Universul, februarie 1931 (Anul 49, nr. 28-55)

1931-02-01 / nr. 28

Anul XLIX Nr. 28“ DumînîcS 1 Februarie 1930 Generalul H. Berthelot ------------------ — - ♦ - g—ni ---------------­Urmare «In pagina l­a treze, vor fi fixate de Academie. Academia va hotărî de aseme­­nea dacă atribuirea burselor se va face pe cale de concurs sau prin orice alt mijloc de selec­­tiune. • Doresc In sfârșit, ca comisiu­­nea însărcinată cu atribuirea burselor să binevoiască a addo­­ffa la membrii săi pe ministrul Franţei în Bucureşti, sau dele­­gatul său care ar putea fi di­rectorul institutului fra­nco-ro­­mân din Bucureşti. Hotărîrile acestei comisiuni vor fi supuse aprobării plenului Academiei­­sau a delegaţiei sale perma­­nente. III. Academia Romănă poate, când va crede că este folositor, în interesul unei mai complete colaborări intelectuale franco­­română, să preleveze, asupra veniturilor leffului, premii ce vor fi atribuită lucrărilor, su­puse aprecierii sale de Români, sau de Francezi, asupra cultu­rei, civilizaţiilor, istoria Româ­­niei mai cu seamă în legăturile lor cu cultura şi istoria Fran­ţei, în diferite epoci a trecutu­lui. IV. Academia Română va dis­pune cum va voi de localurile pentru locuinţă ale pro­priet­ă - tei. V. Bursele şi premiile insti­tuite prin paragrafele II și III a testamentului de față se vor numi „Fondul general Berthe­­lot“. Acest fond se va adminis­tra ca toate celelalte fonduri ale Academiei. VI. Pentru a supraveghea e­­xecutarea dorinţelor mele şi a ajuta Academia Română în realizarea lor, numesc, ca exe­cutor testamentar, pe Domnul general Rosetti, locuind in Bu­cureşti, strada Barbu Catargi No. 20. VII. Dispoziţiunile testamen­tului de faţă sunt definitive şi irevocabile. Ele nu privesc de altfel de loc bunurile mobiliare şi imobiliare ce posed în Fran­ţa şi în privinţa cărora am luat dispoziţuni particulare. Făcut azi, înt din Decembrie anul una mie nouă sute două­zeci şi şease la Strasbourg, în trei exemplare identice, fiecare scris întreg de mâna mea, da­tat şi iscălit da mine. Un exem­plar este încredinţat Academiei Române, un al doilea executo­rului meu testamentar de gene­ral Rosetti, al treilea rămânând în posesiunea mea". • H. BERTHELOT se oglindea imaginea Franţei in­vincibile. Poate că în dureroasa clipă a morţii, gândul bolnavului s'a îndreptat către casa sa româ­nească şi a fraier,uzat cu ţara pe care a iubit-o tot atât cât a spri­jinit-o. * „Petit Parisien" semnalează că printre primele personalităţi, cari au venit la clinică, atunci când sa aflat trista veste, a fost d. Ce­­sianu, ministrul României la Pa­ris, care s'a închinat în faţa ace­luia, pe care românii îl consideră un erou naţional. DECLARAŢIILE MINISTRULUI ROMÂNIEI LA PARIS Paris, 2­ 9 (Rador).­— Corespon­dentul ziarului „Lantransi­­geant", a luat azi un interview d-lui Dinu Cesianu, ministrul României la Paris, în legătură cu moartea generalului Berthe­lot. D. Cesianu a declarat între al­tele următoarele: „Marea pierdere încercată prin moartea valorosului ofiţer, a îndoliat întreaga Românie, unde generalul Berthelot venea în fiecare an să se ocupe, cu simplicitate, de domeniul naţio­nal pe care Suveranul i l-a dă­ruit. Generalul Berthelot a ştiut să se facă iubit de ţăranii de pe domeniul său. „La noi, a adăugat apoi d. Cesianu, generalul Berthelot, fi­gurează ca un erou naţional ro­mân. I­. Cesianu a amintit apoi tris­tele clipe din toamna anului 1916, când germanii intenţionau să nimicească România, iar ar­mata română, cu toată vitejia ei, era pe cale să se dea învinsă. Atunci a sosit Berthelot, şi îna­intarea germană a fost blocată. „De la retragerea sa din arma­tă, generalul Berthelot, a decla­rat d. Cesianu, ţinea să ia parte la întrunirile amicale ale foştilor ofiţeri din corpul expediţionar, cari au scăpat din război. „Terminând, d. Cesianu a a­­rătat că întâlneşti adesea in Ro­mânia, embleme: „La generalul Berthelot", aşa cum in Franţa se întâlnesc emblemele: „La Jeanne d'Arc". CONDOLE­A­NŢELE PARLA­MENTULUI D. profesor Traian Bratu, a trimis preşedintelui Senatului francez, în numele Senatului ro­mân, următoarea telegramă : „Senatul român îşi reclamă partea lui la noul doliu ce lo­veşte Franţa, prin moartea unuia din cei mai buni fii ai săi. Ge­neralul Berthelot, ilustrul soldat al Franţei şi cetăţeanul de onoa­re al României, a fost pentru noi, în timpul războiului, un frate mai mare plin de experienţă, în fruntea misiunii militare fran­ceze el, nu numai că a adus ser­vicii neuitate României prin sfa­turile sale şi prin partea luată la lupte, dar a trăit suferinţele noastre, speranţele noastre şi ri­dicarea noastră. Amintirea lui va rămâne pu­ruri vie în inim­ele noastre, care se găsesc, ca întotdeauna, ală­turi de sora noastră mai mare şi aliata noastră , Franţa. TELEGRAMA ACADEMIEI RO­MÂNE CĂTRE FAMILIA GENE­RALULUI BERTHELOT „Adânc îndurerată de moartea colegului venerat, Academia Ro­mână trimite condoleanţe pentru pierderea dureroasă a prietenului eroic în momente grozav de hotă­râtoare pentru patria noastră din timpul marelui război". O COLONIE STUDENTEASCA FRANCO-ROMANA In primăvara anului 1927, răspunzând invitaţiei „ Amici­­lor României" din nordul Franţei, generalul _ Berthelot, împreună cu domnii miniştri Bon­ifi Marţni şi _ Constantin Dia­­mandy, a participat la marile serbări, organizate cu ocazia adunării constitutive a­­ „Aso­ciaţiei Amicilor României’ şi a „Zilei Franc­o- R­om­â­ne “ de la expoziţia internaţională din Lille. Generalul Berthelot, expri­­mându-şi bucuria de a putea asista la asemenea manifesta­ţii, care contribue mult la ci­mentarea legăturilor frăţeşti dintre români şi francezi, a mai adăugat că ar fi foarte u­­til să se creeze diferit© organi­zaţii şi insituţii, unde mai a­­les tineretul celor două ţări surori să­ie în strâns contact şi din care să rezulte nu numai cunoaşterea reciprocă, ci şi co­laborare pe terenul realizărilor economice, pe care le dorim a­­tât de mult şi unii şi alţii, şi pentru care s’a făcut atât de puţin. Generalul Berthelot şi-a precizat numai­decât generoa­sa idee: „Guvernul român a fost prea bun pentru mine, dă­­ruindu-mi superba moşie de la Fărcădia de Jos, în Transil­vania recucerită, dar eu sunt un biet moş bătrân şi nu mă voiu putea bucura mult timp de titlul de cetăţean de onoare al României Mari şi ferm­al român. Dorinţa mea este ca proprietatea aceasta să se a­­menajeze într-o adevărată co­lonie studenţească franco-ro­mână. In acest fel, cred că frumosul gest al guvernului român va avea efecte mult mai durabile şi egal de folosi­toare ţărilor noastre surori“. Sunt patru ani de atunci. Nu ştiu dacă gloriosul mort a dispus într-un fel sau altul de această succesiune; în cazul însă că ar fi lăsat-o la dispo­ziţia guvernului francez sau român, ar fi bine să se consa­­creze amintirea marelui nos­tru prieten de zile triste şi ve­sele, realizându-se propria sa idee. DR. EUGENIU PRUDI fost preşedinte al „Asociaţiei studenţilor români din nordul Franţei“ şi secretar al „Amici­­lor României“ COMEMORAREA GENERALU­LUI IN ŞCOLI " Ministerul instrucţiunii a tri­mis un ordin telegrafic tuturor şcoalelor secundare din ţară, că Sâmbătă, 31 ianuarie, în ultima oră de clasă să comemoreze pe generalul Berthelot, fostul şef al misiunei franceze în România, în timpul războiului. Elevii se vor aduna în amfitea­trul şcoalei sau în clase, unde unul dintre profesori va vorbi despre personalitatea generalului şi despre activitatea desfăşurată de el în timpul războiului în ţara noastră. Vor fi evidenţiate faptele lui ca ostaş şi se va accentua asu­pra dragostei arătate neamului nostru. Amintiri din România de gen. BERTHELOT Din volumul: Souvenirs de grands chefs", culese de d. W. Sérieux, reproducem următoarele amintiri din timpul războiului nostru, povestite de generalul Berthelot: VOIM SA VORBIM FRANŢUZEŞTE... —„După câteva săptămâni dela armistiţiu, îmi povesteşte el, am străbătut regiunile Banatului şi Transilvaniei, cari proclamaseră, la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, alipirea lor la patria Română. In toate gările unde se oprea trenul special, pus la dispoziţia mea, am găsit o mulţime entuziastă. Veniţi de departe, din văi şi din munţi, conduşi de preoţi ortodoxi sau u­­niţi, bărbaţi, femei,­copii se gră­beau să aclame pe reprezentantul F­ranţei iiberatoare. Erau ţărani, de veche viţă românească, de­oa­rece majoritatea locuitorilor ora­şelor, alcătuită din funcţionari, comercianţi, industriaşi şi ban­cheri, era mai de­grabă maghia­ră, germană sau evree. La staţia Homo­rod, reprezentantul acestor ţărani mi-a citit o plângere miş­cătoare... Iat-o : „Sunt veacuri de când am sufe­rit de pe urma neasemuitei robii, care ne-a apăsat inimile şi ne-a Siluit sufletele. Stăpânii noştri maghiari ne-au lăsat în neştiinţă, şi nimeni nu putea să iasă din casta sa, afară numai dacă vor­bea limba maghiară sau germa­nă. Lucrul acesta nu-l voim. Voim să vorbim o limbă liberă. Voim să vorbim franţuzeşte. Desi­gur nu îndrăznim să vă rugăm să ne trimiteţi învăţători sau profesori, căci ştim partea pe care au luat-o aceştia la apărarea dreptului şi câţi dintre ei au ră­mas pe câmpurile de bătae. Dar la urma urmei ne sinchisim prea puţin de gramatică. „In definitiv de ce nu ne-aţi tri­mite pur şi simplu foşti soldaţi, chiar invalizi, cari ar veni la noi cu familiile lor ? Vor fi primiţi cu braţele deschise şi nu le vom cere decât să vorbească franţuzeşte cu copiii noştri“. — Ce cerere mişcătoare, d-le general ! Şi cât e de sugestivă ! Dovedeşte o francofilie... — A cărei extraordinară adân­cime nici n’o bănueşti, nu e aşa?... Spre a descoperi sursa iniţială a afinităţii franco-române trebue să mergi cu gândul în trecut, acum XXII de veacuri... — Acum XXII de veacuri­, fiţi bun, domnule general, să mă fa­ceţi şi pe mine să beneficiez de erudiţia dv.... — Ţii mult ? Fie. Aşa­dar, acum XXII de veacuri, strămoşii noştri celţii, se simţeau înghiesuiţi pe teritoriul strâmt al Galiei şi de aceea au căutat spaţii libere... La apus sau izbit de Ocean. De a­­ceea şi-au îndreptat paşii spre ră­sărit Istoricii au semnalat trei cu­rente principale de emigrare. Cel mai cunoscut este acela care a­­ dus pe Brenus până la Roma. Altă hoarda a urmat valea fluviu­lui Po şi coasta orientală a Adria­­ticei până la Delfi, unde se pare că aceşti strămoşi nu prea au avut o purtare bună. Câţiva au trecut chiar Bosforul. In sfârşit, a treia grupă, trecând prin nordul Alpilor a luat-o de-a lungul Du­­­­nării până la îmbucătura ei şi exodul lor s-a terminat la Galaţi, oraşul galaţilor sau al galilor. In istoria sa despre gali, Ca­miile Jullian citează printre a­­ceşti emigranţi o populaţie mică din­ împrejurimile Narboniei pe care o denumeşte Volcii. — Volcii? — Da, Volei... Te rog să nu-i confunzi cin­oo­scii, şi să apropii acest nume de termenii velei, vla­ci sau valahi... Ori cum ar sta lu­crurile, galii aceştia s’au unit cu autohtonii, ca să formeze naţiunea dacă, abia peste trei veacuri, le­giunile lui Traian au venit să-i civilizeze, având acelaş rol pe care le-au avut la noi legiunile­­ lui Cezar... Chiar azi se găsesc printre ţăranii români din anu­mite colţuri ale Transilvaniei şi in special în jurul Sarmisegetuzei, fosta capitală a dacilor, tipuri ab­solut pure de celţi al căror cos­tum actual este aidoma cu acela care se poate vedea pe coloana lui Traian. — Iată un fapt ciudat. — Nu e mai ciudat, prietene, decât afinitatea specifică ce e­­xiistă între provenţali şi români. — Provenţalii şi românii ? — Te miră ?... Atunci lasă-mă să-ţi povestesc o mică istorioară, care te va edifica şi care va con­stitui cea de a doua anecdotă. CÂINII NU MAI LATRĂ... „După ce, în ajunul armistiţiu­lui, armata de Dunăre a trecut fluviul la Giurgiu, trupele au fost cantonate, înainte de intra­rea solemnă în Bucureşti, în sa­tele înşirate între aceste două o­­raşe. Erau regimente din divizia de la Avighon, printre cătri se mai aflau încă numeroşi provenţali vecini cu fostul ţinut al voleilor. Ei bine, peste opt zile dela sosi­rea lor, ţăranii români şi solda­ţii provenţali erau prieteni intimi şi vorbeau între ei ca şi cum s’ar fi cunoscut de totdeauna... Ce zici de asta ? — Mărturisesc umilit, domnule general, că sunt foarte uimit. — Ceva mai mult... Povestirea mea nu s’a sfârşit... La 28 Noem­­brie 1918, mă duceam spre Bucu­reşti, când, deodată, în mijlocul satului Călugăreni, am văzut în­­tr'o trăsură, care venea în sens invers, câţiva ofiţeri ce ne făceau semn. Era colonelul Dumitrescu, pe care Regele Ferdinand l-a tri­mis în întâmpinarea mea. Auto­mobilele se opresc. Coborim din vechi cele şi ne salutăm... Ţaranii din sat, foarte curioşi, fac cerc în jurul nostru schimbându-şi impresiile. Colonelul Dumitrescu se duce să le spună ceva şi se 'n­­toarce râzând : „Nu ştii, domnu­le general, ce mi-a povestit ţăra­nul acesta bătrân ? — zise el ară­­tându-mi-1. Mi-a spus textual : „Orice s’ar zice, francezii ăştia sunt din neamul nostru. — Dar după ce ştii ? — Ei bine, sunt a­­bia de câteva zile aici, merg, se întorc, trec, intră, ies... şi câinii noştri nu latră!" Şi generalul închee zâmbind : — Ce animale de treabă şi câi­nii ! Ştiu ei ce fac. Şi ce lecţie dau multor oameni ştiind să ghi­cească toată adâncimea acestei simpatii franco-române, despre care aşi putea să-ţi dau nenumă­rate exemple... Mai iată unul, care-mi va permite să evoc amin­tirea încântătorului Robert de Flers, pe care mi se pare că lai cunoscut... Era agent de legătură între regele României şi mine. Intr’o bună zi pleacă din Salonic la Iaşi; avionul care-1 duce este nevoit să ateriseze, nu departe de Galaţi, în plin câmp, în plină noapte. Totuş undeva luceşte o lumină... E o colibă izolată... De Flers se duce acolo, căutând să facă să înţeleagă că trebue să meargă repede la Galaţi. Ţăra­nul rămâne nemişcat şi mut; în faţa vetrei, nevasta lui face mă­măligă, fără să pară că vede pe străinul care a căzut din cer. Deodată de Flers desface blana caTC-1 înfăşoară arătând unifor­ma franceză atât de dragă tutu­ror românilor... Minune ! Imediat femeea îngenunchiază în faţa tri­misului francez căruia îi sărută mâinile, în vreme ce ţăranul se duce fuga să înhame caii la că­ruţă, care peste cinci minute va duce pe de Flers la Galaţi... „înţelegi, acum, că prietenia franco-română nu e o vorbă goa­lă.... EGCsia o ştinta României Paris. 29 (Rador). — Ziarele ■reamintesc strălucita carieră mi­litară a generalului Berthelot şi subliniază înaltele sale calităţi os­tăşeşti. In special se accentuează rolul eminent al generalului Ber­­th­elot în România, în timpul răz­boiului," ca organizator şi consilier technic şi se scoate în evidenţă prestigiul de care se bucura in România şi recunoştinţa pe care i-a păstrat-o poporul român. „Figaro" scrie că generalul Ber­thelot a redat încrederea României crud in­ercate şi adusă la o si­tuaţie tragică. Amintirea sa va rămâne veşnic vie. UN ARTICOL AL D-LUI PROF. IORGA In ziarul „L'Ordre", d. profesor N. Ior­ga scrie un articol, arătând că generalul Berthelot a adus cau­zei româneşti, care era şi cauza Franţei, o perfectă demnitate şi o încredere nesdruncinată. A fost regeneratorul sufletului dezamăgit, şi in chipul acestui mare soldat ■i­hité.­.. La catafalcul marelui dispurst — tumorusântirea se va face Sâmbătă — Paris, 29. (Rador). — In cursul dimineţii, numeroase personali­tăţi s’au înclinat înaintea ră­măşiţelor pământeşti ale gene­ralului Berthelot. Printre cei dintâi au sosit d. Millerand, fost preşedintele Republicii, genera­lul Weygand şi d. Dumont, mi­nistrul marinei. In privinţa funeraliilor nu s'a luat până acum nici o hotărîre, aşteptând­u-se sosirea la Paris a membrilor familiei. Paris, 29 (Rador). — In cursul zilei de azi, o mare mulţime, pre­cum şi numeroase personalităţi oficiale, militare şi mai mulţi membri ai corpului diplomatic, printre cari şi d. Cesianu, minis­trul României la Paris, a conti­nuat să defileze prin faţa sicriu­lui în care se află expuse rămăşi­ţele pământeşti ale generalului Berthelot. înmormântarea se va face Sâm­bătă la amiază. Slujba religiasă va fi celebrată la capela Saint Louis din Palatul Invalizilor. Tru­pele din garnizoana Parisului pot da onorurile. Defunctul va fi îngropat in ci­mitirul Nervieux, din apropiere de Roanne, în cavoul familiei Berthelot. Paris. 29 (Rador). — La ora 1?, corpul defunctului general Ber­thelot, a fost pus în sicriu, în prezenţa familiei şi a generalu­lui Girard, principalul colabora­tor al generalului Berthelot, în timpul războiului. Sicriul va ră­mâne expus în capelă, până Sâmbătă. Paris, 29 (Rador). — Ziarul „Le Temps“ scrie, că defunctul ge­neral Berthelot, care era sim­plicitatea şi modestia însăş, prin testamentul ce a lăsat şi-a ex­primat dorinţa ca înmormânta­rea sa să fie foarte simplă. Gu­vernul totuş a decis ca serviciul religios, să fie celebrat la capela din Palatul Invalizilor. Ei® Isla rap de un Lumea este încă sub impresi­­nea penibilă a recentului inci­dent întâmplat la ministerul de externe, când un tânăr consilier de legaţiune aparţinând unei fa­milii ilustre care a numărat trei miniştri de externe — den cres­cut în tradiţiunea onoarei şi a patriotismului — a fost­­desti­tuit” după un simulacru de jude­cată fiindcă din imprudenţă a comunicat presei o ştire -ce nu trebuia publicată. Ori cât de nepotrivită a fost această măsură care soriccină pentru totdeauna o carieră înce­pută sub cele mai frumoase am­­picii, s’ar putea susţine că as­primea pedepsei aplicată d-l ui N. Lahovary are un temeiu legal, dura lex sed lex. Dar acum ni se aduce la cu­noştinţă o măsură similară, care este pe cale să se aplice unui alt funcţionar eminent, absolut ire­proşabil, tot consilier de lega­­ţiune, d. Niculae D­anu, fost di­rector al serviciului presei la ministerul de externe unde a lă­sat printre reprezentanţii ziare­lor cele mai frumoase amintiri. D. Dianu, a cărui singură vină este de a se fi născut dintr-o fa­milie notabilă de liberali, este deferit în fața unei comisiuni de anchetă, pentru fapte pe care d-sa nici nu le poate bănui, ceea ce dă acestei afaceri un par­fum de Cehă sovietică. Afară nu­mai dacă împrejurarea de a fi servit cu distincţiune sub toate­­ guvernele precedente nu constitue în ochii actualilor cârmuitori o vină capitală. Dar, lucru mai grav, comisiu­­nea de anchetă prevăzută de art. 59 al legei ministerului de externe funcţionează numai în cazurile când este vorba să se pronunţe revocarea sau destitui­rea funcţionarului incriminat. Deci, pentru fapte ce-i sunt absolut necunoscute, d. Niculae Dianu riscă să fie destituit fără măcar să se poată apăra. Aşteptăm cu o legitimă curio­zitate desfăşurarea acestui nou ine­dent. El ne dovedeşte, deo­camdată, că la ministerul de ex­terne domneşte o atmosferă im­posibilă: nici un funcţionar nu mai pare sigur de ziua de mâi­ne; totul se regulează după bu­nul plac al guvernanţilor. Nu numai încrederea în nepărteni­­rea şefilor dar şi spiritul de co­legialitate au pierit cu totul din birourile Palatului Sturdza ce­dând locul domniei elicelor şi intrigei. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni, căci ei atinge intere­sele superioare ale ţării date as­tăzi pradă politicianismului. Recepţii in cinstea d-nei şi d-lui Sarment D. prof. N. Iorga a relevat în­­tr'un frumos articol preţioasele servicii făcute ţării şi artei ro­mâneşti la Paris de d. prof. Mi­hail Vulpescu, care în interesan­tele comunicări şi demonstraţii prin postul de emisiune de la tur­nul Eiffel, ca şi prin valoroase pu­blicaţii de specialitate, a făcut cunoscut străinătăţii tezaurul fol­­clorului artistic românesc Reîntors în ţară după o înde­lungată lipsă, d. Vulpescu cunos­când neajunsurile propagandei noastre peste hotare, a înţeles să le suplinească în parte, prin pro­priile sale mijloace, oferind ma­rilor artişti cari ne vizitează o­­dată cu aleasa ospitalitate a casei sale şi putinţa de a ne cunoaşte arta şi mai ales sufli­tul românesc. D. Min­aii Vulpescu atât de mult ajutat în această operă de distinsa d-sale soţie, d-na dr. Obreja­ Vulpescu, au isbutit astfel să creieze în Capitala ţării, ală­turi de manifestările de cele mai multe ori inexistente ale oficiali­tăţii noastre, o ambianţă spiri­tuală în care să vibreze şi să ar­monizeze de minune sensibilitatea marilor personalităţi ale artei străine, cu simpatia şi emotivita­tea noastră românească. In această atmosferă d-na şi d. Sarment, — acest mare artist şi literat francez, — s'au simţit fe­riciţi să petreacă împreună cu co­laboratorii lor într’un cerc select câte­va ore după reprezentaţia de aseară, ascultând şi admirând cu adevărată emoţie cântece din toa­te ţinuturile româneşti. Orele petrecute au fost cu atât mai simţite şi mai intime, cu cât d. Mihail Vulpescu fusese colegul de conservator al d-nei şi d-lui Sarmeut, cari, sprijiniţi pe auto­ritatea şi cultul admirativ de care se bucură în Paris unde sunt creatori de şcoală, s’au sir­jit fe­riciţi de a putea lucra şi în capi­tala Franţei pentru o cât mai strânsă apropiere artistică. Intre cele două ţări şi popoare atât de apropiate su£letejt ei. UNIVERS­UK Şedinţa consiliului silvic superior Ziua l­a Şedinţa de după amiază Şedinţa se deschide la ora 3 d. a., sub preşedinţia d-lui V. Potârcă, subsecretar de stat. D. profesor ANTONESCU re­levă abuzul ce s’a făcut în Ar­deal cu tăiatul pădurilor, unde în urma unei anchete întreprin­se de d-sa, în această parte a țării, a constatat că au fost d’s­­truse regiuni întregi. Sub motivul că exproprierile de păduri s’au făcut pentru con­stituirea de islazuri comunale, s’au distrus, în massă, nume­­­roase păduri. Arată răul cauzat de efectele pășunatului caprelor în păduri, din cauza cărora regiunile a­­­cestea nu mai pot fi regenerate. D-sa vorbeşte apoi în chestiu­nea despăduririi vensanţilor munţilor, propunând revizuirea exproprierilor de păduri în ve­­­derea constituirii de islazuri comunale. Situaţia pădurilor noastre e din ce în ce mai îngrijitoare şi guvernul trebue să se gândeas­că serios la această problemă, spre a lua măsurile de îndrep­tare, D. D. ROZESCU înfăţişează o serie de interesante proiecţiu­­ni luminoase, din care se cons­tată lipsa de ocrotire a regiu­nilor păduroase, unele din ele fiind distruse întrun mod scandalos. Şedinţa se suspendă pe câte­va minute. CARI SUNT VINOVAŢII? La redeschidere, prezidează d. C. P. Georgescu. D. CHIPER este de părere că nu-i momentul acum să se caute vinovaţii. Aceştia sunt prea numeroşi. D-sa atrage a­­tenţia asistenţei, că nu rareori s’a ivit împrejurarea, când di­recţia islazurilor a avizat orga­nele silvice, făcându-le atente asupra unor exproprieri cari au păgubit regiuni întregi. A­­ceastă direcţiune a dat şi dă mereu dispoziţiuni ca nici o pă­dure expropriată ca islaz sa nu se exploateze decât pe baza avi­zului de tăere din partea silvi­cultorului respectiv. D-sa este de părere de a se opri exproprierile din păduri pentru înfiinţare de păşuni co­­­munale; aplicarea legii pentru reforma agrară nu poate merge la infinit. Să se amelioreze terenurile degradate în urma defrişărilor şi păşunatului nesocotit. Serviciul păşunilor a dat dis­­poziţiunii spre a se efectua lu­crări de plantări şi replantări pentru împiedicarea eroziuni­lor, dar lucrările merg greu, pentru că nu totdeauna organe­le silvice şi agricole lucrează în perfect acord. Aceste pământuri să nu ră­­­mână pe seama comunelor ca păduri comunale, cum s’a pro­pus, pentru că răul s’ar perpe­tua. D. PETROVICI spune că nu­mai consiliul silvic superior este menit să înfăptuiască salv­gardarea chestiei pădurilor noastre, una din cele mai impor­tante chestiuni, pentru econo­mia noastră naţională. S-ar putea propune abroga­rea legii de expropriere a isla­zurilor, pentru păşuni şi creia­­rea, pe islazurile existente, a unor lucrări moderne cari să permită dezvoltarea păşunatu­lui. D. general MANOLESCU, pre­şedintele „C. A. P. S.“-ului, e sa­tisfăcut că azi se întâlnesc lao­laltă cei doi factori ai econo­­­miei naţionale: silvicultura şi agricultura. D. DRACEA, profesor: Agro­nomul să fie edificat asupra problemelor silvice. Este posi­­­bil ca şi silvicultorii să fi ne­glijat problemele de politică a­­grară. Face călduros apel la toţi a­­tei cari au dragoste de bogăţii­le acestei ţări să încurajeze silvicultura. D. V. POPOVICI, consilier la Curtea de casaţie» prime, că o*"’ cât de rea ar fi o lege, —­ dacă este bine aplicată — va daa to­tuş rezultate mai bune decât, o lege bună, "rost, aplicată 1). inginer consilier C. P. GEORGESCU propune să se formeze o subcomismne, com­pusă din d-nul avocat Petrovi­ch Th. Mândru şi ing. Suhă­­ţeanu, care să redacteze un a­viz în legătură cu cele desbătute şi să fie supuse guvernului. SA SE CRUŢE PĂDURILE! D. SUHAŢEANU: Consiliul consideră că efectele legiunilor noastre agrare, din ultimul de­ceniu trebuesc limitate pentru păduri, exproprierile urmând să înceteze în acest domeniu. Con­siliul a avizat la respingerea noui lor propuneri de exproprie­­ri de păduri pentru completări de păşuni, sau pentru schimba­rea suprafeţelor destinate acum câţiva ani pentru islazuri­­şi azi ruinate ca o consecinţă a pă­şunatului abuziv şi dezordo­nat. Exproprierile trebue oprit© pe cale de lege ; din păduri nu­ se mai poate destina nici un ha. pentru islaz. Direcţia islazurilor şi orga­­nele agricole au datoria să în­ceapă o campanie susţinută pentru conservarea şi amelio­rarea păşunilor create prin exproprieri din păduri şi, în sensul acesta, urmează să se elaboreze instrucţiuni şi dis­­poziţiuni legiferate, care să îm­piedice o criză a păşunatului în ţara noastră, destinând ca păşune şi terenuri agricole. Altfel, islazurile creiate prin reforma agrară în regiunile accidentate vor deveni în cu­rând terenuri sterile sau acope­rite de o vegetaţie ierbacee im­proprie păşunatului, pentru ca­­zul când nu se vor transforma în bazine de recepţie ale u­­nor torenţi pustiitori. Trecu­tul nostru şi experienţa altor ţări pot constitui învăţături, de cari trebue să se ţină seamă fără întârziere. Consiliul a dat în avizele sa­le cele mai potrivite indica­­ţiuni pentru crei­are­a păşuni­lor împădurite, recomandând păstrarea pădurii pe terenurile în pantă sau erozibile, precum şi constituirea de perdele de protecţie împotriva vânturilor secetoase pentru adăpostul vi­telor­ şi spre a evita secătuirea izvoarelor. Şedinţa se ridică la ora 7 seara. Mir­a Capitală Un hoţ evadat, prins Agentul Dumbravă, de la poli­ţia Capitalei, a arestat ieri în gara Ploeşti, pe spărgătorul Ion Corcoveanu, care a evadat acum 8 zile din arestul poliţiei Ca­pitalei. El a fost adus la prefectură şi apoi înaintat parchetului. Hoţi arestaţi Acum câteva zile locuitorul Tudor Şerbănescu, din şos. Pan­­telimon­­45, a reclamat poliţiei că în lipsa sa, i s-a spart casa, furându-i-se suma de 74 mii lei. In urma cercetărilor făcute de d. comisar A. Ionescu, unul din hoți a fost prins. El este Ion Marin Pârvu, de fel din Măciu­ca (Vâlcea). Complicele său Gh. Nebunu, dîntr’o comună din Teleorman, n’a putut fi prins. — Tot d. comisar A. Ionescu a arestat ieri pe Natan Ungurea­­nu, care fiind în serviciul soc. „Sirius’’, din str. Doamnei, ca încasator, a dispărut cu suma de 51 mii lei, ce o încasase de la clienți. Prevnde că o parte din banii delapidaţi i-a dat lui Nisim Dorfman, Intermediator la so­cietate. Spargerea din str. Berzei Pentru a doua oară s’a spart din noapte magazinul de colo­niale C. Comănescu, din str. Ber­zei 2. Hoţii s’au introdus în prăvă­lie forţând grilajul de fer şi uşa de stejar dela intrare. Ei au fu­rat mărfuri şi produse R. M. S în valoare de 70 mii Iei. Ei au spart şi maşina de mar­cat, crezând că înăuntru vor găsi bani. Păgubaşul pretinde că hoţii au trebuit să lucreze cel puţin o oră spre a sparge uşa. ------- 0X0 —— ..»■»■A..'­­WiMi Mîfli WWAl Construirea unei noui conducte de petrol — O afacere de 2 miliarde şi jumătate aranjată cu un grup american, asistat de.... d. Auşnit — O nouă combinaţie comercială a fost pusă pe roate în culisele de afaceri ale regimului. E vorba de construirea unei noui conduc­te de petrol pe traseul Ploeşti- Bucureşti, ale cărei lucrări sunt pe cale să fie concesionate unui grup american. Asupra naturii contractului, se ezită intre forma contractului de furnitură şi aceea a con­tractului de concesiune, care se nt întinde nu numai asupra lucrări­lor de construcţie, ci şi asupra dreptului de exploatare — pe 20 de ani — a nouei conducte. Suma angajamentelor financiare, pe care le-ar contracta statul român prin încheierea acestei afaceri este evaluată la două miliarde şi jumătate. Asupra necesităţii unei a doua conducte care sa fie rezer­vată în principal transportului de benzină, in timp ce conducta în funcţie ar servi la transportul celorlalte produse petrolifere, n’am avea, în definitiv, nimic de zis. împotriva acestui proiect, se ridică, însă, serioase considera­­ţiuni de oportunitate, cum şi foarte întemeiate obiecţiuni în legătură cu condiţiunile con­tractării. Prima chestiune ce se pune este, dacă, faţă de nite nevoi ab­solut imperioase ale statului ro­mân, ni-i permis azi să angajeze creditul nostru într’o lucrare care nu-i absolut urgentă şi de strictă necesitate ? In al doilea rând, când e ştiut că drumul nostru de fer suferă de lipsă de clientelă şi că parcuri întregi de vagoane stau neutili­­zate; când, pe de altă parte, mai ştim că se desfiinţează trenuri în­tregi şi se licenţiază cu miile oa­menii din serviciu, este recoman­dabil economiceşte să sustragerii şi transporturile pe care Ie mai au azi căile ferate, spre a le di­rija pe noua conductă, după cum iarăşi, este drept — omeneşte vorbind — să expunem o nouă serie de oameni la rigorile şo­majului ? Să nu se uite­ că în criza generală de nzi, industria petrolului, prin mijloacele ei mai mari de rezis­tenţă, a rămas principalul client care mai întreţine traficul căi­lor ferate (20—25 transporturi pe zi) iar în ce priveşte transportu­rile destinate exportului, aproa­pe unicul client. Se va răspunde totuşi, că afa­cerea e binevenită, întrucât ar­mai intra ceva bani streini în ţară, s’ar da de lucru braţelor rămase neplasate, etc. Judecată totalmente neînteme­iată. Sub orice formă se va în­cheia contractul cu grupul ame­­rican — confesiune sau simplă comandă de furnitură — econo­mia ţării nu va trage nici un folos. Ţevile, pompele şi celulte pie­se de instalare vor fi aduse din afară, inginerii vor fi streini, in­stalatorii idem. Doar pentru munk­a brută de vor fi angajate câteva echipe de lucrători din ţară.* Oamenii regimului, însă, sunt gata să treacă peste toate aceste­­ consideraj­iuni, hotărîţi să ne s pne cât mai repede în faţa fap­tului împlinit. Ca încheiere şi ca să fim defi­nitiv înţeleşi, dăm aci am­ănun­­­tul, că regizorul acestei noui şi grăbite afaceri este indispensa­bilul intermediar oficial, d. Max Ausnit. Situaţia epid­e­miilor din ţară Lămuririle medicului şef al serv. sanitar al Capitalei După datele oficiale primite la ministerul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale, epidemiile, din întreaga ţară sunt în conti­nuă descreştere. Măsurile cele mai energice au fost luate la vreme şi în pre­zent, în t­ote centrele care au fost focare epidemice se conti­nuă, cu succes, lupta împotriva boalelor infecţi­oase. Campania de combaere a fost condusă pe d. dr. Tănăsescu, medicul şef al serviciului sani­tar al Capitalei, fost medic-şef al serv. sanitar de la Iaşi, întrebat de noi asupra situa­ţiei sanitare din ţară, d-sa a bi­nevoit să ne dea următoarele explicaţii : Epidemiile în Capitală, în pri­mele săptămâni ale lunii Ianua­rie, sunt în descreştere. Epidemia de scarlatina, care în luna Noembrie atinsese un maximum de aproape 400 cazuri, a scăzut până la 168 de cazuri la 22 Ianuarie. SITUAŢIA EPIDEMIILOR IN TARA In ţară, după datele statistice comparate cu anul trecut, avem următoarele epidemii: Scarlatina, acum în Ianuarie avem 2604 cazuri; în Ianuarie 1930 au fost 2963 cazuri. Diftera, în prezent, în Ianua­rie a atins numai 138 cazuri, în Ianuarie 1930 au fost 334 cazuri. Febră tifoidă avem în prezent 262 cazuri, în Ianuarie trecut 230 cazuri. Tifosul exantematic a atins vi­­nul acesta 82 persoane, faţă cu 40 cazuri câte au fost în Decem­brie 1930. Epidemia de gripă în ţară nu a dat decât 27 cazuri. Tit Capitală este o uşoară epi­demie de gripă însă o formă mai puţin gravă decât în alţi an­i. FEBRA TIFOIDA DE LA IAŞI La începutul lunii curente a izbucnit la Iaşi epidemia de fe­bră tifoidă, care se datoreşte contaminării apei cu materiale organice infiltrate în instalaţiile de canalizare particulare. Rezervoarele centrale cam­ a­­i duc apa de la Timişeşti şi con­ductele din zona Copoului sunt cu apă complet pură. Conductele contaminate su­nt pe străzile din jurul institutului de fete ,,Notre-Dame‘‘ din strada Cuza Vodă şi din jurul ateliere­lor c. f. r. de la Nicolina. Până în prezent s-au înregis­trat 45 de cazuri şi epidemia este în creştere. Toate măsurile de combatere sunt luate sub directe îndruma­re a institutului de igienă şi salubritate de la Iaşi, condus de d. prof. dr. Al. Slătineanu. Defectarea conductelor se da­­toreşte risipei de apă ce se face în acest oraş, care nu posedă încă comptoare pentru măsura­rea consumului de apă. Infecţia apei cu materii or­ganice, în care se găseşte ger­menul boalele provine de la in­stalaţiile particulare defectte şi nereparate. In consecinţă, epidemia de fe­bră tifoidă de la Iaşi, este în le­gătură cu reaua stare a instala­ţiilor particulare şi cu lipsa de comptoare, care să arate pier­derile de apă în unele conducte şi să impună reparaţia celor de­fecte. Pentru preîntâmpinarea epide­miei este nevos de a desinfecta apa iar primăria oraşului să pornească la descoperirea con­ductelor stricate spre a stăvili contaminarea generală a orașului. ——— OXO -------­A. Agnese Se isif!infe«*zâ contenciosul central al staului? Ideia s’a agitat și sub alte gu­verne. A fost însă abandonata înainte de a fi cuprinsă în vreun proect de lege sau măcar în vreo propunere concretă. Nu e locul și timpul să discu­­tăm­ aci şi acum argumentele ce se împotriveau sau pe cele ce tindeau la întocmirea acestei o­­pere. Ministrul justiţiei a luat însă din nou în studiu această ches­­tiu­ne. I s-a prezentat chiar un ante­­procet de lege pentru organiza­rea unui contencios — sau „corp de avocaţi ai statului” — asupra căruia urmează să se ia ultimul aviz, spre a fi supus redactării definitive. —— X­O­X -----­ Epidemie de grpa la Gura Humorului (Bucovina) Gura­ Hum­orului, 28 Aci gripa bântue în mod foarte vehement. S’au îmbolnăvit mai ales elevi de şcoală. La şcoala primară de băeţi lipsesc 120 băeţi din 320, la liceu 70 elevi din 240. Medicul şcolar a luat toate măsurile spre a evita întinderea epidemiei. El a cerut dela minister împuternicirea de a închide școlile pe 10 zile. Până acuma nu s’au ivit cazuri mor­tale. —— OXO —— Hockey pe ghiaţă in Polonia Lista participării la campiona­tul mondial de hockey pe giaţă, ce se va ţine anul acesta la Kry­­nica (Polonia), între 1 şi 8 Fe­bruarie, a fost definitiv încheiată. Vor participa în acest campionat: Suedia, Canada, Anglia, Austria, Cehoslovacia, Franţa, Italia, Ro­mânia, Ungaria şi Polonia. Pe de altă parte, un număr de ziarişti, reprezentând presa spor­tivă străină şi-au anunţat sosirea la Krynica , între alţii 6 ziarişti cehi, 4 italieni, 3 englezi, 3 fran­cezi, 3 belgieni, 3 maghiari, 2 el­veţieni şi un român. Sunt aşteptaţi, în total vreo 40 de ziarişti străini. Un birou de presă special şi o sală de lectură vor fi puse la dispoziţia ziarişti­lor. Cel mai senzaţional ro­man la ordinea zilei este DESFRÂNATA Se găseşte la toate chioşcuri!? de ziare Fascicola Nr. 1 GRATIS

Next