Universul, ianuarie 1930 (Anul 48, nr. 1-302)
1930-01-05 / nr. 3
Anul XLVffl Nr. 3 8 Pagini Exemplarul"^Lineeuî 8 -Pagini Asistenţa publică la noi, şi aiurea " Presa franceză, aruncând oprivire generală asupra operei realizite, în diverse domenii, în cursul anului trecut şi apreciind perspectivelede viitor, consacră un capitol special asistenţei publice. Nu este deloc fără importanţă pentru noi să cunoaştem, chiar şi în linii absolut sumare, ce posibilităţi se dau asistenţei sociale în Franţa, pentru anul care a început. Din imobilele sale, ca şi din bunurile mobile, asistenţa socială va avea de încasat 22 milioane, din taxele pe spectacole consacrate prin ceea ce se numeşte „dreptul săracilor“, 70 milioane; din subvenţiile acordate de departamente şi de diverse instituţii, — din nouă bolnavi, plăteşte unu, — va rezulta frumoasa sumă de pestie 230 milioane. Ce se va face cu aceşti bani? Se vor înfiinţa paturi noui, pentru bolnavi, atât la Paris cât şi în vecinătate, asigurându-se o asistenţă modernă şi suficientă pentru 360.000 de suferinzi, în cursul unui an. Tuberculoza şi toate bolile sociale cari fac ravagii în pătura nevoiaşe figurează în programul anului 1930 cu importante sume, în cuprinsul celor mai sus menţionate, ca şi lehuzia şi maternitatea, în genere, cari sunt obiectul unei atenţiuni deosebite. * Dăm precisiunile de mai sus, nu fără un amar regret, născut din comparaţia a ceeace vedem că se face la noi şi ceea ce ştim că se face aiurea. Nu ne gândim niciun moment să punem alături cifrele de la noi şi cifrele din Franţa, pentru motive uşor de înţeles. Concluzia ar fi mai mult decât deprimantă. Obiecţiunii că ţara noastră se găseşte în coindiţiuini anormale, răspunsului că „rănile războiului încă nu s’au vindecat“, i se poate replica, direct, că Franţa a avut de suportat lovituri nu mai puţin sângeroase şi, până în ziua de azi, are de făcut faţă unor dificultăţi din celle mai mari. Şi, cu toate acestea, care e proporţia, pentru sumele alocate din bugetul general, pentru asistenţa publică în Franţa, şi care e proporţia la noi ? Starea dureroasă a spitalelor noastre este mai mult decât cunoscută. Cel mai admirabil devotament al personalului medical, din nenorocire, nu poate ţine locul pâinii, al lemnelor, al medicamentelor şi al îngrijirii bolnavilor. Ecomomiia cea mai aprigă face ca bolnavul să privească spitalul ca pe un loc de pedeapsă, adăugată inutil suferinţă care-l face să bată la poartă. O concepţie pe care nu mai voim s’o calificăm a făcut ca, la noi, să se suprime până şi pansamentele cari se dedeau invalizilor de război ca şi picioarele de lemn şi cârjile pentru glorioşii mutilaţi. Ce deosebire, ce enormă depărtare, dela asistenţa publică dela noi până la asistenţa publică din alte părţi ! sau Când in consiliul unei fabrici de spirt sunt d-nui Mihai Popovici, Sever Bocu, etc. Pe aceeași stradă (str. Victoriei) , Oradea, sunt vecine, două fabrici de spirt. Una pentru spirt de cereale, alta pentru spirt de vin. Vecinătatea nu-i întâmplătoare. Cele două fabrici sunt legate subteran prin nişte ţevi, prin care se împrumută produsele de spirt. Când se cerea fabricat de spirt de vin, cantităţi mai însemnate, prin ţevile subterane se procura spirt de cereale. Şi afacerile mergeau cu spor. Cu atât mai mare spor, cu cât odată când un inspector s-a dus să cerceteze situaţia, proprietarul fabricei de spirt de cereale l-a dat afară. Dar mai apoi, după cutezanţa d-lui Loeble — d. Loeble e proprietarul fabricei de spirt de cereale, — s‘a dus la fabrică un inspector mai mare. Un inspector general. Pe acesta, d. Loeble n‘a îndrăznit să-l dea afară. Şi inspectorul general a cercetat, descoperind ţevile dedesubt, apoi că se fabrica spirtur de vi, din roşcove, smochine, pepeni galbeni, iar spirt de cereale se fabrica din făină de secară, orz, în loc să se folosească porumb stricat. De astă dată, d. Loeble a fost amendat cu 200.000 lei. Dar d. Loeble speră, după ce şi-a permis îndrăzneala de a da afară pe inspector, că va scăpa de amendă. Pe ce-şi întemeiază d. Loeble speranţa ? Pe faptul că are în consiliul de administraţie a fabricii sale de alcool ucigător pe d-nii : MIHAI POPOVICI, preşedinte , SEVER BOCU, director al Banatului; SEVER DAN, fost ministru ; CRIŞAN, deputat guvernamental, apoi I pe un frate al d-lui Sever Dan, membri. Cu atari nume în firmă, d. Loeble crede că are destul sprijin ca să înfrângă amenda pe care i-a pus-o un inspector general. Dar d. ministru Mihalache va ţine seamă oare de numele din firma fabricei de alcool a d-lui Loeble ? Aceasta-i întrebarea. Intre aplicarea legii şi favorizarea firmei de alcool, patronată de d-nii Mihai Popovici, Sever Bocu, etc., credem că d. ministru Mihalache nu va sta o clipă la îndoială, oricâte străduințe ar depune unii sprijinitori ai alcoolismului d-lui Loeble. ---■— x O x---- Viscol mare in Polonia Căile ferate române au fost înştiinţate de căile ferate poloneze, că din cauza viscolului ce bântue în sudul Poloniei, s’au închis circulaţia pe mai multe linii. Astfel s’au închis pentru întregul trafic, liniile Colomea, Nadvornianskaia, Przedziescie, Szesparavoce și Kmiardvor. ----- xox ----Salvarea unui vapor polonez Paris, 3 (Rador). — Un vapor olandez a remorcat aseară în portul Brest vaporul polonez „Pomonze“ care era pe punctul de a se scufunda în faţa localităţii Penmarch. Echipagiul vaporului polonez a fost luat pe bărcile de salvare. ——oxo----- Record de înot Londra, 2 (telegr. nar.). — Inotătoarea Mercedes Glise a bătut recordul de durată la înnot, stând 26 ore în apă. Vechiul record era de 25 ore. Ea a ajuns epuizată la mal. Directoratele regionale efemere XXX— O împărţire administrativă împotriva intereselor unitare ale statului naţional român. — Legea organizării administrative va intra zileile acestea în vigoare. Directorii regionali au fost numiţi. Vom avea o ţară tăiată în felii, după fostele limite ale provinciilor aşa zise istorice: Oltenia, Muntenia, Moldova, Basarabia, Bucovina, Ardealul şi Banatul. Era necesară această împărţire administrativă? Nu numai că nu era necesară, dar marile diviziuni administrative, numite directorate, sunt împotriva intereselor superioare ale Statului unitar naţional român, deoarece ele întăresc regionalismul primejdios şi vor contribui să despartă, iar nu să unească, pe românii din cuprinsul ţării. Atât de mult a încurajat spiritul regionalist, autorii legii organizării administrative, încât ziarele guvernamentale anunţă că numirea d-lui Moldovanu, în demnitatea de director al Basarabiei, a provocat „mari nemulţuimiri printre basarabenii, deoarece d-sa nu este băştinaş din provincia de peste Prut, ci e originar din Bucovina, fiind stabilit în Basarabia numai de zece anii“.. Nici nu s’a pus în aplicare noua lege administrativă și spiritul regionalist cel mai strâmt și cel mai primejdios, s’a manifestat! Ce s’ar fi întâmplat dacă unul din directorii regionali, din provinciile alipite, ar fi fost originar din vechiul regat? * Guvernul a admis modificarea limitelor judeţelor din Moldova, în aşa mod, încât Prutul să fie, ca şi sub fosta stăpânire rusească, frontieră între România şi Basarabia, după cum a admis menţinerea limitelor Bucovinei, aşa cum au fost fixate de Austria, după raptul acestei părţi a Moldovei. In harta lui Dimitrie Cantemir din Descripţie Moldaviae, ca şi harta lui Rizzi Zannoni, ambele descoperite de geograful nostru d. G. Vâlsan, la Biblioteca Naţională din Paris, ÎMPĂRŢIREA ADMINISTRATIVA A MOLDOVEI ESTE FĂCUTĂ FARA SA SE ŢINĂ SEAMA DE PRUT. Cu toate că până În 1812 nu era nici cale ferată, nici poduri prea multe peste Prut, pentru trecerea trăsurilor şi carelor, judeţele din lungul acestui râu îşi întindeau teritoriul lor pe amândouă malurile. Niciodată locuitorii de dincolo, sau de dincoace de Prut n’au cerut modificarea limitelor străvechilor judeţe moldovene, sub motiv că ar întâmpina greutăţi din cauza trecerei răului. Niciodată Prutul, până la 1812, — când Rusia ne-a răpit partea de răsărit a Moldovei, — na fost considerată că ar fi o linie naturală de despărţire a ţării în două ţinuturi deosebite. Moldova forma o unitate din Carpaţi şi până la Nistru. Şi astăzi, Saltă că satisfacem punctul de vedere al sovietelor ruseşti, după care Basarabia nu ar fi făcut parte integrantă din Ţara Moldovei înainte de noua împărţire administrativă a României întregite, în directorate regionale, iată ce a apărut în „Buletinul societăței regale române de Geografie (Tomul XLVI 1927): „1. Moldova are un trecut istoric unitar, în care viaţa unor părţi din ea sub dominaţie austriacă şi rusească, a fost un incident cu urmări importante, dar nu mai mult decât un incident; 2. Moldova e o unitate geografică. Aceasta — în partea ei de podiş de pildă — prezintă absolut aceleaşi caractere in relief, climă, ape, vegetaţie, populaţie, atât în dreapta, cât şi în stânga Prutului, nn N. ca şi nn S. 3. Ceea ce Austriacii au numit Bucovina după pădurile de fag dintre Prut şi Nistru, iar Ruşii Basarabia după numele stepei sudice (Bugeac) stăpânită odată de Basarabii munteni, NU CORESPUNDE ADICA NICI UNOR UNITĂŢI ISTORICE, NICI UNOR REGIUNI GEOGRAFICE SAU ETNICE. 1. Singurele subdiviziuni fireşti ale acestei provincii istorice sunt rezultatul desvoltării ei normale: MOLDOVENII ŞI-AU IMPARTIT ŢARA — IN TIMPUL STĂPÂNIRII LOR LIBERE — DUPĂ CURSUL APELOR IN EXPANSIUNEA LOR NATURALA CĂTRE MARE SI DUNARE IN ŢARA-DE SUS ŞI ŢARA-DE-JOS, IAR JUDEŢELOR LE-AU DAT CA AXA MAI TOTDEAUNA TOT VĂILE. Aşadar cu toate greutăţile de ordin practic provocate mai ales de inerţia păturei culite şi a... Administraţiei, trebuie să ne hotărîra odată şi să gonim din circulaţi© termenii de fabricaţie şi interes străini: Bucovina şi Basarabia“. Cele reproduse mai sus au apărut, în 1927, într’un „Buletin al societăţei regale de geografie“, fără nicio preocupare de ordin politic. In consecinţă, este perfect îndreptăţită declaraţia partidelor din opoziţie, că vor desfiinţa această lege administrativă, care, prin dispoziţiile sale, este opusă intereselor noastre naţionale. Toate directoratele cu întreg aparatul lor administrativ parazitar, vor fi desfiinţate de viitorul guvern. R. SEÎŞANU Cele patru otrăvitoare din Ungaria „Voinicii” se pregătesc de luptă Statutele lor, aprobate de guvern, prevăd o organizaţie militară, cu caracter revoluţionar. Cluj, 2 Ianuarie In mai multe rânduri, eu ,prilejul întrunirilor publice din diferite centre ale Ardealului, s-au iscat incidente violente, provocate de partizani ai guvernului actual, organizaţi în aşa numite cohorte de „voinici“. Rând pe rând la Baia Mare, la Cluj, la Şimleu şi la Alba Iulia, ţăranii veniţi să participe la congresele judeţene ale partidului liberal din Ardeal au fost atacaţi cu ciomege şi loviţi cu pietre, încercându-se în mod vădit o intimidare a lor, prin violenţă. Acest sistem de a răspândi teroarea în rândurile adversarilor, reducând la o searbădă iluzie însuş principiul libertăţii de întrunire, a reuşit numai la început, într-o singură localitate, unde agresiunea sa săvârşit pe neaşteptate. Apoi, mulţumită măsurilor de apărare luate din bună vreme, agresorii au avut mai puţin noroc. Ultimul atac încercat de „voinici“ la Alba Iulia s-a transformat, chiar, într’o retragere forţată, care a înregistrat toate simţitoare pierderi. „Lucrurile au luat, deci o întorsătură foarte serioasă. In mai multe rânduri sau tras focuri de revolver, iar la Cluj, ciocnirea dintre cele două tabere a fost atât de violentă, încât am avut de înregistrat o victimă omenească. Cu toate acestea, nu numai că „voinicii“ nu au renunțat la metoda lor, dar, socotind eşecurile lor din vamă ca o dovadă de slăbiciune nepermisă, au hotărît să procedeze la o intensificare a recrutărilor lor politice. Ziarele guvernamentale din Ardeal au reprodus, rând pe rând, în ultima săptămână, textul integral al statutelor organizaţiilor de „voinei“, aducând ca dar de Anul Nou viitorilor recruţi aprobarea directă a d-lui Iuliu Maniu, în calitate de prim-ministru al ţării, încă o dovadă, că guvernul actual, departe de a se desolidariza de agresiunile recente ale „voinicilor", se simte dator să le încurajeze. Subt directa supraveghere a partidului dela cârmă, organizarea cetelor de „voinici“ trădează un pronunţat caracter militar şi revoluţionar. „Voincii“ dintriun sat sunt puşi subt comanda unui stegar, apoi cei dintrio plasă formează o centurie subt comanda unui centurion, iar centuriile dintr-un judeţ se adună într-o regiune, în frunte cu un comandant. E destul să spunem, că întreagă aceasta diviziune şi sub-diviziunie de unităţi aminteşte de-a dreptul organizarea militară a românilor ardeleni în revoluţia dela 1848 a lui Avram Iancu, care-şi avea deasemenea centurionii şi legiunile lui. E, fără îndoială, o profanare a unui trecut glorios de luptă naţională, săvârşită în interesul unei lupte de partid, dar scopul care se urmăreşte nu-i altul decât tocmai răspândirea unei confuzii în spiritul poporului. Mai mult decât atât. Articolul 16 al statutului cetelor de „voinici“ spune limpede, că „faptele si meritele deosebite“ ale acestora (adversari maltrataţi, capete sparte si adunări zădărnicite) „se vor recompensa cu laude si premiiPremii ? Ce fel de premii ? Mai precis si mai sincer vorbind, se pune în vedere bătăuşilor organizaţi în parodii de legiuni şi de centurii, o răsplată palpabilă pentru serviciile aduse prin atacurile lor premeditate şi actele de violenţă puse la cale. Se creiază, deci, o numeroasă categorie de mercenari ai teroarei politice, cari, siguri de mai nainte că nu vor fi pedepsiţi pentru faptele lor, ocrotiţi de însuşi şeful guvernului, stimulat de recompensa unor ispititoare premii, se vor repezi în toate colţurile Ardealului, cum au mai făcut-o, să împiedice orice activitate politică a partidelor protivnice.Nici nu mai avem nevoie să arătăm primejdia unei asemenea perspective. Cei atacaţi vor căuta, ca şi până acum, să se apere. Violenţa va naşte violenţă. Iată cum alunecăm pe povârnişul războiului civil. A. H. HUE JUDEŢENE SI [011LE Ministerul de interne a trimes o circulară tuturor prefecţilor de judeţe, prin care fixează data alegerilor pentru consiliile judeţene şi comunale. Totdeodată au fost trimese şi instrucţiuni amănunţite asupra felului cum trebue să procedeze la întocmirea listelor electorale şi la efectuarea alegerilor, fiind prima dată când se efectuează alegeri sub imperiul nouii legi. CONSILIILE JUDEŢENE Alegerile pentru consilile judeţene au fost fixate pentru întreaga ţară la 5 Februarie a. c. COMUNELE RURALE CU UN SINGUR SAT Alegerile pentru consilii în comunele rurale compuse dintriun singur sat ,în comunele suburbane, în sate şi unităţile administrative cu consilii, au fost fixate în zilele de 9, 10, 11, 9, 16, 17, 18, 19, 25, 24, 25 şi 26 Februarie şi 2, 5, 4 Martie. COMUNELE RURALE CU MAI MULTE SATE In comunele rurale, compuse din mai multe sate, alegerile au fost fixate în zilele de 8, 9, 10, 11 și 12 Martie. MUNICIPIILE Alegerile pentru consiliile comunale ale municipiilor au fost fixate pentru ziua de 16 Martie. * Pentru că prin noua lege administrativă se prevede că toate alegerile trebue prezidate de câte un magistrat, s’au hotărît atâtea zile pentru alegerile consiliilor comunale în comunele rurale, compuse dintriun singur sat. Din judeţele cu mai puţine comune, care termină alegerile în mai puţine zile, se vor detaşa magistrali în judeţele limitrofe, care vor avea nevoe. De pildă, din jud. Prahova, care are numai vreo 250 de sate, se vor detaşa ij magistraţi în Jrizăneni de sate şi unse cu numărul magistraţilor ,pe care îi are, ar trebui 20 de zile pentru alegeri, pe când nu sau hotărît decât 15 zile. WfM ■■■fii 6 f/jfi,11itfjfrmTfrm Tfmtuntmntwij^Nttftc Duminică 5 Ianuarie 1930 După matchul de box!... CAMPIONUL DE BOX.— Ăsta e primul om pe care nu pot să-l culc!... Clerul Capitalei sărbătoreşte pe I. P. S. S. Patriarhul Regent •xQx Solemnitatea de la Patriarhie Clerul din Capitală a sărbătorit, în ziua de Anul nou, pe I. P. S. S. Patriarhul dr. Miron Cristea, înalt Regent, cu prilejul împlinirii a 10 ani de Mitropolit-primat şi Patriarh. La ora 4 de. s-au adunat, în sala de recepţie de la Patriarhie, întreg clerul din Capitală, profesorii facultăţii de teologie, profesorii seminariilor „Central“ şi Cel dintâi a luat cuvântul arhiereul Platon Cîosu, care în numele arhiepiscopiei şi mitropoliei a adus elogii I. P. S. S. Patriarhului, arătând activitatea sa rodnică pe tărâmul bisericesc, stăruind asupra ordinei şi disciplinei care au început să se înstăpânească în sânul bisericii. Arhiereul Tit Simedrea, a vorbit în numele sec. „Patriarhul Miron“ şi al „Asociaţiei creştine a tinerilor“. A ţinut apoi o disertaţie despre starea bisericii dinainte de răsboi şi de după răsboi, înşirând operele mari înfăptuite de I. P. S. S. Patriarhul. Pr. econom. Popescu-Milăeşti, în numele soc. clerului „Ajutorul" insistă asupra rolului ce-l are facultatea de teologie în cultivarea ştiinţei teologice şi a pregătirii clerului. Arată că biserica ortodoxă este identică cu neamul românesc, viaţa uneia şi alteia confundându-se în toate împrejur Nifon" ,ai academiei de muzică bisericească, ai şcoalei de cântăreţi bisericeşti, ai internatului teologic, reprezentanţii diferitelor soc. creştine, etc. In momentul când I. P. S. S Patriarhul Regent şi-a făcut apariţia în sală, întreaga asistentă a intonat „Pre stăpânul şi Patriarhul nostru Miron. Doamne păzeşte-I, întru mulţi ani stăpâne“, rările dealungul trecutului nostru istoric. Părintele Parenie, directorul seminarului Central, în numele seminariilor, a ţinut o frumoasă cuvântare, arătând sentimentele de recunoştinţă şi admiraţie ale acestor instituţii pentru munca şi înfăptuirile mari ale I. P. S. S. Patriarhul. D. dr. I. Mateiu, directorul internatului teologic, zugrăveşte personalitatea profetică a I. P. S. S. Patriarhului în creaţiunile istorice, realizate sub conducerea luminată a celui mai strălucit dintre păstorii, cari au stat vreodată în fruntea bisericii noastre. D. prof. I. Popescu-Pasărea, de la seminarul Central, în numele asoc. „Cântăreţilor bisericeşti“, a adus omagiile de recunoştinţă şi admiraţie ale acestor slujitori mai mici, dar devotaţi ai bisericii noastre, care m-a mijeat adânc. Rog pe bunul Dumnezeu să vă dăruiască zile lungi întru împlinirea tuturor gândurilor bune ce ne călăuzesc pe toţi, pentru slava bisericii şi a neamului nostru". Impresionanta cuvântare plină de frumuseţe şi sinceritate, cum rar ni s-a dat să auzim a I. P. S. S. Patriarhului, a fost răsplătită cu o înduioşătoare manifestaţie din partea celor prezenţi. * Cu aceasta, solemnitatea a luat sfârşit. -----xOx — FILAE O artistă din Berlin, Fritzi Massary, făcea furori la cele mai mari varieteuri, grafie unui corp de o mlădiere uimitoare şi unor ochi plini de foc. Un ziarist, vrând să-i facă complimente, dă drumul următoarei fraze : „Deşi în vârstă de 55 de ani, Fritzi Massary dansează cu năbădăi“. A fost deajuns atâta, ca artista să dea în judecată pe cronicar pentru calomnie, cerând să fie condamnat la o pedeapsă severă, întrucât a expus-o la ura şi dispreţul semenilor, cari se ştie că detestă bătrâneţea şi adoră tinereţea, precum şi la despăgubiri importante, ca compensaţie pentru paguba profesională ce i-a căşunat prin aprecierea jicnitoare. Desbaterile fură agitate. Ca să triumfe în proces, Fritzi Massary îşi puse la contribuţie toate darurile cuceritoare, plângând, râzând, jucând în faţa tribunalului, doar l-o convinge de catastrofala lovitură primită prin articolul incriminat. La rândul său, inculpatul nu cruţă nimic în apărare. Merse până acolo, încât prezintă nişte piese, din care s’ar fi putut deduce că incandescenta stea de varieteu îşi fabrica, periodic, extracte de naştere, care îi păstrau aceeaş vârstă, deşi anii se scurgeau în mod regulat. Tribunalul — totdeauna sunt judecători la Berlin ! — a ţinutsă aducă o hotărîre de împăciuire. Şi pronunţând sentinţa prin care achită pe inculpat şi respinge cererea de daune, o motivează pe trei consideraţiuni : Prima : buna credinţă a cronicarului, atunci când a atribuit reclamantei vârsta de 55 ani. A doua : Din moment ce publicul o apreciază la reprezentaţii, înseamnă că vârsta stelei n’are importanţă pentru spectatori, calităţile sale scenice fiind stabilizate la o valută fermă. A treia : Dela 45 de ani în sus, graţiile femenine intră într’o zodie, unde deosebirile de vârstă nu prea contează, astfel încât spune despre cineva că este de 80 de ani, deşi are numai 70, nu înseamnă a-i expune urei şi dispreţului public, ci cel mult compătimirii, care nu poate forma baza unei condamnaţiuni penale şi în daune. Dacă primele două considerente sunt acceptabile, ultimul este de natură să stârnească o furtună de proteste în acea lume sprintenă şi graţioasă, care ţine să pară tot mai mică în măsura în care anii sunt tot mai mulţi. Dovadă că la revelion — cine n’a observat ? — când atâţia bărbaţi se gargarisesc urându-şi la mulţi ani, multe femei rămân într'o nobilă discreţiune, din care un IMiWof js^UBtatAr ar vedea feminin ar dori-o sa fie o primăvară veeiaică. Don Jose Cuvântările Răspunsul I. P. S. S. Patriarh Regent Mulţumind pentru aprecierile elogioase ce i s-au adus, a declarat că dacă a isbutit în timp de zece ani, timp de altfel prea scurt pentru a fixa meritele cuiva, să înfăptuiască operele cunoscute de toată lumea pentru desvoltarea şi înălţarea bisericii la nivelul pe care îl merita în viaţa neamului nostru, meritul nu este numai ,al său, ci şi al colaboratorilor săi mai apropiaţi şi îndepărtaţi şi mai ales al clerului din Capitală şi al mirenilor din toată Patriarhia, care înţelegând gândurile de bine şi importanţa problemelor bisericeşti şi religioase legate de instituţiunile ce le-a conceput, i-au dat cel mai larg, mai preţios şi mai devotat concurs. „Oricât de mari ar fi aceste realizări, a spus I. P. S, ele nu înseamnă mult dacă nu vor fi întărite printr-o muncă stăruitoare a tuturor, spre a-şi da roadele bogate, pe cari le aştept eu şi toţi cei legaţi de instituţia noastră strămoşească. Creiând organizaţia autonomă a bisericii noastre, prin aceasta am dat posibilitatea tuturor factorilor activi ai ei, ca să lucreze în toată libertatea şi nestânjeniţi de influenţe lăturalnice în toate domeniile vieţii religioase şi creştine a credincioşilor noştri. Astfel capul bisericii trebue să rămână pe deasupra preocupărilor mărunte de conducere şi administraţie bisericească, lăsându-i-se putini să se gândească şi să elaboreze numai marile directive ale desvoltării viitoare a bisericii noastre. Să nu credeţi că prin ceea ce am înfăptuit, în cei zece ani de păstorie, s’ar fi terminat programul vast al activităţii noastre. Mai am câteva domnii mari de îndeplinit şi anume trecerea învăţământului teologic sub conducerea efectivă a bisericii, spre a PâifS pregăti pe vpMrii UMPti î» spiritul cîsgii» şi SSWt&tiftjjBe religioase ale bisericii noastre, care, mai ales prin preoţii Capitalei a dus la o frumoasă înviere a acestor idealuri. Apoi aş dori să văd un mare organ de ştiinţă teologică, care concentrând în jurul lui pe toţi învăţaţii bisericii noastre, să cultive ştiinţa ortodoxă pentru întreg Orientul drept credincios. O altă dorinţă a mea este să văd în traducere românească toată opera Sfinţilor Părinţi şi aş simţi o mare mângâere ca această operă să fie pusă ca un omagin al bisericii pe mormântul meu. Deasemenea e nevoe să avem cât mai curând o traducere critică a colecţiei canoanelor bisericii ortodoxe, pe care ne-o pot da profesorii cunoscători ai limbilor clasice Iată atâtea necesităţi mari şi importante ale bisericii noastre, ca nu şi a Lovi^^^dip Mulţumesc pentru această creştinească şi fiască sărbătoare. I. P. S. PATRIARH DR. MIRON CRISTEA