Universul, februarie 1931 (Anul 49, nr. 28-55)
1931-02-01 / nr. 28
Anul XLIX Nr. 28“ DumînîcS 1 Februarie 1930 Generalul H. Berthelot ------------------ — - ♦ - g—ni ---------------Urmare «In pagina la treze, vor fi fixate de Academie. Academia va hotărî de asemenea dacă atribuirea burselor se va face pe cale de concurs sau prin orice alt mijloc de selectiune. • Doresc In sfârșit, ca comisiunea însărcinată cu atribuirea burselor să binevoiască a addoffa la membrii săi pe ministrul Franţei în Bucureşti, sau delegatul său care ar putea fi directorul institutului franco-român din Bucureşti. Hotărîrile acestei comisiuni vor fi supuse aprobării plenului Academieisau a delegaţiei sale permanente. III. Academia Romănă poate, când va crede că este folositor, în interesul unei mai complete colaborări intelectuale francoromână, să preleveze, asupra veniturilor leffului, premii ce vor fi atribuită lucrărilor, supuse aprecierii sale de Români, sau de Francezi, asupra culturei, civilizaţiilor, istoria României mai cu seamă în legăturile lor cu cultura şi istoria Franţei, în diferite epoci a trecutului. IV. Academia Română va dispune cum va voi de localurile pentru locuinţă ale proprietă - tei. V. Bursele şi premiile instituite prin paragrafele II și III a testamentului de față se vor numi „Fondul general Berthelot“. Acest fond se va administra ca toate celelalte fonduri ale Academiei. VI. Pentru a supraveghea executarea dorinţelor mele şi a ajuta Academia Română în realizarea lor, numesc, ca executor testamentar, pe Domnul general Rosetti, locuind in Bucureşti, strada Barbu Catargi No. 20. VII. Dispoziţiunile testamentului de faţă sunt definitive şi irevocabile. Ele nu privesc de altfel de loc bunurile mobiliare şi imobiliare ce posed în Franţa şi în privinţa cărora am luat dispoziţuni particulare. Făcut azi, înt din Decembrie anul una mie nouă sute douăzeci şi şease la Strasbourg, în trei exemplare identice, fiecare scris întreg de mâna mea, datat şi iscălit da mine. Un exemplar este încredinţat Academiei Române, un al doilea executorului meu testamentar de general Rosetti, al treilea rămânând în posesiunea mea". • H. BERTHELOT se oglindea imaginea Franţei invincibile. Poate că în dureroasa clipă a morţii, gândul bolnavului s'a îndreptat către casa sa românească şi a fraier,uzat cu ţara pe care a iubit-o tot atât cât a sprijinit-o. * „Petit Parisien" semnalează că printre primele personalităţi, cari au venit la clinică, atunci când sa aflat trista veste, a fost d. Cesianu, ministrul României la Paris, care s'a închinat în faţa aceluia, pe care românii îl consideră un erou naţional. DECLARAŢIILE MINISTRULUI ROMÂNIEI LA PARIS Paris, 2 9 (Rador).— Corespondentul ziarului „Lantransigeant", a luat azi un interview d-lui Dinu Cesianu, ministrul României la Paris, în legătură cu moartea generalului Berthelot. D. Cesianu a declarat între altele următoarele: „Marea pierdere încercată prin moartea valorosului ofiţer, a îndoliat întreaga Românie, unde generalul Berthelot venea în fiecare an să se ocupe, cu simplicitate, de domeniul naţional pe care Suveranul i l-a dăruit. Generalul Berthelot a ştiut să se facă iubit de ţăranii de pe domeniul său. „La noi, a adăugat apoi d. Cesianu, generalul Berthelot, figurează ca un erou naţional român. I. Cesianu a amintit apoi tristele clipe din toamna anului 1916, când germanii intenţionau să nimicească România, iar armata română, cu toată vitejia ei, era pe cale să se dea învinsă. Atunci a sosit Berthelot, şi înaintarea germană a fost blocată. „De la retragerea sa din armată, generalul Berthelot, a declarat d. Cesianu, ţinea să ia parte la întrunirile amicale ale foştilor ofiţeri din corpul expediţionar, cari au scăpat din război. „Terminând, d. Cesianu a arătat că întâlneşti adesea in România, embleme: „La generalul Berthelot", aşa cum in Franţa se întâlnesc emblemele: „La Jeanne d'Arc". CONDOLEANŢELE PARLAMENTULUI D. profesor Traian Bratu, a trimis preşedintelui Senatului francez, în numele Senatului român, următoarea telegramă : „Senatul român îşi reclamă partea lui la noul doliu ce loveşte Franţa, prin moartea unuia din cei mai buni fii ai săi. Generalul Berthelot, ilustrul soldat al Franţei şi cetăţeanul de onoare al României, a fost pentru noi, în timpul războiului, un frate mai mare plin de experienţă, în fruntea misiunii militare franceze el, nu numai că a adus servicii neuitate României prin sfaturile sale şi prin partea luată la lupte, dar a trăit suferinţele noastre, speranţele noastre şi ridicarea noastră. Amintirea lui va rămâne pururi vie în inimele noastre, care se găsesc, ca întotdeauna, alături de sora noastră mai mare şi aliata noastră , Franţa. TELEGRAMA ACADEMIEI ROMÂNE CĂTRE FAMILIA GENERALULUI BERTHELOT „Adânc îndurerată de moartea colegului venerat, Academia Română trimite condoleanţe pentru pierderea dureroasă a prietenului eroic în momente grozav de hotărâtoare pentru patria noastră din timpul marelui război". O COLONIE STUDENTEASCA FRANCO-ROMANA In primăvara anului 1927, răspunzând invitaţiei „ Amicilor României" din nordul Franţei, generalul _ Berthelot, împreună cu domnii miniştri Bonifi Marţni şi _ Constantin Diamandy, a participat la marile serbări, organizate cu ocazia adunării constitutive a „Asociaţiei Amicilor României’ şi a „Zilei Franco- Române “ de la expoziţia internaţională din Lille. Generalul Berthelot, exprimându-şi bucuria de a putea asista la asemenea manifestaţii, care contribue mult la cimentarea legăturilor frăţeşti dintre români şi francezi, a mai adăugat că ar fi foarte util să se creeze diferit© organizaţii şi insituţii, unde mai ales tineretul celor două ţări surori săie în strâns contact şi din care să rezulte nu numai cunoaşterea reciprocă, ci şi colaborare pe terenul realizărilor economice, pe care le dorim atât de mult şi unii şi alţii, şi pentru care s’a făcut atât de puţin. Generalul Berthelot şi-a precizat numaidecât generoasa idee: „Guvernul român a fost prea bun pentru mine, dăruindu-mi superba moşie de la Fărcădia de Jos, în Transilvania recucerită, dar eu sunt un biet moş bătrân şi nu mă voiu putea bucura mult timp de titlul de cetăţean de onoare al României Mari şi fermal român. Dorinţa mea este ca proprietatea aceasta să se amenajeze într-o adevărată colonie studenţească franco-română. In acest fel, cred că frumosul gest al guvernului român va avea efecte mult mai durabile şi egal de folositoare ţărilor noastre surori“. Sunt patru ani de atunci. Nu ştiu dacă gloriosul mort a dispus într-un fel sau altul de această succesiune; în cazul însă că ar fi lăsat-o la dispoziţia guvernului francez sau român, ar fi bine să se consacreze amintirea marelui nostru prieten de zile triste şi vesele, realizându-se propria sa idee. DR. EUGENIU PRUDI fost preşedinte al „Asociaţiei studenţilor români din nordul Franţei“ şi secretar al „Amicilor României“ COMEMORAREA GENERALULUI IN ŞCOLI " Ministerul instrucţiunii a trimis un ordin telegrafic tuturor şcoalelor secundare din ţară, că Sâmbătă, 31 ianuarie, în ultima oră de clasă să comemoreze pe generalul Berthelot, fostul şef al misiunei franceze în România, în timpul războiului. Elevii se vor aduna în amfiteatrul şcoalei sau în clase, unde unul dintre profesori va vorbi despre personalitatea generalului şi despre activitatea desfăşurată de el în timpul războiului în ţara noastră. Vor fi evidenţiate faptele lui ca ostaş şi se va accentua asupra dragostei arătate neamului nostru. Amintiri din România de gen. BERTHELOT Din volumul: Souvenirs de grands chefs", culese de d. W. Sérieux, reproducem următoarele amintiri din timpul războiului nostru, povestite de generalul Berthelot: VOIM SA VORBIM FRANŢUZEŞTE... —„După câteva săptămâni dela armistiţiu, îmi povesteşte el, am străbătut regiunile Banatului şi Transilvaniei, cari proclamaseră, la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, alipirea lor la patria Română. In toate gările unde se oprea trenul special, pus la dispoziţia mea, am găsit o mulţime entuziastă. Veniţi de departe, din văi şi din munţi, conduşi de preoţi ortodoxi sau uniţi, bărbaţi, femei,copii se grăbeau să aclame pe reprezentantul Franţei iiberatoare. Erau ţărani, de veche viţă românească, deoarece majoritatea locuitorilor oraşelor, alcătuită din funcţionari, comercianţi, industriaşi şi bancheri, era mai degrabă maghiară, germană sau evree. La staţia Homorod, reprezentantul acestor ţărani mi-a citit o plângere mişcătoare... Iat-o : „Sunt veacuri de când am suferit de pe urma neasemuitei robii, care ne-a apăsat inimile şi ne-a Siluit sufletele. Stăpânii noştri maghiari ne-au lăsat în neştiinţă, şi nimeni nu putea să iasă din casta sa, afară numai dacă vorbea limba maghiară sau germană. Lucrul acesta nu-l voim. Voim să vorbim o limbă liberă. Voim să vorbim franţuzeşte. Desigur nu îndrăznim să vă rugăm să ne trimiteţi învăţători sau profesori, căci ştim partea pe care au luat-o aceştia la apărarea dreptului şi câţi dintre ei au rămas pe câmpurile de bătae. Dar la urma urmei ne sinchisim prea puţin de gramatică. „In definitiv de ce nu ne-aţi trimite pur şi simplu foşti soldaţi, chiar invalizi, cari ar veni la noi cu familiile lor ? Vor fi primiţi cu braţele deschise şi nu le vom cere decât să vorbească franţuzeşte cu copiii noştri“. — Ce cerere mişcătoare, d-le general ! Şi cât e de sugestivă ! Dovedeşte o francofilie... — A cărei extraordinară adâncime nici n’o bănueşti, nu e aşa?... Spre a descoperi sursa iniţială a afinităţii franco-române trebue să mergi cu gândul în trecut, acum XXII de veacuri... — Acum XXII de veacuri, fiţi bun, domnule general, să mă faceţi şi pe mine să beneficiez de erudiţia dv.... — Ţii mult ? Fie. Aşadar, acum XXII de veacuri, strămoşii noştri celţii, se simţeau înghiesuiţi pe teritoriul strâmt al Galiei şi de aceea au căutat spaţii libere... La apus sau izbit de Ocean. De aceea şi-au îndreptat paşii spre răsărit Istoricii au semnalat trei curente principale de emigrare. Cel mai cunoscut este acela care a dus pe Brenus până la Roma. Altă hoarda a urmat valea fluviului Po şi coasta orientală a Adriaticei până la Delfi, unde se pare că aceşti strămoşi nu prea au avut o purtare bună. Câţiva au trecut chiar Bosforul. In sfârşit, a treia grupă, trecând prin nordul Alpilor a luat-o de-a lungul Dunării până la îmbucătura ei şi exodul lor s-a terminat la Galaţi, oraşul galaţilor sau al galilor. In istoria sa despre gali, Camiile Jullian citează printre aceşti emigranţi o populaţie mică din împrejurimile Narboniei pe care o denumeşte Volcii. — Volcii? — Da, Volei... Te rog să nu-i confunzi cinooscii, şi să apropii acest nume de termenii velei, vlaci sau valahi... Ori cum ar sta lucrurile, galii aceştia s’au unit cu autohtonii, ca să formeze naţiunea dacă, abia peste trei veacuri, legiunile lui Traian au venit să-i civilizeze, având acelaş rol pe care le-au avut la noi legiunile lui Cezar... Chiar azi se găsesc printre ţăranii români din anumite colţuri ale Transilvaniei şi in special în jurul Sarmisegetuzei, fosta capitală a dacilor, tipuri absolut pure de celţi al căror costum actual este aidoma cu acela care se poate vedea pe coloana lui Traian. — Iată un fapt ciudat. — Nu e mai ciudat, prietene, decât afinitatea specifică ce exiistă între provenţali şi români. — Provenţalii şi românii ? — Te miră ?... Atunci lasă-mă să-ţi povestesc o mică istorioară, care te va edifica şi care va constitui cea de a doua anecdotă. CÂINII NU MAI LATRĂ... „După ce, în ajunul armistiţiului, armata de Dunăre a trecut fluviul la Giurgiu, trupele au fost cantonate, înainte de intrarea solemnă în Bucureşti, în satele înşirate între aceste două oraşe. Erau regimente din divizia de la Avighon, printre cătri se mai aflau încă numeroşi provenţali vecini cu fostul ţinut al voleilor. Ei bine, peste opt zile dela sosirea lor, ţăranii români şi soldaţii provenţali erau prieteni intimi şi vorbeau între ei ca şi cum s’ar fi cunoscut de totdeauna... Ce zici de asta ? — Mărturisesc umilit, domnule general, că sunt foarte uimit. — Ceva mai mult... Povestirea mea nu s’a sfârşit... La 28 Noembrie 1918, mă duceam spre Bucureşti, când, deodată, în mijlocul satului Călugăreni, am văzut într'o trăsură, care venea în sens invers, câţiva ofiţeri ce ne făceau semn. Era colonelul Dumitrescu, pe care Regele Ferdinand l-a trimis în întâmpinarea mea. Automobilele se opresc. Coborim din vechi cele şi ne salutăm... Ţaranii din sat, foarte curioşi, fac cerc în jurul nostru schimbându-şi impresiile. Colonelul Dumitrescu se duce să le spună ceva şi se 'ntoarce râzând : „Nu ştii, domnule general, ce mi-a povestit ţăranul acesta bătrân ? — zise el arătându-mi-1. Mi-a spus textual : „Orice s’ar zice, francezii ăştia sunt din neamul nostru. — Dar după ce ştii ? — Ei bine, sunt abia de câteva zile aici, merg, se întorc, trec, intră, ies... şi câinii noştri nu latră!" Şi generalul închee zâmbind : — Ce animale de treabă şi câinii ! Ştiu ei ce fac. Şi ce lecţie dau multor oameni ştiind să ghicească toată adâncimea acestei simpatii franco-române, despre care aşi putea să-ţi dau nenumărate exemple... Mai iată unul, care-mi va permite să evoc amintirea încântătorului Robert de Flers, pe care mi se pare că lai cunoscut... Era agent de legătură între regele României şi mine. Intr’o bună zi pleacă din Salonic la Iaşi; avionul care-1 duce este nevoit să ateriseze, nu departe de Galaţi, în plin câmp, în plină noapte. Totuş undeva luceşte o lumină... E o colibă izolată... De Flers se duce acolo, căutând să facă să înţeleagă că trebue să meargă repede la Galaţi. Ţăranul rămâne nemişcat şi mut; în faţa vetrei, nevasta lui face mămăligă, fără să pară că vede pe străinul care a căzut din cer. Deodată de Flers desface blana caTC-1 înfăşoară arătând uniforma franceză atât de dragă tuturor românilor... Minune ! Imediat femeea îngenunchiază în faţa trimisului francez căruia îi sărută mâinile, în vreme ce ţăranul se duce fuga să înhame caii la căruţă, care peste cinci minute va duce pe de Flers la Galaţi... „înţelegi, acum, că prietenia franco-română nu e o vorbă goală.... EGCsia o ştinta României Paris. 29 (Rador). — Ziarele ■reamintesc strălucita carieră militară a generalului Berthelot şi subliniază înaltele sale calităţi ostăşeşti. In special se accentuează rolul eminent al generalului Berthelot în România, în timpul războiului," ca organizator şi consilier technic şi se scoate în evidenţă prestigiul de care se bucura in România şi recunoştinţa pe care i-a păstrat-o poporul român. „Figaro" scrie că generalul Berthelot a redat încrederea României crud inercate şi adusă la o situaţie tragică. Amintirea sa va rămâne veşnic vie. UN ARTICOL AL D-LUI PROF. IORGA In ziarul „L'Ordre", d. profesor N. Iorga scrie un articol, arătând că generalul Berthelot a adus cauzei româneşti, care era şi cauza Franţei, o perfectă demnitate şi o încredere nesdruncinată. A fost regeneratorul sufletului dezamăgit, şi in chipul acestui mare soldat ■ihité... La catafalcul marelui dispurst — tumorusântirea se va face Sâmbătă — Paris, 29. (Rador). — In cursul dimineţii, numeroase personalităţi s’au înclinat înaintea rămăşiţelor pământeşti ale generalului Berthelot. Printre cei dintâi au sosit d. Millerand, fost preşedintele Republicii, generalul Weygand şi d. Dumont, ministrul marinei. In privinţa funeraliilor nu s'a luat până acum nici o hotărîre, aşteptându-se sosirea la Paris a membrilor familiei. Paris, 29 (Rador). — In cursul zilei de azi, o mare mulţime, precum şi numeroase personalităţi oficiale, militare şi mai mulţi membri ai corpului diplomatic, printre cari şi d. Cesianu, ministrul României la Paris, a continuat să defileze prin faţa sicriului în care se află expuse rămăşiţele pământeşti ale generalului Berthelot. înmormântarea se va face Sâmbătă la amiază. Slujba religiasă va fi celebrată la capela Saint Louis din Palatul Invalizilor. Trupele din garnizoana Parisului pot da onorurile. Defunctul va fi îngropat in cimitirul Nervieux, din apropiere de Roanne, în cavoul familiei Berthelot. Paris. 29 (Rador). — La ora 1?, corpul defunctului general Berthelot, a fost pus în sicriu, în prezenţa familiei şi a generalului Girard, principalul colaborator al generalului Berthelot, în timpul războiului. Sicriul va rămâne expus în capelă, până Sâmbătă. Paris, 29 (Rador). — Ziarul „Le Temps“ scrie, că defunctul general Berthelot, care era simplicitatea şi modestia însăş, prin testamentul ce a lăsat şi-a exprimat dorinţa ca înmormântarea sa să fie foarte simplă. Guvernul totuş a decis ca serviciul religios, să fie celebrat la capela din Palatul Invalizilor. Ei® Isla rap de un Lumea este încă sub impresinea penibilă a recentului incident întâmplat la ministerul de externe, când un tânăr consilier de legaţiune aparţinând unei familii ilustre care a numărat trei miniştri de externe — den crescut în tradiţiunea onoarei şi a patriotismului — a fostdestituit” după un simulacru de judecată fiindcă din imprudenţă a comunicat presei o ştire -ce nu trebuia publicată. Ori cât de nepotrivită a fost această măsură care soriccină pentru totdeauna o carieră începută sub cele mai frumoase ampicii, s’ar putea susţine că asprimea pedepsei aplicată d-l ui N. Lahovary are un temeiu legal, dura lex sed lex. Dar acum ni se aduce la cunoştinţă o măsură similară, care este pe cale să se aplice unui alt funcţionar eminent, absolut ireproşabil, tot consilier de legaţiune, d. Niculae Danu, fost director al serviciului presei la ministerul de externe unde a lăsat printre reprezentanţii ziarelor cele mai frumoase amintiri. D. Dianu, a cărui singură vină este de a se fi născut dintr-o familie notabilă de liberali, este deferit în fața unei comisiuni de anchetă, pentru fapte pe care d-sa nici nu le poate bănui, ceea ce dă acestei afaceri un parfum de Cehă sovietică. Afară numai dacă împrejurarea de a fi servit cu distincţiune sub toate guvernele precedente nu constitue în ochii actualilor cârmuitori o vină capitală. Dar, lucru mai grav, comisiunea de anchetă prevăzută de art. 59 al legei ministerului de externe funcţionează numai în cazurile când este vorba să se pronunţe revocarea sau destituirea funcţionarului incriminat. Deci, pentru fapte ce-i sunt absolut necunoscute, d. Niculae Dianu riscă să fie destituit fără măcar să se poată apăra. Aşteptăm cu o legitimă curiozitate desfăşurarea acestui nou inedent. El ne dovedeşte, deocamdată, că la ministerul de externe domneşte o atmosferă imposibilă: nici un funcţionar nu mai pare sigur de ziua de mâine; totul se regulează după bunul plac al guvernanţilor. Nu numai încrederea în nepărtenirea şefilor dar şi spiritul de colegialitate au pierit cu totul din birourile Palatului Sturdza cedând locul domniei elicelor şi intrigei. Dar asupra acestei chestiuni vom reveni, căci ei atinge interesele superioare ale ţării date astăzi pradă politicianismului. Recepţii in cinstea d-nei şi d-lui Sarment D. prof. N. Iorga a relevat într'un frumos articol preţioasele servicii făcute ţării şi artei româneşti la Paris de d. prof. Mihail Vulpescu, care în interesantele comunicări şi demonstraţii prin postul de emisiune de la turnul Eiffel, ca şi prin valoroase publicaţii de specialitate, a făcut cunoscut străinătăţii tezaurul folclorului artistic românesc Reîntors în ţară după o îndelungată lipsă, d. Vulpescu cunoscând neajunsurile propagandei noastre peste hotare, a înţeles să le suplinească în parte, prin propriile sale mijloace, oferind marilor artişti cari ne vizitează odată cu aleasa ospitalitate a casei sale şi putinţa de a ne cunoaşte arta şi mai ales suflitul românesc. D. Minaii Vulpescu atât de mult ajutat în această operă de distinsa d-sale soţie, d-na dr. Obreja Vulpescu, au isbutit astfel să creieze în Capitala ţării, alături de manifestările de cele mai multe ori inexistente ale oficialităţii noastre, o ambianţă spirituală în care să vibreze şi să armonizeze de minune sensibilitatea marilor personalităţi ale artei străine, cu simpatia şi emotivitatea noastră românească. In această atmosferă d-na şi d. Sarment, — acest mare artist şi literat francez, — s'au simţit fericiţi să petreacă împreună cu colaboratorii lor într’un cerc select câteva ore după reprezentaţia de aseară, ascultând şi admirând cu adevărată emoţie cântece din toate ţinuturile româneşti. Orele petrecute au fost cu atât mai simţite şi mai intime, cu cât d. Mihail Vulpescu fusese colegul de conservator al d-nei şi d-lui Sarmeut, cari, sprijiniţi pe autoritatea şi cultul admirativ de care se bucură în Paris unde sunt creatori de şcoală, s’au sirjit fericiţi de a putea lucra şi în capitala Franţei pentru o cât mai strânsă apropiere artistică. Intre cele două ţări şi popoare atât de apropiate su£letejt ei. UNIVERSUK Şedinţa consiliului silvic superior Ziua la Şedinţa de după amiază Şedinţa se deschide la ora 3 d. a., sub preşedinţia d-lui V. Potârcă, subsecretar de stat. D. profesor ANTONESCU relevă abuzul ce s’a făcut în Ardeal cu tăiatul pădurilor, unde în urma unei anchete întreprinse de d-sa, în această parte a țării, a constatat că au fost d’struse regiuni întregi. Sub motivul că exproprierile de păduri s’au făcut pentru constituirea de islazuri comunale, s’au distrus, în massă, numeroase păduri. Arată răul cauzat de efectele pășunatului caprelor în păduri, din cauza cărora regiunile acestea nu mai pot fi regenerate. D-sa vorbeşte apoi în chestiunea despăduririi vensanţilor munţilor, propunând revizuirea exproprierilor de păduri în vederea constituirii de islazuri comunale. Situaţia pădurilor noastre e din ce în ce mai îngrijitoare şi guvernul trebue să se gândească serios la această problemă, spre a lua măsurile de îndreptare, D. D. ROZESCU înfăţişează o serie de interesante proiecţiuni luminoase, din care se constată lipsa de ocrotire a regiunilor păduroase, unele din ele fiind distruse întrun mod scandalos. Şedinţa se suspendă pe câteva minute. CARI SUNT VINOVAŢII? La redeschidere, prezidează d. C. P. Georgescu. D. CHIPER este de părere că nu-i momentul acum să se caute vinovaţii. Aceştia sunt prea numeroşi. D-sa atrage atenţia asistenţei, că nu rareori s’a ivit împrejurarea, când direcţia islazurilor a avizat organele silvice, făcându-le atente asupra unor exproprieri cari au păgubit regiuni întregi. Această direcţiune a dat şi dă mereu dispoziţiuni ca nici o pădure expropriată ca islaz sa nu se exploateze decât pe baza avizului de tăere din partea silvicultorului respectiv. D-sa este de părere de a se opri exproprierile din păduri pentru înfiinţare de păşuni comunale; aplicarea legii pentru reforma agrară nu poate merge la infinit. Să se amelioreze terenurile degradate în urma defrişărilor şi păşunatului nesocotit. Serviciul păşunilor a dat dispoziţiunii spre a se efectua lucrări de plantări şi replantări pentru împiedicarea eroziunilor, dar lucrările merg greu, pentru că nu totdeauna organele silvice şi agricole lucrează în perfect acord. Aceste pământuri să nu rămână pe seama comunelor ca păduri comunale, cum s’a propus, pentru că răul s’ar perpetua. D. PETROVICI spune că numai consiliul silvic superior este menit să înfăptuiască salvgardarea chestiei pădurilor noastre, una din cele mai importante chestiuni, pentru economia noastră naţională. S-ar putea propune abrogarea legii de expropriere a islazurilor, pentru păşuni şi creiarea, pe islazurile existente, a unor lucrări moderne cari să permită dezvoltarea păşunatului. D. general MANOLESCU, preşedintele „C. A. P. S.“-ului, e satisfăcut că azi se întâlnesc laolaltă cei doi factori ai economiei naţionale: silvicultura şi agricultura. D. DRACEA, profesor: Agronomul să fie edificat asupra problemelor silvice. Este posibil ca şi silvicultorii să fi neglijat problemele de politică agrară. Face călduros apel la toţi atei cari au dragoste de bogăţiile acestei ţări să încurajeze silvicultura. D. V. POPOVICI, consilier la Curtea de casaţie» prime, că o*"’ cât de rea ar fi o lege, — dacă este bine aplicată — va daa totuş rezultate mai bune decât, o lege bună, "rost, aplicată 1). inginer consilier C. P. GEORGESCU propune să se formeze o subcomismne, compusă din d-nul avocat Petrovich Th. Mândru şi ing. Suhăţeanu, care să redacteze un aviz în legătură cu cele desbătute şi să fie supuse guvernului. SA SE CRUŢE PĂDURILE! D. SUHAŢEANU: Consiliul consideră că efectele legiunilor noastre agrare, din ultimul deceniu trebuesc limitate pentru păduri, exproprierile urmând să înceteze în acest domeniu. Consiliul a avizat la respingerea noui lor propuneri de exproprieri de păduri pentru completări de păşuni, sau pentru schimbarea suprafeţelor destinate acum câţiva ani pentru islazurişi azi ruinate ca o consecinţă a păşunatului abuziv şi dezordonat. Exproprierile trebue oprit© pe cale de lege ; din păduri nu se mai poate destina nici un ha. pentru islaz. Direcţia islazurilor şi organele agricole au datoria să înceapă o campanie susţinută pentru conservarea şi ameliorarea păşunilor create prin exproprieri din păduri şi, în sensul acesta, urmează să se elaboreze instrucţiuni şi dispoziţiuni legiferate, care să împiedice o criză a păşunatului în ţara noastră, destinând ca păşune şi terenuri agricole. Altfel, islazurile creiate prin reforma agrară în regiunile accidentate vor deveni în curând terenuri sterile sau acoperite de o vegetaţie ierbacee improprie păşunatului, pentru cazul când nu se vor transforma în bazine de recepţie ale unor torenţi pustiitori. Trecutul nostru şi experienţa altor ţări pot constitui învăţături, de cari trebue să se ţină seamă fără întârziere. Consiliul a dat în avizele sale cele mai potrivite indicaţiuni pentru creiarea păşunilor împădurite, recomandând păstrarea pădurii pe terenurile în pantă sau erozibile, precum şi constituirea de perdele de protecţie împotriva vânturilor secetoase pentru adăpostul vitelor şi spre a evita secătuirea izvoarelor. Şedinţa se ridică la ora 7 seara. Mira Capitală Un hoţ evadat, prins Agentul Dumbravă, de la poliţia Capitalei, a arestat ieri în gara Ploeşti, pe spărgătorul Ion Corcoveanu, care a evadat acum 8 zile din arestul poliţiei Capitalei. El a fost adus la prefectură şi apoi înaintat parchetului. Hoţi arestaţi Acum câteva zile locuitorul Tudor Şerbănescu, din şos. Pantelimon45, a reclamat poliţiei că în lipsa sa, i s-a spart casa, furându-i-se suma de 74 mii lei. In urma cercetărilor făcute de d. comisar A. Ionescu, unul din hoți a fost prins. El este Ion Marin Pârvu, de fel din Măciuca (Vâlcea). Complicele său Gh. Nebunu, dîntr’o comună din Teleorman, n’a putut fi prins. — Tot d. comisar A. Ionescu a arestat ieri pe Natan Ungureanu, care fiind în serviciul soc. „Sirius’’, din str. Doamnei, ca încasator, a dispărut cu suma de 51 mii lei, ce o încasase de la clienți. Prevnde că o parte din banii delapidaţi i-a dat lui Nisim Dorfman, Intermediator la societate. Spargerea din str. Berzei Pentru a doua oară s’a spart din noapte magazinul de coloniale C. Comănescu, din str. Berzei 2. Hoţii s’au introdus în prăvălie forţând grilajul de fer şi uşa de stejar dela intrare. Ei au furat mărfuri şi produse R. M. S în valoare de 70 mii Iei. Ei au spart şi maşina de marcat, crezând că înăuntru vor găsi bani. Păgubaşul pretinde că hoţii au trebuit să lucreze cel puţin o oră spre a sparge uşa. ------- 0X0 —— ..»■»■A..'WiMi Mîfli WWAl Construirea unei noui conducte de petrol — O afacere de 2 miliarde şi jumătate aranjată cu un grup american, asistat de.... d. Auşnit — O nouă combinaţie comercială a fost pusă pe roate în culisele de afaceri ale regimului. E vorba de construirea unei noui conducte de petrol pe traseul Ploeşti- Bucureşti, ale cărei lucrări sunt pe cale să fie concesionate unui grup american. Asupra naturii contractului, se ezită intre forma contractului de furnitură şi aceea a contractului de concesiune, care se nt întinde nu numai asupra lucrărilor de construcţie, ci şi asupra dreptului de exploatare — pe 20 de ani — a nouei conducte. Suma angajamentelor financiare, pe care le-ar contracta statul român prin încheierea acestei afaceri este evaluată la două miliarde şi jumătate. Asupra necesităţii unei a doua conducte care sa fie rezervată în principal transportului de benzină, in timp ce conducta în funcţie ar servi la transportul celorlalte produse petrolifere, n’am avea, în definitiv, nimic de zis. împotriva acestui proiect, se ridică, însă, serioase consideraţiuni de oportunitate, cum şi foarte întemeiate obiecţiuni în legătură cu condiţiunile contractării. Prima chestiune ce se pune este, dacă, faţă de nite nevoi absolut imperioase ale statului român, ni-i permis azi să angajeze creditul nostru într’o lucrare care nu-i absolut urgentă şi de strictă necesitate ? In al doilea rând, când e ştiut că drumul nostru de fer suferă de lipsă de clientelă şi că parcuri întregi de vagoane stau neutilizate; când, pe de altă parte, mai ştim că se desfiinţează trenuri întregi şi se licenţiază cu miile oamenii din serviciu, este recomandabil economiceşte să sustragerii şi transporturile pe care Ie mai au azi căile ferate, spre a le dirija pe noua conductă, după cum iarăşi, este drept — omeneşte vorbind — să expunem o nouă serie de oameni la rigorile şomajului ? Să nu se uite că în criza generală de nzi, industria petrolului, prin mijloacele ei mai mari de rezistenţă, a rămas principalul client care mai întreţine traficul căilor ferate (20—25 transporturi pe zi) iar în ce priveşte transporturile destinate exportului, aproape unicul client. Se va răspunde totuşi, că afacerea e binevenită, întrucât armai intra ceva bani streini în ţară, s’ar da de lucru braţelor rămase neplasate, etc. Judecată totalmente neîntemeiată. Sub orice formă se va încheia contractul cu grupul american — confesiune sau simplă comandă de furnitură — economia ţării nu va trage nici un folos. Ţevile, pompele şi celulte piese de instalare vor fi aduse din afară, inginerii vor fi streini, instalatorii idem. Doar pentru munka brută de vor fi angajate câteva echipe de lucrători din ţară.* Oamenii regimului, însă, sunt gata să treacă peste toate aceste considerajiuni, hotărîţi să ne s pne cât mai repede în faţa faptului împlinit. Ca încheiere şi ca să fim definitiv înţeleşi, dăm aci amănuntul, că regizorul acestei noui şi grăbite afaceri este indispensabilul intermediar oficial, d. Max Ausnit. Situaţia epidemiilor din ţară Lămuririle medicului şef al serv. sanitar al Capitalei După datele oficiale primite la ministerul muncii, sănătăţii şi ocrotirilor sociale, epidemiile, din întreaga ţară sunt în continuă descreştere. Măsurile cele mai energice au fost luate la vreme şi în prezent, în tote centrele care au fost focare epidemice se continuă, cu succes, lupta împotriva boalelor infecţioase. Campania de combaere a fost condusă pe d. dr. Tănăsescu, medicul şef al serviciului sanitar al Capitalei, fost medic-şef al serv. sanitar de la Iaşi, întrebat de noi asupra situaţiei sanitare din ţară, d-sa a binevoit să ne dea următoarele explicaţii : Epidemiile în Capitală, în primele săptămâni ale lunii Ianuarie, sunt în descreştere. Epidemia de scarlatina, care în luna Noembrie atinsese un maximum de aproape 400 cazuri, a scăzut până la 168 de cazuri la 22 Ianuarie. SITUAŢIA EPIDEMIILOR IN TARA In ţară, după datele statistice comparate cu anul trecut, avem următoarele epidemii: Scarlatina, acum în Ianuarie avem 2604 cazuri; în Ianuarie 1930 au fost 2963 cazuri. Diftera, în prezent, în Ianuarie a atins numai 138 cazuri, în Ianuarie 1930 au fost 334 cazuri. Febră tifoidă avem în prezent 262 cazuri, în Ianuarie trecut 230 cazuri. Tifosul exantematic a atins vinul acesta 82 persoane, faţă cu 40 cazuri câte au fost în Decembrie 1930. Epidemia de gripă în ţară nu a dat decât 27 cazuri. Tit Capitală este o uşoară epidemie de gripă însă o formă mai puţin gravă decât în alţi ani. FEBRA TIFOIDA DE LA IAŞI La începutul lunii curente a izbucnit la Iaşi epidemia de febră tifoidă, care se datoreşte contaminării apei cu materiale organice infiltrate în instalaţiile de canalizare particulare. Rezervoarele centrale cam ai duc apa de la Timişeşti şi conductele din zona Copoului sunt cu apă complet pură. Conductele contaminate sunt pe străzile din jurul institutului de fete ,,Notre-Dame‘‘ din strada Cuza Vodă şi din jurul atelierelor c. f. r. de la Nicolina. Până în prezent s-au înregistrat 45 de cazuri şi epidemia este în creştere. Toate măsurile de combatere sunt luate sub directe îndrumare a institutului de igienă şi salubritate de la Iaşi, condus de d. prof. dr. Al. Slătineanu. Defectarea conductelor se datoreşte risipei de apă ce se face în acest oraş, care nu posedă încă comptoare pentru măsurarea consumului de apă. Infecţia apei cu materii organice, în care se găseşte germenul boalele provine de la instalaţiile particulare defectte şi nereparate. In consecinţă, epidemia de febră tifoidă de la Iaşi, este în legătură cu reaua stare a instalaţiilor particulare şi cu lipsa de comptoare, care să arate pierderile de apă în unele conducte şi să impună reparaţia celor defecte. Pentru preîntâmpinarea epidemiei este nevos de a desinfecta apa iar primăria oraşului să pornească la descoperirea conductelor stricate spre a stăvili contaminarea generală a orașului. ——— OXO -------A. Agnese Se isif!infe«*zâ contenciosul central al staului? Ideia s’a agitat și sub alte guverne. A fost însă abandonata înainte de a fi cuprinsă în vreun proect de lege sau măcar în vreo propunere concretă. Nu e locul și timpul să discutăm aci şi acum argumentele ce se împotriveau sau pe cele ce tindeau la întocmirea acestei opere. Ministrul justiţiei a luat însă din nou în studiu această chestiune. I s-a prezentat chiar un anteprocet de lege pentru organizarea unui contencios — sau „corp de avocaţi ai statului” — asupra căruia urmează să se ia ultimul aviz, spre a fi supus redactării definitive. —— XOX ----- Epidemie de grpa la Gura Humorului (Bucovina) Gura Humorului, 28 Aci gripa bântue în mod foarte vehement. S’au îmbolnăvit mai ales elevi de şcoală. La şcoala primară de băeţi lipsesc 120 băeţi din 320, la liceu 70 elevi din 240. Medicul şcolar a luat toate măsurile spre a evita întinderea epidemiei. El a cerut dela minister împuternicirea de a închide școlile pe 10 zile. Până acuma nu s’au ivit cazuri mortale. —— OXO —— Hockey pe ghiaţă in Polonia Lista participării la campionatul mondial de hockey pe giaţă, ce se va ţine anul acesta la Krynica (Polonia), între 1 şi 8 Februarie, a fost definitiv încheiată. Vor participa în acest campionat: Suedia, Canada, Anglia, Austria, Cehoslovacia, Franţa, Italia, România, Ungaria şi Polonia. Pe de altă parte, un număr de ziarişti, reprezentând presa sportivă străină şi-au anunţat sosirea la Krynica , între alţii 6 ziarişti cehi, 4 italieni, 3 englezi, 3 francezi, 3 belgieni, 3 maghiari, 2 elveţieni şi un român. Sunt aşteptaţi, în total vreo 40 de ziarişti străini. Un birou de presă special şi o sală de lectură vor fi puse la dispoziţia ziariştilor. Cel mai senzaţional roman la ordinea zilei este DESFRÂNATA Se găseşte la toate chioşcuri!? de ziare Fascicola Nr. 1 GRATIS