Universul, ianuarie 1931 (Anul 49, nr. 1-328)
1931-01-01 / nr. 328
istă irisiile de la Pesta Gâlcevile cronice din consiliul comun® de la Pesita au ajns la un punct neaşteptat taberele adversare. In o■nsiva pornită contra celoralţi consilieri membrii so- cialişti i-au acuzat că risipesc banii publici cu subvenţii acordată presei irilente din teritoriile liberate, şi au citat, printre altele, camă unui ziar maghiar din transilvania, alimentat de nimăru capitalei ungare cu 1 milioane anual. Primarul, ieparte de a nega faptul, a in-1 meat privilegiul de a manijule anumite fonduri așa cum tae capul. Din punct de vedere al gosolăniei municipale deila Pest, chestiunea nu interesează, ea însă nu poate fi ignorată raportul intereselor nonnaţionale, prezentanţii minorităţirespins totdeauna acucă ar avea legături cu fostele lor patrii, ici că nu formează otendenţioasă, ci o podornică să-şi păstreze statea şi cultura. Nuagresiuni înpotriva ţii Statului şi insij unise pănă la areot Geneva, le atribuiau f preocupările» minoe ordin intern şă le ade orice suspiciune de ft.n-niî Ay.fftrne. că presa maghiară din România este ecoul sentimentelor şi ideilor din Ungaria, fiindcă n’o să aibă nimeni naivitatea să creadă că milioanele de pengő sunt un dar fără pretenţii. Dar ce este ciudat, nu este atâta această imixţiune, la care trebuia să ne aşteptăm, dată fiind mentalitatea de la Pesta, care a adus Ungaria în halul actual, ci faptull că oficialitatea noastră nu se sesizează de cazul acesta şi nu reacţionează conform drepturilor şi intereselor ţării. Ungurii îşi aduc aminte ce prigoană au deslănţuit contra românilor din Ardeal când au aflat că guvernul din Bucureşti, prin ministrul instrucţiei de atunci, Take Ionescu, ajuta unele şcoale şi biserici româneşti, care în adevăr nu făceau politică, ci urmăreau numai apărarea caracterului lor românesc de furioasa operă de desnaţionalizare a lui Banffy, Appony şi a celorlalţi călăi. Astăzi, ei se cred în drept să întreţină organele politice din România, unele din ele adevărate posturi înnaintate ale învrăjbitei duşmănii maghiare. Asta nu se poate. Guvernul să-şi spună cuvântul — și mai ales să-şi facă datoria. Pasivitatea, în asemenea Catastrofa din Alger — Sunt 50 de morţi kis, 29 (Ullstein). Ca 5a provocată la Alger, proarea unui mal, a avut fi mult mai grave decât dea la început. Stratul pământ au început să 5 din josul vilei consuferman Winders. Blocurică s-au prăbuşit în n£ acoperind numeroase pe indigeni, situate la acvilei. Iul morţilor, care era mit de 3, se ridică azi trofa este identică cu produsă acum câtva timp la Lyon. Lucrările de salvare au fost mult îngreuiate din cauza astupării drumului care ducea la locul sinistrului, de blocuri uriaşe de piatră, care a trebuit să fie aruncate în aer. Afară de locuitorii colibelor din josul movilei, au fost omorîţi numeroşi trecători, cari treceau pe la poalele ei, în momentul prăbuşirii. Printre morţi este şi o fată care îşi celebra tocmai atunci nunta. Mirele a scăpat, cu viață, însă grav rănit. ▲ ii pilimei ii ii nu ui D. I. G. Duca, şeful partidului naţional-liberal, in mijlocul ziariştilor străini După eşuarea revoluţiei din Spania OFIŢERI TRIMIŞI IN JUDECATA Madrid, 29 (Rador).— Azi a fost dată publicitatea lista oficială a celor 5 comandanţi şi a altor ofiţeri inferiori, puşi în disponibilitate. Numiţii vor fi daţi în judecata consiliului de război, ca urmare a celor petrecute cu ocaziunea mişcărei revoluţionare din ziua de 21 Decembrie, pe aerodromul „Patru vânturi“ şi localităţile din împrejurimi. ■ OXO ... w? *Jisa, 29 (Rador). Și, s-a produs o puterniexplozie a unei bombe, una din străzile princile. Toate vitrinele au it sparte pe o rază de metri. Din cauza vioaţei exploziei, grilajul fer al unei case din aipierea locului exploziei est rupt în bucăţi. Toabijuteriile, pendulele şi isomicele, aflate în vitrina unui magazin de bijuterii, au fost sfărâmate de ţăndările bombei. Autorul şi motivele atentatului, nu sunt încă cunoscute. Poliţia anchetează la faţa locului, pentru a putea găsi unele indicii, cari să o pună pe urmele autorului acestui atentat odios D. GABRIEL HANOTAUX de la Academia franceză, al cărui mandat la Curtea permanentă de justiţie de la Haga, a fost reînoit pe încă 6 ani —----xBx----- Viaţa familiară în Rusia sovietică Intr’o revistă rusă comisarul poporului, Lunaciarski, îşi exprimă planurile privitor la înfiinţarea unui nou oraş comunist in Uhail. Acesst oraş va fi locuit exclusiv de muncitori minieri. Se vor construi bărăci pentru 50 000 oameni. Toate camerele vor avea alceeain mobilă: o masă, două scaune, un pat şi un lavoar. Copiii muncitorilor vor fi crescuţi, până la vârsta de 16 ani, in instituţiunile statului. La intervale stabilite prin ordonanţe, părinţii îşi vor putea vizita copilii. Aceştia însă nu vor avea voe să întrebuinţeze cuvintele „tată“ şi „mamă“. Lunaciarski apun© că aceste cuvinte trebuc să dispară din vocabular. El este de părere că triumful comunismului nu se poate obţin© decât prin nimicirea famiiliei, care este focarul tradiţiilor burgheze. LunacitareM vrea să creeze „bărbatul şi femeea colectivă“. Din statul comunist, femeea nu are obligaţiuni faţă de copii. Salariile funcţionarilor Am fost câteva zile într’im oraş, capitală de judeţ Am vorbit cu reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale. Toţi se plângeau de criză, cu atât mai mult, cu cât nu-i văd îndrumarea spre un luminiş. Dar ceea ce mi s’a părut foarte grav, a fost când am auzit că slujbaşii statului nu şi-au primit de câte 2 luni salariile. Nici membrii corpului didactic, nici militarii de toate gradele. Toţi aşteaptă. Au cerut, au repetat cererile, au bătut la uşile administraţiei financiare, au stăruit să se trimită acreditivele. —tomanifestă brutală şi cinică? — Să mai aştepte! * Funcţionarii publici au format solida armătură a statului, tocmai prin ţesătura temeinică a muncii conştiincioase a funcţionarilor şi respectului acestei munci, arătat de reprezentanţii autorizaţi ai autorităţii de stat. Dar cita o vreme, armătura a fostsurficnită de politică. Electoralitatea politică s’a agăţat de funcţionarism, smulgând meritele, sfâşiind conştiinciozitatea şi pângărind prestigiul. Din cauza aceasta, numărul funcţionari- m UV jrvvw -------------- , ndcă-i peste Milcov. Nu s’au plătit deci lefurile funcţionarilor, deşi impozitele s’au încasat. Fără îndoială, în primul rând dela funcţionari, împinşi, să ia bani cu camătă şi să se umilească cu împrumuturi, ca să aibă cu ce să-şi cumpere pâine. De ce situaţia aceasta? Desigur, din cauza lipsei de solicitudine faţă de slujitorii statului. La ministerul de finanţe, s-a formulat răspunsul: — Lasă-i să aştepte. Militarii sunt disciplinaţi. Membrii corpului didactic sunt legaţi de catedre. Protestele lor sunt platonice. Cinic răspuns, nechibzuită socoteală! Atâtea mii de salariaţi ai statului, deprinşi să-şi facă datoria conştiincios, aşteaptă, ca administraţia centrală să fie şi ea conştiincioasă. Dar funcţionarii văd, că pe când ei sunt continuu la datorie, împlinindu-şi cu rigoare meseria, administraţia centrală, care nu-i condusă de oameni de meserie, ei de frivoli ameţiţi de titluri, dobândite prin politicianismul, care distruge orice valoare — e nu numai lipsită de deferență față de slujbaşi, dar prin atitudinea ei provoacă scăderea prestigiului autorităţii de stat. Slujbaşii, — în special profesorii şi militarii — trebue să-şi întreţină familia şi să-şi susţină rangul social, numai din leafa lunară. Cum să facă acestea, cu ce echilibristică să se menţină pe linia dreaptă a cuviinţei şi prestigiului, dacă autoritatea de stat, călăuzită de oricine, la voia întâmplării agenturii electorale, se PARLAMENTUL In alte ţări, violenţa luptelor politice sloboade în parlament focuri de revolver. La noi, oameni mai blânzi, se slobod înjurături. Din acest rezultat, pasionaţii regimului personal trag concluzia că regimul parlamentar este un regim inferior care, pentru fericirea neamului românesc, trebue suprimat. Dar regimul parlamentar a fost odinioară în România, — și nu prea de mult — o frumoasă manifestare de energie politică. Fără acest regim, nu ne-ar fi rămas paginile în veci nemuritoare ale unei elocințe de răsărit. i. __idem cartea trecutului și citim. Auzim parcă glasul lui Barbu Catargiu, glasul lui Ion Brătianu, glasul lui Mihail Cogălniceanu. Şi după ei, Nicolae Ionescu, Titu Maiorescu, Petre Carp, Alexandru Lahovary, Eugen Stătescu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu. Acest regim parlamentar a înscris în istoria ţării pagini de glorie nemuritoare. O Adunare naţională a Munteniei a îndrăznit să respingă cererea lui Trandafilof, având pe atunci puternica Rusie la spate, care năzuia la acapararea bogăţiilor miniere ale ţării . Unirea celor două Principate româneşti , Muntenia şi Moldova, s’a făcut prin voturile celor două Camere : cea dela Iaşi şi cea dela Bucureşti. Şi acum în urmă , întregirea neamului — oricât ar fi mizeriile ceasurilor pe care le trăim— este zilnic întărită şi în faţa popoarelor reprezentată prin aceste două Camere. Dacă manifestări nedemne înjosesc înalta demnitate a instituţiei, nu instituţia este vinovată, ci numai oamenii cari, vremelnic, s’au urcat pe înălţimile uzurpate. Toate popoarele au avut astfel de scăderi; zilele glorioase au fost totdeauna — citiţi istoria — pătate de excesele profitorilor norocoşi. Parlamentul României trebuie înălţat, nu suprimat. Noi care ne-am făcut educaţia politică în vechiul regat, putem roşi pentru multe greşeli, dar suntem mândri de vechile noastre Adunări naţionale. Acestea, în cele mai agitate clipe ale rivalităţilor politice, n’au depăşit niciodată, marginile cuviinţei bune, şi niciodată n’au oferit tineretului decât pilde de respect şi de admiraţie pentru fruntaşii vieţii politice. Nu parlamentarismul este vinovatul, ci parlamentul ! Adică acei cari, acaparându-1, îl sco- boară. Fiindcă ne aflăm în ajunul marii sărbători creştine, să ne amintim înţeleptele cuvinte ale omului care, nestrămutat până la moarte asupra credinţei, era atât de iertător pentru oameni. El a spus : „Nu moartea păcătosului doresc, ci îndreptarea lui“. Furtuna vieţii politice a urcat la cârma ţării o lume nouă, dar cu păcate mai vechi decât generaţia noastră. Două mari viţii pătează această guvernare, pe care o îndurăm : lăcomia de îmbogăţire şi ambiţia de parvenire. Oameni noui, puternici în coate şi încăpători în stomacuri, trec mereu înainte răsturnând totul în calea lor şi oameni şi principii. Au în faţa lor îndoitul ţel. Bogăţia şi slava îi fascinează! Vor să fie totdeauna pe rândurile dintâiu şi cu buzunarele pline. Aceasta este racila tuturor epocilor post-gloroase. O generaţie generoasă a luptat, a suferit, a murit, pentru ca alţii să se înalţe deasupra mormintelor proaspete şi a drapelelor ciuruite. Dar această epocă nu însemnează un sfârşit, ci numai o tranziţie. Dacă e logic ca tot ce e rău să fie desfiinţat, de ce am desfiinţa numai regimul parlamentar, şi de ce nam desfiinţa şi guvernul? Oare numai parlamentul este astăzi sub nivelul îngăduinţei morale? Oare numai parlamentul înjoseşte astăzi naţiunea ? De loc ! Dar guvernul ? Când pe banca ministerială stărue oameni cărora presa le trimite zilnic acuzaţiuni care pătează, care este strigătul celor cari cer schimbarea ? Strigătul lor zilnic este : SA SE SCHIMBE GUVERNUL ! Dacă guvernul trebue schimbat ca să vie îndreptarea, de ce n’am aplica aceiaș rețetă și parlamentului ? Un guvern rău trebue schimbat pe unul bun ; de ce un parlament rău nu ar trebui schimbat tot la fel ? Dacă păcatele unui guvern nu trebue să aducă desfiinţarea sistemului guvernativ, de ce păcatele unui parlament să impună suprimarea regimului parlamentar ? Logica nu e bolnavă de patima sau de interesele politice. In fata primejdiei, dacă îl ai, nu-ţi pierde capul. CONSTANTIN BACALBASA 0X0 . ...,iI *»------*-*--» i..; IJnmnl Dnnn verifi aiieșirii mm pouudaiusi. B. CECROPIDE ■....... 0X0 ------ Uragane in sudul Rusiei Berlin, 29Ullstein___ Din Moscova, se anunţă că sudul Rusiei este bântuit de uragane puternice. In regiunea Doneţului şi a Kharkovului legăturile de cale ferată şi cele telegrafice sunt complet întrerupte. S’au trimis peste zece mii de lucrători, pentru restabilirea comunicației. -------101------ Prelungirea convenţiei comerciale româno-ungare Budapesta, 29 (Rador).— Convenţiunea comercială provizorie dintre România şi Ungaria, încheiată la 10 August 1930, — intrată în vigoare la 1 Septembrie a. c., — a fost prelungită până la 31 Martie 1931, cu începere dela 20 Decembrie 1930, adică pe un nou termen de 3 luni. Prelungirea s-a făcut pe baza notelor schimbate între guvernul ungar şi legaţia României din Budapesta. WWMBP că în provincia Smirna, au fost arestate peste 1000 persoane, care s-au dovedit că fac parte din organizaţia reacţionară care a hotărît răsturnarea lui Mustafa Kemal. La Menemen, au fost arestaţi numeroşi şeici, dervişi şi hogi, cari fac parte din conspiraţie. Un batalion de soldaţi, care se solidarizase cu conspiratorii, a fost internat. In ultimul consiliu de miniştri, s-a discutat dacă nu ar fi necesară proclamarea stării de asediu în regiunea Smirna. In cercurile politice ne informate se afirmă că preşedintele republicii, Mustafa Kemali, ar avea intenţia să părăsească această demnitate şi să treacă preşedinte al Consiliului. Această hotărire ar fi determinată de dorinţa sa de a veghia în mod direct la executarea planului de reforme. COMPLOTIŞTII, PARTIZANI AI FOSTULUI SULTAN Ankara, 29 (Rador). —Autorităţile militare au făcut noui arestări în afacerea răscoalei din Menemen. Printre cei arestaţi este şi comandantul jandarmeriei din localitate, care nu şi-a făcut datoria în timpul mişcărei revoluţionare. Guvernul a destituit pe guvernatorul provinciei pentru aceleaşi motive. In legătură cu menţionata mişcare, se afirmă că ea a fost organizată de secta Nakghilend, din care făcea parte fostul Sultan. Ea avea un caracter reacţionar. S-au luat severe măsuri împotriva guvernatorului şi a altor 8 funcţionari, sunt pe urma celor semnalaţi de poliţie că ar fi făcut parte din organizaţia care a pus la cale mişcarea din Menemen. , UN NOU CONfILIU DE MINIŞTRI . Ankara, 29 (Rado). — Din cercurile bine informite se amintă că imediat după înapoierea sa la Ankara, chiar în cursul dimineţei, Amet Paşa a convocat de urgenta consiliul de miniştri, pentru a lua măsurile necesare, în cocordanţă cu deciziunile luate în consiliile extraordinare ţinute sub preşedinţia Gaziului. Se mai anunţă că un deputat a invitat pe colegii săi să depună de urgenţă o moţiune prin care să se ceară lui Ismét Paşa să comunice parlamentului datele exacte asupra mișcării din Menemen. . I — XO X ----- MUSTAFA KEMAL PAŞA Naufragiul unui vasşcoală francez Paris, 29 (Ullstein). — Vasul şcoală francez „Sainte Viergea naufragiatori, in timpul une călătorii de studii. Trimiţând semnale S. O. S. au plecat din porturile Brest ş Lorient mai multe vapoare In jutorul lui. „Sainte Vierge“ a fost remocat şi dus la îmbucătura Lo, unde a fost adăpostit iit , golf. Tot echipajul a fost salv. PINTA SOLEMNA de prof. I. SIMIONESCU Regală rămână de jtini.it adunata ge^. [sub înalta preşedinlegelui Carol alîl-lea. Marea sală de etnie• uundaţia Carol, n-a ^e. Au asistat prohales militari. Imbuf participarea în mare identimii, sigur mai mult de Rui, îndrumătorul mai "raţiunii tinere pe caiei prin muncă şi prin a legilor strămoşeşti pul spontan arătat la arestăţii Sale, spunea care o pune tineretul vii în vârstă, în conatărîta Lui voinţă, de pe drumul ordinei şi temeinice, salvând-o Sstia către care alu-Participarea M. Sale Regelui la o serbare culturală, nu s’a ştiut însă folosi, pentru crearea unei atmosfere de cald interes, ori neţărmurită dragoste şi pentru ţară. Programul serbării a fost cu totul străin de preocupările ce trebue să ne conducă pe toţi, mari^ şi mici. Dacă nu era Regele 0,1 s^, pdnită într’una aminte că ne găsim în România, nici un semn, nici o vorbă nu ne-ar fi evocat-o. Desfăşurarea programei putea să aibă loc, aşa cum s a desfăşurat, în orice ţară din lume. Nici o hartă pe păreţi, nici o emblemă nu îndrepta mintea şi inima asistenţilor către ţinutul în care ne ducem traiul. Conferenţiarii au tratat despre câte’n lună şi soare, numai despre România nu au pomenit, decât unul, în treacăt, vorbind, despre Paneuropa. Cred că a fost o greşală, chiar o mare greşală. Tocmai pe vremuri grele, ca acele de acum, pline de îngrijorarea provocată de mersul lăuntric al treburilor,dar şi de al celor din afară, privirea şi gândurile tuturora trebue îndreptate către ţara noastră, din toate punctele de vedere. Această ţintă se cuvine să o urmărească în primul rând, o societate geografică română. Nu putem să ne ascundem. Cultura străină ne-a influenţat pe mulţi, în aşa măsură încât, ne îndepărtează adesea de pământul pe care suntem siliţi să ne ducem viaţa. Din înălţimea la care ne socotim în stare să plutim, uităm de îndatoririle care ne leagă de ţara şi poporul din care am eşit , le lăsăm în necătarea în care au zăcut până acum, îndreptându-ne privirile într’una către locurile ademenitoare pe unde am zăbovit în treacăt, dar care adesea au avut darul să ne fure şi inima. Rezultatul e că nu ne cunoaştem mediul, nici nu ne silim să-l cercetăm, spre a folosi părţile lui bune şi a îndrepta pe cele rele. De aicea purtarea noastră in toate domeniile. Cărţile străine au la noi cătare mai mare decât cele române. Ce facem legi, le importăm de unde ne trece prin cap, fie că se potrivesc, fie că nu se potrivesc cu firea poporului. Constituţia am luat-o după cea belgiană ori franceză , organizaţia şcolilor după a celor franceze la început, germane apoi , în legea administrativă ne-am inspirat după cea engleză şi aşa mai departe. Arhaismul sănătos al poporului nostru, l-am înfăşurat în pânze fel de fel colorate, petece din toate stindardele de pe lume, fără să lipsească şi cel roşu. Am ajuns să creiăm un soiu de paiaţă, silind-o la împrejurări să râdă de fericire. Miopia, în ce ne priveşte, o întâlnim mai în toate manifestaţiunile noastre de orice natură, individuale ori colective. A fost bătătoare la ochi mai ales în şedinţa solemnă pomenită. In închipuirea că prin forme imitate putem acoperi realitatea, cei cari au alcătuit programa au luat ca model societăţile străine. S’a uitat un lucru foarte important. Acolo, în Anglia, Franţa ori Germania, vorbindu-se de progresul geografic din ultimii ani, nu se trec nepomeniţi reprezentanţii ţării respective, cari au dat parte la evoluţia generală a ştiinţelor. Se intonează activitatea lor, se reliefează contribuţia energiei naţionale, împletindu-se adesea întregul pe aportul propriu, ca pe un pivot principal. Mândria naţională e măgulită, iar încrederea în puterea de muncă specifică este astfel întărită. S’a vorbit bunăoară la noi despre ipoteza lui Wegener asupra nașterii continentelor. In locul ei, prea stimatul meu coleg prof. Mrazec era cel mai în măsură să ne fi arătat arhitectura pământului românesc. Ar fi avut prilejul să facă o deosebit de interesantă expunere a muncii sale, cât şi a colaboratorilor săi de la Institutul geologic; ar fi amintit în treacăt şi răzbunarea politică, sălbatecă în sine, prin care a fost demis din fruntea instituiiunii pe care a condus-o de la înfiinţare. Lumea din sală ar fi fost mai atentă , ar fi ieşit cu nişte cunoştinţi noui despre pământul ţării. Cel de al dolea conferenţiar, şi el ar fi putut să scoată în relief organizarea cercetărilor meteorologice la noi în legătură cu vreo problemă generală, cum ar fi regimul vânturilor, la lămurirea căruia a contribuit în largă măsură. S’a vorbit apoi despre geograful J. Brunhes, mort de curând. Nu s’a ocupat decât în treacăt de noi, ca să se motiveze importanţa dată într’o şedinţă a Societăţii geografice române. Slavă Domnului, se îngrijesc ai lui îndeajuns ca să-i preamărească valoarea ştiinţifică, adăugând prin aceasta câteva raze la aureola ce ştiu ei foarte bine să o întreţină mereu lucitoare, în jurul lucrătorilor lor pe ogorul ştiinţific. Exemplu tocmai de la ei trebuia să luăm. Nu-şi uită oamenii aleşi. Nu-i acopăr cu lespedea grea a desconsiderării. N’ar fi fost oare mai interesant de relevat publicului românesc necunoscător, și mai ales tineretului universitar, însemnătatea universală a unui adevărat explorator— N. Milescu — eștt din neamul nostru ? N’ar fi fost mai educativ să se reliefeze partea geografică din munca fără preget a lui D. Cantemir, unul din spiritele cele mai vaste din câte a avut neamul românesc ? Dacă noi înşine nu scoatem la iveală forţele noastre constructive, de ce ne-am mai plânge sau ne-am oţărî când străinii din cuprinsul ţării se tângue lumii că au încăput sub dominarea unor inculturali ? Cauzele mici aduc efecte mari. Nu ne cunoaştem ; dăm uitării, de a doua zi de când au închis ochii, pe cei cari s’au străduit să dovedească energia proprie ; noi singuri nu arătăm cinstea cuvenită, cât sunt în viaţă, valorilor reale din mijlocul nostru. Ce putem aştepta dela alţii ? Dacă într’o şedinţă solemnă a Societăţii „române” de geografie, nu s’a găsit cu cale să se insiste asupra ţării în care funcţionează, ce îndemn poate căpăta profesorul de geografie, ca să deştepte în sufletul elevilor interesul şi dragostea pentru neam şi ţară ? La locul unde eram, nu vedeam nimic altceva decât nişte uniforme străine, bănuesc ale unor alariţi militari, precum şi desfăşurarea hărţilor, a tot soiul de hărţi ale pământului întreg. Prindeam numai vorbele. Le înţelegeam ; ceea ce spuneau ele se refereau însă la depărtări. După două ore de ascultare am ieșit cu o deprimare sufletească. Acela? sentiment l-am prins și la vecinii mei. România, pentru români, pare că nici n’ar fi existat pe lume. In mintea mea, se sbătea într'una dureroasa întrebare : — Dacă singuri ne desconsiderăm până acolo încât nici nu ne pomenim ţara, când despre ea ar fi trebuit să vorbim, atunci mai putem oare năzui către o viaţă proprie; mai putem spera să luăm parte, prin ceea ce e al nostru, la progresul general al omenirii ? In loc să ies cu o întărire în crezul energiei etnice, simţeam cum să destramă şi puţintică încredere în viitorul nostru, pe care mi-o luasem drept susţinere, muncii de toate zilele, în haosul ce ne înconjoară pe fiecare. Vedeam cum se împrăştie ca puful de păpădie la vânt, lăsând în loc o tristeţă descurăjătoare, care .. slăbeşte voinţa. ------- X 6 X