Universul, februarie 1930 (Anul 48, nr. 24-47)

1930-02-01 / nr. 24

Anul XLVIII Nr. 24 10 Pagini Exemplarul In străinătate 6 lei 10 Pagini Sâmbăta 1 Februarie 1930 LUIGI CAZZAVILLAN TELEFON: DIRECŢIA 313/72-364/64 ADMINISTRAŢIA 313/71 SECRETARIATUL DE REDACŢIE 358/43 DIRECTOR: STELIAN POPESCU REDACŢIA: CORESP. CU PROVINCIA 302/98 335/31 SEMN BUN ! România Mare trăeşte azi sub imperiul unor idei, care nu se încadrează toate­ în im­perativul disciplinei naţio­nale. Poate contribue la aceasta şi mentalitatea fraţilor libe­raţi de sub stăpâniri streine, sub care au suferit variate în­râuriri. Libertatea de gândire fără frâu, răspândirea ideilor ce­lor mai temerare şi de natură a zdruncina siguranţa unui Stat abia închegat, au luat lo­cul moderaţiunei în cuget şi în fapte, care a fost la te­melia României unitare nu­cleul, pe care s’a alcătuit Ro­mânia de astăzi. Din cauza aceasta, siguran­ţa şi consolidarea Statului— menit să dea fiecăruia garan­ţia posibilităţei unei desvol­­tări temeinice, conform aspi­­raţiunilor şi geniului neamu­lui nostru— — suferă. S’a atras în diferite rân­duri şi în diferite chipuri a­­tenţiunea conducătorilor a­­supra pericolului, pe care-l prezintă această mentalitate. Dar până acum, ei n’au reac­ţionat cum trebue. Zi de zi, pământul ţării este invadat de elemente duşmănoase, — unele trimise înadins aci, ca să ne dăuneze consolidării, altele rătăcite în căutarea u­­nui câmp de exploatare, dar toate lucrând contra aspira­­ţiunilor noastre naţionale. Şi aceste elemente duşmănoase sunt sprijinite totdeauna de utopişti, sau de acei cari nu de prea multă vreme s’au strecurat printre noi şi cau­tă acum să ne dea lecţii, cum ar trebui să ne conducem. Utopia prinde astăzi mai jupuit de cât ideile sănătoase i-xe.L­ ă,‘n' .laţiim­ulk* iâncel zeşte din cauza lipsei de re­­acţiune a conducătorilor. Ne găsim în starea, în care era Prusia la începutul seco­lului al nouăsprezecelea, când ideile de libertate şi e­­galitate, — venite din Franţa, dar rău înţelese, — produse­seră confuzii în toate minţi­le, în­cât demoralizaseră întreaga naţiune. Iar Frede­ric II, supranumit regele fi­losof, privea impasibil, cum era nimicit Statul, constituit, bucată cu bucată, timp înde­lungat, de dârjii şi ambiţioşii suverani dinaintea lui. Aşa de mari ravagii au ca­uzat ideile noul rău înţelese de sufletul germaniei în­cât, după bătălia de la Jena, când soldaţii lui Napoleon năvă­leau în sate şi oraşe, totul li se prosterna. Cetăţile se predau fără a trage măcar un foc, populaţia şi autorităţile îi priveau ca pe nişte fraţi, iar Hegel, ma­re învăţat, asista cu nepăsare la nimicirea patriei sale, ba chiar spunea tuturor, că „Na­poleon este sufletul lumii“. A trebuit să vie reacţiunea dascălilor german, în cap cu marele Fichte, ca să renască credinţa în puterile intrin­seci ale neamului german. I­­deea de naţionalitate şi-a re­luat avântul, iar Prusia a pu­tut mai în urmă să joace ro­lul ştiut în istoria lumii. La noi, corpul didactic — căruia de atâta timp ne adre­săm să renunţe la politica de partid şi să-şi îndeplinească datoria faţă de neamul între­git, făcându-se apostolul na­ţionalismului bine înţeles şi al propagării ordinei necesa­re tuturor, — este abătut de la această cale prin vitregia condiţiilor materiale în care se sbuciumă şi cari îl împie­dică de a-şi realiza această înaltă menire. Rămăsese o rază de speran­ţă, la femeile române, care de la o vreme a fi început o miş­care de emancipare. Dar boa­la politică s’a întins şi la ele. Se pare însă, că tot acolo s’ar găsi un isvor binefăcător de energie. Ne îndreptăţeşte la aceasta faptul petrecut zilele trecute la Chişinău, când bu­na româncă, d-na Niţă, a reac­ţionat aşa cum trebuia con­tra desmeticilor, cari uitase­ră că au venit pe pământul nostru, să caute un adăpost şi o pâine. De­sigur, fapta ei nu pu­tea găsi de­cât critică în pre­sa, care şi-a făcut o speciali­­ta,­­ din a sprijini şi încuraja desmăţul venit de peste Nistru. Pentru noi însă, fapta d-nei Niţă înseamnă tooriile u­­nor vremuri noui. Când conducătorii nu-şi fac datoria, poporul trebue să le arate calea, pe care s-o urmeze. D-na Niţă, spunând desmeticilor „plecaţi că sun­tem sătui de atâta abuz cu toleranţa noastră“, a dat sem­nalul asupra ceea ce trebue să facem. Am tolerat destul, am sufe­rit destul. Să spunem streinilor, cari ne-au invadat: destul! Ţara este a noastră, ne conducem după instinctul naţional, nu după utopiile voastre. Cui îi place, să stea, cui nu, să ple­ce şi cât mai repede ! STELIAN POPESCU Dacă nu votea­za ca guvernul nu li se liberează c­ărţile de alegători — Ţăranii pătrund cu forţa in primării Ploeşti, 29 Ianuarie Din mai multe comune din ju­deţ, ni s-a comunicat astăzi că primarii, din ordinul autorităţilor superioare administrative, refuză să elibereze cărţi de alegător săte­nilor, pe cari îi bănuesc că în ale­gerile judeţene dela 5 Februarie, nu vor vota lista guvernului. Sătenii revoltaţi, pe alocuri, s-au dedat la violenţe pătrunzând cu forţa în localurile primăriilor, ce­­rându-şi cărţile. Din comuna Udreşti am primit ştirea că, autorităţile comunale confiscă ziarele, cari nu sunt fa­vorabile guvernului. Azi după amiază, d. avocat Ionescu, directorul unei foi locale, a făcut o reclamaţie prefectului judeţului, prin care-l face răs­punzător de aceste abuzuri. Cea mai bătrână femee din România Trăeşte in Capitală — Nici nu se ştia până ori că cea mai bătrână femee din ţara trăeşte în­­Capitală. Şi poate nu s‘ar fi ştiut niciodată dacă această bătrână nu s‘ar fi îmbolnăvit grav şi nu ajun­gea o povară pentru un om sărac, care a adăpostit-o, de milă, timp de 22 de ani. In str. Petre Carp 17 domi­ciliază, într’o locuinţă mai mult ca modestă, pensionarul ceferist Răducanu Georgescu. înainte cu 22 de ani s‘a a­­bătut pe la el femeia Lina Florea, fostă spălătoreasă, o bătrână aproape de 100 ani. I _s‘a făcut milă de ea și a oprit-o în casa sa. „ Bătrâna aceasta avea pe timpul unirei principatelor trei fii, toţi maiori cari a murit de mult. In ultimul timp bătrâna se îmbolnăvise si n‘a mai pă­răsit patul, după ce acum doi ani a orbit­, adică la vârsta de 118 ani. Cu toate acestea, ea s‘a bucu­­de cea mai bună îngrijire. D. Georgescu, fiind scos la pensie, nu mai are posibilita­tea să o întreţină şi din cau­za aceasta s‘a adresat autori­tăţilor, cerând internarea bă­trânei Lina Florea la spitalul Pantelimon. Când s‘au făcut actele pen­tru internarea femeii la spi­tal s'a constatat că ea are 120 ani împliniţi. Ea vorbeşte clar,­­ este cu mintea limpede, dar îşi aduce numai vag aminte de eveni­mentele din tinereţea sa. --------XQS-------­ O nouă lumină? New-York. 29 (Telegr. part.).— Directorul societăţii ,,General electric company”, d-rul Tu­­blish, a descoperit o nouă lumi­nă, care va putea înlocui lumi­na electrică, având o acțiune identică cu aceea a luminei soa­relui. Lumina este produsă de mercur combinat cu doi electro­zi Wolfram și raze ultraviolete. Domniţa Ileana s’a logodit • 0X0-Cine este logodnicul Alteţei Sale Regale Când se va face căsătoria Foto Julietta A. S. R. Domniţa Ileana Curtea Regală a României are ocaziunea unei mari bucu­rii la care se asociază, din toa­tă inima, întreaga ţară. A. S. R. Principesa Ileana,— „Domniţa“, cum i se zice de toţi românii, — s’a logodit cu contele Alexandru de Hoch­berg, al doilea fiu al Primei A­pelui de Press. Vestea acestui fericit eveni­ment a fost comunicată ofici­al, în cursul zilei de eri, Re­­genţei, guvernului şi înalţilor demnitari ai Staifului, ca şi membrilor corpului diploma­tici ş­efiniţi Strâns legat de Familia Re­gală a României,­­ cu care împreună, a suferit în ceasu­rile de grea încercare, şi a sperat, ajungând la realizarea sfântului vis al întregirii ţă­rii,­­ poporul român se bucu­ră din adâncul inimii, şi face tinerilor logodnici cele mai sincere şi mai călduroase u­­rări de fericire. Personalitatea Domniţei Ileana Despre puţine principese se poate spune, cu mai multă dreptate, decât despre Dom­niţa Ileana, că au reuşit să câştige dragostea profundă şi respectul nemărginit al popo­rului. Inimă caldă şi plină de în­durare, suflet disciplinat şi înţelegător al nevoii de a lu­­era şi de a alina suferinţa, Domniţa Ileana stă în fruntea a nenumărate opere sociale, cari au găsit în Ea un exem­plu de muncă şi de devota­ment. Nu este om care s’o fi vă­zut lucrând, citind sau rugân­­du-se­ în rând cu studentele. Logodnicul Principesei I­­leana este Contele Alexandru Friedrich - Wilhelm-George- Konrad • Ernst • Maximilian de Hochberg, baron de Für­stenstein, al doilea fiu al Principelui de Press. El e născut la Londra, în 1905, mamă fiindu-i fiica Du­celui Deblawar. Familia contelui de Hoch­Logodna fiind conside­rată ca făcută, în cerc intim şi familial, prin consensul celor doi tineri şi prin aprobarea părin­­ţilor Lor, se va celebra, religios şi civil, numai căsătoria. In ce priveşte data că­­satoriei­, din informaţiu­­nile ce am obţinut din cu funcţionarele sărace şi cu modestele lucrătoare,­­ în că­minul care este ,Asociaţia Creştină a femeilor"’, — şi să nu fi fost mişcat de simplita­tea naturală şi adânca delica­teţă a Domniţei Iar cuvântările Ei, — cu­vântări mişcătoare, ţinute în­tre scamaradele“ de la Aso­ciaţie, sau în public, -y sunt un impresionant model de~‘sin­ceritate şi de omenească înţe­legere a rosturilor tineretului feminin din România. Principesa Ileana a împli­nit acum o lună vârsta de 21 ani. berg e una din cele mai vechi şi mai ilustre din Germania, arborele său genealogic fiind stabilit cu precisiune din a­­nul 1185. Câţiva din membrii familiei de Hochberg au par­ticipaţi în calitate de coman­danţi, la expediţiile Cruciaţii­­lor. Logodnicul Principesei I­­leana e în vârstă de 25 ani, cercuri particulare, însă autorizate, suntem în măsură să aratăm că ea nu va fi în nici un caz în­­nainte d­e luna Aprilie. M. S. Regina Maria ur­mează să plece din ţară, —­ după cum am anunţat la timp, —­ făcând o că­lătorie în Egipt. Putem preciza că Ma­ Cin© este logodnicul Principesei Când se va face căsătoria Apărarea maritimă a României — Conferinţa navală de la Londra şi interesele maritime ale statelor mici — La conferinţa navală de la Londra s’a pus în discuţi­un­e chestiuni importante, cari inte­resează şi puterile man mari­time. Care sunt aceste chesti­uni? Im prim­ul rând este situa­­ce se va crea flotelor mici compuse din cantitatorpiloare şi submarine şi al doilea­, este modul cum se vor stabili înţele­gerile regionale maritime. Mea u uită să fie notată schim­barea de opiniune a d-lui Mac Donald, primul ministru al Ma­rei Britanii. In ce priveşte im­­poran­ţa şi necesitatea înţele­gerilor regionale. D. Mac Donald, în opoziţie, a fost adversarul înverşunat al Micei înţelegeri, sub motiv că înţelegerile regionale ar putea dezlinţui mai uşor războiul... De astă dată, d. Mac Donald s’a convins, că înţelegerile re­gionale maritime ar fi bine ve­nite, de­oarece ar servi cauza păcei... Dacă se consideră necesare pentru menţinerea echilibrului ce se va stabili prin noul ra­port al forţelor navale şi pen­tru asigurarea păcei pe întinsul mărilor şi oceanelor, înţelege­rii­ regionale maritime, nu se pot, considera primejdioase în­ţelegerile regionale continentale, când ambele urmăresc acelaş scop: menţinerea şi asigurarea păcei pe baza tratatelor şi pac­telor aflate in vigoare, fie pe uscat, fie pe mare. Cum Rusia sovietică nu par­­ticipă la lucrările conferinţei navale de la Londra, nu se poa­te stabili o înţelegere regională maritimă, pentru Marea Nea­gră. Am văzut cum, cele două vase de război sovietice, ,,Pariz­­skaia Komuna“ şi , Komintern“, au făcut demonstraţiuni, a doua şi după deschiderea conferin­ţei navale de la Londra, atât in apele mediterane, căt fi un strâmtori şi in Marea Neagră. Reamintim, apoi, că cele două vase sovietice, reparate în ulti­mele luni, in şantierele navale de la Kronstadt (marea Balti­că), au fost aduse la Sebastopol, cu scopul de a spori unităţile flotei sovietice din Marea Nea­gră. In cazul acesta, ce garanţii de siguranţă ar prezintă pen­tru statele riverane ale Ma­rea Negre, hotărîrile ce le va lua conferinţa navală de la Londra, când raportul de for­­ţe existent între formidabila flotă sovietică, sporită consi­derabil, în tonaj, prin „Pa­­rizskaia Komuna“ şi „Komin­tern“, aduse din Baltica acum câteva zile și micile flote ale celorlalte puteri riverane, este în dezavantajul celor din ur­­mă? De fapt, în Marea Nea­gră va domina flota sovietică rusească. Cum noi dispunem de o lungime de coastă de 400 km., iar modesta noastră flotă se compune diin câteva contra­­torpiloa­re şi submarine, avem nevoe pentru războiul defen­siv naval, de un număr mai mare din aceste categorii de vase. De aceia, conferinţa de la Londra, care va cere şi puteri­lor mici maritime, să adere la acordul ce se va stabili de către cele 5 mari puteri, va trebui să ia în consideraţie situaţiile ex­cepţionale din mările orientale; să studieze întocmirea de pro­grame aşa zise „individuale“, adaptate necesităţilor regionale şi impuse de siguranţa statelor maritime mici, care nu pot fi lăsate la discreţia flotelor, care dispun de vase de toate cate­go­­riile cu un tonaj formidabil. Eminentul cronicar extern al ziarului ,,VEche de Paris1", Per­tinax, scrie următoarele în a­­ceastă privință: „Oare nu trebue să se prevadă regule cât mai elastice pentru ca puterile mici navale, cărora li se va cere aderarea lor la a­­cord, să se poată acomoda lui ? Ori, statele mici, ale căror flo­te consistă, principal, în contra­­torpiloare şi submarine, vor tre­buit să poată practica transfer­­turi de tonaj, între aceste două tipuri. In favoarea lor urmează să se prevadă excepţii- In cazul opus, ele se vor îndepărta de la tratat“. (Prin transfer, se înţelege po­sibilitatea transformării tona­jului — în anumite condiţiuni — a diverselor categorii de vase, fie de sus în jos, fie de jos în sus). In concluzie, România are interesul să se facă excepţii, la Londra, pentru statele riverane Mării Negre, impuse de necesi­tatea apărării coastelor lor îm­potriva unui eventual atac na­val al flotei sovietice rusești. R. SEIȘANU jestatea Sa se va îmbar­ca, la Constanţa, în ziua de 26 Februarie. In acest voiaj, M. S. va fi însoţită de A. S. R. Principesa Ileana şi de logodnicul Său, Contele de Hochberg. Cum absenţa Lor din ţară va dura cel puţin o lună, iar preparativele în vederea căsătoriei vor dura şi ele, sunt toate probabilităţile că cele­brarea căsătoriei se va face în a doua jumătate a lui Aprilie sau în Mai. Căsătoria se va face la Bucureşti. In cursul zilei de eri, când logodna a fost comunicată o­­ficial, Casa Regală a M. S. Regina Maria şi a A. S. R. Principesa­ Ileana au prezin­­tat felicitări Augustei mame şi tinerilor logodnici. Eri la ora 11 dim., prim­ul­­mimistru a prezintat felicitări în numele _ guvernului, ur­mând ca miniştrii să fie pri­miţi, în acelaş scop, după a­­miazi. Membrii înaltei Regenţe s-au_ prezintat M. S. Reginei Maria şi Domniţei Ileana la ora 11.30,_ prezintând dease­­menea felicitările Lor. Curilor străine li se va co­munica ştirea, de către Casa Regală şi Casa A. S. R. Prin­cipesa Ileana, prin notificare specială, în cursul zilei de azi. Mareşalatul a transmis ori un comunicat, anunţând ţării fericitul eveniment. M. Negru ------— x □ x-------­* Regimul chiriilor in Franţa pentru supuşii români Paris, 30. (Rador).— Comisiu­­nea superioară a chiriilor de pe lângă Curtea de Casaţie, a casat sentinţa tribunalului civil al Se­nei din 25 Aprilie 1928, prin care se hotărîrea că locatarii români nu aveau dreptul la prelungirea contractelor de închiriere, in vir­tutea conventiunii franco-rom­âne din 6 Martie 1906. Curtea de Casaţie constată că nu este stabilit că francezii ar putea obţine în România, prin aplicarea legislaţiei locale, pre­lungirea contraolului­ pentru lo­cuinţe. Afacerea a fost trimisă din nou spre judecată înaintea tribu­nalului din Versailles. PI­LAX C7 D. Iuliu Maniu este mai fericit decât Diogene. , Diogene căuta un om şi nu-l găsea. D. Maniu l-a găsit fără să-l caute. Cine citeşte „ziarele indepen­dente" cu redactori aleşi în par­lament pe listele guvernamentale, vede că cei mai hotărîţi îluzio­­nişti despre binefacerile regimu­lui actual îşi recunosc progresiv dezamăgrile. „Curentul”, „Cu­vântul", „Argus", de sub fosta şi viitoarea conducere a d-lui subsecretar de stat Gafencu, se raliază zilnic, cel puţin în parte, la criticile formulate de opinia publică, tratată cu impozite în loc de degrevări, cu scumpiri în loc de iefteniri, cu regionalism în loc de unificare şi cu atâtea alte şerbeturi zaharisite. D. Maniu se simţea mai copleşit decât ori­când de unanimitatea notelor slabe la toate obiectele din catalogul naţional-ţărănişti­­lor, ameninţaţi să rămână repe­tenţi, în materie de guvernă­mânt, când iatâ-i că tresare cu fulgere de fericire în ochii săi cenuşii : — Evrika ! Şi jucând prin marele şi somp­tuosul salon, unde Cantacuzino- Nababul, dacă­ ar vedea cămaşa cu bibiluri a d-lui Mihalache, ar muri a doua oară, primul minis­tru întinde „Dreptatea" oficială lugoşenilor cari îl distrează când are migrenă. In adevăr minunea se produse­se. Norocoasa localitate, unde s’a descoperit în fine un admirator al regimului, este Brăila. Onoare ei ! Omul miraculos este d. ge­neral de divizie Macri, care oda­tă cu eşirea la pensie, ţinând să dea o notă cu efect retroactiv despre exactitatea tuturor apre­cierilor sale, se înscrise în parti­dul de la cârmă, fericit că i-a aju­tat Dumnezeu să apuce ziua când România are în sfârşit „guvernul providenţial... care va da satisfac­ţie sufletelor ce doreau sincer şi dezinteresat, binele neamului". D. Maniu se aplaudă singur, strigând : — Iată-mă providenţial ! Şi eu nu ştiam nimic ! Adresa de înscriere proclama într’o napoleoniană dorinţă fap­tul surprinzător că: „partidul na­­ţional-ţărănesc îşi îndeplineşte chemarea". Primul ministru se lasă pe fo­toliu dând din cap : — Şi când te gândeşti că cei mai apropiaţi de mine sunt con­vinşi că nu îndeplinim nimic ! Atunci, un şef de cabinet se a­­propiă şi şopti îngri­jat : — Bine că d. general Macri nu întorcea tot aşa de exact macazu­rile la că­ie ferate când era direc­tor general, că s’ar fi dus toate parificurile peste cap şi s’ar fi prăpădit călătorii cu duiumul ! Don Jose „Cosmoli d in sudul Basarabiei Ismaile 28 Ianuarie In ajunul lui 24 Ianuarie, un tânăr elegant a împărţit fără sfială,­ în suburbiile oraşului, manifeste comuniste. Tot atunci, un automobil fără număr umbla prin oraş, şi din el se luau manifeste şi ziare. Ni­meni dintre reprezentanţii au­torităţii n’a oprit automobilul. Nimeni n’a întrebat pe tânărul elegant, ce face. Libertate de propagandă co­munistă. In corn. Cairaclia, ajutorul de primar Costoff a îndemnat pe cetăţeni la revoluţie şi a ame­ninţat cu moartea pe fostul se­nator Chirilov. Şi tot atunci încercarea de a­­tentat la Traian Val, unde era un tren cu muniţiuni. Libertate deplină de manifes­tări teroriste.­­ In cadrul acestei libertăţi, ti­neretul comunist s’a organizat sub numele de „cosmoli’. Indivizi fără căpătâi, vaga­bonzi din toate văgăunile au co­lindat satele în voe. Nu i-a în­­trebat nimeni cine sunt, ce vor. Satele sunt fără pază. Dacă u­­neori chestura invită la poliţie pe dubioşi, se fac intervenţii, ca autoritatea să nu facă greutăţi cetăţenilor. Dar nu numai satele sunt fără paza. La fel sunt şi suburbiile Ismailului. Şi doar se ştie că la Paldovca, Necrasovcai, Copano­­balca, Lărgeanca, sunt comu­nişti. Dar dacă e poliţie, n’are mij­loace de transport pentru cei din serviciul ei, ca să cerceteze repede şi să informeze tot aşa de repede. Şi apoi, în această perioadă de fierbere electorală, chiar dacă poliţia începe să lucreze, inter­vin „fruntaşii politici”, ca să nu indispună pe alegători. Prin urmare, continuă liber­tate pentru toţi vagabonzii şi dubioşii. Aşa s’a procedat şi cu tinere­tul­ comunist. S’a organizat, sau mai exact, a împănat satele cu manifeste şi a făcut propagan­dă protivnică intereselor statu­lui și ordinei publice. _________________ E. N. C. Continuare în pag. 2­a Legea minelor împotriva capitalului naţional de Prof. dr. D. IONESCU-BUJOR IV — Societăţile miniere streine şi exportul produselor petrolifere — Legiuitorul din 1928/29 pen­tru a-şi îndreptăţi lovitura da­tă capitalului naţional din exploatările miniere, • prin în­lăturarea clauzei de naţionali­­zare a societăţilor străine, a afirmat şi următoarele neade­văruri în expunerea de motive a legii sale. După acest legiui­tor, ar fi o greşeală să socotim că „ţara noastră se va desvolta prin exporul de produse in­dustriale, care ar urma să în­­locuia­scă exportul de produse agricole“ şi în consecinţă ar fi fost greşită „ideia excluderii în total sau în parte a capitalului străin" de la exploatarea bogă­ţiilor miniere (pag. II). . Legiuitorul din 1928/29 a mai afirmat că, din cauza regimu­lui min.i©r naţionalist,» econo­mia naţională „este expusă să se resimtă de pierderi însemna­te prin imposibilitatea de a-şi valorifica produsele ei pe piaţa internaţională“ şi această im­po­sibilitate s’ar datori ,,atitudinii ostile provocate de organizaţiile internaţionale de desfacere“ (pag XIV). Urmarea acestor neadevă­ruri a fost, că legiuitorul din 1928/29, pătruns de aversiune împotriva capitalului naţional, s‘a înfricoşat atât de tare de a­­cea „atitudine ostilă“, în­cât s’a grăbit să scoată la licitaţie averea minieră a statulul, pen­tru a fi acaparată de acele or­­ganizaţiuni internaţionale. Primul neadevăr, expus de legiuitorul din 1928/29, este combătut de statistica expor­tului românesc din timpul p­­pluării legii miniere naţiona­liste din 1924. In această statis­tică se constată, că in anul 1924 s-au exportat produse ale solului, inclusiv cele agricole, în valoare de 554.930.000 lei aur, însumând 71,45 La sută din valoarea exportului totali al României. In acelaș an, 1924, s’au ex­portat produse miniere, aproa­pe în întregime produse petro­lifere, în valoare de 98.082.000 lei aur, însumând 12,6 la sută din valoarea exportului total al ţării. In anul 1928, s’au exportat produse ale solului, inclusiv ce­le agricole, în valoare de Iei aur 468.000.000, însumând 55,7 la sută din valoarea exportu­lui total al ţării. In acelaş an 1928, s’au ex­portat produse maiere, aproa­pe în întregime produse pe­trolifere, în valoarea de lei aur 267.000­ 000, însumând 31,8 la sută din valoarea exportului total al ţării. Mai trebue adaugat, că între anii 1924—1928 procentul ex­portului produselor solului a fost necontenit mai mic decât procentul obţinut în 1924 , pe când în acelaş timp procentul exportului de produse miniere a fost necontenit mai mare de­cât procentul obţ­iut în anul 1924, pentru ca în 1928 să se ridice la 31,8 la sută d­in valoa­rea exportului total al ţării. Din cele de mai sus rezultă, că sub regimul legii maiere naţionaliste din 1924, exportul de produse miniere a folosit e­­conomiei naţionale ca să înlo­cuiască pierderile suferite de pe urma scăderii exportului da

Next