Universul, iulie 1930 (Anul 48, nr. 148-177)

1930-07-01 / nr. 148

Adevărata cauză Ministrul Comunicaţiilor a apărat în Palaimeint concesia Stewart cu opelaş elan cu care o combate canici nu era pe banca miniserială. Este un rcord etic în materie de coiringeri. Dar se va© că un record nu vine nicidată singur. Expunerea minstruluii prezintă şi alte duidăenii. Ne-am fi ateptat dela um inginer la parei excelente despre corpul dn care face parte, nu din sirit de solidaritate profesiitală, ci din o convingere trasă din fapte vizibile. In puţie direcţiuni inteligenţa poatruiCitivă s’a manifestat la ni cu mai multă perseverenţă şi vigoare decât în materie tunică, şi întotdeauna s’a aurmat cu dreptate că şcoala noastră de poduri şi şosele comparabilă cu cele mai buni din Apus, instituţie de fiu a ţării, a dat nenumăratelemente capabile. Mai este ce să se reamintească li mari şi grele, risip" intinsul ţării, drumusele, poduri, tunel■ii, etc., datorite bei. ’zator al naţiunei ? Şi cu toate astea, vorba de făcu o şosea mală, fără luaări de artă recepţională, maistrul comunicaţiilor găsete că poate s’o ia în tragic şi să constate că —cităm după dâtele regimului — problem refacerii şoselei BucureştiBraşov a devenit aproape problemă naţionala, o piatra di încercare a puterilor noaste de a realiza ceva... Nici despre turnul Eiffel, nici despre cajalul de Suez nu s’a vorbit la timpul lor cu atâta îndoială, cu atâta înfrigurare. Parcă a fi vorba de construit castel în aer. După ce profesorul Ioriga amintise Camel, ce şosele şi ce alte lucrări rari a făcut cu zeci de ani îi urmă corpul ingineresc roman, pe vremea când politica nu-i suspecta competenţa în topul de a-şi face mendrele, ministrul comunicaţiilor dădea accente epice silogismele sale, citate tot din presa simpatizantă. De ce s-a dat şoseaua unei societăţi străine ? O şosea modernă cere multă tehnică, multă experienţă. Şi de aceea am preferit o societate străină. Noi mi avem pregătire pentru realizări trainice... Corpul tehnic se poate măguli cu acest compliment, infirmat din fericire de cei cari au făcut să defileze pe dinaintea Camerei o parte din lucrările frumoase şi trainice din timpul când politica negativilor nu zădărnicia sforţările constructivilor. Dar temele false nu pot să evite pana inconsecvenţelor. Era natural ca raţionamentul ministrului de comunicaţii să se portionească şi să-l auzim, imediat după măgulitoarele aprecieri de mai sus, asigurând parlamentul că lucrările soc. Stemart vor fi controlate de personalul român, idee care, presupunând la acesta din urmă cel puţin competenţa celei dintâi, infirma rezervele d-lui Manoilescu despre el. Tocmai de aceea reprezentantul băncii ministeriale s’a găsit într’o nouă situaţie grea când a vrut să dea maximum de impresiune oraţiei, declarând că Ar- Triumf şi şoseaua Burraşov sunt un fel de "htnisrSÎ!2 C2 DBC1 13.i. r. - ■ realizare, când eşti. şi arcul şi şoseau. Iul cunoscut, nu p ’’ca profesională a lentă, dar pentru ca -+ică compromite - le serioase prin am», competenţei şi al int«, mărunte. Deci peiorativele trebuie, să aibă alt obiectiv decât cel vizat de d. Manoilescu, în care n’a vorbit inginerul, ci ministrul, astfel încât apărarea sa a deservit în loc să ajute cauza. ----------X---X--------- Un alpinist cade de la 400 metri Grenoble. Patru studenți făceau o escursiune pe masivul Beuledonne, când unul din ei și-au pierdut echilibrul și a căzut îintr-o râpă la 400 metri adâncime. Grija nini sinarea Mica Eleșteu cu fântână in comuna Pohoru (Olt) de unde se alimentează locuitorii cu apă potabilă. mezdni? România si prolim mnii Ungaria Ziarul „Cuvântul” a publicat ori un articol, sub titlul : „Otto de Habsburg şi noi“, în care se spune că eventuala urcare pe tron a tânărului Otto de Habsburg, n’ar trebui să întâmpine opoziţia noastră, deoarece nu e bine să ne amestecăm într’o chestiune de politică internă a Ungariei şi apoi, ar fi absurd să ne arogăm „dreptul să creem state tutelate în Europa şi să exercităm tutela asupra lor“. Este o greşală să se afirme că problema restaurării unui Habsburg ar fi o chestiune de politică internă, care interesează numai poporul maghiar; în realitate, ea este o chestiune europeană. Nu România şi-a arogat dreptul de a tutela Ungaria, ci puterile aliate victorioase prin reprezentanţii tor din consiliul suprem şi dela conferinţa ambasadorilor, au impus Ungariei obligaţiuni speciale privitoare la regularea chestiunei regalităței. O documentare în această chestiune de ordin international este necesară, spre a se înlătura presupunerea absurdă că România, Cehoslovacia sau Iugoslavia ar urmări o politică, opusă intereselor europene, prin tendinta lor de a se amesteca în afacerile interne ale Ungariei. In 1919, consiliul suprem s’a opus la proectul aducerei pe tronul Ungariei a arhiducelui Iosef. In chestia restaurării unui membru al fostei case domnitoare Habsburg, conferinţa ambasadorilor a luat două hotăriri: una, în ziua de 4 Februarie 1920 şi a doua, în ziua de 2 Octombrie 1921. In cea dintâi hotărâre, conferinţa ambasadorilor a declarat: ,,Puterile nu vor putea admite că restaurarea dinastiei Habsburgilor ar putea fi considerată o chestiune interesând numai naţiunea ungară. Ele declară, deci, prin prezenta, că o res-. t taurare de această natură va fi în dezacord cu înseşi bazele regulamentului păcii şi ele nu o pot, nici recunoaşte, nici tolera”. După prima revenire a exîmpăratului Carol, în Ungaria, conferinţa ambasadorilor a luat, în unanimitate, o decizie, a cărei concluzie o reproducem: ,,Puterile aliate socotesc că guvernul ungar, conştient de gravitatea situaţiei ce o va crea revenirea pe tronul Ungariei a fostului suveran, va lua măsurile eficace spre a înlătura o încercare, al cărei succes, chiar momentan, n’ar putea avea pentru Ungaria decât consecinţe dezastruoase“. In sfârşit, după a doua revenire a preşedentului la tronul Ungariei, aceiaş conferinţă a ambasadorilor, în numele tuturor puterilor aliate şi asociate, a comunicat guvernului din Budapesta, să predea pe Carol de Habsburg, comandantului flotilei britanice de pe Dunăre, spre a fi transportat ca prizonier, prin România, în insulele Madera din Oceanul Atlantic și să proclame pierderea drepturilor la tron a fostului împărat al Austro-Ungariei. Guvernul din Budapesta a fost nevoit să se execute. Parlamentul maghiar, prin legea votată la 3 Noembrie 1921, a legiferat cererea conferinţei ambasadorilor şi după şapte zile, contele Banffy a predat reprezentanţilor puterilor aliate o notă prin care guvernul ungar şi-a luat obligaţia „SA COMBATĂ IN MOD EFICACE ORICE ÎNCERCARE, SAU PROPAGANDĂ IN FAVOAREA HABSBURGILOR, SAU A ORICĂREI CANDIDATURI CE NU VA FI CONFORMĂ DISPOZIŢIILOR DE MAI SUS”. In aceeaş notă, guvernul ungar se obliga să respecte toate deciziile conferinţei ambasadorilor şi înainte de a rezolva chestiunea alegerei unui rege, să se înţeleagă cu reprezentanţii marilor puteri aliate şi asociate. Din cele expuse mai sus reese în mod destul de limpede că problema regalităţii în Ungaria interesează toate puterile victorioase, că ea nu poate fi rezolvată de guvernul din Budapesta, fără aprobarea şi consimţământul acestor puteri şi în sfârşit, Ungaria şi-a luat obligaţiunea de a respecta toate angajamentele internaţionale în legătură cu intangibilitatea tratatelor de pace şi cu instaurarea unui regim monarhic. In consecinţă, Mica înţelegere, este în plin drept să se opună restaurării pe tron a lui Otto de Habsburg, când prin acest act Ungurii urmăresc tulburarea păcii în Europa centrală prin agitarea chestiei revizuirii tratatului de la Trianon. Olenia presei magiare m mi R. SEIȘANU — Școala sMntilor nu știiEîi, Ardea). — Cluj, 27 Iunie ‘ tva timp, cele mai mari mrești din Cluj, „Ke- 11 și ,,Ellenzék" du 'e;una nouă: avent«. din timpul război«. nublicând în* tâmpi. «ti • hu mai puțin fante ' marilor spioni. Articolele t. • .n scop bine determina. Cei cari au a\ ocaziunea să cunoască organizarea iredentei maghiare din Ardeal şi legăturile ei cu Budapestii şi-au dat, seama de rostul acelor articole, înrudite cu faimoasa direcţiune a spionajului din ministerul armatei de la Budapesta. Publicarea aventurilor spionilor a început din ordinul iredenţei maghiare. In aceste articole, se insistă mult asupa însemnătăţii spionajului în viaţa unui stat, mai ales în timp de război. Spionii sunt prezentaţi ca un fel de supra-oameni, adesea martiri ai cauzei naţionale, răsplătiţi însă în mod princiar. Se dă mare importanţă în special isprăvilor spioanelor. Isprăvile celor două spioane celebre ale Germaniei, Annemarie Lesser (Madraoiselle Docteur) şi Mata, Hari sunt redate amănunţit şi cu intenţiunea de a determina discipole. Iredenţa şi presa maghiară urmăresc recrutarea unui număr cât mai mare de spioni în Ardeal şi ziarele ungureşti sunt astfel un fel de şcoală a spionilor. Am stat de vorbă cu o persoană cu situaţie înaltă în conducerea statului şi care ne-a spus că în Ardeal mişună spionii maghiari. Noua lege a spionajului se impunea, fiindcă situaţia devenise din cale afară de periculoasă. Tot acel înalt funcţionar ne-a spus că există dovezi incontestabile, că presa maghiară este un instrument al Budapestei şi că ea se conformă cuprecizie ordaliilor primite, din Ungaria. Nu este cazul să vorbim aci despre ceea ce facem noi împotriva pericolului. Este bine să se ştie însă, că, spionajul maghiar a reuşit să-şi plaseze exponenţii până aproape de cei mai înalţi demnitari ai statului. In serviciul de spionaj unguresc rolul de căpetenie îl joacă femeile. Acum câteva zile, „Brassói Lapok“, ziarul cunoscutului Szele Bela, dat afară din parlamentul românesc pentru atitudini împotriva statului a în- * ceput publicarea, unei serii de articole, despre ultimii zece ani ai istoriei Ardealului. In aceste articole, se caută să se reducă importanţa, armatei. In acelaş timp librăriile din străinătate primesc mii de cărţi de propagandă iredentistă, ca aceea intitulată: „Barbarie des valaques dans l‘histoire de l’Hongrie“. Şi noi nu le răspundem ? Vom da un prim răspuns peste câteva luni, publicând documentele privitoare la arderea de vii a moţilor de la Beliş. Să fim atenţi, iredenta maghiară pregăteşte ceva. A. Gociman ■ ) mm rfici o dispoziţie privitoare la încoronare Direcţia presei de pe lângă preşedinţia consiliului de miniştri ne trimite următoarele: „COMUNICATUL PALATULUI REGAL PE ZIUA DE 28 IUNIE 1930 Unele ziare au publicat ştiri referitoare la încoronarea M. S. Regelui, fixând date şi dând detalii asupra felului cum va decurge această solemnitate. Mareşalatul Curţii Regale face cunoscut că nu s‘a luat până acum nici un fel de dispoziţiune în această privinţă“. Ceea ce am publicat în numărul nostru de eri, că nu s-a hotărît nimic asupra încoronării M. S. Regelui Carol II, este deplin confirmat prin comunicatul de mai sus, dat de Mareşalatul Curţii Regale. Deci încă odată se face dovada lipsei de seriozitate a informaţiilor cu care înţeleg să-şi servească cititorii unele ziare, care dau proporţii de sens afional unor lucruri neadevărate. --------oOo------- Alt fascist expulzat din Franța Paris, 28. (telegr. part.). — A fost expulzat fascistul Giuseppe Belfrondo, secretarul general al fasciilor italiene din Franța. w Mica înţelegere faţă de intenţia restaurării Habsburgilor . — Un punct de vedere comun în vederea eventualîtăţîlor. — Parafarea convenţiei comerciale cu Cehoslovacia.— Problema recunoaşterii Rusiei sovietice.— Nimic grav la orizontul politicii internaţionale — — De la trimisul nostru special — Strbske Pleso, Iunie Cum au anunţat telegramele la vreme, unul din rezultatele efective ale conferinţei Micii înţelegeri a fost parafarea şi semnarea convenţiei comerciale între România şi Cehoslovacia pentru care — omu se ştie — s’au dus îndelungate tratative, înainte de încheerea acordului, d. G. G. Mironescu a primit linere indicaţiuni telegrafice din partea ministerului industriei şi pe baza acestor ultime ceziuni s’au putut stabili bazele înţelegerii. CEHOSLOVACIA A ADMIS SPORIREA CONTINGENTULUI DE VITE PE CARE ROMANIA LE EXPORTA IN ACEA TARA. IN SCHIMB, GUVERNUL ROMAN ŞI-A LUAT OBLIGAŢIA, CA LA STABILIREA TARIFELOR VAMALE, SA ÎNLESNEASCĂ IMPORTUL LA NOI A BEREI CEHOSLOVACE. Celelalte puncte sunt cunoscute, iar detaliile technice vor fi date azi publicităţii. Discuţiile acestea n’au făcut fireşte parte din conferinţa propriu zisă, ale cărei obiective leam relatat la timp. RESTAURAREA HABSBURGILOR Din schimbul de vederi urmat între miniştrii de externe ai statelor Micii înţelegeri, reese că problema mai importantă în jurul căreia au urmat conversaţiile, este chestiunea restaurării Habsburgilor. Deşi nici un demers, ori act oficial, nu determină luarea unei hotărâri în această privinţă, totuş eventualitatea trebuia pusă în discuţie, ca ivirea unor fapte noui, să găsească acordul stabilit dinainte pentru o acţiune comună. Din acest punct de vedere, declaraţiile d-lui ministru Mironescu — făcute unui ziar parizian — deşi reprezentau exact atitudinea României, au fost desminţite deoarece în această materie atitudinea solidară a celor trei state contează. Prezenţa la Strbske Pleso a unui număr mare de ziarişti unguri, evidenţiază cât interes acordă vecinii noştri acţiunii pe care ar întreprinde-o statele Micii înţelegeri în eventualitatea restaurării Habsburgilor. Punctul de vedere român a găsit şi de data asta, aprobarea celor doi aliaţi, pentru menţinerea păcii restaurarea habsburgilor e o imposibilitate şi Mica înţelegere se va opune cu hotărîre, oricărui gest ce ar însemna Încălcarea tratatelor. PUNCTUL DE ÎNTREBARE DIN RĂSĂRITUL EUROPEI Atitudinea faţă de Rusia a rămas aceeaşi stabilită anul trecut la Belgrad: nici un fapt nou nu determină luarea unei hotărîri, care să schimbe situaţia faţa de marele punct de întrebare ce reprezintă răsăritul Europei. Recunoaşterea „de jure“ a Rusiei sovietice, discutată atâta vreme, nu se mai poate pune pentru statele, care compun Mica înţelegere, câtă vreme Sovietele n’au recunoscut frontierele definitive ale României. Ultima şedinţa a consfătuirii a fost consacrată problemelor economice, cari sunt cu drept cuvânt socotite drept cele mai da seamă mijloace pentru consolidarea legăturilor politice. Din expunerea făcută ziariştilor români de d. ministru Mironescu, ca şi din declaraţiile celorlalţi doi miniştri de externe, reese că nici un punct grav nu s’a ivit pe orizontul politicii internaţionale, ca să formeze preocuparea conferinţii României, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei. Discuţiile urmate au stabilit efectele reale ale solidarităţii, pentru favorabila rezolvire a problemelor cari ating direct interesele celor trei ţări. Vion D. Beneş, intre d-nii Mironescu şi Marincovici vorbind la conferinţă Un comitet pentru studierea federaţiei europene Paris, 28 (Danub). — Academia diplomatică internaţională a numit în şedinţa sa de eri la Paris un comitet pentru studierea tuturor problemelor in legătură cu proectul pentru Federaţia statelor europene. Din acest comitet fac parte d-nii: Titulescu, Marinkovici, Beneş, Apponyi şi contele Czernin. Comitetul va delega raportori cari vor prezenta Academiei diplomatice o dare de seamă asupra lucrărilor comitetului, în şedinţa plenară a Academiei. --------XXX------- Condamnarea lui Pangalos in senatul I grec Atena, 28 (Danub). — Senatul a aprobat cu 49 contra 20 de voturi pedeapsa dată generalului Pangalos de către comisonea specială sanatorială. După cum s’a anunțat generalul Pangalos a fost condamnat la 2 ani închisoare. Evacuarea Renaniei s’a terminat Köhl, 28. (Danub). — Ultimele trupe franceze, adică un batalion al regimentului de infanterie 110, au părăsit azi înainte de amiază orașul Köhl, trecând podul peste lîhin la Strasbourg. Azi după amiază a fost semnat protocolul pentru dărâmarea a 40 de forturi din jurul orașului Köhl. ------OoOo------- Limitarea fabricării stupefiantelor Geneva, 27 (Radar). — Secretarul general al Societăţii Naţiunilor a adresat guvernelor o scrisoare privitoare la limitarea fabricărei stupefiantelor, însoţită de planul limitării, elaborat de comisiunea consultativă a opiumului, rugăndu-le să-şi transmită observaţiile ce au de făcut până, cel mai târziu, la data de 3 Iulie. Conferinţa, ţărilor producătoare de opium se întruneşte la Londra la finele lunei Iulie, iar conferinţa pentru limitarea fabricării a fost fixată la data de 1 Decembrie. Pt/3 ^2- Hi ii o luni la ilara! de dr. Eloria Slobozianu SANATATE A COPIILOR DIN ORAŞE Sănătatea copiilor din oraşe lasă mult de dorit. Ei sunt palizi, n’ț au poftă de mâncare, rămân nedesvoltaţi sau cresc prea înalţi şi slabi, sunt rahitici, limfatici, scrofuloşi, au ganglioni tracheobronşici, care le dau un aer de suferinţă. Aceşti copii rezistă puţin la boale , au de luptat cu infecţia tuberculoasă, care-i pândeşte în fiecare moment. Pentru modificarea acestor stări nu dispunem în oraşe decât de siropuri, de poţiuni, medicamente, de care se abuzează şi care nu dau decât rezultate mediocre, atât timp cât copiii sunt ţinuţi în acelaş mediu. CONDIŢIUNILE IN CARE TRAESC EI Copiii duc în oraşe viaţa foarte puţin higienică. Atât copiii mai mici, cât şi copiii de şcoală sunt ţinuţi mai tot timpul în casă, în aer confinat. In camere, lumina străbate cu greu prin perdelele groase de la geamuri. Chiar în camerele luminoase, razele ultraviolete nu pătrund în destul de mare cantitate, deoarece sticla reţine 90 la sută din aceste raze, de care au atâta nevoe organismele în plină creştere. Pe stradă, copiii găsesc un aer de nerespirat, încărcat cu emanaţiuni şi cu praf plin de microbi. Coşurile de la zeci de mii de case, coşurile uzinelor şi ale fabricilor svârc fără încetare cantităţi mari de fum în atmosferă. Praful şi fumul formează un strat gros, care învăluie oraşul şi care formează „drojdia atmosferică“ în care trăim. Impurităţile din atmosferă reţin o mare parte din razele ultraviolete, de aceea şi băile de soare făcute în oraşe au o eficacitate atât de mică. Linia de aer curat şi de lumină explică, mica vitalitate a locuitorilor din oraşe şi mai ales a copiilor, cari nu se pot desurolta în mod normal fără soare şi fără aer curat. REGENERAREA PRIN MARE. Cum putem mări vitalitatea acestor organisme insuficient desvoltate, ameninţate de boale sau chiar atinse de ele? Răspunsul îl lăsăm să-l dea câţiva medici iluştri din Apus. „Medicaţia maritimă, zice Bouchard, trebie să fie pentru copii slabi şi bolnăvicioşi ai societăţii noastre moderne, completarea obligatorie a unei educaţii fizice bine înţeleasă. Acesta este cel mai bun mijloc pentru a pune la adăpost copiii de boalele, la care sunt expuşi în mod frecvent“. „Cei mai mulţi copii, beneficiază imediat de climatul maritim şi adeseori mai repede decât la câmpie sau la munte“ (Temen). Profesorul Landouzy consideră că rolul preventiv al Mării în contra boalelor şi în special în contra tuberculozei este ,,superior“ tuturor celorlalte. „Viaţa la Mare, zice el, face minuni, topind inflamaţiile ganglionilor, modificând nutriţia, într'un cuvânt făcând din copii slăbănogi individualităţi transformate, constituţii şi temperamente reînoite. Cura la Mare are o acţiune tonică şi stimulantă. Ea mă-n reşte apetitul, modifică starea generală şi influenţează creşterea. Ea constitue cel mai bun mijloc de luptă în contra tuberculozei şi se adresează copiilor a căror părinţi au suferit de tuberculoză şi acelora cari au avut manifestaţii tuberculoase. INDICAŢIILE CLIMATULUI MARITIM Beneficiază de cura de Mare convalescenţii după pojar, broncho-pneumonie, tuşă convulsivă etc., copiii obosiţi şi surmenaţi de şcoală, copiii cari nu mănâncă, anemicii, rachiticii, cei cu tulburări de creştere, copiii predispuşi la tuberculoză, stările pre- tuberculoase, adenopatiile tracheobronşice, tuberculozele chirurgicale, ganglionare, osteoarticulare, peritoneale, unele boale de piele, (lupus, urticaria, unele eczeme), otitele cronice, etc. ■ LA MARE, COPIII AU SOARE ŞI AER CURAT Pe plaja Mării, razele soarelui străbat printr’o atmosferă de o puritate ideală, ceea ce face ca razele ultraviolete să fie de o intensitate maximă. Lumina difuză este de trei ori mai intensă la Mare decât la munte. La razele solare directe și la lumina difuză se adaugă razele răsfrânte de nisip și de imensa întindere de apă a Mării, la care se adaugă la Movila Techirghiol suprafaţa lacului. Acesteîntinderi de apă restrâng, ca două oglinzi enorme, razele pe care le trimite soarele cu atâta dărnicie. Aerul Mării, adus de briza din larg, este lipsit de microbi ; el este bogat în oxigen, are de trei ori mai mult ozon dncât în oraşe, conţine sare şi foarte multe substanţe utile, dintre care iad de 12 ori mai mult decât aerul de pe uscat. Aerul care circulă în libertate biciueşte tegumentele, produce un masaj puternic, activează circulaţia şi nutriţia. In ultimul timp se pune mare bază pe acţiunea vântului asupra pielei, acţiune care comparată cu aceea a soarelui şi a băilor. BĂILE SARATE ŞI DE NOMOL Sarea, sulful (pucioasa), bromul, magneziul, ferul intră în compoziţia băilor şi au o mare acţiune asupra corpului. Ele transformă organismele, care lâncezesc, care nu se desvoltă normal, constituţiile rachitice, limfatice, terenurile scrofuloase. Ca să punem în picioare pe aceşti copii este nevoie de băi sărate calde sau reci, cu sau fără nomol. In aceste cazuri băile de Mare n’au mare acţiune şi cu atât mai puţin apa Mării Negre atât de diluată de Dunăre şi de marile fluvii ruseşti. Dacă Marea Mediterană are 46 gr. de săruri la litru, Marea Neagră nu are decât 16 gr. la litru, dintre care 12 gr. de clorură de sodiu (sare de bucătărie) (dr. Crassu). Această lipsă de salinitate a Mării Negre poate fi compensată cu prisosință de lacul Techirghiol, care are o mare concentrare. Apa lacului are 106 gr. săruri la litru dintre care 88 gride clorură de sodiu (sare de bucătărie). Lacul este prin urmare de 6—7 ori mai sărat de decât Marea. Nu mai vorbim de nomolul lacului bogat în clor (44 %o) brom (0,126 % o), magneziu (26%0 fer (20%), sulf (16%o). Temperatura Mării are variaţii mari şi brusce de la o zi la alta. Ea ajunge în unele zile de vară la 12°—10° şi chiar la 8° C, temperaturi foarte coborîte. Lacul are o temperatură mai constantă şi mai caldă decât Marea şi convine bolnavilor slăbiţi şi în special copiilor, cari nu suportă temperaturile joase. STAŢIUNILE DE MARE Plecând de la compoziţia şi de la temperatura Mării Negre şi a lacului Techirghiol, avem de făcut unele constatări. Credem că se face o greşală când, se confundă staţiunea Movila Techirghiol cu numeroasele localităţi de Marevnire nu dispun decât de băl reni şi puţin sărate. Aceeaş greşală o face talul şi instituţiile de binefacere, care presară coloniile dealungul ţărmului Mării, in loc să le grupeze în jurul lacului Techirghiol, unde ar putea să-şi găsească vindecare copiii suferinzi, trimişi spre vindecare. Asociaţia de climat maritim şi de băi sărate, calde sau reci cu sau fără nomol, face superioritatea staţiunei Movila Techirghiol asupra restului de localităţi aşezate pe coasta Mării. Din punct de vedere social şi al apărării naţionale este nevoe să se organizeze şi s li se dea o mare extindere coloniilor maritime, ca să se regenereze organismele debilitate de mizerie şi de boale. In ţările din Apus, copiii din şcoli, din ateliere, recruţii găsiţi debili la încorporare sunt trimişi la Mare, unde devin apţi pentru o muncă rodnică. „A vindeca o mie de scrofuloşi, zice Armingoud, este a prepara mai multe regimente pentru apărarea patriei; A vindeca zece mii este a dota Franţa cu un întreg corp de armată".