Universul, februarie 1931 (Anul 49, nr. 28-55)

1931-02-01 / nr. 28

CUPOH Nr. 10 Asigurarea „FraSCO-România” Bucureşti, Criviţel 23. Fondata 1920 (M. O. 182 19201. Capital 9.1­00 000 Rezerve bilanţ 1929 Lei 96.554.444 Cititorii cari vor strânge şi trimete Asig. Franco-Română 25 cupoane consecutive, dinpreună cu lei 103, vor primi o poliţă de lei 20.000 cu rata l­a de lei 163 acordată gratuit, cum şi chitanţa pentru luna 2-a. Ei vor lua parte la tragerile din 2 luni şi vor fi asiguraţi pe acest timp. Contra blenoragiei DJMICTINE du DTM. LEPPINCE, PARIS Nu atacă rinichii­­la farmacii și drognerii- A/VStWWVWS SEMINŢE SEMINŢE ECONOMICE SEMINŢE PENTRU ZARZAVA-rura SEMINŢE DE FLORI SEMINŢE DE TRIFOI In calitatea cea mai demnă de încredere se pot procura la So­cietatea Comercială a Agriculto­rilor ARAD­­ Fondată 1900 ! Prospect la dorinţă gratuit. 3193 VAAAAAAA/WV ASTMUL W Inecâciunea i1/^'3i\jî( Catarurile bronşiale. gri- 1 s Iii pa. Inflamatiile migdull- 1 1 VA1F ene. catarul faringian la- 1 ringean. tusa convulsivă. ’'OJ1o guturai cronic, răguşea la leziunile vârfurilor pulmonare, vindecă garantat invenţia germană, primit mii scrisori mulţumite, adresaţi Zwenger Popa Tatu 15 Bucureşti, 170 ILUSTRAT gratis mmm apărut de curând, despre Aparate fotogra­fice şi Acce­­sorii cu preţuri ongmare flo fabrică. POLITZER Magazin de articole fofo­­tografice Careii-Mari,Transilvania Rem­­at 1896. Furnizează pentru Întreaga România-Mare TESTA vinoeca; DURERI DE CAP-MIGRENE NEVRALGII-DURERI DE DINŢI RĂCELI-GRIPĂ-JUNGHIURI Mr *A*MaC* pOJtOVUIB* Citiţi „VESELE“ «■as De la Educaţia poporului PENTRU RADIO. Dintr’o adresă a „direcţiei edu­caţiei poporului“,, — adresă sem­nată de d. ministru Haţieganu, către d. preşedinte al Soc. de radio-difuziune : „Dorinţa, noastră ar fi ca, în organizarea ciclică a conferinţe­­lor universităţii radio pe care o plănuiţi, să faceţi un loc aparte şi cu titlul special: problema muncii, probleem­a sănătăţii, pro­blema educaţiei poporului, astfel formulat sau cum veţi socoti mai potrivit, celor trei domenii mari de activitate a ministerului no­stru ; şi în al doilea rând, să trataţi în cronică săptămânală chestiuni din aceleaşi domenii, însă cu caracter de actualităţi şi de ştiri, alese şi comentate de cunoscători". PENTRU TEATRU Dintr’o adresă către direcţiile teatrelor naţionale : „Reluarea matineurilor litera­re în dimineţi de Duminici şi sărbători şi în orice formă veţi crede de cuviinţă, socotim că ar fi o măsură din cele mai bune numai pentru schiţarea deocam­dată a liniei culturale pe care tea­­­trul ce-l conduceţi, are căderea I să o urmeze". I Direcţia educaţiei poporului I recomandă o selecţiune a clasici­lor din orice literatură, cu com­pletări de piese într-un act, rea­lizate pentru prima oară. PENTRU CINEMATOGRAF De la 1 Martie, fiecare cinema­tograf e obligat să ruleze zilnic, cel puţin 300 m, de film cultural. ------- X­O x ------­ Explozia din Vornicu Mărgineanu (Prahova) Ploeşti, 29 Ianuarie O explozie s’a produs astă­­noapte la bateria 8-a de cazane a soc. I. R. D. P. din comuna Vornicu­ Mărgineanu. In urma exploziei s’a­ decla­rat un incendiu care a distrus acoperișul clădirii în care este instalată bateria. Deasemeni s’au deteriorat mai multe injectoare de apă. Pagubele se ridică la suma de 200 mii lei. UNIVERSUM CALOMNIATOR! Suntem rugaţi să publicăm : In numărul de Joi 29 Ianuarie a. c. s'a publicat în coloanele a­­cestui ziar un nedrept articol la adresa mea, iscălit de d. N. Ge­­orgescu-Tistu. Autorul acestui ar­ticol, fără argumente şi dovezi materiale, îmi aduce mai multe acuzaţii grave şi calomnioase, bazat numai pe faptul că „lu­mea bănueşte“, sau domnia sa presupune. Prima acuzare adusă de d. Ge­­orgescu-Tistu şi care prezintă cea mai mare gravitate pentru mine este următoarea, pe care o repro­duc textual: „D. Cardaş a furat manuscri­sul lui Sadi-Ionescu de la Acade­mia Română, cuprinzând Instruc­ţiuni regulamentare de organi­zare". Răspunsul meu, d-le Tistu, este neted şi clar : manuscrisul nu este furat de la această insti­tuţie, el se află depus de mine la d. prof. I. Bianu, preşedintele Academiei Române Dacă d. Georgescu-Tistu, după ce va constata adevărul afirma­ţiei mele, nu-şi va retrage acuza­rea falsă şi nedreaptă, voi fi silit să chem pe calomniator în faţa justiţiei. Din confruntarea textului cu­prins în acest caiet-manuscris, cu lucrarea mea „Tratat de biblio­grafie" se poate dovedi că nu mi am însuşit nici un pasagiu din opera răposatului Al. Sadi-Iones­­cu. O cercetare în acest sens se va publica de superiorii mei D. Tistu necunoscând conţinu­tul acestui manuscris se atinge şi de memoria neuitată a răposatu­lui Sadi-Ionescu, afirmând cu multă convingere că acest text este o copie după normele stabi­lite de Institutul bibliografic de la Bruxelles. In realitate lucra­rea lui Sadi-Ionescu este o con­tribuţie originală inspirată numai ca metodă de Manualul biblio­grafic de la Bruxelles. Dar d. Georgescu-Tistu merge şi mai departe cu afirmaţiile ne­drepte, găsind apropiere între lucrarea mea tipărită şi un curs despre biblioteci, ţinut de Sadi- Ionescu la Arhivele Statului în 1925—1926. După cât sunt informat, d. Georgescu-Tistu caută să mistifi­ce adevărul, deoarece în posesia domniei sale se găsesc numai nişte note culese după acel curs. Cât timp nu are la dispoziţie autograful acelor prelegeri, d. Tistu nu poate să mă acuze de plagiat. Dacă acel curs există în origi­nal, rog să fie prezentat spre con­sultare oficială. Fără dovezi sigure, fără discer­nământ logic, pornit numai din ură şi patimă, d. Georgescu-Tistu­ mă învinueşte că mi-am­ însuşit şi alte lu­crici rămase de pe urma răposatului Sadi-Ionescu, bazân­­du-se numai pe faptul că sub­semnaţii am anunţat apariţia mai m­iltor opere bibliografice, la sfârşitul „Tratatului de biblio­grafie“. Răspund şi la aceste acuzări deşi autorul lor nu avea nici-un drept să conteste­­ originalitatea unor opere nepublicate. Materialul brut adunat în fișe de Sadi-Ionescu, se păstrează în cutii la Academia Română , iar .,Bibliografia călătorilor străini în Principatele Române", — în ma­nuscrisul rămas netipărit, — s'a depus de răposatul Sadi-Ionescu, cu câteva luni înainte de moarte, la Arhivele Statului, spre a se publica mai târziu în „Revista Arhivelor", condusă de d. prof Const. Moisil. Observaţia d-lui Tistu în legă­tură cu clasarea materialului bi­bliografic românesc în lucrarea mea tipărită, este şi ea nejustă. In capitolul „bibliografii indivi­duale" am trecut toate lucrările publicate de bibliografii români şi pentru acest motiv am citat opera lui Bengescu despre Toltaire, ală­turi de alte lucrări similare din literatura română. „Revista periodicelor“ publi­cată de „Dacoromania" din Cluj a fost redactată în volumele II, III şi V de d. Georgescu-Tistu, iar în volumul IV de d-na Maria Lipăneanu-Muşlea. D. Georgescu- Tistu nu recunoaşte acest adevăr? Ca încheiere adaug câteva lă­muriri pentru toţi acei oameni de bine, care au urmărit activitatea mea din ultimii opt ani. Am anunţat în „Tratatul de bi­bliografie“ o serie de lucrări de ale mele, ce sunt rodul unei munci de aproape zece ani. Con­dus de entuziasmul tinereţii şi de răbdarea firească înăscută, am cercetat zilnic în Biblioteca Aca­demiei Române, — şi timp de un an şi la Biblioteca Naţională din Paris, — aproape tot materialul românesc, sau referitor la Ro­mâni. Din rezultatul acestei munci se cunosc cele câteva lucrări publi­cate de istorie literară şi folklor, iar o altă serie mult mai bogată, de lucrări diferite aşteaptă lumi­na tiparului. In lucrarea tipărită recent, am anunţat apariţia con­­tribuţiunilor mele bibliografice. Câteva explicaţii: Bibliografia literaturii populare româneşti a fost terminată în 1926 şi am din acel timp un schimb de scrisori cu d. prof. S. Puşcariu, pentru a se publica în revista ""Dacoromania" din Cluj. Plecarea mea la Paris în 1927 a determinat amânarea acestei publicări. Bibliografia călătorilor străini la Românii din Peninsula Balca­nică este într'un domeniu deose­bit de preocupările lui Sadi-Io­nescu și din izvoarele pe care le dau în revista „Macedoromână" se vede pregătirea mea în acest sens. Bibliografia călătorilor străini în Principatele Române de la 1246 —1900 va fi o contribuţie nouă pe lângă materialul deja publicat de Sadi-Ionescu, d. N. Iorga şi alţii. Bogate informaţii în acest sens am găsit în LE BARON GUILLAUME, Essai Bibliographi­­que sur la Roumanie et Ies Rou­­mains (2 vol.) și D. STURDZA, Biblioteca română (5 vol.) manus­crise în Biblioteca Academiei Ro­mâne, neutilizate nici de Sadi-Io­nescu, nici de d. N. Iorga. Bibliografia românească moder­nă de la 1831 până în zilele noas­tre, împreună cu Bibliografia, ro­mânească veche (1817—1830) şi su­plimentul la volumele apărute, sunt lucrări pe care le fac sub directa conducere a d-lui prof. I. Bianu, preşedintele Academiei Române şi ele constituesc îndelet­nicirea mea profesională la a­­ceastă instituţie. Manual de bibliologie şi curs complet de bibliografie româ­nească vor fi lucrări de mai târ­ziu. In ele voi expune pe larg şi documentat ceia ce am schiţat nu­mai, în „Tratatul“ publicat acum, cu scop de popularizare. Despre bibliotecile noastre vechi am publicat o schiţă sumară în revista „Boabe de grâu", numă­rul pe Decembrie 1930. îndreptar pentru organizarea bibliotecilor populare va fi un studiu pentru mai târziu. In faţa acestui material biblio­grafic anunţat de mine, d. N. Georgescu-Tistu, — care nu s'a angajat până acum la lucrări mai grele, — s-a simţit desigur ameninţat în profesiunea domniei sale de bibliograf oficial. Atunci, fără argument şi dovezi mate­riale, a căutat să lovească, nu a­­tât în lucrarea mea — şi aici se vede tendinţa, — cât mai mult în persoana mea, aducându-mi tot felul de acuzări nedrepte și min­cinoase. Gh. Cardaș LI * (-1-------— ■— Anchetarea unui jandarm Tg.-Mureş, 28 Ianuarie. Am anunţat la timp faptul în­tâmplat în comuna Vărgata, unde, la o petrecere, mai mulţi tineri s-au îmbătat şi au încon­jurat, pe doi jandarmi, veniţi pentru păstrarea ordinei. In această împrejurare, elevul Toc din jandarmerie, văzându-se în primejdie, a tras un foc de armă, care a nimerit pe tânărul Mihail Andrei şi l-a ucis pe loc. Comisiunea de anchetă a mers la ţaţe­ locului şi a stabilit că elevul Toc a fost cel dintâi ata­cat şi că deci a fost în sfere de legitimă apărare atunci când a ucis pe tânărul Andrei. ------- xcs —— Şezători şi conferinţe la Tg.-Mureş Tg.-Mureş, 28 Ianuarie.­­ D. Pamfil Şeicaru va tine Sâmbătă seara o conferinţă în sala mică a Palatului Cultural, vorbind despre „Europa indus­triala“, „Europa agricolă“. Con­ferinţa se ţine sub auspiciile so­cietăţii „Tinerimea Română“­ din localitate şi ale „Extensiunii Universitare din Cluj“.­­ La şcoala superioară de co­merţ din localitate, d. locat. avia­tor Gh. Pârvulescu şi-a ţinut a doua conferinţă din ciclul orga­nizat de Asociaţia română pen­tru propaganda aeronautică. Conferenţiarul a vorbit despre „Epopeea aripilor“. D. Târnoveanu, directorul şcoa­ lei, i-a adus conferenţiarului mulţumiri. Curier judiciar Perimarea şi neconsti­­tuţionalitatea legilor înalta Curte de Casaţie s’a întrunit joi în secţiuni unite —­­sub preşedinţia d-lui prim pre­şedinte I. Starabulescu — spre a examina o interesantă problemă de perimare. Petiţionar era ministerul ar­matei, iar petiţia se purta asu­pra recursului făcut de d. Iosub Almabiei. — în proces cu minis­terul — care recurs, fiind res­pins în fond de secţia I, a fost trimis apoi în secţiuni unite în vederea soluţionării incidentu­lui de neconstituţionalitatea le­gii rechiziţiilor, invocat de recu­rent ca suprem argument contra judecăţii curţii de apel de re­­zort. Se cerea anume perimarea re­cursului cf. art. 257 pr. civ. pe motiv că deşi a avut ultim ter­men de judecată la 7 Martie 1928, au trecut totuşi mai mult de doi ani, fără să fi mai inter­venit vreun act de procedură în­ cauză. Intimatul s’a apărat cu susţi­nerea că perimarea nu operează în această materie, înalta curte însă — constatând, că ministerul nici nu se prezintă în instanţă spre a’şi susţine ce­rerea şi că în genere afacerile nu se pot judeca în lipsa părţi­lor decât dacă acestea au cerut-o anume — a respins cererea de perimare ca nesusţinută. Camera de acuzare a menţinut pe N. D. Cocea la Văcăreşti Camera de punere sub acu­zare a curţii de apel din Bucu­­reşti — în completul d-lor pre­şedinte Jan Constantinescu cons. Bottez, cons. Zenovie şi procu­ror Dautte — a judecat joi ape­lul făcut de Nicolae D. Cocea contra jurnalului tribunalului s. I corn. prin care i s’a confirmat pentru 30 de zile mandatul de arestare. Inculpatul e învinuit — pre­cum am scris pe larg şi la timp — că a ademenit şi răpit de sub ocrotirea legală pe d-ra Gina Manolescu şi că apoi, spre a-şi desăvârşi isprava, s-a procurat paşaport fals şi a expediat-o la Zagreb. Camera, de acord cu conclu­ziile parchetului, a respins opo­ziţia prevenitului hotărînd men­ţinerea lui în stare de arest încă un tripou D. procuror Simionescu a des­chis acţiune publică cf. art. 350 c. pen. contra lui Niculae Crăciunescu şi Miluţă Simion, conducătorii clubului „Cercului Uniunii comercianţilor şi indus­triaşilor“ din bd. Elisabeta 6. Ambii sunt învinuiţi că au transformat clubul — pentru ca­re dobândiseră autorizaţie de funcţionare — în tripou. Şi că au ademenit astfel în jurul me­selor de joc persoane străine spre a pierde sume considera­bile. Descoperirea acestui tripou s’a făcut cu prilejul unei descin­deri —efectuată de d. jude in str. Stănescu — într’o noapte de Mai în 1930. Dosarul cauzei s’a restituit ca­binetului pentru desăvârșirea anchetei. Ancheta „Gărzii de Fer” şi a legiunii „Arhanghelul Mihail” Magistratul intructor titular a­l cab. 3 — căruia i s’a remis spre cercetare cazul organizaţii­lor „Garda de Fer“ şi „Arhan­ghelul Mihail“ — fiind bol­na­v, s'a cerut delegarea unui înlo­cuitor pentru desăvârşirea an­chetei Primul president al tribuna­lului a comunicat parchetu­lui, că s’a hotărît delegarea, ca interimar, a d-lui judecător Constantin lonescu (din trib. IV--- s­­tatele). u. jude lonescu a luat de în­dată în primire lucrările cabi­netului (referitoare la cazul ce­lor do­uă asociaţii) şi a lucrat — în cursul după amiezii de ori ! în cursul după amiezii de joi trec­u, se angajeze şi să depună garan­ţii. Şi­ a reuşit să le devoreze depozitele înainte chiar ca în­treprinderea să ia fiinţă. In stare de arest, culpabilul a fost trimis în cercetarea cabine­tului 6. Se distribue cotele la falimente Sindicatul falimentelor tribu­nalului local a anunţat că —în cursul lunii — va distribui tu­turor creditorilor verificaţi co­tele cuvenite din realizarea ac­tivului următoarele firme falite: „Au Printempo de Bucarest” (Missir), I. Fofeldea, Marius Herman ; Jean Bercovitz ; Etty Leibe­r; Aron Croitoru­; Adolf Lieber; Osias Aronovici; Wer­ner Ghierghid­an ; Fischgold & Scha­­pira, şi Ioil Schwartz. Situaţia notarilor comunali Curtea de apel s. IV a judecat acţiunea de cotencios făcută de notarul Neacşu Andrei, din com. Fundu Părului (Vlaşca) contra deciziei prefecturii judeţului Vla­şca prin­ care l-a mutat dis­ciplinar. Reclamantul, prin d. av. Plă­­tăianu, a susţinut că notarii cari la data votării statutului funcţionarilor publici aveau ve­chime de cinci ani — ce le da dreptul la stabilitate în pos­turi — se bucură de toate ocro­tirile statutului şi nu pot fi transferaţi sau supuşi vreunei mutări disciplinare decât cu a­­vizul comisiei de disciplină din minister, — iar nu prin sim­plul act de autoritate al prefec­tului. Curtea a admis acţiunea. Şi anulând decizia atacată, a invitat autoritatea să reintre în legalitate. Alţi comunişti osândiţi Curtea de apel s. NI a judecat apelul făcut de instigatorii co­munişti Eug. Rosenfeld şi Const. Frântu contra hotărîrii tribuna­lului local prin care au fost o­­sândiţi pentru infracţiuni la le­gea Mârzescu. Cei doi comunişti erau învi­nuiţi anume că au imprimat clan­destin o foaie botezată „Munci­torul Flămând", conţinând în­demnuri la răzvrătire şi ofense la adresa conducerii supreme a statului. Curtea a admis apelul primu­lui , dar l-a respins pe al lui Frântu, menţinând astfel con­damnarea lui la 2 ani închisoare corecţională. Diverse Parchetul a trimis în judecata tribunalului corecţional ■*­ pentru abuz de încredere — pe comer­ciantul George Degen, patronul magazinului de muzică cu acelaş nume. Inculpatul e învinuit că pri­mind în depozit un plan spre vânzare, în adăstarea clientului, a închiriat planul unor restau­rante încasând chirii pe cont pro­priu. — Trib. Ilfov s. I a amânat joi —­­din cauza procedurii necomplete — judecarea procesului nereguli­lor de la închisoarea Văcărești, e­­mise pe vremea directoratului d-lui Mihail Stănescu, la 24 Mar­tie a c. Escrocherie Camil Cartojan — incorigi­bil infractor, bântuit de viţiul nenorocit al stupefiantelor — a ajuns iarăşi la parchet. Şi de data aceasta e învinuit tot de escrocherie A înfiinţat o agenţie activă de editură. A ademenit pe câţiva viitor agenţi de achiziţia ni să .... TOI ------­ Starea de asediu la Menemen Ankara, 29 (Rador). — Guver­nul a decis să menţină încă pe timp de o lună starea de asediu în regiunea Menemen, unde s-au produs recent mişcările reacţio­nare, cu caracter religios. 1P»—rWWfflBIBWITM Anul XLIX Nr. 28 Duminici­­ Februarie * Fordismul şi mica industrie Conferinţa d-lui arhitect I. Ene­scu *— Aseară, d. arh. I. Enescu a vorbit la Uniunea generală a micilor industriaşi despre Fordism şi mica industrie. învăţătura, a spus conferen­ţiarul, se câştigă, pe două căi: din cărţi citite şi din contactul cu realităţile vieţii, învăţătura din contactul cu realităţile vie­ţii este mai solidă şi cu rezul­tate mai practice, decât învăţă­tura abstractă câştigată numai în cadrul prea redus al unei biblioteci, oricât, ar fi de boga­tă în lucrări ştiinţifice.. Ford este un învăţat, din a­­cei cari lucrând în marele la­borator al vieţii omeneşti, a luat contact cu realităţile aces­tei vieţi, le-a cer­cetat, le-a fo­losit în chip priceput şi cu rezultate satisfăcătoare, şi a tras concluzii pentru viitor. Toată experienţa, se­ culeasă în 50 ani de activitate, , cu con­cluziile la care ajunge, a exdu­­nat-o în trei lucrări: „Viaţa şi opera mea“, „Astăzi şi mâine“ şi „Progresul“, punând-o as­tfel la dispoziţia tuturor celor cari caută calea spre progresul o­­menirei. In prima lucrare arată viaţa ca, începând de la ucenicia în­­­tr-un atelier mecanic şi până îla marele industriaş de azi, ca­re a revoluţionat multe din metodele de producţie şi multe din teoriile economice şi so­ciale. In a doua lucrare arată că nu ocazia de a reuşi în viaţă lipseşte omului, căci ocazii se întâlnesc destule, în toate, di­recţiile, ci marele obstacol în calea tuturor oamenilor sunt ideile în verbele care barează drumul nouilor idei. Oamenii se gândesc prea mult la ceea ce a fost ori şi prea puţini la ceea ce va fi mâine. In a treia lucrare „Progre­sul“ arată că buna stare a ome­nirii nu poate veni decât de la dezvoltarea producţiei, sub toate formele, de la ieftenirea ei în mod continuu, paralel cu o mărire continuă a salariilor, pe măsura descoperirii şi a­doptării producţie, care să uşureze şi să reducă durata muncii. Multe din ideile lui Ford par, pentru cei obişnuiţi cu ve­chile formule, paradoxe econo­mice, cum ar fi: economia du­ce la mizerie, salariile mici re­duc producţia, căci reduc con­sumaţia; pentru a ajunge să câştigi, eşti uneori nevoit să vinzi în pagubă, pentru a mări volumul vânzării, etc. Atâtea formule noui, cari la o mai a­­tentă cercetare se dovedesc a­­devărate realităţi economice. D. Enescu constată apoi că numai mica industrie este o realitate economică la noi, căci în majoritate marea in­dustrie, trăesc artific­il, cu ba­loane de oxigen, furnizate de stat sub formula protecţiei in­dustriei naţionale. Mica industrie singură poa­te dezvolta producţia, reducân­­du-i tot mai mult preţul de cost, după principiile fordiste şi prin urmare mărind desfa­cerea în straturi cât mai largi ale populaţiei. Mini industrie nu are a se teme de concurenţa marei in­dustrii, căci în stadiul actual este o imposibilitate, iar mai târziu noui mijloace de pro­ducţie, vor pune la îndemână micului industriaş, noul posi­bilitati de adaptare. Ford a pornit ca mic indus­triaş şi prin priceperea şi munca ea a ajuns azi coman­dantul unei armate formidabi­le de salariaţi de toate catego­riile, pe toată suprafaţa glo­bului, cu ajutorul cărora caută să creeze condiţii mai bune de viaţă pentru toată omenirea. In aceste vremuri, de restriş­te, când­ experienţa celor cu în­văţătură numai din cărţi de sociologie şi economie politică, a dat faliment, salvarea nu poate veni decât de la ori cari activează în câmpul muncii, în contact zilnic cu realităţile vieţii. Să părăsim cu toţii te­renul abstracţiunilor pseudo­­ştiinţifice, ale economiştilor­­de catedră, cercetând cât mai de aproape realităţile vieţii. E nouă mijloace de singura cale spre progres. înmormântarea lui George Cretzianu Joi, la 2 şi luni, d. a., s-a făcut înmormântarea lui George Cre­­tzianu, ministru plenipotenţiar. George Cretzianu a încetat din viaţă la Viena şi corpul său a fost adus în Capitală şi depus în capela, cimitirului Bellu­. Serviciul religios a fost oficiat, în capela­ cimitirului de arhie­reul Tit Simedrea, preoţii Marius şi Ionescu, de la biserica Amza. Răspunsurile au fost date de corul bisericii Popa Tatu, sub conducerea maestrului Pirvan. Erau de faţă în afară de rude, d-nii Stârcea, din partea palatu­lui, I. G. Duca, C. Argetianu, Hiott,­ I. Mitilineu, B. Ştirbey, Gr. Filipescu, R. Djuvara, G Gafencu, Filalitti, Arion, gene­ral, Mânu şi Morari, Ch. A Cantacuzino, Iacovache, maior Rioşeanu, membrii corpului di­plomatic, funcţionarii diploma­tici şi consulari de la ministerul de externe, membrii Jockey clu­bului, etc. După terminarea serviciului religios, d. V. V. Tilea, subsecre­tar de stat la preşedinţia consi­­liului de miniştri, a ţinut o cu­vântare, în numele guvernului, aratând activitatea rodnică de­pusă de defunct pe tărâmul di­plomaţie. Sicriul a fost ridicat apoi și dus la locașul de veci. Dispariţia unui comerciant din Galaţi Galaţi, 29 Ianuarie O seasaţională dispariţie s-a înregistrat în localitate. Cunoscutul comerciant Solomon Moha şi fiul său Tţic, au dispă-­­­rut din localitate după ce au fraudat cu multe milioane de cre­ditori. Moha se stabilise acum câtva timp la Galaţi şi a deschis un magazin de mărunţişuri şi galanterie în str. General Berthe­lot 10. Treptat a ştiut să-şi câş­tige încrederea importatorilor şi fabricanţilor de manufactură şi ţesătorie, luând astfel mărfuri pe credit. De două luni afacerea stagna şi Moha, strâmtorat, a vândut mărfurile din magazin sub pre­ţul zilei. După ce şi-a lichidat unele chestiuni­­ familiare, a dispărut din ţară împreună cu fiul său. O parte din creditori au intro­dus la tribunal cereri în decla­rare de faliment, iar pe de altă parte au cerut portăreilor seches­trarea magazinului. Pasivvil se cifrează: la milioane. După t­rainarea asfuaisilu­i foileton nm PESTE NOUA MAU SI TARI“, Universul va începe publicarea unuia ilu cele mai zguduitoare romane din literatura mon­dială. Este vorba de Ben Hor Celebrul roman datorit nemuritorului scriitor englez Lewis Wallace la traducerea preotului D. C.Vişan 39 Be iesle îl lin şi mi in... — Kote dintr’u călători© un furai PăraâaMul — ne m. FLAISLSN Consilier onorific la înalta Curte de Casaţie Pentru mişcare şi pentru trecerea timpului erau pe bord ample resurse. Se juca un fel de popier; se juca şi un tenis de punte în care, în loc să lansezi o minge cu rachetă, prinzi şi asvărli cu mâna un inel de 10—15 centimetri. Este apoi shuffle-board, unde împingi, pe punte, cu un băţ lung, un rondel de lemn la o ţintă cu diferite numere. O sală de gimnastică e înzestrată cu multiple aparate, mişcate prin e­­lectricitate; basinul de înotat (swimming pool) este deschis toată ziua; când e rece afară, apa şi aerul în el se încălzesc. Basinul se goleşte în fiecare seară, şi se umple dimineaţa di­rect din mare. Cât stăm în porturi nu se pompează apă în el, fiindcă apa din port nu e curată. Amatorii de vânătoare se pot deda sportului lor favorit, trăgând de pe punte în porumbei, sau mai exact în inelele de lut, ce se asvârle în aer cu o maşină. Există şi efecte de scrimă, dar nu de prima calitate, şi nu există nici o pistă. Aşi fi tras cu toate astea, dar n’ara găsit cu cine. Se joacă mult jsndge, poker, căişori şi şah. Din când în când se aranjeaza concursul, atât sporti­ve cât şî cartofore, ori chiar şahiste. Se aranjează şi festi­valuri, mai mult sau mai puţin artistice, ca serate indice, javaneze, chineze, japoneze, etc., unde marea sală de mân­care e împodobită în stilul respectiv, şi lumea vine, pe cât se poate, în costumul ţării. Se ţin conferinţe în limba engleză, ba câte­odată şi ger­mană, despre ţările pe care le vizităm. La ceaiul de după amiază — five o’clock tea — şi la masa de seară cântă orchestra de coarde cu un pian. O bibliotecă destul de bogată, cu cărţi engleze, franceze şi germane, stă la dispoziţia pasagerilor. Apar pe bord două ziare, unul „Resolute Observer“, în limba engleză, aproape zilnic, altul „Globe trotter“, german, cu intermitenţe mai mari. Pe bord ai cu ce să ucizi timpul. Eu personal nu mă prea amestecam în toate astea. Pre­feram­ să stau la o parte şi să observ, începeam ziua la basmnul de înotat, combinând astfel călătoria cu un sezon de plajă de mare. Mă plimbam mult, cu predilecţie pe puntea de la provă. Pe puntea de promenadă propriu zisă se învârtea prea multă lume, era conversaţie prea sgomotoasă şi râsete prea ascuţite, ca să nu zic histerice. Pe provă se rătăcea rar vreun­­pasager; pe provă îmi venea briza oceanului deadreptul, proaspătă ; pe provă stăteam de multe ori de vorbă cu oa­meni din echipagiu. Am descoperit că unul era născut în munţii Bavariei şi că altul fusese boxeur de profesiune ; acesta era un specimen splendid de trup omenesc. Am găsit printre ei mai mulţi cu studii liceale şi chiar universitare, cari, neavând mijloace spre a merge înainte cu studii, se tocmiseră steward sau marmiton, spre a putea aduna banii necesari pentru continuarea şi terminarea studiilor. Ce ca­racter şi ce voinţă ! O plăcută ocupaţie era pentru mine ţinerea în curent, aranjarea şi redactarea acestor note de călătorie. Impresiu­­nile urmează de multe ori în număr foarte mare şi foarte de aproape una de alta. Dacă nu le fixezi îndată negru pe alb, ele se suprapun, se amestecă în creeri, amintirea se tul­bură. Dacă notezi imediat cele văzute, notele vin în ajutorul memoriei, o clarifică, o întăresc. In prospecturile Hamburg- America-Lin­ie publicul călă­tor era rugat să se aprovizioneze cu săpun și prosoape. M’am conformat. Dar am readus întregul stoc înapoi acasă. In toate trenurile era săpun, în toate cabinele, în toate camerele iarăși acest articol indispensabil pentru gentleman era prezent. Tot așa cu prosoapele , numai că la toaletele dela hotelul de pe Kileanea și alte câteva hoteluri ele erau de hârtie poroasă. * Masa pe „Resolute“ a fost foarte bună şi copioasă. De multe ori ni s’a dat vânat, ca iepure, căprior, prepeliţe, fazani, potârnichi, găinuşe şi altele. De două ori pe săptămână, Joia şi Dumineca, la masa de seară ni se servea icre moi, dintr’o farfurie pusă pe un bloc de ghiaţă cristalină, escavată niţel la suprafaţa de sus, şi în toate zilele figura îngheţată cu dife­rite combinaţiu şi jos lift* de mâncări. Menu-urile erau tipă­rite pe câte un carton elegant cu margini aurite. Erau pe bord camere frigorifere cu o temperatură constantă de 5” Celsius sub zero. Brutăria bordului producea zilnic pâine şi patiserii proaspete. * Preţurile pe bord erau americane, ca monedă şi ca pro­­porţiuni. Tot ce este în afară de cele cuprinse în preţul ca­binei e scump ; spălatul scump, bărbieritul scump , băuturile scumpe. Când îmi spărsesem capul, a trebuit să dau la spălat jacheta, vesta, o cămaşe şi un guler : trei dolari (vreo 500 lei); capul face... punga trage. Spălatul unui costum de vară costa doi şi jumătate dolari (vreo patru sute lei). Pentru tunsul capului şi a barbei plăteam 80 cenţi (130 lei). Un păhărel mic de coniac la ceai era 50 lei ; idem de rom 30 lei ; o sticlă de vin potabil un dolar (170 lei). Le reste a Tavenant. Dacă te mărgineşti la viaţa obişnuită şi eviţi extraurile n’ai decât expensele curente şi bacşişuri reglementare bi­mensuale la stewarzii de masă, de cabină, de bac, sport, etc.­­ * Am întâlnit multe vapoare în cursul călătoriei, deşi mai puţine decât crezusem. Oceanul e vast. Frumos este când în­tâlnirea se face noaptea. Dacă vasul e mic şi distanţa mare, zăreşti numai o steluţă slabă care se strecoară sfiicioasa la orizont. Când vaporul e mai aproape, când e mai mare și mai cu seamă când e un vas de pasageri, vezi o îngrămădire de lumini, o feerie misterioasă, care lunecă pe apă. (Va urma) a. al

Next