ca creditorii să îndestuleze decât o foarte mică parte din pasivul lor. Expirând moratoriul Ultim ambii au recurs astfel la con­cordat, înfăţişând tribunalului şi creanţiierilor lor următoarea situata: Firma Garafet arată un activ de 19 millioane 241 mii lei, în care se cuprinde şi imobilul din str. Carol, evaluat de petiţionar la 14 m­iilio­ane 550 mii, asupra căruia însă apasă ipoteci ca su­­­mă de lei 8 milioane 900 mii­­ şi un pasiv de la­ 15 milioane 260 mii. Creditorii ipotecari având privilegiul ştiut asupra majorităţi­i activului — imobi­­­liul — vor fi evident integral îndestulaţi în creanţele lor gra­ţie garanţiei lesne realizabilă ce au. Creditor­­ilor chirografari în­să, d­ebi­torul le oferă aranja­ment concordat­o­r cu 60 La sută, plătibil în 6 rate egale semes­triale, fără dobânzi, prima rată vărsâ­ndu-se la 1 Septembrie... 1930! Firma Haimovici arată un ac­tiv de lei 12 mi­l­ioane 843 mii 735, în care se cuprinde și un imobil asupra căruia stăruie însă o ipotecă de lei 2 milioane și un pasiv de circa lei 8 mi­lioane. Astfel că propunerea concor­datului privind numai pe cre­ditorii chirografarii­­ acestora nui se oferă aranjament cu 50 la sută din creanțe, plătibil in 3 ani, în 5 rate egale și fără do­bânzi, începând din a 6-a lună ce va urma omologării concor­datului. Tribunalul­ a supus ambele cereri legiuitei cercetări preli­minare. Anchetarea­ tripourilor D. jude instructor Stănescu a supus ori legiuitului interogator pe M. Iosifescu şi D. Stoenescu, conducătoru­l (cel dintâi ca ad­­miin­ist­rator­ de­l­egat, iar cel de al doilea ca director) clubului „Uniunii comercianţilor şi in­dustriaşilor, din Capitală“. Ambii a­u fost puşi sub urmă­rire penală — în urma descin­derii ce s-a operat la clubul lor, — dovedinduli-se nu vină grave nereguli in ademenirea jucăto­rilor şi în însăş practica jocu­rilor. Cercetările continuă, înşelăciune­ a, procuror Alevra a pus sub urmărire penală pe Jean Silbermann şi pe Otilia Koller din şos. Mi­hai Bravul 60 pen­tru vina de Înşelăciune (art. 332, 333 c. pen.). Cei doi au amăgit pe recla­manta Mina Friedmann că o vor aproviziona cu lemne ieftine,­ dar după ce i-au luait banii, câ­­teva mii de lei, s-au făcut nevă­zuți. Cazul s‘a trimis în judecate tribunalului corectional. Epilogul unor fraude militare Medicul colonel d.r. Pop­ovi­ci — ca­re a fost, de curând osân­dit printre cei cari au prădat «vuliiul, statului a făcut recurs în Casaţie contra hotărîrii con­siliul de război. Recursul s-a judecat Marţii. Înalta Curte de Casaţie s. II — sub preşe­denţia d-l­ui Const. G. Rătescu — a respins ca neîn­temeiat recursul fostului co­lonel. Cine a fost furat? D. jude cons. Niculescu Bolin­­tin al cabinetului I din trib. Ilfov, ,invită pe toţi cei cari au fost furaţi — cu bijuterii şi bi­belouri — de slujnica Simica Petcu şi de soţul ei toţi Dobre Petcu, să­ sa prezinte lazacel ca­binet în ziua de 5 Noembrie spre a-şi identifica obiectele. Precum se știe, Simion Petcu — pătrunzând sub diverse nu­me și cu acte false, — în servi­ciul unor case bogate din Capi­­tallă, a izbutit să fure nume­roase lucruri de palet- bijuterii şi arg­­ntărie pe cari apoi, prin intermediul soţului ei, le-a vân­dut sau Rajait în Capitală să pro­vincie. Crima din gara Filaret In ziua de 21 Ianuarie, anul acesta, paznicul de vagoane An­ton G. Ţăruş, din gara Filaret a surprins trei inşi, furând lem­ne dintr’un vagon. Vrând să­­ prindă, între hoţi şi paznic s’a încins o luptă. Doi dintre hoţi au isbutit să fugă, rămânând numai unul, Dumi­tru Teodorescu, care a încercat să opue încă rezistenţă. Anton Ţăruş a descărcat un foc de re­volver asupra lui. Victima a În­cetat din viaţă, a doua zi, la spital. Anton G. Ţăruş a fost trimis, în judecata Curţii cu juraţi pen­tru omor cu voinţă şi judecat Marţi. Apărarea, prin d-ma avocat, Chiriţescu şi d. avocat Andrei Pretorian, a susţinut că, din îm­prejurările în care s’a desfăşu­rat această întâmplare cu ur­mări funeste, la acuzat n’a fost voinţa de a ucide. Comisia juraţilor a adus un verdict negativ pe baza cărţii. Curtea, sub prezidenţia d-lui con­­silier C. M. Ionescu, a achitat de orice penalitate pe Anton G. Ţă­ruș. -------xrSg*------— S3 prepară grevă genera­l miniera in Polonia Varșovia. 29 (talegr. part­.). — Minierii poloni au remis guver­­nului și patronilor un ultim­i. turn, cerdnd satisfacerea dolean~ [dor pdnd la 31 Octombrie. In caz da refuz, va fi proclamată, la 3 Noembrie,, greva generald «­minierilor din toată Polonia. Sunt puține speranțe de con­ciliere. ­Anul XLVII Nr. 253 Vineri 1 Noembrie 1929 Inaugurarea asim­ei tertiral „Oprea lorguiescu” flin CampulUBa(Klaseel)­­ D. Oprea D. lorguiescu face statului un dar de peste 4 milioane — Câmpulung 29 In aceste vremuri de criză și mai ales de materialism, când i­­nitiativa particulară lâncezește intro totală lipsă de activitate, mai răsar, totuşi, ici şi colo, oa­meni, cari, deschizând larg pun­ga, contribue cu prisosul şi, cu munca lor de ani, la consolida­rea culturală a neamului, ridi­când impunătoare altare de cul­tură. UN GEST NOBIL In Câmpulungul Muscelului, linia unui local modern de şcoală primară se resfrângea din an un an, tot mai mult asupra tinere­lor vlăstare. Localul şcoalei pri­mare nr. 1 de băeţi, clădit cu 160 ani in urmă, devenise neincăpă­­tor şi impropriu, iar timpul îşi imprimase pecetea lui, prefăcând clădirea intr'o adevărată ruină. De aceste fapte s'a sezisat un bătrân venerabil, d. Oprea Ior­gulescu din localitate, care şi-a pus un gând să construiască, pe cheltuiala sa, un local măreţ de şcoală. Şi anul trecut, d-sa a tre­cut la fapte, ridicând un măreţ altar de cultură, care să adăpos­tească şcolile primare nr. 1 de băeţi şi nr. 1 de fete. Clădirea, în afară de sălile res­pective, pentru clase, cancelarii, biblioteci, muzeu, etc. este înzes­trată şi cu o vastă sală de specta­col căreia marele donator mus­­eelean i-a mai dăruit un cine­matograf, pentru completarea culturii câştigată pe băncile şcoalei. CUM A DECURS FESTIVI­TATEA Cu toate că timpul era închis şi dintr-un moment într altul a­­meninţa ploaia, încă de la ora 10 dimineaţa, toată şcolărimea, foş­­tii elevi ai şcoalelor nr. 1 de fete şi nr. 1 de băeţi şi un imens nu­măr de cetăţeni, au ţinut să par­ticipe la această înălţătoare so­lemnitate. La ora 11, apar domnii : Ion Mihalache, ministrul agricul­turii şi N. Costăchescu, ministrul şcoalelor, cari sunt îndelung ova­ţionaţi de public. . După ce oaspeţii împreună cu donatorul şi oficialităţile au luat loc pe tribuna improvizată în vasta curte a şcolii, devenită ab­solut neincăpătoare, preoţii Ri­­zescu, Dragomirescu şi Moisescu ajutaţi de diaconul Nicodin Bă­­drăgan de la mănăstirea Negru- Vodă, oficiază un serviciu reli­gios. Răspunsurile au fost date de corul seminarului orfanilor, sub conducerea elevului Uncu Anton. După terminarea serviciu­­lui religios Începe seria discursu­rilor, cel dintâi luând cuvântul d. Nae Ghica. CUVÂNTĂRILE D. NAE GHICA, pensionar, preşedinte de onoare al comite­tului şcolar, spune că are datoria de a lămuri împrejurarea care a făcut ca In faţa noastră să se ri­dice acest măreţ locaş de cui­­tură. De zece ani mă frământă gân­dul refacerii şcolii nr. 1 de băeţi, dar lipsa banilor rria pus tot­deauna in încurcătură. Listele de subscripţie lansate nu şi-nu a­­juna scopul. Abia câţiva cetăţeni au răspuns la apelul nostru, prin­­tre cari am datoria să relev pe d. Gâcă Ştefănescu, care a donat 50.000 lei, la primul apel. Prietenul şi ruda mea, Oprea Iorgulescu, în timp ce eu mă frământam sa găsesc soluţia, mi-a spus într'o bună z­i că ar dori să cheltuiască câteva mi­lioane, într'o operă de binefacere, i-am sugerat ideea construirii şcoalei acesteia şi mi-a promis. Eu nu l-am crezut însă. Şi nu am putut ^ crede promisiunile gale decât în ziua când a semnat con­tractul^ cu antreprenorul şi paricii tot mă îndoiam, că ştiam că Iorgulescu nu e aflu'milionar, nici îmbogăţit de război, averea s­a fiind agonisită ban cu ban, o viaţă întreagă. Minunea însă s-a făcut şi as­tăzi privind fapta măreaţă a ma­relui donator Oprea Iorgulescu, eu care am învăţat la această şcoală şi care am condus-o 20 de ani ca dascăl şi director, termin cu vorbele înţeleptului Simion : „Acum slobozeşte pe robul tău Stăpâne“... Trebue să mai aduc prinosul nostru de recunoştinţă d-lui ar­hitect Timi Ionescu-Berec­h­et, fost elev al şcoalei, care a făcut pla­nurile şi a condus personal lu­crările, în m­od gratuit. D. VIJELIE, revizor şcolar, face o paralelă între un local bun şi rău de şcoală, arătând înrâu­rirea ce o răsfrânge asupra sufle­tului şi fizicului şcolarului un local impunător, frumos şi pro­priu. Fapta d-lui Oprea Iorgu­­lescu care a ridicat acest măreţ palat, cel mai mare şi frumos din judeţ îi face cinste. Găsesc da prisos să-i mai aduc elogii; fapta sa vorbeşte de la sine. D. 10NESCU CANDID, direc­torul şcoalei de băeţi, face un scurt istoric al şcolii primare nr. 1 de băeţi ridicată prima dată de b­oerul Radu Năsturel in anul 1769 sub domnia lui Antonia Vodă care i-a dăruit pentru în­treţinere jumătate din venitul vămii Dragoslavele. Şcoala a a­­vut multă vreme rol de şcoală normală, deoarece absolvenţii ei erau numiţi învăţători la:_ sate. Construcţia însă este dărâmată în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu. In anul 1852 se construeşte un nou local, acela care a dăinuit până anul trecut. In tot timpul această şcoală a fost un perma­nent focar de lumină al judeţu­lui Muscel. Aduce apoi calde elogii dona­­torului care din truda unei­­vieţi şi a înaintaşilor săi a dăruit ti­nerimii acest altar de învăţătură. Recunoştinţa noastră nu este zgomotoasă. E pioasă, sfântă şi cu cuget curat. Să dea Dumne­zeu ca fapta sa să găsească câţi mai mulţi imitatori. D OPREA D. IORGULESCU, mulţumeşte vorbitorilor pentru omagiile aduse şi promite alte nouă fapte. Povesteşte apoi cazul unui învăţător, Turtureanu pe care l-a desbărat de obiceiul de a trate copii. D. NICOLA­E CONSTANTE­­NESCU, primarul oraşului, mul­ţumeşte în numele cetăţenilor d-lor miniştri cari au cinstit cu prezenţa d-lor această solemni­tate. Mulţumeşte donatorului pen­tru gestul făcut şi-l asigură de recunoştinţa câmpulungenilor. CUVÂNTAREA D-T.UI MINIS­­TRU N. COSTACHESCU — Am răspuns la invitaţia dv. pentru a-mi îndeplini o datorie faţă de şcoala românească. A­­duc viile mele mulţumiri genero­sului donator. Faptul că acţiunea sa s-a îndreptat către şcoală nu mă surprinde, el fiind cât se poate de logic. In trecut, voevozii şi boerii d­ădeau altare de inchi­­nare, cari corespundeau vremu­rilor de restrişte prin care trecea ţara. Aici se oţeteau din nou su­fletele şi încolţea ideea de mai bine. Mai târziu, s-a început con­struirea spitalelor, aşezăminte de binefacere obştească. Eram în perioada de alinare a suferinţe­lor. Astăzi trăim alte vremuri. Generaţia de sacrificii şi-a făcut cu prisosinţă datoria, împlinind idealul nostru naţional. Acum ne călăuzeşte un alt ideal, idealul de consolidarea poporului prin ridicarea nivelului cultural Şi prin civilizaţie. Acest­ ideal a încolţit şi în su­fletul bătrânului donator Oprea Iorgulescu. Marele donator zi­dit acest atelier în care să se făurească sufletul generaţiei de mâine. Dar, poate, d-sa în zidurile a­­cestea, a închis şi o lacrimă de durere. Aceasta insă va fi rod­nică, deoarece va uda floarea re­cunoştinţei noastre. Poate că a mai închis şi un gând care l-a muncit din greu. Li se va res­­frânge însă asupra veşnicei noas­tre amintiri. D. ministru Costăchescu, în numele M. S. Regelui Mihai, o­­feră d-lui Oprea Iorgulescu o slabă recunoştinţă şi-i prinde pe piept decoraţia „Răsplata muncii pentru învăţământ cl. I“. Au urmat frumoase pro­­ducţiuni şcolare executate de e­­levii şi elevele şcoalelor primare nr. 1. După ce întreaga asistenţă a semnat în cartea de aur, s'a vi­­zitat clădirea şcolii. In sala festivă s'a servit apoi asistenţei o gustare. In faţa d-lui ministru Miha­­lache şi a d-lui deputat I. Brătu­­lescu, în timp ce era felicitat, donatorul a mai făgăduit un fond de incă 4 milioane, din ve­nitul căruia să se servească masa elevilor la ora 10 dimineaţa. Donatorul împreună cu asisten­ţa s-a fotografiat în faţa şcolii, pe prontispienu­l căreia este aşe­zat bustul său, opera sculptoru­­lui muscelean Const. Baraschi. N. Patra alea Duminecă 3 Novembrie 1929 orele două după amează se va celebra­ în Biserica Sf. Dumitru din Comuna Crucea Judeţul Ia­lomiţa cununia religioasă a Domnişoarei MARIOARA ION R.MILIŢA cu Domnul IONEL I. MUNTEANU Rudele, prietenii şi cunoscuţii sunt rugaţi a lua parte. Masa ora 8 seara Nunii D-na și D­l Gh T.Negulescu 85 LOUIS DUMUR Bojé Tsaria Hrăni (Doamne, ocroteşte pe Ţar!) în româneşte de — Cum, n’aşi îndrăzni ?... Aşi vrea ca lucrurile să se pe­treacă astfel, ca să vedem !... O să fie nostim !... Dair, fii pe pace, nu se va întâmpla nimic. Vor fi destule femei frumoase împrejurul sfântului ca să-l răsfeţe, să-l linguşească, să-i lingă labele și nici nu o să se uite la mine. — Domnul să te audă !... Ce rochie o să pui ? — N’o să pot scăpa de decolteu. — De ce nu ai pune costumul de infirmieră ? — Cu crucea roşie pe piept!... Este o idee!... Şi crezi, scump visător, că nu voiu fi în stare să înfrunt privirea ba­laurului, având gâtul şi braţele goale ?... — Şi în timpul acesta, eu voiu călători spre Barano­­vici!„. — Să nu-ţi turburi somnul pentru aşa ceva- Ai să visezi cu gândul la mine; eu o să mă gândesc la tine. Mama Irina şi d-na Virubof se vor putea deda la toate ciudăţeniile, dar eu mă voi mărgini să înregistrez spectacolul cu nepăsarea unui fonograf și cea dintâi scrisoare, ce vei primi de la mine, va povesti în amănunt împrejurările acestei ciudate serate. — Și după aceea o să pleci îndată ? N’ai să mai întârzii la Petrograd ? Mi-o făgăduești, Nadia ? — Ți-o făgăduesc. Mi-e dor, de altfel, să-mi văd iarăşi pe scumpii mei răniţi. Viaţa din spitalele frontului, în timp ce vitezele noastre trupe se bat, este într-adevăr ruşinoasă. — Sunt fericit când te aud spunând astfel. Şi eu sunt mulţumit că scap de oraşul ăsta înspăimântător, în care atmosfera, pentru soldaţi ca noi, nu e de respirat. T­rebui, neapărat, draga mea, să ne împlinim planul de a ne căsători pe front. — Acum sunt cu totul hotărâtă. Cu marele duce Nicolai și cu generalul Ilyn vom putea, dacă mama se va împotrivi și cu toate că eu nu sunt majoră, să trecem peste orice pie­dică. — La război, ca la război! rise Liapunof. Privia cu adorare pe aceea, care, în câteva săptămâni avea să-i fie soție. Lumini electrice îmbrobodite în mătase re­vărsau o lumină trandafirie peste ei. Cinci ceasuri bătură la o pendulă de Saxa. Fata ronţăia prăjituri­,Andrei susesese mâneca rochiei şi buzele lui se plimbau pe mânuţa aceea mică şi hotărîtă, pe braţul fraged, rotund şi mătăsos. O blândă melancolie îl năpădia la gândul despărțirei atât de apropiată. — Nadia! îngâna el... Nadiuşa!...­­ — Câte fotografii de-ale mele ai ? Cel puţin douăzeci! râse fata, plimbându-şi ochii pe o colecţie de fotografii de-ale ei, cari se răsfăţau peste tot în rame de argint olin de piele, printre o mulţime de bibelouri, pe consolă, pe mese şi pe etajere.­­ Se sculă ca să le cerceteze mai de aproape. Le recunoscu pe toate cele pe cari ea i le dăduse şi altele de cari nici nu-şi mai amintia. Se regăsia în ele sub cele mai felurite aspecte, în rochie de bal, cu şiragul de perle la gât, în costum de ten­nis, cu racheta în mână, în rochie subţire de vară, în mijlo­cul unei pajişti înflorită, cu umbrela deschisă peste o pălă­rie de paie, la patinaj, cu toca de blană pe ochi şi cu mâi­nile în manşon. Cea mai veche arată o fetiţă de zece ani, fermecătoare, cu rochia scurtă şi cu coada pe spinare. Cele mai de pe urmă o arătau în costum de infirmieră. O singură ţinută lipsia din colecţie: costumul rusesc de ceremonie, căci era prea tâ­nără şi nu fusese prezentată încă la curte. — Sunt douăzeci şi două spuse, Andrei. Şi toate au pri­mit nenumărate sărutări, cu mult mai înainte de a fi avut nespusa fericire de a primi una de la tine. Iar acuma sărut originalul. O frânse în braţe şi o simţi lăsându-se drăgăstoasă, în timp ce cu buze calde îi prinse gura. — Iată aceea care îmi place mai mult, spuse el apoi, ară­­tându-i o fotografie in care o soră de caritate cu fața înge­rească veghea la căpătâiul unui bolnav oblojit. Fotografia fusese luată între frontieră și Pskof, în tre­nul lui Puriskievici. — Dar aceasta, adăugă el, este o icoană sfântă, și nici­odată n’am cutezat a o pângări cu buzele mele. Nadia o privi și ea o clipă în tăcere. Genere îi tremu­rară. Apoi murmură: — Prin ce emoții am trecut! Ai fost cincisprezece zile între viață şi moarte. Ca să spunem astfel, el nici nu trăise acele cincisprezece zile- N’avea nici o amintire. In timpul acelor cincisprezece zile fusese ca și mort. Acestea sunt întâmplări grozave de-ale războiului. Asemenea întâmplare nu se mai putea ivi iarăși ? Putea ști el, dacă nu o să fie iarăș trimis în vr’o misiune pri­mejdioasă. Putea şti el că n’are să fie iarăşi lovit pe un câmp de bătaie şi să roşească cu sângele lui vre-un mărăcine, vre-un colţ de câmpie nisipoasă ori noroiul vreunei mlaştini ? de câmpie nisipoasă ori noroiul vreunei mlaştini ? Cine putea ghici ce-l aşteaptă în lupta aceea grozavă în care, din nou, avea să intre ? Fără a se mai gândi măcar, la expediţii primejdioase pe front, nu trebuia să ţină seamă de nesiguranţa operaţiunilor ? Erau ei oare la adăpost de înaintarea fulgerătoare a inamicului care avea să pună Stavka în bătaia tunurilor şi nu se puteau găsi, pe neaştep­tate, la Baranovici, în plină furtună ? Moartea pândia pre­tutindeni şi avioanele brăzdau cerul pe toată întinderea zo­nei de război. Tristeţea fără margini a despărţirii se speria cu gândurile acestea întunecate. M­u era o despărţire obicinuită, în care acei ce se iu­besc sunt siguri că se vor întâlni iarăşi şi în care părerea de rău a plecării este potolită de bucuria sigură a zilei când se vor vedea. Nădejdea era îngăduită, dar nu era o si­guranţă. Despărţirea aceasta avea în ea o parte de necu­noscut, în care plutia, ca peste o prăpastie, ceața misteru­­lui și batea aripa întunecată a ursitei.

Next