Universul, martie 1931 (Anul 49, nr. 56-86)
1931-03-01 / nr. 56
FRÂNA .. In timpul din urmă s’au înregistrat scăderi de preţuri. Excedente accentuate la unele produse, criză progresivă de numerar, lipsă de cumpărători în toate direcţiile comerciale şi particulare, micşorări de lefuri şi suprimări de salariaţi, iată o parte din cauzele reducerilor constatate pe piaţă. Faptul intră în regulele fluctuaţiunilor economice, şi era de prevăzut. Din nefericire, însă, el nu funcţionează în condiţiunile naturale acestui proces; anomalii nepermise dovedesc că factorii regulatori nu intervin spre a încuraja semnele bune şi a înfrâna pe cele rele, cu alte cuvinte spre a raţiona o transformare ce poate fi cu atât mai dreaptă şi mai folositoare, cu cât este mai ferită de licenţe şi de abuzuri. Unele preţuri au scăzut mai puţin, altele mai mult, unele se menţin, altele au veleităţi de creştere. Ceea ce este ciudat, nu există un raport just între aceste diferenţe. Pe de o parte, se observă scăderi mai accentuate la lucruri mai puţin îmbelşugate şi implicând cheltueli de cost mai importante, pe când preţurile cedează mai greu, dacă nu chiar se menţin, la altele existând în cantităţi suficiente şi reclamând sacrificii de natură să justifice exteniri mai simţitoare. Pe de altă parte, anumite produse străine se desfac în condiţii mai avantajoase decât similarele indigene, deşi acestea au mai puţine sarcini decât celelalte. Aceste ciudăţenii, şi altele la fel, nu se datoresc decât lipsei de coordonare, de armonizare, de proporţionare a preţurilor, operaţiune reclamată de îndoitul interes al echităţii faţă de public şi al stimulării economiei naţionale. Jocul cererii şi ofertei, capriciile vieţii economice, trebue să beneficieze, fireşte, de libertatea indispensabilă desvoltării şi prosperării generale ; dar corectivele sunt admisibile şi obligatorii atunci când se forţează condiţiunile normale, spre a se creia privilegii în anumite direcţiuni şi profituri în diferite ramuri. Ajustarea preţurilor nu poate fi privită ca un paravan, în faţa căruia onestitatea se resemnează şi în spatele căruia specula se înteţeşte. Ar fi nedrept şi imoral. De aceea, organele de conducere, chemate să supravegheze şi să îndrumeze pulsul economic, sunt datoare să facă aceasta cu stricta şi stăruitoarea preocupare de a nu lăsa să se denatureze, total sau parţial, efectele fenomenelor în curs. Societatea suferă prea mult toate neajunsurile lor, ca să nu aibă dreptul la compensaţia tuturor avantajelor lor, în aceste alternări ce vor trebui să se termine odată cu consolidarea necesară, resursele țării fiind virtualmente nesecabile și progresive. Roadele mărinimiei şi ale muncei disciplinate Intr’o epocă bântuită de atâta frizerie morală şi materială, suntem fericiţi, când rar de tot, descoperim în drumul nostru fructul unei activităţi disciplinate, pusă în serviciul binelui obştesc. O astfel de satisfacţie am avut In faţa rezultatelor muncii desfăşurate în cuprinsul şcoalei primare şi gimnaziului de fete ce aparţin aşezământului „Ştirbey Doamna“ (din Bucureşti). Şcoala primară, a fost înfiinţată în anul 1843 de Elisabeta Ştirbey, soţia domnitorului Barbu Ştirbey, dăruind în acest scop atât imobilul cât şi venitul unei moşii, mai târziu expropriate. Aşezământul s’a consolidat în decursul timpului. In 1926—1927 s’a înfiinţat şi un gimnaziu de fete care funcţionează cu 3 clase iar în 1928 s’a constituit un comitet şcolar, care, sub preşedinţia harnică şi pricepută a d-lui arhitect Ciprtan, a dus aşezământul la o înflorire demnă de toată lauda.Avem sub ochi darea de seamă asupra activităţii şi gestiunei pe anul trecut a acestui comitet. Din taxe, şcolare, din subvenţii şi din donaţii, s’au putut plăti nu numai salariile corpului didactic şi cheltuelile de înzestrare şi întreţinere ale celor 2 şcoli, plus ajutoare, premii ,etc. In sumă totală de 882.520 lei, dar s’a sporit apreciabil şi fondul de construcţie cu ajutorul căruia s’a putut ridica în cursul veiei un etaj întreg peste clădirea veche, lucrare care a costat peste un milion de lei. La sporirea acestui fond au contribuit în mare măsură donaţiile d-lui B. Ştirbey (130.000 Iei), ale familiei Ciortan (80.000 lei), Fabro Geniale constructor, (23.000 lei), L. Fereoţ antreprenor (12.000 lei), ing. Wyss (10 000) I. Angelescu şi N. Andreescu (câte 5.000), etc. In chipul acesta, Capitala ţării a fost înzestrată cu o clădire nouă şi frumoasă, iar învăţământul public cu un aşezământ de primul ordin. Subliniem aceste minunate roade răsărite din dărnicia ctitorilor şi din străduinţa nepregetată a susţinătorilor de azi ai aşezământului. Ele ilustrează puterea cea mare a iniţiativei private, atunci când e încălzită de entuziasm şi de probitate, puse în slujba binelui obştesc. Nu putem încheia aceste rânduri fără un meritat cuvânt de recunoaştere rezervat hărniciei şi pregătirii corpului didactic, în frunte cu d-na Lydia Murgescu, directoarea şcolilor şi secretara comitetului şcolar. fo . ELISABETA ŞTIRBEY DOAMNA fondatoarea aşezământului şcolar ce-i poartă numele — IOX—. Accidente mortale de avion Melbourne, 26 (Rador). — Un avion militar, zburând cu o viteză de 180 mile pe oră, a căzut pa câmpul de antrenament din Seymour. Cei doi aviatori cari te aflau pe bord au fost ucişi pe loc. 61 Londra, 26 (Rador).— Din Elisabethvîre, (Congo) se anunţă că avionul poştal ce face cursa Intre această localitate şi interiorul ţărei, a căzut in apropiere de localitatea Balcana. Pilotul a sărit din avion, rămânând mort pe loc. Cei 3 pasageri şi mecanicul avionului, sunt răniţi. Pasagerii şi-au continuat drumul, pe bordul unui alt avion, venit în ajutor.ilewoemilie. ’ Nu modificare, ci desfiinţare! — In jurul reformei administrative — „La Revue Mondiale“ din Paris a publicat, în numărul cu data de 15 Februarie a. c., un articol al d-nei Nelia Pavlova, asupra situaţiei politice din România şi în special asupra reformei administrative. Informaţiile acestei publiciste sunt totdeauna luate din sursă naţional-ţărănistă. D-na Pavlova s-a considerat obligată să aducă la cunoştinţa opiniei „mondiale“ şi opiniile d-lui Ion Mihalache, ca şi ale trădătorului Stere, asupra legii administrative, însoţite de comentarii — bineînţeles — favorabile. După ce afirmă că legea administrativă este rezultatul „experienţei unei vieţi plină de agitaţie“ şi sinteza unor „convingeri democratice profunde“, ministrul de interne pretinde că pentru viaţa modernă a României, această lege ar fi... „cea mai importantă, deoarece ea pune naţiunea la adăpostul tuturor fluctuaţiilor politice ce ar putea să se producă în viitor"... Care ar fi acele multiple „fluctuaţii politice“ ce s-ar putea produce în viitor ? D. I. Mihalache nu precizează şi nici nu explică, pentru ce reforma administrativă ar fi instrumentul creat în scopul de a evita, sau înlătura, acele viitoare fluctuaţii politice. Noi am atras atenţia, la timp, atât asupra pericolului ce-l prezintă reforma administrativă, prin faptul că s-a prevăzut întrînsa împărţirea ţării în „directorate regionale", menţinându-se limitele aşa ziselor „provincii istorice“, — când interesul unificării impune înlăturarea lor — , precum şi asupra rezultatelor dezastruoase ce le va da, din punctul de vedere social, politic şi financiar, crearea atâtor organisme administrative parazitare, inutile şi foarte constisitoare. In loc să avem, după cum au promis autorii şi sprijinitorii acestei legi, o administraţie locală, descentralizata şi autonomă, avem o organizaţie complicată, nearticulată, tot atât de centralistă ca şi cea de odinioară , dar lipsită de directivă, ca şi de binefacerile armonizării serviciilor. Guvernul a urmărit un singur scop: plasarea partizanilor politici în funcţiunile noui create în urma aplicării legii administrative. Nici directorii regionali, înălţaţi la rangul de subsecretari de stat, nici cei doi prefecţi de fiecare judeţ — prefectul politic şi prefectul administrativ —, nici „sfatul sătesc“, care este un soi de soviet rural, nici consiliile judeţene generale, nici celelalte organe alese, n'au contribuit la îmbunătăţirea administraţiei, ci dimpotrivă. Experienţa făcută până azi a dovedit cât de nepotrivită este pentru interesele publice această lege şi cât de împovărătoare este ea pentru bugetul nostru costeliv şi dezechilibrat. Se simte oare nevoia unei modificări a legii administrative, însă prin menţinerea directoratelor, a celor doi prefecţi de fiecare judeţ, ca şi a numeroaselor consilii judeţene şi săteşti alese, cu atribuţii atât de puţin definite ? Desigur că nu. Reforma administrativă este defectuoasă prin înseşi organele ce le-a creat, simte necesitatea menţinerii directoratelor regionale. Acestea trebue să fie desfiinţate. Existenţa celor doi prefecţi de judeţ — unul administrativ şi altul politic — a dat naştere la conflicte de atribuţiuni şi la adversităţi. Nu doi prefecţi slabi şi cu atribuţii, ce provoacă adversităţi şi confuziuni, ci un singur prefect bun, care să se ocupe de administraţie, iar nu de politică. Când se aplică curba de sacrificii funcţionarilor publici şi bugetul va da deficit, nu este permis să se menţină organisme inutile, costisitoare şi parazitare, sub pretextul unei ideologii de partid, care ar fi la baza reformei administrative. Nimeni n’a simfitifi an ' R. SEIȘANU li iwiesoali 11 Risid Stambul, 26 (Rador).— Două vapoare engleze „Bemnîrsd“ şi „Heirfieldl“ au eşuat, azi, în Marea Neagră, la intrarea în Bosfor. Echipajul vaporului „Berninca“ a putut fi salvat. Din cauza furtunei, operaţiunile de salvare a echipajul de pe „Hairfîeld“ sunt foarte dificile. Se semnalează şi un al treilea vapor care ar fî eşuat în aceeaşi regiune. ALTE ŞAPTE VAPOARE SOCOTITE PIERDUTE Stambul, 26 (Rador).Din cauza furturi® puternice ce domneşte pe Marea Neagră, numeroase vapoare au eşuat. Şapte vapoare împotmolite, sunt considerate ca definitiv pierdute. Din cauza poziţiei unde ele se găsesc, şi a timpului cu totul defavorabil, este imposibil să se trimită ajutoare. Echipajul unui vas petrolifer englez, eşuat în Bosfor, este în pericol de a se îneca, nici un vas de salvare neputând să plece din port în ajutorul lui. Echipajul este format dîn 14 oameni. In apropiere de vasul englez, s-a mai scufundat un vapor de comerț, care încă nu a fost identificat. Nu se știe nimic de soarta echipajului acestui ultim vapor naufragiat. Greva generală la căile ferate spaniole Madrid, 26 (Ullstein).Sindicatele lucrătorilor căilor ferate spaniole au proclamat azi greva generală, deoarece guvernul n’a admis decât jumătate din cererile lucrătorilor. Guvernul a mobilizat două regimente de pionieri, spre a asigura în parte funcţionarea căilor ferate. Societăţile de transporturi cu automobile au declarat lockout, fiindcă amploiaţii nu au vrut să accepte reducerea salariilor. Guvernul va lua cele mai severe măsuri contra acestor societăţi. Spre a se asigura aprovizionarea oraşelor cu alimente, guvernul şi comunele au hotărît să pună autobuze la dispoziţia societăţilor particulare de transporturi. Nevoia reorganizării poliţiei Capitalei Marile spargeri şi îndrăzneţei» tâlhării săvârşite în ultimul timp In Capitală, au dat de gândit chiar şi poliţiei noastre. N’avem agenţi, spun poliţiştii, căci locurile lor sunt ocupate de unii cari iau numai leafa In consecinţă, s’a hotărît concedierea sinecuriştilor, carii urmează să fie înlocuiţi cu agenţi destoinici Prin aceasta Insă nu s’a rezolvat nimic. Conducerea serviciilor de siguranţă nu este la înălţimea cerinţelor de azi. In timpurile acestea când hoţii şi tâlharii întrebuinţează mijloace moderne, poliţiştii noştri au rămas tot la vechiul sistem al denunţurilor. Aşteaptă să li se vândă „pontul”, dacă nu, chestiunea trece în dosarele prăfuite ale arhivei. De ce nu se reorganizează serviciile poliţiei judiciare ? Ce fac funcţionarii superiori? De ce sunt înfundaţi d-uii chestori şi inspectori în fotoliurile chestorilor, biroul paşapoartelor, controlul străinilor, la personal, etc., în loc să fie puşi să conducă cele 6 brigăzi ale serviciului de siguranţă ? De ce merg treburile bine la siguranţa generală ? Acolo subinspectorii generali, mai mari în grad ca inspectorii de la prefectură, conduc personal serviciile brigăzilor, ba din contră, este o distincţie de a face parte din personalul brigăzilor, căci aici poate fiecare să se afirme, să arate ce poate. Adevărat că aici se cere pentru aprobarea unui paşaport, sau eliberarea unui certificat de bună purtare, nu este nevoc de un inspector, ajunge un şef de birou , mai ales că majoritatea actelor se aprobă de secretarul general. Dacă la prefectura poliţiei nu se va face o reorganizare conformă cu cerinţele moderne atunci cetăţenii rămân la discreţia tâlharilor, spărgătorilor şi pungaşilor de buzunare — cari mişună cu zecile prin gări şi tramvaie şi nimeni nu se interesează de ei. Dacă am face o statistică a furturilor şi mai ales a celor de buzunare, am rămâne uimiţi de rezultat. Nici 10 la sută n’au fost descoperite. La fel şi spargerile mari. Borfaşii se prind mai uşor, căci sunt tot aceiaşi spărgători de meserie, cunoscuţi şi de cel mai slab agent. Probabil că măsura luată de a nu se comunica presei unele fapte aduse la cunoştinţa poliţiei, este luată într’adins ca să nu mai ştie marele public că la poliţie nu se face nimic. * In legătură cu aceasta aflăm că inspectoratul general al aviaţiei a cerut să se schimbe culoarea nonei uniforme a poliţiştilor, întrucât se confundă cu aceea a ofiţerilor din aviaţie. S-a întâmplat cazul ca un ofiţer superior din aviaţie să salute pe un subcomisar prea mult galonat. —— XO*------ FILME De la lume adunate... — Reclamantul are cuvântul. — Domnule judecător, dumnealui îmi datorește două mii de lei. — Este adevărat ? Pârâtul dă din cap negativ. — I-ai vândut ceva ? Sau i-ai dat cu împrumut ? — I-am dat cu împrumut. — Ți-a dat, domnule ? Aceeaș tăgadă mută. — Pârâtul nu recunoaște. Ai acte ? — N’am. — Atunci cu ce faci dovada ? — Cu jurământ.— Juri, domnule ? De astă dată, pârâtul dă din cap afirmativ. Judecătorul îi face semn să înnainteze și-i ia identitatea. — Te chiamă Goldimer ? Pârâtul dă din cap negativ şi arată pe reclamant — Atunci, eşti Imergold. — Dinţii rari şi galbeni schiţează un surâs de confirmare. — Ridică două degete în sus, pune pălăria în cap şi zi după mine... Jur... — Jurrr ! — ,„în numele... Dar deodată reclamantul Goldimer isbucneşte : — Domnule judecător» ! Domnule judecător ! — Ce vrei domnule? Ce strigi aşa ? Unde te trezeşti ? — Să vedeţi ceva, domnule judecător !... Imergold ţine mâna în buzunar... Să scoată mâna din buzunar !... — De ce ?! — Pentru că ţine cheile in mână — şi dacă pune mâna pe fer când jură, nu se prinde !... E aşa un hoţ !, ' Bm jaaa Canal buclucaș... Icfimul canalului Bega au fost răscumpărate de guvern pentru o sumă fabuloasă. -uia jd !.. (Ziarele) D. G. Mironescu, prim ministru. — Am intrat la... Bega!.. Continuare în pag. 2a Situaţia complicată a d-lui Răducanu ——- Xox —— — Sau obosit, sau tolerant, sau dacă e responsabil, să tragă consecinţele — D ministru Răducanu a inspirat oarecare vreme compătimire. Pe vremea, când era la ministerul muncii. Era nervos. Teribil de nervos. Şi totdeauna obosit. Şi cdnd tăceaţi când umblaţi cdnd se încuia singur in birou ţi cdnd vorbia, sau monologa. S‘a întdmplat, ce s'a întâmplat pe atunci, — Lupenii, — ţi cu toată recunoştinţa pe care se rvedea obligat d. Mihalache s'o arate d-lui Răducanu, obositul ţi nervosul ministru al muncii a trebuit să plece din guvern, ca să se plimbe în străinătate, ca preşedinte al unei delegaţii de încurcă chestiuni economico-financiare. Plimbările la Viena (unde s-au dus toţi pacienţii guvernamentali naţionali-ţărăniţii, Vaida, Aurel Vlad, Iuliu Maniu) au întremat pe d. Răducanu, care s'a înapoiat oratoric ţi dornic de a fi neîntârziat ministru. După mature chibzuinţe, d-nii Mironescu şi Mihalache au pus pe d. Răducanu să fie ce-a fost d. Happa. La comunicaţii ţi lucrări publice. Să continue cu identică pricepere ţi ingenioşitate pe ilustrul antecesor Halippa. D. Răducanu a voit însă să-l întreacă și a izbutit. D. Halippa a fost absent; d. Răducanu s'a dovedit, cum s'a dovedit: sau obosit, sau bolnav de-a binele, sau de reacredință, sau, dacă vrea să treacă drept responsabil, trebue să tragă imediat toate consecinţele. * Joi chiar Joi 26 Febr., ministerul comunicaţiilor a trimis un comunicat, care vădeşte cea mai sinistră stare sufletească a ministrului, căci comunicatul e dat ca să apere pe ministrul Răducanu, în afacerea furturilor de milioane de la Casa menită să ajute pe sărmanii, necăjiţii şi bolnavii de la calea ferată. „Ministerul comunicaţiilor -• spune comunicatul — încă din luna ianuarie a sesizat parchetul pentru a cerceta motivele dispariţiei lui Nicolae Ilie şi în acelaş timp a continuat ancheta, printr’o comisie compusă din trei ingineri dela c. f. r., cari lucrează și azi pentru limpezirea gestiunii de la 1924 până azi''. Aceasta la 16 Febr. 1931. Dar să vedem ce-a spus insul d. ministru Răducanu în Cameră, la 11 Febr. 1931. Cităm după notele stenografice : — „Nu este nimic adevărat, de altminteri nu este nimic precis, din toată campania dusă în unele gazete, fie pentru că nu au fost satisfăcute, fie pentru că sunt interesate să ducă o campanie împotriva Casei muncii c. f. r. Acesta este adevărul 1. Așadar, la 11 Febr., nu era nimic adevărat din campania de presă, că de la Casa muncii B'au furat milioane, că un «lujan mStow* căscent complici funcţionari tocă în slujbă, că sunt lefuri de milioane. Ca să dea mai multă tărie cuvintelor sale, ministrul a declarat cu tremole de fost elev slab la conservator: — „Azi de dimineaţă, am făcut cercetări, cari erau uşot de făcut, pentru că ţi am mai dinainte, că este vorba de o campanie interesată a unui grup nesatisfăcut în cerinţele sale imorale, împotriva Casei muncii ţi am dat un comunicat lămuritor“ Adică a cercetat însuşi d. Răducanu. S’a obosit d-sa obositul şi n’a găsit nimic în neregulă. Totul era în perfectă regulă. Doar campania de presă inventa. Cum însă d. Răducanu e nu numai orator, ci și un teribil stilist în comunicare, a dat în aceeaș zi, la n1 Febr., un comunicat, în care spunea : „Până în prezent nu s'a descoperit nici o fraudă. S'au făcut cercetări de către Casa autonomă, de către parchet, şi de către ministerul de finanţe (mo- * * deşi,, d. Răducanu nu pomeneşte în comunicat nimic de cercetările d-sale chiar în acea dimineaţă, cercetări de care a vorbit la Cameră), dar aceste cercetări n’au descoperit nimic". Nimic, nimic, şi iar nimic. Şi totuş fraudele erau săvârşite, Nicolae Ilie fugise cu milioane. Complicii erau în birouri şi anchetatori gentili erau promovaţi în consiliul de administraţie. Iar pe noi ne învinuia că ducem campanii meschine, fiindcă spuneam, că s’au furat banii meseriaşilor dela c. f. r. şi că nu se dau ajutoare nefericiţilor ologiţi de drumul de fer, fiindcă înghit prea mult înalţii funcţionari de la Casa muncii, numiţi şi protejaţi de guvern. Peste câteva zile însă, ancheta judiciară a dat pe faţă tot ceea ce arătasem noi şi un plus de amănunte, în care erau cuprinse fantastice complicităţi şi toleranţe la furturile de milioane. E de remarcat aci situaţia gravă, în care a intrat ministrul Răducanu. De pe banca ministeriali a spus, că nu-i nimic neregulat la Casa muncii. In comunicate oficiale a spus acelaş lucru. Ba mai mult, că n’a găsit nimic neregulat cercetând el însuşi ca ministru. Prin urmare, certificat oficial de bună purtare la Casa muncii. Şi cu toate acestea, duhoarea furtului a isbucnit cu toată furia. Tot ce spusese ministrul s’a dovedit a fi clară, categorică, oribilă şi nemernică minciună. Să admitem că acei cari au informat pe d. ministru Răducanu, au avut interes să nu-i spună adevărat. Dar a cercetat chiar el şi a spus că n’a fost greu de cercetat. Şi a spus şi el ca şi ceilalţi, cari au avut interes să nu spună adevărat. Parcă ar fi fost complice. Sau a fost numai nervos ? Cum rămâne d. ministru Răducanu, plesnit astfel de realitate, ? A calomniat pe cei cari au dus campanie contra hoţilor, a insultat presa, şi acum d. Răducanu e dovedit calomniator şi în acelaş timp incapabil conducător. Căci ce fel de conducător e acela, care cercetează şi găseşte rânduială, acolo unde s’au săvârşit uriaşe furturi ? Mai poate un atare ins să mai fie ministru ? E cu putinţă, ca un asemenea incapabil să conducă un minister ? E admisibil, ca un atare calomniator să mai poarte răspundere ministerială ? Unde s’a mai pomenit, ca după declaraţiile unui ministru, faptele să-l desmintă brutal şi acel ministru cu obrajii roşiţi să mai fie tolerat ministru ? Unde s’a mai văzut ca un ministru care a acoperit o ceată de bandiţi, să îndrăsnească a mai sta pe banca ministerială ? Or, d. Răducanu stă socotindu-se obosit, surmenat ? In cazul acesta, să intervină medicii. Acesta ar fi un aspect al situaţiei d-lui Răducanu. S’ar putea însă să se creadă, că d-sa a afirmat, că nu s'a găsit nimic rău la Casa muncii, din alte motive. De pildă, din motive politice. In cazul acesta, pentru d. ministru Răducanu e răspundere ministerială, care trebue să i se ceară. * In partea din comunicatul datoi al ministerului comunicaţiilor, se spune : „Ministerul de comunicaţii, încă din luna ianuarie a sesizat parchetul, pentru a cerceta motivele dispariţiei lui Nicolae Ilie''...