Universul, ianuarie 1930 (Anul 48, nr. 1-302)

1930-01-01 / nr. 302

AGENTUL EXCLUSIV AL CASEI P, snssă e FiGZîi om OM EG LUI Urează Onoratei Clientele sărbători vesele si mulţi ani fericiţi ! Cereţi prefaînifeai Untdelemnul »SASSO” şi întrebuinţaţi’! deci ca toată încrederea Domnu Doctori ce au pacienţi pentru cari , Exportat uni, Marca depozitată şi Ageafi fesc.usiVi la toată lumea V­a­r­a trebue o cură de Vitamine, pot găsi în­­ Sugarul Agent Exclusiv pentru toată România-Mare Vitamina Sasso un excelent preparat de un sigur bun rezultat. Se găseşte la principalele Farmacii. DAMTE PAOLINI, Str. Vasile Lassar 166, BUCUREŞTI Cu ocazie amintesc Doamnelor Gospodine că unt­delemnul de măsline este cea mai bună alimentaţie hiw ni­că şi sănătoasă fără nici o comparaţie. 14*ntdeSummit Sasso se vinde cu garanţie abso­ută de pură măslină, adică numai de măsline fără nici un fel de amestecuri. Cssa Sasso îşi asumă toată răspunderea faţă de oricine pentru puritatea produselor sale. Garanţia fesei Sasso este de altfel dovedită prin analizele făcute în diversele Laboratoare de Chi­mie ale Statului, Comunal, Militare şi particulare, care de la primul şi până la ultimul transport sosit în luna Noembrie a. c. au dat aceleași rezultate, adică: Un­tdefemsnya Sasso este de otară măs­lină fă­ră nici o materie străină. Morala fabulei este ca­să. „WORTH“ „ams la nult“ - „Vals le Jour“ Parfumuri, Colorie, Lotuiani, Pudre» Farduri^ Etc, ale renumitei case „WORTH“ Par­s de vânzare la principalele Parfumerii și droguerii Reprezentant general și depozitar M. MfilîQUUUS Str. Smărdan 4­­­11, București J• 1958 r*m v* •mmmmmaasg»witft ■wv**vr**** BOG­AT ASORTIMENT inj PLAI­INA cu BRILIANTE SAPI FL­E ERLE etc. CSTifi: Universul Literar a Trandafirul creşte foarte bine în aer liber, însă nu poate su­feri asprimea ierniior de la noi. Temperatura cea mai scoborîti­ pe care o poate suferi, este de 15 grade sub zero. Unii sunt mai rezistenţi, alţii mai puţin. Dar pe toţi trebue să-i apărăm contra gerurilor, cari i-ar dis­truge cu siguranţă şi nu i-am avea de­cât un an. Ori, tranda­firii sun­t mai frumoşi şi înflo­resc mai mult, când au trecut de trei ani. Unul din cele mai bune adă­posturi, este pământul, fie în­­gropându-i, dacă sunt înalţi, fie muşuroindu-i, dacă sunt tufe (pitici). Trandafirii m­alli (cu tulpină) îi îndoim (ii aplecăm) spre pă­mânt şi îi fixăm cu un cârlig de lemn pus călare peste tul­pină. Apoi punem pământ pes­te coroană. Să nu facem groa­pă sub coroană, căci se poate strânge acolo apa de ploae şi da zăpadă şi trandafirii vor înghe­ţă peste iarnă. Aplecarea tran­dafirilor se va face in toţi anii, în aceeaş parte. Nu vom îngro­pa trandafirul dacă nu şi-a le­pădat frunzele. Ingropatul tre­bue început către 15 Noemvrie. Dacă trandafirii mai rezistenţi nu şi-au lepădat încă frunza, o culegem noi; dacă i-am îngro­pa cu fruzia, ea ar putrezi în pământ şi după ea şi lemnul. La trandafirii mai gingaşi, ca să avem lemnul mai tare, mai copt şi să rabde mai bine frigul iernii, e bine ca la începutul lui octombrie să le culegem frun­zele, mai întâi după ramurile mai bătrâne şi după 8—10 zile şi pe celelalte, ciiupindu-le şi puţin din vârful rămurelei. Va­rietăţile la cari trebue făcută a­­ceasta sunt: Mar­­chal Niel, Du­chesse Wellington, Madame E­­duard Harriot, Constancy Ju­liet, La Champagne, etc.. Trandafirii cu tulpină înaltă se mai pot acoperi pe pământ şi cu crengi de brad sau de alţi pomi, peste cari punem apoi frunze. Acest adăpost este mai bun, pentru că aerisirea se poa­te face mai uşor. Trandafirii pitici, după ce le-au căzut frunzele (sau le-am cules noi) trebuie îngropaţi, făcând peste tulpina lor un muşuroiu de pământ Putem pune peste ei şi­ngură de cărbuni şi chiar cenuşă. Trandafirii plantaţi în toam­nă, trebue şi ei aplecaţi la pământ, acoperiţi pe coroană şi muşuroiţi la rădăcină. Când trandafirii au tulpina groasă şi nu se pot apleca spre pământ, îi învelim în paie de secară, de grâu, pleavă sau muş­­chiu. In învelitura de pae sau fân câteodată îşi găsesc adă­post aici şoarecii cari, în lipsă de altă hrană, rod tinerele ră­­murele. Orice fel de material am întrebuinţa, nu trebue să fie prea gros, căci mugurii în­cep să crească şi frigul din pri­măvară îi distruge. Trandafirii urcători, deşi mai rezistenţi, trebuie şi ei apă­raţi contra gerurilor. Când ei sunt pe spaliere, îi putem apă­ra cu rogojini, paie de secară sau stuf de baltă. Trandafirii sălbateci de cu­rând altoiţi, deasemenea tre­bue acoperiţi cu pământ; dacă sunt pitici, le facem mu­şuroiu ; dacă sunt înalţi. Ii a­­plecăm ca şi pe ceilalţi. In primăvară, prin Martie, când timpul începe să se încăl­zească, începem să descoperim trandafirii, însă încetul cu în­cetul, treptat, pentru ca rămu­­rele să se deprindă cu răceala primăverii. După ce i-am des­coperit de tot, nu îi legăm de tutore decât pe la 15 Aprilie și numai după o ploaie bună, îna­inte de a-i lega de tutore, le cu­răţim coroana, tăind ramurile prea dese, cele rupte şi cele prea subţiri. După legare, o săpătură le face mult bine, dar nu prea a­­dâncă şi nici prea pe lângă ră­dăcini. Mihail Chintă­uc. horticultura (Turda) CRONICA AGRICOLĂ Adăpostirea trandafirilor in timpul iernii roxo- Nenorocie la un atelier mecanic UN MUNCITOR LOVIT DE O SCHIŢA MOARE PE LOC, IAR ALTUL ÎNNEBUNEŞTE Buştenari, 28 Dec. In atelierul de fierărie al soc. „Unirea“ din schela Runcu, muncitorii fierari Gh. Iordan din Scorţeni şi Suciu Ion din Braşov, ,ştemuiau“ un fier cu ciocane de 8 kg. La un moment greşind loviturile, munt­­orii au izbit ciocanele unul de altul aşa fel că din ele s'a desprins schijă care a intrat la Suciu Ion. Nenorocitul a murit ime­diat. Gheorghe Iordan văzân­­du-şi tovarăşul mort, imediat a înnebunit sucic, luând-o la fu­gă prin schelă. După anchetă, s’a autorizat înmormântarea lui Suciu și in­ternarea lui Iordan. -----—0X0 —■— UNIVERSUM a i Mi» O contribuţie românească la opera institutului italian de studii legislative Inspirată ele concepţii strict naţionaliste, politica externă a Italiei nu înţelege desigur să în­curajeze prea mult tendinţele ac­tuale de pan-internaţionalizare, care se afirmă din ce în ce mai stăruitoare, mai ales prin opera Ligii Naţiunilor. Cu toate acestea, naţionalismul fascist nu se gândeşte un singur moment să contrazică acele ini­ţiative care—în mod riguros şti­inţific—dau prilej intelectualită­ţi italiene să se solidarizeze, pe aceste baze, cu cercetătorii din restul lumei, în domeniul specu­­laţiunilor abstracte, ori al cola­borării interesând problemele de ordin general, care trec dincolo de graniţele interesului local. O­­dovadă în acest sens, pe lângă Institutul Internaţional de Agricultură şi Ins­tutul Interna­ţional al educaţiei prin cinema­­tograf, ambele cu sediul la Ro­ma, o poate oferi cu prisosinţă Institutul de drept comparat şi de­ studii legislative, înfiinţat de cei mai de seamă jurişti italieni, (printre cari: V.­­Scioloja, Bon­­fante, Del Vecchio, Tutrini, Vi­vante, etc.), dar la iniţiativa că­rora s-au raliat aproape toţi re­prezentanţii disciplinelor juridi­ce din întreaga lume. Institutul, printre alte lăudabile realizări, publică periodic un vast buletin, la care sunt che­maţi să-şi dea contribuţia toţi aceşti colaboratori, alcătuind ast­fel, printr-o documentare riguros ştiinţifică, una din cele mai vas­te, dacă nu singura publicaţie de Drept Comparat din câte se pu­blică astăzi. Ultmile două volume ale a­­cestui „Annuatio di Diritto Com­­parativo e le Studi legislativi“ (Milano, Istituto Editoriale Scien­­tifico, 1929, de XVI/1145 pagin­i, apărute prin îngrijirea prof. S. Calgano, secretând general al Institutului şi profesor de drept la Universtatea din Napoli, re­prezintă un progres evident faţă de cele anterioare, prin varieta­tea şi abundenţa legislaţiei străi­­ne, cât şi prin indicele general de materii şi nume proprii. Diferitele contribuţii, tratând despre izvoarele Dreptului străin, dări de seamă, jurisprudenţa şi recenzarea studiilor juridice im­portante apărute în decursul ani­lor din urmă în diferitele ţări, se referă la Germania, Austria, Ita­lia, Polonia, România, Belgia, Ce­hoslovacia, Estonia, Franţa, An­glia, Lituania, Spania, Elveţia, Bulgaria şi Ungaria, această din urmă fiind reprezentată poate mai abundent decât multe din cele mai sus amintite. După cum­ se vede, mişcarea juridică românească îşi spune de data aceasta ci­vântul său, în selectă adunare de comparatişt i­nternaţionali. Iar meritul aces­tei iniţiative îi revine d-lui An­drei Rădulescu, consilier la înal­ta Curte de Casaţie şi profesor la Academia de înalte studii comer­ciale din Bucureşti. Reprezentând în Secţia Istori­că a Academiei Române cercetă­rile în legătură cu istoria vechi­lor legiuiri autohtone,­i Andrei Rădulescu colaborează la acest Anuar cu un studiu asupra „Iz­voarelor Dreptului civil şi co­mercial românesc“, găsind astfel prilejul să informeze specialiştii străini despre vechile legiuiri ro­mâneşti, despre izvoarele occiden­tale (italiene, belgiene si france­ze) ale celor două coduri astăzi in vigoare, fără a omite să facă o serie de remarcabile aprecieri cu pri­re la rolul jucat în de­cursul sec. XIX de aceste înrâu­riri occidentale, asupra vieţii noastre juridice. In intenţia recenzentului nu poate sta desigur veleitatea de a-şi spune cuvântul asupra cer­cetărilor de specialitate ale auto­rului. Nu este însă mai puţin a­­devărat că oricare dintre noi se ocupă de ceea ce ar trebui să re­prezinte România şi cultura ei dincolo de frontierele conştiinţei locale, simte de a sa datorie să împărtăşească bucuros satisfacţia pe care o are, ori de câte ori şti­inţa românească îşi cucereşte lo­cul pe care i-l asigură propriile-i străduinţe, în configuraţia ştiin­ţei universale. Este cel mai demn şi temeinic fel de a înţelege adevărata pro­pagandă românească peste hota­re. Alexandru Marcu Anul XLVII Nr. 302 Miercuri 1 Ianuarie 1930 Sâmbătă 28 Decembrie, a apărut N-rul de Anul Nou al excelentei reviste: ILUSTFATILINA _________________..Ei§« 4# i/il,, i,.^t .A?»»__________________ Cea mai răspândită revistă ilustrată Românească, cuprinzând un bogat şi variat material literar şi artistic. Se găseşte la toţi depozitarii şi vânzătorii de ziare. PREŢUL LEI 10 lisasaarrrea primelor cursuri coopera t­ale S3 iernă nela ea le Hirouline — Sosirea delegaţilor. — Cuvântul fruntaşilor cooperat­ei — — Dela trimesul nostru — Băile Herculane, 29 Dec. Potrivit programuim de orga­nizare a cooperaţiei, Oficiul na­tional de cooperare romana pe lângă cursurile de vară ţinute în ultimiii ani la Sibiu, Balcic şi Chişinău, anul acesta a inaugu­rat cursuri s­­ilare de iarnă, in special in timpul vacanţei Cră­ci­unul­ui. DESCHIDEREA CURSURILOR Prima localitate aleasă In a­­cest scop a fost staţiunea bal­neară Băile Herculane, unde Sâmbătă 28 Decembrie, în pre­­­zenţa câtorva distinşi conducă­­tori , îndrumători ai coopera­ţiei precum şi a numeroşi coope­ratori din Oltenia, Muntenia, Ardeal şi Banat, s-au deschis cursurile cu un deosebit fast. Intr'unul din saloanele casi­­nulu, după ce mai întâi s a o­­fu­ciat un servilciu religios de preotul Popovici, d. dr. CRACIU­­NESCU, reprezentantul ministe­rului sănfttâţţ publice, salută pe cooperatori urându-le spor la muncă. Urează ca sămânţa, pe acest­a o pun azi fie ogoarele Banatului, să ajute Dumnezeu să dea rod bun, fiindcă fiecare ţăran bă­năţean aşteaptă cooperaţia cu braţele deschise. D. I. BALA, primarul staţiu­­nei, salută pe cooperatori în nu­mele cetăţenilor comunei, expri­­mându-şi dorinţa ca întreaga acţiune cooperatistă din Româ­nia să ajungă cât mai repede la sco­p. * D. ANDRAŞIU, preşedintele federalei „Bănăţeană“ din Timi­şoara, face apel la cooperatori ca să propage cât mai mult coo­peraţia în păt­ur­­e largi ale po­porului ,arătând că de 9 ani ţă­ranii bănăţeni au înfiinţat o mulţime de cooperative. De 10 ani de la unire, — spune d-sa, — ne-am dat seama că in­teresul bănăţenlor este să ur­măm sfatul conducătorilor regă­­ţan ai cooperaţiei. Salută în numele Banatului, care aduce prinosul său de re­­cunoştinţă părintelui cooperaţiei româneşti, d. Dumitrescu-Bum­­beşti, precum şi d-lui Mladenatz, secretarul general al Oficiului­ de cooperar­e, care de la începu­tul închegării noastre naţionale ne-a fost cel mai bun şi înţelept îndrumător. D. IONESCU-PAŞCANI, sub director general la oficiul naţio­nal al cooperaţie, arată că pro­gramul oficiului este foarte bo­gat şi cu frumoase lucrur pen­tru viitor. Astăzi, — spune d-sa, — inau­gurăm cel de al doilea curs pe pământul acesta muncit de veacuri de ţăranul român, aşa că aici vom sămăna cu mână largă sămânţa cooperat­ei spre a răspândi traiul bun în întreg poporul. Nu vom cruţa nici o clipă de osteneală ca să entree răm toate colţurile ţării spre a împrăştia această sămânţă. Mişcarea cooperatistă nu este la început, ea numără trei de­cenii. Mişcarea noastră are ne­­voe de un singur Duh al coope­raţiei. Nu pot f aici mai multe bisericuţe. Toţi tre­bue să credem şi să lucrăm în acelaş fel. CĂCI NOI NU URMĂRIM EXCLUSIV NUMAI CHESTIUNEA COOPE­RAŢIEI, CI ŞI MAREATA OPE­RA DE ÎNCHEGARE A SUFLE­TELOR ROMANEŞTI DIN TOA­TE PĂRŢILE ŢARII. (Aplauze). Ţăranul HUMA BOGDAN, cooperator din Bocşa-Română, aducând salutul frăţesc al ţăra­nilor cooperatori, promite că va îm­părtă­şi tovarăşilor săi toate sfaturile frumoase ce le va primi la cursuri. CUVÂNTAREA D-LUI DR. MLADENATZ p. secretar general al oficiu­lui­­naţional de cooperaţie arată, mai întâi că aceste cursuri fac parte din programul cultural cooperatist al oficiului şi vin după cele ţinute astă-vară la Sibiu, Chişinău şi Balde la care a participat şi d. dr. Fauquet şeful serviciului cooperaţiei din biuroul internaţional al muncii de la Geneva şi care a ţinut o serie de prelegeri. Acţiunea cooperaţiei, — spu­­ne d-sa, — este o acţiune de massă. Trebue să fim mulţi coo­peratori, dar şi buni. Victoria noastră depinde de pregătirea tehnică a aderenţilor m­oştr", fiindcă avem de luptat cu or­ganizaţii şi întreprinderi vech" Regulile capitaliste trebue să ne încadrăm idealului cooperatist. Cursurile acestea au în vede­re pregătirea tehnică a conduc­­ătorilor cooperatişti spre a fa­­ce faţă grelelor probleme ce se pun cooperaţiei, atât în dome­­niul producţiei, cât şi al valo­rificării. Pentru aceasta e nevoie ca­ acţiunea cooperaţiei să se des­făşoare paralel şi în directă le­gătură cu acţiunea morală a creştinismului, .ADICA VENI­TUL NATIONAL SA SE ÎM­PARTĂ INTR’UN MOD MAI ECHITABIL INTRE BRAŢELE PRODUCĂTOARE. Noţiunea de cooperator cu-­­prinde un întreg complex de însuşiri. In ţara­, unde întreaga econo­mie naţională este bazată pe exploatarea agricolă, noi n'ara făcut nimic în domeniul cooper­­aţiei agricole. In­­Cehoslovacia, ţăranul are la dispoziţie curentul electric până şi pentru mulsul vacilor, iar în Danemarca, — cea mai desăvârşită ţară cooperatistă,— cunoscutele universităţi popu­lare sau mai bine zis ţărăneşti aduc un serviciu enorm. Vrem şi noi ca în cel mai scurt timp să înfiinţăm aceste universităţi populare, cari au menirea ca,— în timpul iernii, când ţăranul nu prea are de lucru, — să­­ dea ^îndrumarea necesară înde­letnicirilor sale. Cooperaţia română e da­toara să organizeze îmbunătăţirea produselor agricole, iar pe de alta parte să organizeze comer­ţul de cereale care este complet distrus. O restabilire a vieţii noastre economice nu va fi posibilă de­cât prin cooperatizarea agricul­torilor, încheind, d. dr. Mladenatz salută pe participanţi în nume­le oficiului naţional de coope­­raţie şi cere scuze pentru ab­senţa d-lor miniştri I. Mihala­­che şi Răducanu, cum şi a d-lui Gusti preşedintele consiliului general al cooperaţiei D­r. DUMITRESCU-Bum­­beşti, consilier al oficiului na­ţional de cooperaţie, arată că se simte fericit, ca un vechiu să­­mănător al cooperaţiei, să sa­lute asistenţa în numele consi­liului general al cooperaţiei. D-lor, că aţi venit aici şi aţi neglijat alte ocupaţiuni este o vie dovadă că îndrăgiţi coope­raţia. Toate partidele politice, fără deosebire, au trecut cooperaţia în programul lor. Cooperaţia este singura armă de mântuire a neamului nostru. Meşteşugul este să formăm suflete, cari să poată forma pe alţii. Singura verigă spre a face unirea sufle­tească a fraţilor români de peste tot locul este cooperaţia. Trebue să ne facem apostoli şi să creiăm alţi apostoli. Avem o cooperaţie, care­ într’o parte a ţării este mai bună şi într'aită parte mai slabă, adică în Banat şi Ardeal ar fi slabă. Trebue să luptăi­ din răsputeri peste tot spre a o organiza cât mai puternic în toate părţile ţării. La ora 17­», solemnitatea s’a sfârşit iar seara, în restauran­tul casinului, a fost o masă co­mună la care au participat d-nii dr. Gr. Mladenatz, Gh. Dumitrescu-Bumbeşti, Ionescu, Paşcani, inspector general Gh. Calmuc, Gh. Andraşiu, Virgil Niculescu, R. Gălăţeanu, ing. Mârza, Butuligă, Luca Pu­nu, Alexandrescu, Irena, Pagan, Marcu, Iordache, Stoian, Doboş, etc. I S. Ghiţulescu 27 J­A­N­E E­Y­RE Singură pe Steme de CU­­RRER BELL In românește de LCT.­­ „ Mă gândii că d. Rochester era cu adevărat un om ori­ginal ca să-mi plătească treizeci de lire pe an, ca să-i înde­­plinsc poruncile date cu glas aspru ! — E bine să râzi (căci surâsesem) îmi zise, dar eu aștept un răspuns. Mă gândeam că puţini sunt stăpânii cari îşi în­treabă salariaţii de sunt supăraţi de poruncile ce primesc. Intr’adevâr, uitasem că-ţi plătesc. Te va hotărî aceasta că-mi îndeplineşti poruncile ? , __ Nu. Vă recunosc superioritatea, tocmai fiindcă uita­serăţi că vă sunt slujbaşă şi petru că vă gândiţi dacă cei de sub d-stră sunt mulţumiţi de soarta lor. — Şi ai să-mi ierţi toate lipsurile de politeţă, fără să crezi că le fac din obrăznicie ? — Desigur. Niciodată fiu voi lua Uipaa de politeţă, drept obrăznici­e. , Prima nu mă supără, dar a doua nu ar fi primită de fii­­imgni, ori şi cât ar fi de plătit. '*­*-■ jCe gTeşalăj. Ajţrpags toaţjş ^injţele libere jgr pentru o leafă oricât de mică. Totuş dă-mi voe să-ţi strâng mâna pentru această greşală, pentru felul cum ai spus-o. Ai fost sinceră, un lucru foarte rar în zilele de azi, când nu se văd decât schimonosiri, răceală şi neînţelegere. Dintre trei mii de profesoare, nici trei nu mi-ar răspunde ca dumneata. Dar nu vreau să te laud. Dacă nu eşti la fel cu celelalte, nu e vina dumitale, ci a naturii. Dar prea mă grăbesc şi poate nu faci nici dumneata mai mult decât celelalte. Ai poate câteva defecte îngrozitoare, care cântăresc mai mult decât această calitate. [] — Şi dumneata la fel, mă gândii. Pe când mă gândeam la aceasta, ochii ni se întâlniră şi desigur îmi ghici gândul, căci zise apoi: — Da, ai dreptate, am şi eu defecte. Ştiu şi nu mă apăr. Dumnezeu ştie că nu am dreptul să mă apăr. Trecutul meu conţine fapte ce­ au dreptul să fie luate în râs, mai mult decât ale celorlalţi. La douăzeci de ani, am fost împins pe calea cea rea (o dau pe spinarea soartei) şi de atunci nu am mai luat-o pe cea bună. Dacă aş fi ştiut să mă opun! Cât de rău îmi pare că nu am făcut-o! Când ai vrea s’o faci, gândeşte-te la remuşcări, d-ră Eyre şi opreşte-te, căci nu ştii cum îţi o­­trăvesc viaţa! —­ Se zice că părerea de rău le şterge. —Nu, nu le şterge părerea de rău, ci numai îndreptarea. Aş mai putea să mă îndrept — dacă... dar la ce bun mă mai gândesc ? Nu sunt oare încărcat, doborît, blestemat ! De­oare­ce fericirea îmi este luată, am dreptul să mă bucur de viaţă ii m ft’a im £» giist ^ — Atunci vă veţi întâi din ce în ce! — Poate ; şi totuş de ce, dacă mă pot bucura de ea li­niştit şi dulce ca mierea florilor! — Mierea aceea vă va fi amară. —• Ce ştii dumneata ? Ce aer serios şi solemn ai. Se­meni cu camera de pe cămin. Nu ai dreptul să-mi faci morală, tânără neofită, care nu ai trecut încă porţile vieţii. Misterele ei sunt litere chineze pentru dumneata. — Mă mulţumesc să vă răspund cuvintele ce mi-aţi spus d-voastră: „Greşala aduce remuşcări şi acestea îţi otrăvesc viaţa“. — Cine a vorbit de greşeli ? Nu cred că o dorinţă tre­cătoare este o greşală. Era mai mult o inspiraţie de­cât o is­pită şi-mi aducea atâta uşurare! Şi acum revine; nu e un drac, îţi spun sincer sau atunci s-a îmbrăcat în haină de în­ger luminos. Nu pot decât eşi întru întâmpinarea acestui mosafir ceresc, care să intre în inima mea. —■ Nu-1 credeţi, nu e înger de lumină. — încă odată. De unde o ştii ? Cum poţi recunoaşte în­gerul căzut, de cel luminos ? De pe înfăţişarea d-tră, când aţi spus că ispita soseşte iar. Sunt sigură că de o ascultaţi vă pregătiţi remuşcări za­darnice. — Deloc, îmi aduce cea mai duioasă veste. Cât despre urmare, nu eşti duhovnicul meu, aşa că nu te mai îngriji. Fii bine venit, sol ceresc ! Aceste cuvinte par’d le spuea unei înfăţişări, pe care \xsâ§ă4 a Igjgg­ig&shigfr ggfll t&ma asi, mosafir nevăzut. — Acum, îmi zise, am primit pelerinul misterios. E un zeu ascuns. Mi-a făcut bine. Inima mea, care nu avea decât dorinţi pământeşti, s’a făcut un altar. — Ce să vă spun, eu nu vă mai înţeleg deloc. Nu vă pot urmări într’o chestiune ce-mi întrece înţelegerea. Ştiu nu­mai că mi-aţi spus adineauri că o memorie murdărită e un chin. Dacă de aci înainte nu veţi face decât fapte bune veţi avea o rezervă de amintiri plăcute şi veţi fi fericit. — Bine gândit şi mai bine spus, d-ră Eyre. De aceea sunt gata chiar de acum să pietruesc drumul iadului cu gânduri bune. —­ Cum ? — Da îl voi pietrui cu gânduri bune, tot atât de tari ca şi granitul, cel puţin aşa nădăjduesc. Voi schimba priete­nii ca şi slujba. — Vor fi oare­ mai buni ? — Desigur, precum aerul curat e mai bun decât plumbul. Eu nu mă îndoesc de mine şi de hotărîrile mele: ştiu unda, vreau să mă duc și știu că ținta mi-e curată. — Da, dar numai după părerea d-voastră. — Sunt sigur d-ră Eyre, fără însă a arata regula obiș­nuită. La loc nou, legi nouă. — Asta-i o regulă cam periculoasă, căci poate da loc neajunsuri. — Ai dreptate, mică filosoafă, dar îți jur pe zeii famii­iei mele că nu aduce nici un neajuns, + A " .." %*ms&

Next