Universul, mai 1931 (Anul 49, nr. 113-142)
1931-05-01 / nr. 113
r O CONCEPȚIE NOUĂ! Injai lejueffo-iliti — Fraudele s’ar ridica la 8 miliarde Iei — Ministerul armatei a trimis o adresă ministerului de finanțe, prin care se arată că cercetările în chestiunea neregulilor săvârșite la soc. „Ferro - chimica“ s’au terminat. FRAUDELE SĂVÂRŞITE SE RIDICA LA SUMA DE 8 MILIARDE LEI. Inculpaţi de aceste fraude sunt d-nii general în rezer- P11 NVM. v. E. Lucescu, colonelii Presbiterian şi Şoarec şi chimistul I. Rădulescu. Procesele verbale, în care se arată partea de vinovăţie a fiecăruia, se vor redacta ulterior. , S a cerut ministerului de finanțe să se ia măsuri pentru sechestrarea averii tuturor celor implicați în aceste fraude. S’a prăbuşit un avion francez Paris, 28 'Rador).—Din localitatea Chalons sur Marne, se anunţa că un avion al centrului de aviaţie militară din puy sa prăbuşit din cauza unuivârtej. Sergentul pilot şi încă un militar care se aflau pe bordul Avionului au fost omorîţi. Presa franteza si ul guvern român i: f Fm o Yr®® când oamenii politici 11 măreau în activitatea mblică crezul minunat deiQit de omul de Stat ,raQuez Waldeck-Rousseau, poltica trebue să fie un mjloc de a servi ţara, uu scop pentru avantaje personale. Acestei norme, acestei linii de conduită s’a datorat evoluţia strălucită a ţării, de la unirea principatelor până la întregirea neamuui.Iată că astăzi ne găsim în faţa unei concepţii noui, aplicată cu frenezie şi mărturisită cu candoare de adepţii ei. Trecuţi în inventarul de cumuluri al regimului răposat, fostul secretar general la industrie şi domenii, d. Ernest Ene, şi d. N. Stănescu, membru în consiliul de administraţie al Casei autonome a C. F. R. s’au crezut în’ drept şi datori să se explice. Explicație poate să fie justificare însă nu este. Cel dintâi pretinde c’a încasat pentru participarea la redactarea unui contract o sumă care, deşi destul de mare, ar fi mai mică decât s ar fi plătit unor avocaţi. Argumentul este din cale afară de slab; este chiar neserios. Căci, ori contenciosul ministerului, atât de numeros şi de costisitor, nu este în stare să facă un contract cu priceperea d-lui Ernest Ene, de a cărui com-E etință juridică nu s’a vor- 1 it niciodată,—şi atunci ser-viciul trebue suprimat, ur- 1 mând să se încredințeze la specialişti atribuţiile respec- 1 tive; ori avocaţii Statului , corespund realmente necesităţilor,—şi atunci d. Ene n u'avea nevoe să se institue i în făuritor de contracte şi r încasator de onorarii. Din această dilemă nu se s poate eşi. n In ce priveşte cazul al a doilea, d. Stănescu invoacă serviciile de contencios a- {; duse Casei autonome a cărţilor ferate. Dar această in- tistituţie are şi ea contencio-v sul ei, care nu merită să fie ofensat cu presupunerea că n’ar putea face faţă necesităţilor, când căile ferate au avut în lunga lor existenţă, probleme şi contracte mari şi complicate, care n’au aşteptat înfiinţarea Casei autonome ca să fie rezolvate tot atât de bine, dacă nu chiar mai bine,fiindcă nu se producea pe-atunci ceea ce se vede şi se comentează astăzi. „ Raţionamentul opus acuzaţiunilor aduse în materie de risipă sub forma de încasări multiple, este fals şi ericulos. El denotă o schimare în rău a concepţiunilor faţă de raportul dintre serviciile Statului şi cei însărcinaţi să le îndeplinească. De unde altă dată, principala preocupare a salariaţilor, şi în primul rând a celor din situaţiuni superioare, era maximul de folos adus Statului şi legarea numelui de realizări valoroase, astăzi atâţia aspiră, mai presus de toate, la încasări cât mai multe şi la figurarea în pomelnicile de cumuluri. Secretarii generali nu sunt puşi numai ca să semneze alţii şi să facă numiri; membrii din consiliile aşezămintelor de Stat n’au numai îndatorirea să participe la şedinţe în schimbul tantiemelor. Situaţiile lor, remuneraţiile lor nu se justifică numai prin prezenţă şi păreri, ci prin satisfacerea necesităţilor serviciilor , fără suplimente mai mari decât recompensele alocate iniţial. Cei vizaţi vor da o soluţie acceptabilă chestiunii numai prin restituirea sumelor imputate, nu prin explicaţiuni ca acestea, admisibile doar în concepţia funestă „Totul pentru noi“, atunci când deviza unanimă trebue să fie „Totul pentru ţară”, — dovadă, unde era ţara când funcţiona cea dintâi, şi unde a ajuns sub ravagiile celei de-a doua. 9 ,5?TM- 9 (Rattert- - fara- „Lordre jpuMică mo somnătt r* d-lui Emile Bură, wnnătOTul articol î „Ziarele noastre m mm tocă se pare, la dispoziţia lor taioru moţii exacte dari ar permite cititoriloir să nnmăireaw cu ta- L- ţeteger® evenimentele cart w desfăşoară in afara frontieirelor, „Quai d'Orsay“ este în mare măsură responsabilă de această deplorabilă stare de lucruri, care poa- te să dăuneze mult intereselor noastre. Am spus-o şi o repet, este o ţară în estul Europei care merită toată grija noastră, pentru că este o piesă esenţială în sistemul nostru defensiv, şi aceasta e România. „Această ţară dacă ’ n’ar ţine seama decât de ■ interesele sale materiale, ar răspunde imediat avan■ surilor pe cari i le face • Germania, principalul său client şi unul dintre primii săi furnizori. Ea ar adera la blocul austro-german, pentru a beneficia de tariful preferenţial pe care i-l oferă Berlinul, înlăturând astfel criza agricolă de care suferă. „Trebue mai întâiu să trăim, ar putea spune oamenii de Stat români, rupând alianţa dintre Frana şi România. Ei au însă, în prea mare măsură simţul intereselor permanente ale Statului pe care-l reprezintă, pentru a pronunţa acest cuvânt. Poporul român este mândru de a-şi fi legat cauza sa de a._ ^oastră şi înţelege să ne* rămână credincios, deşi nu facem nimic pentru a-i încuraja fidelitatea. Numai după realizarea Anschluss-ului, guvernul nostru s’a gândit la cumpărarea unor materii prime, pe cari Ie produce, fără a le putea vinde. Trebue cel puţin să menajăm susceptibilitatea ţării a cărei răbdare o punem la încercare. PRESA FRANCEZA ŞI NOUL GUVERN ,,De îndată ce noul guvern s‘a constituit la Bucureşti, presa noastră s‘a grăbit să discrediteze acest guvern, inspirată de ziarele englezești ale lordului Rothermere, pe care prietenia sa pentru Ungaria îl face, în mod natural, ostil României“. D. Emile Búré, scrie mai departe : „Desigur, sarcina Regelui Carol nu e unșoară, într-o fără în plină criză economică, dar, trebuie să o recunoaştem că şi-o îndeplineşte cu toată conştiinţa. „Regele Carol ar fi vrut să constituie un cabinet de uniune naţională şi în acest scop chemase pe d. Titulescu. Partidele au creat însă obstacole voinţei Sale şi Suveranul s‘a adresat atunci d-lui Iorga, care i s‘a părut şi pe bună dreptate, cel mai calificat pentru a arbitra interesele statului deasupra certurilor de partid, pe cât de insuportabil, pe atât de neputincioase. PERSONALITATEA PRIMULUI MINISTRU ,.Primul ministru român este unul dintre oamenii cei mai reprezentativi ai ţării sale şi a ai donat în turul tou, colaboratori a căror ştiinţă şi bunăvoinţă, nimeni nu ar putea-o contesta. De altfel, în afară de partidul naţional-ţărănesc, care de abea a părăsit puterea, după ce nu a reuşit în nici una din Întreprinderile sale şi care, plecând se teme de dizolvarea Camerei în care are 80 la sută din locuri, toate celelalte partide au arătat încrederea, cel puţin provizorie noului guvern“. ATITUDINEA PARTIDULUI LIBERAL puTă mână scrisoarea d-nul Duca, şeful partidului liberal, care pune cop£l ştirilor eronate răspândite de presa franceză“. Ziarul citat reproduce apoi scrisoarea d-lui Duca, despre situaţia politică în România şi despre nedreptele aprecieri apărute întro parte din presa franceză. ŞTIRI FALSE Articolul continuă: „Avem astfel dovada că toate ştirile asupra României« cari au circulat printre noi până acum, erau false. Să ne temem că acestea să nu fie ultimele săgeţi înveninate pe cari, bazându-se pe ignoranţa şi tembelismul ministerului nostru de afaceri străine, partizanii revizuirii tratatelor se aruncă pentru a îndepărta Franţa de aliaţii săi din rasă- Europei. Spre ruşinea serviciilor noastre de propagandă, aproape întreaga presă a luat atitudine împotriva ministerului unei ţări amice, în care s-au întâlnit cei mai ardenţi dintre francofilii acelei ţări. D. Iorga, Intervenţionist convins, încă din 1911, a fost sărbătorit luna trecută la Sorbona. D-sa a creat la Fontenay aux Roses, Casa studenţilor români. D. Ghika, fost ministru al României la Paris, a fost adesea acuzat de compatrioţii săi de a fi mai multrancez decât român, iar profesorul Cantacuzino îşi petrece o bună parte din timp, la institutul Pasteur“. Patru, lari« M 7__1 a___a ’■ ■■ xoz ----- - Cum explică d. Boré atitudinea presei franceze ca de guvernul Iorga. — Sugestii ale lordului Rothermere.—Scrisoarea d-lul Duca — Explozie catastrofală intr’o fabrică din Magdeburg Magdeburg, 28 (Ullstein). I» fabrica de zaharină »Jahlberg et Comp.“ din Magdeburg, s’a produs azi pen prânz o puternică exploze, într’un atelier, în care lucrau numeroase lucrăriare. Atelerul a sărit în aer. Până la prânz, au fost scoase te sub dărîmături, grav rănite, șase lucrătoare, care au încetat din viață la spital. Până la numărul lucrătoarelor menite se ridica la la 4*l a Ce^r grav rănite -XGy- Manevrele aviaţiei franceze „ Paris, 28 (Ullstein). Mâine încep pe coasta mării Mediterane mari manevre ale aviaţiei franceze, la care participă peste 100 avioane din toate escadrilele franceze. Un avion care se îndrepta spre locul manevrei a aterizat forţat un drum spre Marsilia. Pitlrii iM II Aii unit Cuvântul Bisericii ortodoxe — Am reprodus intr'un număr, dela sfârşitul lunii Martie c. al ziarului nostru, un articol publicat de ziarul UNIREA din Blaj, organul mitropoliei unite din Ardeal, în care sub titlul „Dacă ne-am sfătui“... se propunea ca o seamă de fruntaşi ai ierarhiei şi ai ştiinţei bisericeşti române, atât unite cât şi neunite, ascultând glasul ce îndeamnă la iubire, să se apropie unii de alţii cu frăţească dragoste şi să caute calea împăciuirii dintre cele două biserici. Am înregistrat atunci cu multă bucurie această propunere înălţătoare, fiindcă vedeam că se face un început bun spre stârpirea confesionalismului din drumul desăvârşirii unităţii sufleteşti a neamului nostru şi ne-am exprimat dorinţa să auzim şi glasul bisericii ortodoxe. Publicăm mai jos părerea P. Sfinţitului Nicolae Ivan, episcopul ortodox al Clujului. „Unirea" din Blaj, organul oficial al mitropoliei unite din Ardeal, a publicat la 21 Martie ca un articol, în care face apel la toate cercurile autorizate ale celor două biserici româneşti şi în special la arhierei ca „dând la o parte balastul neîncrederii împrumutate şi ascultând glasul harului, ce îndeamnă la iubire, să se topească în acest glas şi şoapta ce se cere la lumină din adâncurile fiinţei noastre naţionale : „eu ţi’s frate, tu’mi eşti frate, în noi doi un suflet bate“. Articolul din chestiune face chiar o propunere concretă, ca „să se ţină un sobor al tuturor chiriarhilor ortodocşi şi uniţi la un loc, in vederea netezirii drumului spre unitatea religioasă, fără învinşi şi fără învingători, fără alt învingător decât Hristos şi învăţăturile sale“. De încheiere reclamă şi cuvântul prelaţilor ortodocşi „spre a deschide calea mântuirii naţionale“. Nu ştim dacă acest articol a fost sau nu inspirat de forurile conducătoare ale bisericii urnite, întrucât el s-a publicat însă în gazeta oficială a bisericii, presupunem că are asentimentul acestor organe de conducere ale bisericii unite. Fără a angaja totalitatea bisericii ortodoxe în această chestiune, ţinem să dăm şi noi un răspuns la acest apel, aşa cum credem că trebue soluţionată această problemă, just şi echitabil şi in conformitate cu pricipiile Evangheliei. l®saf intenţionat să treacă Postul mare şi praznicul învierii Domnului, ca să ni dăm prilej la răstălmăciri şi frământări inutile. Acum credem că este timpul oportun să ne spunem şi părerea. Lai O PRIVIRE IN TRECUT Problema reunirii celor două biserici nu este nouă. Dimpotrivă este foarte veche. In cursul celor peste două sute de ani, de când Habsburgii au rupt o parte din poporul nostru, s'au făcut repetite încercări serioase pentru reunire, dar toate au eşuat. Nu este aici locul să ispitim motivele, cari au zădărnicit-o. Incontestabil este însă că biserica noastră ortodoxă nu a pus nici o piedică nn calea realizării acestei reuniri, ci a căutat să o ajute. Dorinţa de reunire şi importantanţa naţională a ei s’a accentuat de sute şi mii de ori în adunări în congrese, la festivităţi, la banchete şi alte ocazii de manifestări convenţionale, dar realizările practice s au isbit de alte considerente nemărturisite și neaccentuate cu acele prilejuri. Continuare in pag. S. NICOLAE IVAN episcop de Cluj ■ta avioane româneşti participă la un concurs internaţional Marţi, la ora 4 şi 25 d. a. a plecat de pe aerodromul Pipera o escală de 3 avioane româneşti, care urmează să participe la concursul internaţional aerian organizat de Cehoslovacia la Pilsen. Concursul constă din probe de regularitate, acrobaţii izolate şi acrobaţii în formaţie. . Concurenţii vor trebui să parcurgă un triunghiu determinat în timp ■ de 4 m. şi 40 sec. Acel care se va apropia de acest timp va fi câştigător. Concurenţii noştri vor face recunoaşterea acestui triunghiu îndată ce vor sosi la Pilsen. Echipajele noastre sunt compuse astfel: căp. Romanescu—căp. Clopotaru, It. Gogu Ştefănescu— maestrul Stârcul şi stt. Abeles— căp. Preoţescu. De la Bucureşti escadrila va ateriza la Cluj pentru alimentare de unde azi dimineaţă va pleca la: Cosice, apoi Bratislava, Brin, Braga, Pilsen. In fiecare din aceste localităţi avioanele se vor alimenta cu cele necesare. „ Avioanele cu care echipa noastră participă la concurs sunt atât ca concepţie cât şi ca fabricaţie, româneşti, construite în capitală de uzinele „S. E. T.“ de sub conducerea d-lui ing. Zamfirescu. Ele reprezintă tipul avionului de perfecţionare. Pe aceste avioane şi-au trecut brevetul câteva duzini de piloţi. Fiecare din aceste avioane are câteva sute de ore de sbor. , In vederea acestui concurs li s’au făcut o revizie şi li s’au schimbat motoarele. Plecarea avioanelor de la Piperă a fost data de d. col. Beroniade. Au mai fost de faţă d-nii col. Telemac, maior Ştubei, inginerii Al. Bunescu cu d-na, Zamfirescu, Mih. Popescu directorul uzinelor Set. Bazilia, It. Pârvulescu şi Pahoni, d. P. Secăreanu, Bejarano, etc.» O SCENA DUIOASA Soţiile celor trei aviatori piloţi plecaţi la concurs să reprezinte şi să susţie prestigiul aviaţiei române, cunoscând greutăţile şi riscurile ce incumbă asemenea sarcină, urmăreau cu ochii plini de lacrimi, preparativele decolării aparatelor. Pe faţa lor era întipărită şi grija, dar în ochii lor umezi se putea vedea şi mândria că soţii lor au fost aleşi să reprezinte ţara şi aviaţia română la acest concurs. Q1 Echipa românească înainte de plecare. VI Moi DEM. SDINNIANI fost guvernator al Băncii Naţionale a României Curtea de apel, sec. IlI-a, ca instanţă de contencios administiv, şi în compunerea d-lor preşedinte Aurel Bogdan şi consilieri I. Botez, Const. Cătuneanu, Possa şi Al. Liciu, a început. Marţi dezbaterea procesului d-lui Dimitrie M. Burilianu. Reclamantul, precum se ştie, atacă în contencios înaltele decrete prin cari — asupra raportului fostului prim-ministru şi ministru ad interim la finanţe, d. G Mironescu — a fost desărcinat din funcţiunea de guvernator al Băncii Naţionale a României, numindu-se apoi, în locul d-sale, d. Constantin Angelescu. La apel, d-sa a răspuns asistat de d-nii avocaţi prof. univ. Anibal Theodorescu şi Is. N. Micescu , iar pârâţii au răspuns, precum urmează : Banca Naţională prin d. R. Georoceanu, d. Const. Angelescu prin d. N. Polizu Micşuneşti, ministerul finanţelor prin d-nii I. Gr. Perietzeanu şi Mihail Paleologu, iar preşidenţia consiliului de miniştri, prin d. Vasile Toncescu (se pare, astfel, că deşi angajaţi din capul locului, sub vechiul guvern, apărătorii actului de autoritate atacat în contencios au fost menţinuţi şi de noul guvern, fapt e că împuternicirile respective de reprezentare au fost semnate la 24 crt.). ; ■ DECLARAŢIILE D-LUI BURILLIANU înainte de a se da cuvântul reclamantului, s’a solicitat interogarea d-sale. La întrebările ce i se pun, d. Burillianu desluşeşte că n a făcut nici un act personal că — lucrând totdeauna potrivit legii de organizarea instituţiei — a executat tocmai dispoziţiimile consiliului de administraţie al băncii Tot astfel a procedat şi cu prilejul răspunsului dat telegramei din 8 Martie a guvernatorului Băncii Franţei, a, de acord cu condiţiunile corespunzătoare punctului de vedere al institutului român de emisiune, a refuzat însă să accepte condiţiuni propuse lăturalnic şi necunoscute în momentul acela nici chiar premierului. Se stăruie asupra acestui punct. D. Burilianu precizează că punctul nevralgic al discuțiilor era chestiunea prelungirii — răspicate sau deghizate — a mandatului expertului francez. D-sa următor hotărîrii consiliului Băncii s’a opus formal prelungirii obiectând că ar fi primejdios și grav vătămător operii de consolidarea finanţei naţionale, deoarece aceasta operă, cată a se face conform convenţiei cu împrumutătorii străini şi sub veghea „specialistului“ francez, numai pana in 1932, or o prelungire a acestui mandat ar însemna recunoaşterea nerealizarii planului de stabilizare şi discreditarea sforţărilor. — Aţi citit şi verificat textele transmise, împreună chiar cu d. Mironescu ? 1 D. Burillianu a răspuns că verificarea nu s’a putut urma ] decât asupra actelor din do- * sar. Or condiţiunea faimoasă — a acceptării prelungirii controlului — era cuprinsă în o scrisoare inexistentă în dosar, ignorată — în conţinutul ei chiar de d. prim ministru— Şi aparţinând unor personagii cu totul străine de Banca Naţională. — Aţi comunicat primului ministru telegrama dvs. — Nu-mi amintesc dacă i-am comunicat textul; dar i-am comunicat hotărîrea mea de a confirma din nou punctul de vedere al B.N.R. şi de a face reserve asupra scrisorii „încriminate“ pe care nimeni n’o cunoştea. Reprezentantul ministerului de finanţe socoteşte că, pentru buna de administrare a justiţiei în cauză, este indispensabil să se amâne judecata, spre a se putea cere de la Banca Franţei originalul acestei buclucaşe scrisori sau cel puţin o copie legalizată de pe ea. Reclamantul se opune. D-sa omectează că această scrisoare e complet străină de proces si deci neconcludentă în cauză, pentru ca dacă adaugă conditiuni "pui, peste cele admise de tirwf* a*fi?‘ i..R’ Pe cari te susţinea d. Burillianu, era firesc ca d-sa sa nu le accepte ; iar dacă conţinea aceleaşi condiţiuni, devine superfluă ; şi întrun caz şi Bunul“1, SCI'Ta!ca nu e a d-lui Burillianu, deci nu-i poate fi opozabila d-sale, ba mai mult, nu rezolva nimic în proces fiindca in momentul când s’a confecţionat actul de destituire, conţinutul, el nu era cunoscut nici d-lui Burillianu şi nici chiar Prunţul ministru de pe atunci Judecata după lungă deliberare a admis incidentul şi TM intonat desbaterile la 28 Vrai. Publicaţii necunoscute de prof. I. SIMIONESCU Prietenul meu are o casă frumoasă şi o bibliotecă minunată Cea dintâi vizită ce i-am făcut-o! mi-a procurat o deosebită plăcere a răscolit însă pentru o clipă in sufletul meu şi câţiva nori. De ţelul meu nu invidiez nici situaţia nici starea nimănui. Fiecare doarme cum îşi aşterne, iar norocul omului este adesea în legătură cu însuşirile Îmi fireşti, moştenire atavică. Deci la ce bun să-ţi tulburi liniştea râvnind starea altora ? Dar se vede că dracul nu e o iscoadă imaginară a poporului. Inourează cerul, când lumea ţi-e mai dragă. Nu mai doresc decât o casă, pridvorul celei de veci şi cărţi alese, universul întreg închis între patru păreţi. Prietenul le avea. Umbrele din sufletul meu n'au ţinut însă mult. Am dat din umeri şi s au împrăştiat. Fiecare cu norocul lui. Prietenul meu a avut noroc. Din părinţi cu avere, a stat lungă vreme in străinătate, dar a muncit, întors în ţară, tot prin muncă fi a, croit mai lesne decât alţii, într’o vreme când puţini imun-’ ceau, o situaţia care l’a dus la o bună stare materială. Are însuşiri ales o Dovadă între altele sunt şi cărţile ce ne înconjurau, în odaia largă, luminoasă, ca un foiu de altar în care îşi trecea o bună parte din vreme. Dar prietenul era din tagma acelor cărturari, încă numeroşi. Clţii au rămas în mai strânsă legătură cu cultura ţărilor pe unde au învăţat. E curioasă mentalitatea acestora. Ei pleacă dela ideia aproape fixă, că karai mi s’a săvârşit nimic care să fie demn să întovărăşească, în biblioteca sa, cărţile străine. Nici nu încearcă să cerceteze. îşi au librarii lor vechi din străinătate, cărora le-au rămas credincioşi. Paircă nici n.ar trăi în ţară, în această privinţă. Trebue să adaug, că prietenul meu nu se bate după cărţi literare. Drept împlinire a culturii sale de specialitate ,îi serveau scrierile geografice, de călătorii, memorii şi biografii. Le masa lui de lucru, proaspăt despachetate, stătea ultimul volum din neîntrecuta colecţie germană Orbis terrarum. Era descrierea Greciei, cu splendide, fotografii reproducând urmele trecutului şi frumuseţile naturii Prietenul meu deschide cartea ci sfinţenia celui care iubeşte tipăritura artistică. Lovind cu dosul mânii pagina pe care era figurat şiragul stâlpilor din Parteneri cu silueta a doi chiparoşi, începe se laude publicaţia, opindiuse mai îndelung asupra amănuntelor sculpturii simple şi impunătoare a fiecărui stâlp. Iartă-mă, îl întrerup. Cunoşti ultimele fascicole din Buletinul monumentelor istorice dela noi . Nu voi uita multă vreme schimbarea bruscă a expresiunii lui. Era un amestec de dispreţ şi milă, bineînțeles pentru mine. Ce are a face Orbis terrarium cu Buletinul pomenitit ? Ce legătură se poate face între stâlpii Partenonului cu acel „dela noi“. — De ce te miri așa ? îi spusei. Te atrag amănuntele. O floare nu e tot una de frumoasă fie ea creşte pe malul Mediteranei de pe stâncile Ceahlăului . E doar principal frumuseţea în sine. Capitelurile corintiene pe pe care mi le aiiniţi sunt de o minunăţie plastică. Deschide ultima lucrare a d-lui Inginer G. Balş, ori aceea mai de mult a d-lui ing. Ghika-Budeşti, în care sunt reproduse, cu tehnică desăvârşită minunatele rosacee ca dantele fine de la Mănăstirea Curtea de Arcuş ori în inleratura de piatră a faţadei Mănăstirii Dealului. Iţi stârnesc aceeaş Operele necunoscutului sculptor grec, capătă amploare prin aureola trecutului de toţi cântat. Chim volumul pe care mi-l arăţi capătă însemnătate deosebită prin faptul că pe copertă, între cei doi autori, e şi numele lui Hugo v. Hoffmannsthal, cunoscutul literat. Sculptura fină ce învăluie Trei Ierarhii din Iaşi, ori ochiurile de filigrame ţesute cu o imaginaţie artistică nebănuită, de la Cozia, nu şi-a găsit încă Ruskin-ul nostru, care să le puie în relief. Prietenul meu rămase mirat de cele ce-i spuneam. — De unde să ştiu că există asemenea lucrări la noi ? Acum nici vorbindu-se de ele. — Nu primeşti Buletinul Cărţii, pe care-1 scoate editura Cartea Romaneasca ? In fiecare număr^ aproape se anunţă Buletinul comisiunii monumentelor istorice cât şi acele publicafiuni, care e dreptul, care merită să stei© alăturea chiar de Orbis terrarum.—. Există vre-un Buletin al cărţii k noi ! întrebarea^ nu m’a uimit, după cum n’am rămas surprins nici de faptul că nu cunoştea elegantele ?i. importantele publiicaţiuni amintite. Nu este numai el de vină. înstrăinat sufleteşte prin educaţie^ şi şcoală, el are privirea ati n- Rfâ numai asupra celor tipărite in străinătate. In parte e scuzabil. Vina însă, poate mai mare, se găseşte în indiferentismul general asupra producţiunilor noastre culturale de orice soiu. Ziarele nu găsesc spaţiu pentru asemenea preocupări. Referate obiective nare cine să facă. Cartea, şi ales dacă nu e literară, se tipăreşte şi aşteaptă în depozite cumpărătorul care nu află de miică ori de ea. Chiar bibliofili, ca prietenul meu, nu se scoboară în vre-o librărie românească, spre a cerceta singur ce mai apare. Ii vine dea gata lista din străinătate şi curiozitatea este paralizată prin acea întrebare ce şi-o pune fiecare . Ce poţi afla mai de samă de la noi sau despre noi ? Prietenul meu îmi dădu în £akt© dreptate, mmunoscându - şi vină, de şi căuta partea lui de să o justifice. Să-ţi spun cum procedează, unul ca tine, dornic să aibă cărţi interesante şi frumoase. E ministru plenipotenţiar al unei ţări depărtate, a cărei evoluţie sănătoasă s’a înfăptuit repede, tocmai prin dragostea adâncă, a fiecărui cetăţean pentru tot ce se referă la soarta şi trecutul nealui- după amiază pe săptămână, fără greş, aproape la aceeaşi oră, o consacră vizitării e\ m®T1 edituri româneşti. E ca şi^când ar aisista regulat la o slujbă religioasă. Vine, cercetează cu amănuntul ce a apărut în ţara ori străinătate , rar iese din librărie fără o carte. Fii încredinţat, am încheiat^ că din biblioteca lui nu lipsesc lucrările referitoare la morgumentele noastre artiști.