Universul, ianuarie 1930 (Anul 48, nr. 1-302)

1930-01-05 / nr. 3

Anul XLVffl Nr. 3 8 Pagini Exemplarul­­"^Lineeuî 8 -Pagini Asistenţa publică la noi, şi aiurea " Presa franceză, aruncând o­­privire generală asupra ope­rei realizite, în diverse do­menii, în cursul anului tre­cut şi apreciind perspectivele­­de viitor, consacră un capi­tol special asistenţei publice. Nu este deloc fără impor­tanţă pentru noi să cunoaş­tem, chiar şi în linii absolut sumare, ce posibilităţi se dau asistenţei sociale în Franţa, pentru anul care a început. Din imobilele sale, ca şi din bunurile mobile, asistenţa so­cială va avea de încasat 22 milioane, din taxele pe spec­tacole­­ consacrate prin ceea ce se numeşte „dreptul săracilor“, 70 milioane; din subvenţiile acordate de de­partamente şi de diverse ins­tituţii, — din nouă bolnavi, plăteşte unu, — va rezulta frumoasa sumă de pestie 230 milioane. Ce se va face cu aceşti bani? Se vor înfiinţa paturi noui, pentru bolnavi, atât la Paris cât şi în vecinătate, asi­gurând­u-se o asistenţă mo­dernă şi suficientă pentru 360.000 de suferinzi, în cursul unui an. Tuberculoza şi toate bolile sociale cari fac ravagii în pă­tura nevoiaşe figurează în programul anului 1930 cu im­portante sume, în cuprinsul celor mai sus menţionate, ca şi lehuzia şi maternitatea, în genere, cari sunt obiectul u­­nei atenţiuni deosebite. * Dăm precisiunile de mai sus, nu fără un amar regret, născut din comparaţia a ceea­­ce vedem că se face la noi şi ceea ce ştim că se face aiurea. Nu n­e gândim niciun mo­ment să punem alături cifrele de la noi şi cifrele din Franţa, pentru motive uşor de înţe­les. Concluzia ar fi mai mult decât deprimantă. Obiecţiunii că ţara noastră se găseşte în coindiţiuini anor­male, răspunsului că „rănile războiului încă nu s’au vin­decat“, i s­e poate replica, di­rect, că Franţa a avut de su­portat lovituri nu mai puţin sângeroase şi, până în ziua de azi, are de făcut faţă unor dificultăţi din celle mai mari. Şi, cu toate acestea, care e proporţia, pentru sumele alo­cate din bugetul g­eneral, pentru asistenţa publică în Franţa, şi care e proporţia la noi ? Starea dureroasă a spitale­lor noastre este mai mult de­cât cunoscută. Cel mai admi­rabil devotament al persona­lului medical, din nenorocire, nu poate ţine locul pâinii, al lemnelor, al medicamentelor şi al îngrijirii bolnavilor. E­­comomiia cea mai aprigă face ca bolnavul să privească spi­talul ca pe un loc de pedeap­să, adău­gată inutil suferinţă care-l face să bată la poartă. O concepţie pe care nu mai voim s’o calificăm a făcut ca, la noi, să se suprime până şi pansamentele cari se dedeau invalizilor de război ca şi pi­cioarele de lemn şi cârjile pentru glorioşii mutilaţi. Ce deosebire, ce enormă de­părtare, dela asistenţa publi­că dela noi până la asistenţa publică din alte părţi ! sau Când in consiliul unei fabrici de spirt sunt d-nui Mihai Popovici, Sever Bocu, etc. Pe aceeași stradă (str. Victo­­riei) , Oradea, sunt vecine, două fabrici de spirt. Una pentru s­pi­rt de cereale, alta pentru spirt de vin. Vecinătatea nu-i întâmplă­toare. Cele două fabrici sunt le­gate subteran prin nişte ţevi, prin care se împrumută produ­sele de spirt. Când se cerea fabricat de spirt de vin, cantităţi mai însemnate, prin ţevile subterane se procura spirt de cereale. Şi afacerile mergeau cu spor. Cu atât mai mare spor, cu cât odată când un inspector s-a dus să cerceteze situaţia, pro­prietarul fabri­cei de spirt de ce­reale l-a dat afară. Dar mai apoi, după cutezanţa d-lui Loeble — d. Loeble e pro­prietarul fabricei de spirt de ce­reale, — s‘a dus la fabrică un inspector mai mare. Un inspec­tor general. Pe acesta, d. Loeble n‘a îndrăznit să-l dea afară. Şi in­spectorul general a cercetat, descoperind ţevile de­desubt, a­­poi că se fabrica spirt­ur de v­i, din roşcove, smochine, pepeni galbeni, iar spirt de cereale se fabrica din făină de secară, orz, în loc să se folosească porumb stricat. De astă dată, d. Loeble a fost amendat cu 200.000 lei. Dar d. Loeble speră, după ce şi-a permis îndrăzneala de a da afară pe inspector, că va scăpa de amendă. Pe ce-şi întemeiază d. Loeble speranţa ? Pe faptul că are în consiliul de administraţie a fa­bricii sale de alcool ucigător pe d-nii : MIHAI POPOVICI, preşe­dinte , SEVER BOCU, director al Banatului; SEVER DAN, fost ministru ; CRIŞAN, deputat gu­vernamental, apoi I pe un frate al d-lui Sever Dan, membri. Cu atari nume în firmă, d. Loe­ble crede că are destul sprijin ca să înfrângă amenda pe care i-a pus-o un inspector general. Dar d. ministru Mihalache va ţine seamă oare de numele din firma fabricei de alcool a d-lui Loeble ? Aceasta-i întrebarea. Intre aplicarea legii şi favori­zarea firmei de alcool, patronată de d-nii Mihai Popovici, Sever Bocu, etc., credem că d. ministru Mihalache nu va sta o clipă la în­doială, oricâte străduințe ar de­pune unii sprijinitori ai alcoolis­mului d-lui Loeble. ---■— x O x----­ Viscol mare in Polonia Căile ferate române au fost înştiinţate de căile ferate polo­neze, că din cauza viscolului ce bântue în sudul Poloniei, s’au în­chis circulaţia pe mai multe­ linii. Astfel s’au închis pentru între­gul trafic, liniile Colomea, Nad­­vornianskaia, Przedziescie, Szes­­paravoce și Kmiardvor. ----- xox ----­Salvarea unui vapor polonez Paris, 3 (Rador). — Un va­por olandez a remorcat asea­ră în portul Brest vaporul polonez „Pomonze“ care era pe punctul de a se scufunda în faţa localităţii Penmarch. Echipagiul vaporului polo­nez a fost luat pe bărcile de salvare. ——oxo-----­ Record de înot Londra, 2 (telegr. nar­.). — Ino­­tătoarea Mercedes Glise a bătut recordul de durată la înnot, stând 26 ore în apă. Vechiul record era de 25 ore. Ea a ajuns epuizată la mal. Directoratele regionale efemere XXX­— O împărţire administrativă împotriva intereselor unitare ale statului naţional român. — Lege­a organizării adminis­trat­­ive va intra zileile acestea în vigoare. Directorii regionali au fost numiţi. Vom avea o ţară tăiată în felii, după fos­tele limite ale provinciilor aşa zise istorice: Oltenia, Munte­nia, Moldova, Basarabia, Bu­covina, Ardealul şi Banatul. Era necesară această împăr­ţire administrativă? Nu numai că nu era nece­sară, dar marile diviziuni ad­ministrative, numite directo­rate, sunt împotriva interese­lor superioare ale Statului u­­nitar naţional român, de­oa­rece ele întăresc regionalis­mul primejdios şi vor contri­bui să despartă, iar nu să u­­n­ească, pe românii din cuprin­sul ţării. Atât de mult a încurajat spiritul regionalist, autorii le­gii organizării administrative, în­cât ziarele guvernamenta­le anunţă că numirea d-lui Moldovanu, în demnitatea de director al Basarabiei, a pro­vocat „mari nemul­ţuimiri prin­tre basarabenii, de­oarece d-sa nu este băştinaş din provincia de peste Prut, ci e originar din Bucovina, fiind stabilit în Ba­sarabia numai de zece anii“.. Nici nu s’a pus în aplicare noua lege administrativă și spiritul regionalist cel mai strâmt și cel mai primejdios, s’a manifestat! Ce s’ar fi în­tâmplat dacă unul din direc­torii regionali, din provinciile alipite, ar fi fost originar din vechiul regat? * Guvernul a admis modifi­carea limitelor judeţelor din Moldova, în aşa mod, în­cât Prutul să fie, ca şi sub fosta stăpânire rusească, frontieră între România şi Basarabia, după cum a admis menţinerea limitelor Bucovinei, aşa cum au fost fixate de Austria, după raptul acestei părţi a Moldovei. In harta lui Dimitrie Cante­­mi­r din Descripţie Moldaviae, ca şi harta lui Rizzi Zannoni, ambele descoperite de geogra­ful nostru d. G. Vâlsan, la Bi­blioteca Naţională din Paris, ÎMPĂRŢIREA ADMINIS­TRATIVA A MOLDOVEI ESTE FĂCUTĂ FARA SA SE ŢINĂ SEAMA DE PRUT. Cu toate că până În 1812 nu era nici cale ferată, nici po­duri prea multe peste Prut, pentru trecerea trăsurilor şi carelor, judeţele din lungul acestui râu îşi întindeau teri­toriul lor pe amândouă malu­rile. Niciodată locuitorii de din­colo, sau de dincoace de Prut n’au cerut modificarea limi­telor străvechilor judeţe mol­dovene, sub motiv că ar în­tâmpina­­ greutăţi din cauza trecerei răului. Niciodată Prutul, până la 1812, — când Rusia ne-a ră­pit partea de răsărit a Moldo­­vei, — na fost considerată că ar fi o linie naturală de des­părţire a ţării în două ţinu­turi deosebite. Moldova forma o unitate din Carpaţi şi până la Nis­tru. Şi astăzi, Saltă că satis­facem punctul de vedere al sovietelor ruseşti, după care Basarabia nu ar fi fă­­cu­t parte integrantă din Ţara Moldovei­ înainte de noua împărţire administrativă a României în­tregite, în directorate regiona­le, iată ce a apărut în „Bule­tinul societăței regale române de Geografie (Tomul XLVI 1927): „1. Moldova are un trecut is­toric unitar, în care viaţa unor părţi din ea sub dominaţie aus­­triacă şi rusească, a fost un in­cident cu urmări importante, dar nu mai mult de­cât un inci­dent; 2. Moldova e o unitate geogra­­fică. Aceasta — în partea ei de podiş de pildă — prezintă abso­lut aceleaşi caractere in relief, climă, ape, vegetaţie, populaţie, atât în dreapta, cât şi în stân­ga Prutului, nn N. ca şi nn S. 3. Ceea ce Austriacii au numit Bucovina după pădurile de fag dintre Prut şi Nistru, iar Ruşii Basarabia după numele stepei sudice (Bugeac) stăpânită odată de Basarabii munteni, NU CO­RESPUNDE ADICA NICI U­­NOR UNITĂŢI ISTORICE, NICI UNOR REGIUNI GEOGRAFICE SAU ETNICE. 1. Singurele subdiviziuni fireş­ti ale acestei provincii istorice sunt rezultatul desvoltării ei normale: MOLDOVENII ŞI-AU IMP­ART­IT ŢARA — IN TIM­PUL STĂPÂNIRII LOR LIBE­­RE — DUPĂ CURSUL APELOR IN EXPANSIUNEA LOR NA­­TURALA CĂTRE MARE SI DU­­NARE IN­ ŢARA-DE­ SUS ŞI ŢARA-DE-JOS, IAR JUDEŢE­­LOR LE-AU DAT CA AXA MAI TOTDEAUNA TOT VĂILE. Aşa­dar cu toate greutăţile de ordin practic provocate mai ales de inerţia păturei culite şi a... Administraţiei, tre­buie să ne hotărîra odată şi să gonim din circulaţi© termenii de fabricaţie şi interes străini: Bucovina şi Basarabia“. Cele reproduse mai sus au apărut, în 1927, într’un „Bu­letin al societăţei regale de geografie“, fără nicio preocu­pare de ordin politic. In consecinţă, este perfect îndreptăţită declaraţia parti­delor din opoziţie, că vor des­fiinţa această lege administra­tivă, care, prin dispoziţiile sale, este opusă intereselor noastre naţionale. Toate directoratele cu întreg aparatul lor administrativ pa­razitar, vor fi desfiinţate de viitorul guvern. R. SEÎŞANU Cele patru otrăvitoare din Ungaria „Voinicii” se pregătesc de luptă Statutele lor, aprobate de guvern, prevăd o organizaţie militară, cu caracter revoluţionar. Cluj, 2 Ianuarie In mai multe rânduri, eu ,pri­lejul întrunirilor publice din di­ferite centre ale Ardealului, s-au iscat incidente violente, provo­cate de partizani ai guvernului actual, organiza­ţi în aşa numite cohorte de „voinici“. Rând pe rând la Baia Mare, la Cluj, la Şimleu şi la Alba Iulia, ţăranii veniţi să participe la congresele judeţene ale partidului liberal din Ardeal au fost atacaţi cu cio­mege şi loviţi cu­ pietre, încercân­­du-se în mod vădit o intimidare a lor, prin violenţă. Acest sistem de a răspândi te­roarea în rândurile adversarilor, reducând la o searbădă iluzie în­­suş principiul libertăţii de întru­nire, a­­ reuşit numai la început, într-o singură localitate, unde a­­gresiunea sa săvârşit pe neaştep­tate. Apoi, mulţumită măsurilor de apărare luate din bună vreme, agresorii au avut mai puţin no­roc. Ultimul atac încercat de „voinici“ la Alba Iulia s-a trans­format, chiar, într’o retragere for­ţată, care a înregistrat toate sim­ţitoare pierderi. „Lucrurile au luat, deci o întor­sătură foarte serioasă. In mai multe rânduri sau tras focuri de revolver, iar la Cluj, ciocnirea dintre cele două tabere a fost a­­tât de violentă, în­cât am avut de înregistrat o victimă omenea­scă. Cu toate acestea, nu numai că „voinicii“ nu au renunțat la me­toda lor, dar, socotind eşecurile lor din vamă ca o dovadă de slă­­biciune nepermisă, au hotărît să procedeze la o intensificare a re­crutărilor lor politice. Ziarele guvernamentale din Ardeal au reprodus, rând pe rând, în ultima săptămână, textul integral al sta­tutelor organizaţiilor de „voinei“, aducând ca dar de Anul Nou vii­torilor recruţi aprobarea directă a d-lui Iuliu Maniu, în calitate de prim-ministru al ţării, încă o dovadă, că guvernul actual, de­parte de a se desolidariza de a­­gresiunile recente ale „voinicilor", se simte dator să le încurajeze. Subt directa supraveghere a partidului dela cârmă, organizarea cetelor de­ „voinici“ trădează un pronunţat caracter militar şi re­voluţionar. „Voincii“ dintriun sat sunt puşi subt comanda unui stegar, apoi cei dintrio plasă for­mează o centurie subt comanda unui centurion, iar centuriile din­­tr-un judeţ se adună într-o regiu­ne, în frunte cu un comandant. E destul să spunem, că întreagă a­­ceasta diviziune şi sub-diviziunie de unităţi aminteşte de-a dreptul organizarea militară a românilor ardeleni în revoluţia dela 1848 a lui Avram Iancu, care-şi avea deasemenea centurionii şi legiu­nile lui. E, fă­ră îndoială, o pro­fanare a unui trecut glorios de luptă naţională, săvârşită în in­­teresul unei lupte de partid, dar scopul care se urmăreşte nu-i al­tul decât tocmai răspândirea unei confuzii în spiritul poporului. Mai mult de­cât atât. Artico­lul 16 al statutului cetelor de „voinici“ spune limpede, că „fap­­tele si meritele deosebite“ ale a­­cestora (adversari maltrataţi, ca­pete sparte si adunări zădărnici­te) „se vor recompensa cu laude si premiiPremii ? Ce fel de pre­mii ? Mai precis si mai sincer vorbind, se pune în vedere bă­tăuşilor organizaţi în parodii de legiuni şi de centurii, o răsplată palpabilă pentru serviciile adu­se prin atacurile lor premeditate şi actele de violenţă puse la cale. Se creiază, deci, o numeroasă ca­tegorie de mercenari ai teroarei politice, cari, siguri de mai nainte că nu vor fi pedepsiţi pentru faptele lor, ocrotiţi de însuşi şe­­ful guvernului, stimulat­ de re­compensa unor ispititoare premii, se vor repezi în toate colţurile Ardealului, cum au mai făcut-o, să împiedice orice activitate poli­tică a partidelor protivnice.­­Nici nu mai avem nevoie să a­­rătăm primejdia unei asemenea perspective. Cei atacaţi vor cău­ta, ca şi până acum, să se apere. Violenţa va naşte violenţă. Iată cum alunecăm pe povârnişul răz­­boiului civil. A. H. HUE JUDEŢENE SI [011LE Ministerul de interne a trimes o circulară tuturor prefecţilor de judeţe, prin care fixează data ale­gerilor pentru consiliile judeţene şi comunale. Totdeodată au fost trimese şi instrucţiuni amănunţite asupra felului cum trebue să procedeze la întocmirea listelor electorale şi la efectuarea alegerilor, fiind pri­ma dată când se efectuează ale­geri sub imperiul nouii legi. CONSILIILE JUDEŢENE Alegerile pentru consilile jude­ţene au fost fixate pentru în­treaga ţară la 5 Februarie a. c. COMUNELE RURALE CU UN SINGUR SAT Alegerile pentru consilii în co­munele rurale compuse dintriun singur sat ,în comunele sub­ur­­b­ane, în sate şi unităţile admi­nistrative cu consilii, au fost fi­xate în zilele de 9, 10, 11, 9, 16, 17, 18, 19, 25, 24, 25 şi 26 Fe­bruarie şi 2, 5, 4 Martie. COMUNELE RURALE CU MAI MULTE SATE In comunele rurale, compuse din mai multe sate, alegerile au fost fixate în zilele de 8, 9, 10, 11 și 12 Martie. MUNICIPIILE Alegerile pentru consiliile co­munale ale municipiilor au fost fixate pentru ziua de 16 Martie. * Pentru că prin noua lege ad­ministrativă se prevede că toate alegerile trebue prezidate de câte un magistrat, s’au hotărît atâtea zile pentru alegerile consiliilor comunale în comunele rurale, compuse dintriun singur sat. Din judeţele cu mai puţine co­mune, care termină alegerile în mai puţine zile, se vor detaşa ma­gistrali în judeţele limitrofe, care vor avea nevoe. De pildă, din jud. Prahova, care are numai vreo 250 de sate, se vor detaşa ij magis­­traţi în Jrizăn­­eni de sate şi unse cu numărul magis­traţilor ,pe care îi are, ar trebui 20 de zile pentru alegeri, pe când nu sau hotărît decât 15 zile. WfM ■■■fii 6 f/jfi,11itfjfrmTfrm­ Tfm­tuntmntw­ij^Nttftc Duminică 5 Ianuarie 1930 După matchul de box!... CAMPIONUL DE BOX.— Ăsta e primul om pe care nu pot să-l culc!... Clerul Capitalei sărbătoreşte pe I. P. S. S. Patriarhul Regent •xQx­ Solemnitatea de la Patriarhie Clerul din Capitală a sărbăto­rit, în ziua de Anul nou, pe I. P. S. S. Patriarhul dr. Miron Cristea, înalt Regent, cu prilejul împli­nirii a 10 ani de Mitropolit-primat şi Patriarh. La ora 4 d­e. s-au adunat, în sala de recepţie de la Patriarhie, întreg clerul din Capitală, profe­sorii facultăţii de teologie, profe­sorii seminariilor „Central“ şi Cel dintâi a luat cuvântul ar­hiereul Platon Cîosu, care în nu­mele arhiepiscopiei şi mitropoliei a adus elogii I. P. S. S. Patriarhului, arătând activitatea sa rodnică pe tărâmul bisericesc, stăruind asu­pra ordinei şi disciplinei care au început să se înstăpânească în sâ­nul bisericii. Arhiereul Tit Simedrea, a vorbit în numele sec. „Patriarhul Miron“ şi al „Asociaţiei creştine a tinerilor“. A ţinut apoi o diserta­ţie despre starea bisericii dinainte de răsboi şi de după răsboi, în­­şirând operele mari înfăptuite de I. P. S. S. Patriarhul. Pr. econom­­. Popescu-Milăeşti, în numele soc. clerului „Ajutorul" insistă asupra rolului ce-l are facultatea de teologie în culti­varea ştiinţei teologice şi a pre­gătirii clerului. Arată că biserica ortodoxă este identică cu neamul românesc, viaţa uneia şi alteia confundându-se în toate împreju­r Nifon" ,ai academiei de muzică bisericească, ai şcoalei de cântă­reţi bisericeşti, ai internatului teologic, reprezentanţii diferitelor soc. creştine, etc. In momentul când I. P. S. S Pa­triarhul Regent şi-a făcut apariţia în sală, întreaga asistentă a in­tonat „Pre stăpânul şi Patriarhul nostru Miron. Doamne păzeşte-I, întru mulţi ani stăpâne“, rările dealungul trecutului nostru istoric. Părintele Par­enie, directorul seminarului Central, în numele seminariilor, a ţinut o frumoasă cuvântare, arătând sentimentele de recunoştinţă şi admiraţie ale acestor instituţii pentru munca şi înfăptuirile mari ale I. P. S. S. Patriarhul. D. dr. I. Mateiu, directorul in­ternatului teologic, zugrăveşte personalitatea profetică a I. P. S. S. Patriarhului în creaţiunile isto­rice, realizate sub conducerea lu­minată a celui mai strălucit din­tre păstorii, cari au stat vreodată în fruntea bisericii noastre. D. prof. I. Popescu-Pasărea, de la seminarul Central, în numele asoc. „Cântăreţilor bisericeşti“, a adus omagiile de recunoştinţă şi admiraţie ale acestor slujitori mai mici, dar devotaţi ai bisericii noastre, care m-a mijeat adânc. Rog pe bunul Dumnezeu să vă dăruiască zile lungi întru împlinirea­ tu­turor gândurilor bune ce ne că­lăuzesc pe toţi, pentru slava bi­sericii şi a neamului nostru". Impresionanta cuvântare plină de frumuseţe şi sinceritate, cum rar ni s-a dat să auzim a I. P. S. S. Patriarhului, a fost răsplătită cu o înduioşătoare manifestaţie din partea celor prezenţi. * Cu aceasta, solemnitatea a luat sfârşit. -----xOx — FIL­AE O artistă din Berlin, Fritzi Massary, făcea furori la cele mai mari varieteuri, grafie unui corp de o mlădiere uimitoare şi unor ochi plini de foc. Un ziarist, vrând să-i facă com­plimente, dă drumul următoarei fraze : „Deşi în vârstă de 55 de ani, Fritzi Massary dansează cu năbădăi“. A fost deajuns atâta, ca artista să dea în judecată pe cronicar pentru calomnie, cerând să fie condamnat la o pedeapsă severă, întrucât a expus-o la ura şi dis­preţul semenilor, cari se ştie că detestă bătrâneţea şi adoră tine­reţea, precum şi la despăgubiri importante, ca compensaţie pen­tru paguba profesională ce i-a căşunat prin aprecierea jicni­­toare. Desbaterile fură agitate. Ca să triumfe în proces, Fritzi Massary îşi puse la contribuţie toate da­rurile cuceritoare, plângând, râ­zând, jucând în faţa tribunalului, doar l-o convinge de catastrofala lovitură primită prin articolul incriminat. La rândul său, incul­patul nu cruţă nimic în apărare. Merse până acolo, încât prezintă nişte piese, din care s’ar fi putut deduce că incandescenta stea de varieteu îşi fabrica, periodic, ex­tracte de naştere, care îi păstrau aceeaş vârstă, deşi anii se scur­geau în mod regulat. Tribunalul — totdeauna sunt judecători la Berlin ! — a ţinut­­să aducă o hotărîre de împăciui­re. Şi pronunţând sentinţa prin care achită pe inculpat şi respin­ge cererea de daune, o motivea­ză pe trei consideraţiuni : Prima : buna credinţă a croni­carului, atunci când a atribuit reclamantei vârsta de 55 ani. A doua : Din moment ce publi­cul o apreciază la reprezentaţii, înseamnă că vârsta stelei n’are importanţă pentru spectatori, ca­lităţile sale scenice fiind stabili­zate la o valută fermă. A treia : Dela 45 de ani în sus, graţiile femenine intră într’o zo­die, unde deosebirile de vârstă nu prea contează, astfel încât­­ spune despre cineva că este de 80 de ani, deşi are numai 70, nu în­seamnă a-i expune urei şi dis­preţului public, ci cel mult com­pătimirii, care nu poate forma baza unei condamnaţiuni penale şi în daune. Dacă primele două consideren­te sunt acceptabile, ultimul este de natură să stârnească o furtu­nă de proteste în acea lume sprin­tenă şi graţioasă, care ţine să pară tot mai mică în măsura în care anii sunt tot mai mulţi. Do­vadă că la revelion — cine n’a observat ? — când atâţia bărbaţi se gargarisesc urându-şi la mulţi ani, multe femei rămân într'o nobilă discreţiune, din care un IMiWof js^UBtatAr ar vedea feminin ar dori-o sa fie o pri­măvară veeiaică. Don Jose Cuvântările Răspunsul I. P. S. S. Patriarh Regent Mulţumind pentru aprecierile elogioase ce i s-au adus, a decla­rat că dacă a isbutit în timp de zece ani, timp de altfel prea scurt pentru a fixa meritele cuiva, să înfăptuiască operele cunoscute de toată lumea pentru desvoltarea şi înălţarea bisericii la nivelul pe care îl merita în viaţa neamului nostru, meritul nu este numai ,al său, ci şi al colaboratorilor săi mai apropiaţi şi îndepărtaţi şi mai ales al clerului din Capitală şi al mirenilor din toată Patriar­hia, care înţelegând gândurile de bine şi importanţa problemelor bisericeşti şi religioase legate de instituţiunile ce le-a conceput, i-au dat cel mai larg, mai preţios şi mai devotat concurs. „Oricât de mari ar fi aceste realizări, a spus I. P. S, ele nu înseamnă mult dacă nu vor fi în­tărite printr-o muncă stăruitoare a tuturor, spre a-şi da roadele bo­gate, pe cari le aştept eu şi toţi cei legaţi de instituţia noastră strămoşească. Creiând organizaţia autonomă a bisericii noastre, prin aceasta am dat posibilitatea tuturor factori­lor activi ai ei, ca să lucreze în toată libertatea şi nestânjeniţi de influenţe lăturalnice în toate do­meniile vieţii religioase şi creştine a credincioşilor noştri. Astfel ca­pul bisericii trebue să rămână pe deasupra preocupărilor mărunte de conducere şi administraţie bi­sericească, lăsându-i-se putini­ să se gândească şi să elaboreze nu­mai marile directive ale desvol­­tării viitoare a bisericii noastre. Să nu credeţi că prin ceea ce am înfăptuit, în cei zece ani de păstorie, s’ar fi terminat progra­mul vast al activităţii noastre. Mai am câteva dom­nii mari de îndeplinit şi anume trecerea în­văţământului teologic sub con­ducerea efectivă a bisericii, spre a PâifS pregăti pe vpMrii UMPti î» spiritul cîsgii» şi SSWt&tiftjjBe religioase ale bisericii noastre, care, mai ales prin preoţii Capi­talei a dus la o frumoasă înviere a acestor idealuri. Apoi aş dori să văd un mare organ de ştiinţă teologică, care concentrând în jurul lui pe toţi învăţaţii bisericii noastre, să cul­tive ştiinţa ortodoxă pentru în­treg Orientul drept credincios. O altă dorinţă a mea este să văd în traducere românească toată opera Sfinţilor Părinţi şi aş simţi o mare mângâere ca a­­ceastă operă să fie pusă ca un o­­magin al bisericii pe mormântul meu. Deasemenea e nevoe să avem cât mai curând o traducere cri­tică a colecţiei canoanelor bise­ricii ortodoxe, pe care ne-o pot da profesorii c­unoscători ai lim­bilor clasice Iată atâtea necesităţi mari şi importante ale bisericii noastre, ca nu­­ şi a Lo­vi^^^dip Mulţumesc pentru această cre­ştinească şi fiască sărbătoare. I. P. S. PATRIARH DR. MIRON CRISTEA

Next