Universul, octombrie 1932 (Anul 49, nr. 271-300)

1932-10-02 / nr. 271

c­i sux flBETOR: SA2ZAV­ILLAN 12 Pagini EXEMPLARUL In Țară: 3 Lei In Străinătate: 6 Lei 12 ^agîstf Nt*. 271 Duminică 2 Octombrie £9£2p CELE DEN­ORMA $TSRR DIN LUMEA ENTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONSCE REDACTIA Sl ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CEWT^aLA T­ILEFONîia B ZBARIRUI ar© raHMerii©: 3-137®, 3-1371, 3-1372, 3-1373, 3-1374, 3-3643. DIRECTOR­ STELIAN FOPESCU l. ­rdul realităţii despre mane­­„Le Temps“, act informat, Berlin“ vor da ale Reichswehr­­va alaca Ber­­va acoperi ca­­ani, manevrele fost suprimate raţiuni de eco­­, a fost reluată se străduesc st­­rălucire acestei militare. Gene­­tionii, colonelul statul-major el­eiul suedez von au fost invitaţi ralul von Ham­­mdantul-şef al i, ca să asiste la a, cinci mii de armă au defi­­rintului Kron, onprințesă şi Oscar, cel cu i de robinet de­­Action Fran-­ special al­­ Marseillais“ comunică ar­două chestiuni i zilei în Bava­­a monarhică şi­­ă a Germaniei, nişcătoare pen­ai Rupprecht la care poate va ortul popei Hin­­­lamaţiile supu­­veml acest rege ritrblistoach. „Asta lorinţa cea mai ei sferturi din re imediat boro­­jel, funcţionar smele Bavariei, crede că evenl­­iduce pe rege şi tsch ca s’ajute ă ca inevitabil, île, în Bavaria, I asigurare con­trari eventuale uce în Reich ?­bue de sigur să astea. Acum ca­­manifestaţie de peste 10.000 persoane aclama pe regele detronat... Să adău­­găm terminând că chestia co­ridorului Sileziei este desbătută tot atât de pasionant ca şi la Berlin, şi putem scrie că Bava­ria, totodată cerând libertatea să nu fie asociată la politica ţâcnită internă a Reichului, cu voinţă şi cu avânt urmea­ză şi va urma Berlinul în orice politică internaţională, oricât de aventuroasă ar fi, fără să se sperie cât de puţin de ca­tastrofele posibile“. Ziarul german „Koelni­­sch­e Zeitung“ scria zilele trecute: „A fost un timp splendid, splendid pentru tragerile de artilerie şi SPLENDID PEN­TRU AVIOANELE INTERZISE DE TRATAT. Populaţia venită era foarte numeroasă. Era ca înnainte de război, o sărbă­toare naţională. Mulţi îşi pu­sese decoraţiile de război. S-a stabilit că Reichswehrul nu poate să funcţioneze mai per­fect, şi asta este cel puţin un avantaj precis care nu­ a fost dtat de armata de meserie. Trebue să fi văzut făcând ma­nevre soldaţii noştri, ca să ştii de ce ar fi în stare, chiar în împrejurările cele mai grave. Toţi spectatorii s’au putut con­vinge că armata este astăzi gata să se lupte''. Şi ca încheere, efectivele franceze şi germane, după „Revue Hebdomadaire“. In Franţa: în ţară, 317.000 oameni, în colonii 205.000, jandarmerie 36.000, vamali 18.000, în total 576.000. In Germania: Reichswehr 100.000, schupo 150.000, va­mali 29.000, casei de otel 180.000, secţiuni hitleriene 400.000, In total 859.000. Şi nare dreptate Germa­nia să facă nazuri la Ge­neva pentru că naţiunile nu dezarmează şi pentru că nu i se dă voe să se înnarmeze şi ea niţel­e în dorinţa de a contribui la păstrarea păcii ? M. MORA Continuare în pag.2 Pa «ralul C. Coandă încetat din via- Coandă, fost ‘­­onsiliu, prese­­,lui, comandant nată, est una din fi­­ale comanda­­e de război, prin Iturei şi educă­ri cunoştinţele fie de artilerie, discret şi totuş l-au recoman­­entru numeroa­­iie şi importan­­tară, în cea d­-­­ ia consiliilor u- f­lăţi industriale, j ? societate de p­rin prestanţă, J '. alese, şi avea­­şire de a fi păs­­de egală stimă toate cercurile z, sociale, indi­­amentul mişcă­­;inuu l-a arătat ! mareşalului A­le preşedinte a ontul­­public cu ii atentat dela b­andă era un de apropiere şi lomente de di­n care a iubit-o in lumea politi­­trecut demn şi tot dispariţia a­­­npatice şi dis­­te din cele mai ai profunde. mda a fost se­al ministerului tular al depar­­eşedinte al con­­Di­mitrie S­curza , s’a comandat le Krupp din araiul I. Laho­­ns o campanie arul „Acţiunea“ lui Victor Io­­a acestei ca­să se facă mai de comparative dna şi tunurile care la uzinele ■ania aceasta a isunet. Genera­­motivele înalt şi militar, a­­ această cam­­, şi el era con­­franceze de 75 ente, pe când np Krupp nu­turor cerinţelor, nii drumurilor , că din cauza iei cu Germa­­ngaria, n’a pu­­ă comanda tu­­aveam nevoe la ar, totuşi cum­­a avut un suc­­modificat tipul Krupp, după propunerile făcu­se de o comisiune militară teh­nică română, adaptându-l con­­diţiunilor de transport din Ro­mânia. După încetarea războiului balcanic, (1912—1913) în vara anului 1913 au fost convocaţi delegaţii statelor din Balcani— afară de delegaţii Turciei — în Bucureşti, în vederea negocieri­lor pentru pace. Conferinţa a fost prezidată de Titu Maiore­­scu, primul ministru al Româ­niei. Generalul Coandă a fost membru al delegaţiei române, în calitate de expert militar. El a adus apreciate servicii confe­­­­rinţei, în lucrările comisiunei însărcinată cu delimitarea no­ilor frontiere şi în redactarea articolelor de ordin politico­­militar. I Izbucnind războiul european, regele Carol I, care aprecia nu numai însuşirile militare, dar şi cele diplomatice ale fostului său aghiotant, a însărcinat pe generalul Coandă cu o misiune importantă şi delicată în Rusia, ca ataşat militar extraordinar­­ pe lângă marele cartier gene­ral imperial rus. Nu se putea o alegere mai ni­merită ca aceasta. Generalul Coandă a reuşit, de la început, să câştige simpatia şi încrede­rea Ţarului Nicolae II, a perso­nagiilor influente de la curtea imperială, a oamenilor politici şi a generalilor de la marele car­tier general rus. El a făcut numeroase de­mersuri pentru uşurarea tran­sporturilor de muniţiuni din portul Arhangelesk în România, deoarece guvernul rus ne făcea dificultăţi, întârziind aceste transporturi sub diferite pre- Foto Julietta GENERALUL C. COANDA" Preţ­en­ im 1 N. Mm Paris, 29. — Agenţia „Sud- Est“ comunică : Deşi d. Titulescu s-a abţinut complet de la orice declaraţii către presa engleză, anunţând că va expune ulterior presei din Londra motivele demisiei sale, ziarele engleze sosite azi la Pa­ris, sunt pline totuş de comen­tarii asupra demisiei. Astfel Times din 28 Sept., sub titlul DEMISIA TITULESCU, scrie : „O telegramă anunţând demi­­siunea din postul de ministru la Curtea regală engleză şi de de­legat permanent la Liga Naţiu­nilor, a fost primită ori seară de guvernul român. „De câteva zile, presa română semnalează o divergenţă de o­­pinii între d. Titulescu şi guver­nul său în chestia pactului de neagresiune, româno-sovietic. Se scria că d. Titulescu era contra pactului, dat fiind că nu satisfăcea interesele româneşti­­ şi consideră pactul Kellogg-Bri­­, and o garanţie suficientă pentru­­ menţinerea păcii între cele două ţări. Guvernul român a decis însă să întreprindă o acţiune împotri­va avizului dat de d. Titulescu. De aci demisia acestuia. Rela­­ţiunile cu Sovietele sunt de o mare importanţă pentru România, dat fiind că Sovietele au refuzat să recunoască unirea Basarabiei la România. In orice caz România n’ar pu­tea iscăli un pact, afară da ca­zul când chestia Basarabiei va fi definitiv aranjată”. Ziarele „Morning Post“ şi „Daily Mail“ anunţând demi­sia d-lui Titulescu, adaugă că presa română a lăsat de câteva zile să se întrevadă divergenţe de păreri între guvernul român şi ministrul său la Londra. „Evening News” scrie: Demi­sia d-lui Titulescu din postul de ministru al României la Londra a produs o profundă impresie. Di­­vergenţele de păreri cu privire la pactul dle neagresiune româ­no-sovietic sunt cauzele demi­siei sale. Se ştie că ambasadorul României la Londra era totdeau­na consultat în chestiile de poli­tică externă. Dar aflând în ultimul timp că guvernul său a întreprins o acţi­une de care el nu avea cunoş­tinţă şi la care se opunea cu e­­nergie, şi-a înaintat imediat de­misia. „Evening Standard“ sub ti­tlul : VIITORUL D-LUI TI­TULESCU, scrie : „Strălucitul, înţeleptul şi neînfricoşatul ambasa­dor al României la Londra­­ şi-a dat demisia. Noi prezicem ---- scrie ziarul ---- că d. Titulescu nu va rămâne multă vre­me inactiv. D-sa este che­mat să joace roluri şi mai importante în viaţa publi­că a ţării sale. Şi dacă po­litica externă a ţării sale nu este aceea care după părerea lui, trebue urma­tă, nu ne îndoim că o va aşeza pe calea cea bună”. (AG. SUD-EST) Prelungirea împrumuturilor contractate in străinătate — împrumutul de 250 milioane franci francezi a fost prelungit pe 3 luni — trui au făcut să se lanseze ori, din nou, ştirea că guvernul ar fi realizat un nou împrumut în străinătate şi anume de la Ban­ca Naţională la Banca Franţei. In relitate este vorba de pre­lungirea vechiului împrumut de 250 milioane franci francezi în­cheiat în Decembrie trecut, de Banca Naţională la Banca Franţei. Acest împrumut a fost înche­iat " m" devize, pe termen de nouă luni şi garantat cu gaj de efecte in monedă străină. * La 26 ale acestei luni, ex­pirând termenul fixat, in urma tratativelor urmate în­tre institutul nostru de emi­siune şi Banca Franţei, s’a ajuns la acordul ca să fie pre-prumut cu încă trei luni, a­­dică până la 26 Decembrie al acestui an. * Prezenţa d-lui Charles Rist în Elveţia este în legă­tură — precum arătam săp­tămâna trecută, — cu o eşa­lonare mai largă a ratelor împrumuturilor încheiate de statul nostru, „­aifel ca să se poată face asupra anui­tăţii ce se plăteşte străină­tăţii de aproape şase mili­arde lei, o economie de un miliard şi jumătate lei. Înfăptuirea acestui dezi­derat ar fi de o mare în­semnătate pentru bugetul statului nostru, care ar fi degrevat­­b suma cu care s ar reduce anuităţile. Suspeiadarea proceselor de conver­siune Ministerul justiţiei a trans­mis joi tuturor instanţelor judecătoreşti din ţară urmă­toarea circulară telegrafică : „întrucât pe biroul Cor­purilor legiuitoare s’a de­pus proectul pentru modi­ficarea legii asanării dato­riilor agricole, rog amânaţi din oficiu, pentru un ter­men de minimum 30 de zile, judecarea tuturor afaceri­lor de această categorie”. ----------Jos---------­ Escrocherii cu vânătoare de antilope şi iei Paris, 29. (Ullstein). — Poliţia a descoperit azi o escrocherie originală, organizată de doi inşi, Rosse şi Sizalo. Aceştia deschiseseră un biurou pentru organizarea de vânători de lei şi antilope în Africa şi reuşiseră să stoarcă de la mai mulţi oameni bogaţi a conturi, ce au atins frumoasa sumă de un 1 milion franci. Ei au mai avut grijă să facă şi datorii de câte­va sute mii franci. Rose a fugit cu o dansatoare în Elveţia, iar Sizalo a fost a­­restat.-------exp------­ Maxime și cugetări Nimic nu e mai rar decât o­­mul cu adevărat bun. Acei cari se cred buni nu sunt adesea decât binevoitori sau slabi. (La Rochefoucauld) Prelungirea termenului pentru cre­ditul de 50 milioane franci elveţieni La ministerul de finanţe s-au făcut joi formalităţile necesare pentru prelungirea termenului creditului acor­dat de „Union des banques suisses“ în valoare de 50 mi­lioane franci elveţieni, a că­rui scadenţă este 1 octom­brie, pentru o durată de în­că trei luni. In acest timp, guvernul in­tenţionează să ducă tratati­ve pentru majorarea vechiu­lui credit cu incă 50 milioa­ne de franci elveţieni. Prelungirea vechiului cre­dit se face tot pe baza poli­ţelor semnate de Casa au­tonomă a pădurilor statului. Documentele necesare au plecat ori cu avionul, la Zu­rich, urmând să fie semnate de d. prof. Drăcea, directorul general al C. A. P. S., care se află în Elveţia, şi de re­prezentanţii consorţiului de bancheri elveţieni. Un obuz tras din Bulgaria cade deasupra comunei Malu (Vlaşca) Giurgiu, 29 Sept. Astă noapte, prefectura jude­ţului a fost înştiinţată telefonic, că pe la ora 9 juni, un obuz de artilerie tras din Bulgaria a că­zut pe teritoriul com. Malu- Vlaşc­a, explodând deasupra mo­rii d-lui Jean Itead­, din margi­nea acelei comune, care este si­tuată pe malul Dunării, în faţa comunelor Pirgos şi Mecica din Bulgaria. Zgomotul exploziei obuzului, care s’a sfărâmat în numeroase schije, a produs o mare panică printre locuitori, cari treziţi din somn au alergat la primărie unde s’au interesat de ce se în­tâmplase. O schije în mărime de 400 grame a căzut în curtea locui­torului Stancu Bădilă, care a adus-o la primărie. In cursul nopţii, primarul, no­tarul şi şeful postului de jan­darmi au trecut în balta comu­nii unde au cercetat pe grăni­ceri şi ciobanii de la stânele de pe marginea Dunării, cari au confirmat că au văzut că proec­tilul a fost tras din Bulgaria. Dacă obuzul ar fi căzut în timpul zilei, schijele cari au lo­vit moara, ar fi rănit numeroşi locuitori ce se găseau la moară. D. Al. Cartojan, prefectul ju­deţului, însoţit de d-nii I. Do­­brescu, prim procuror şi căp. Ciulei, comandantul legiunii de jandarmi, au plecat azi diminea­ţă în comuna Malu, pentru fa­cerea cuvenitelor cercetări. Cazul a fost adus telegrafic la cunoştinţa ministerului de inter­ne şi siguranţei generale. In urma cercetărilor făcu­te de autorităţile noastre, o­­buzul tras este un proectil de 75 mm., după bucăţile de schije găsite de locuitori. S-a mai stabilit că în a­­propiere de satul Pirgos (Bul­garia) autorităţile militare bulgare au un poligon de tra­gere pentru trupele din ar­tilerie. Deci, rămâne stabilit că obuzul a fost tras din Bul­garia. Catastrofă de tren in Algeria Un tren militar, care trans­porta trupe din regiunea străină spre a înăbuşi o răscoală a in­digenilor, a deraiat la o curbă,­­ de 20 metri. Numeroşi militari prăbuşindu-se într-o prăpastie , au fost om­orîţi şi răniţi. CONFERINŢA UNIFICĂRII DREPTULUI PENAL Basel, 29 (Rador). — Biroul internaţional pentru unifica­rea dreptului penal, reorgani­zat ca organ consultativ al So­cietăţii Naţiunilor, a ţinut o întrunire la Basel, sub preşe­dinţia d-lui Kohlrauch, recto­rul Universităţii din Berlin. La şedinţă au participat de­legaţii a 18 state, precum şi reprezentanţi ai asociaţiei pe­nale. D. profesor Vespasian Pella a fost ales în unanimitate se­cretar general al biuroului. In urma invitaţiei guvernu­lui spaniol, viitoarea conferin­ţă pentru unificarea dreptului penal se va ţine la Madrid în Octombrie 1933. La viitoarea conferinţă se vor discuta ches­tiunile terorismului, extrădării, portului ilicit de arme şi delic­tele internaţionale. ­x#x- FILME Sat modest, un mic arhipe­lag de căsuţe risipite pe dea­luri pietroase. Călătorul se dă jos din că­ruţa care i-­a sb­ârţâit timp de două ceasuri pe drum de la staţia cea mai apropiată, intră in primăria scundă, cu pereţii de paiantă plină de crăpături, cu perdele de păianjeni la col­ţurile uşii şi ferestrelor, şi pune pe masa autorităţii o petiţie timbrată. — Ce doriţi dvs.? — Un certificat necesar în­­t’un proces. V’aş ruga să mi-l liberaţi cât mai repede, ca s’a­­puc trenul, fiindcă altfel ar trebui să dorm aici. — N’o să putem. — De ce ? Chestiunea e sim­plă, registrul îl aveţi în faţă. — Da, dar dactilografa nu vine la ora asta. — Dactilografa !? — Da. Omul dădu o roată cu ochii împrejur, prinse toată sărăcia Întinsă până departe, și între­bă umil: — Cât e plătită ? — Trei mii de lei pe lună. Se aşeză pa banca şchioapă de lângă uşe, hotărât s’aştepte, oftă resemnat şi îndrăsnit­­să mai întrebe ceva : — Aş rămâne şi la noapte dacă o fi nevoe, dar nu văd un felinar în tot satul, nici măcar o lampă cu pătpoi în faţa pri­măriei. —„Ei te pomeneşte-c’a­­lunec în vr’un şanţi”şi m’aleg cu picioarele luptei O privire de ilustrare subli­mă răspunseoiscrobit: — Ușor de cerut, domnule, dar ce să facem dacă n’avem fonduri!... Don José Londra, Septembrie D. Macdonald este nespus de stingherit de disidenţa princi­palilor miniştri liberali. Demi­sia lor reprezintă un pericol pentru existenţa guvernului naţional în Marea Britanie. Pentru d. Macdonald, pericolul personal e şi mai mare încă. Nu s’a uitat că aşa zisul gu­vern naţional a fost constituit , aproape un an de atunci, spre a face faţă crizei financiare, pricinuita de politica nebună­ a ministerului socialist prege- i dent. D. Macdonald, care pre­zidase la această sarabandă de cheltueli nebune, şi d. Snowden, ministrul său de finanţe, care avusese curajul să recunoască pericolul, au făcut parte din noul guvern de uniune naţio­nală al tuturor partidelor, al­cătuit cu ajutorul înţeleptelor sfaturi, primite din partea su­veranului. Dar alegerile în parl­iament, cari s’au făcut imediat după aceea, avură ca rezultat de a da partidului conservator o majoritate în adevăr sdrobi­­toare în Camera comunelor, în vreme ce socialiştii pierdeau 9 zecimi din numărul lor, iar li­beralii erau aproape înfrânţi. D. Macdonald a rămas deci ca suspendat în aer, căci chiar din cei câţiva socialişti aleşi n’a ştiut să desprindă un număr suficient ca să formeze un grup de sprijin personal. D. Bald­win, şeful partidului conserva­tor, detestă să ia o răspundere când poate să se descarce pe altul, şi se acomoda foarte bine cu un guvern zis naţional în care fostul socialist Macdonald, în calitatea sa de prim-minis­­tru, juca rolul unui paravan, şi miniştrii liberali, prin pre­zenţa lor, paralizau opoziţia cercurilor radicale, foarte in­fluente în această ţară. De alt­fel, o parte a acestor miniştri, aşa zişi liberali, nu erau în re­alitate decât conservatori ca­muflaţi, ca bunăoară sir John Simon, secretarul de stat pen­tru afacerile străine. Alţii, ca d. Runciman, ministrul comer­ţului, deşi liberali prin tradi­­ţie,erau gata să subordoneze politica amănuntelor tehnice ale lucrărilor lor. Guvernul na­ţional îşi avea raţiunea de a fi, în existenţa crizei, care ame­ninţa statul până la temeliile spre. S’a jucat destulă vreme pe această notă. Dar tot uzân­d-o şi abuzând de ea, s’a plic­tisit opinia publică, şi mai ales fiindcă, în ciuda lucrurilor, to­tul merge mai bine şi nici de­cim mai rău. Din acest fapt, fiecare succes al guvernului na­ţional constituia pentru el un pericol nou, deoarece consolida situaţia şi ne apropia de pros-­i veritate. Succesul neauzit, mai ales al conversiunii împrumu­turilor de război, a redat încre­derea naţiei. Spre a explica ne- I cesita­tea continuării prezenta- I lui regim al unui guvern de­­ coaliţie, a fost deci nevoe să se recurgă la argumentele ma­rilor probleme imperiale şi in­ternaţionale, ce rămân încă de rezolvat. Dar acest argument nu mai prinde. PARTIDUL LIBERAL ISI REIA INDEPENDENŢA Partidul liberal doreşte să-şi reia în ţară independenţa. IU ultimele alegeri a fost aproape sdrobit, şi prezenţa unor mem­bri în guvern îi face poziţia imposibilă în calitate de par­tid al opoziţiei. Totuş, imensa majoritate conservatoare, în Camera comunelor, a făcut să învingă regimul protecţiei va­male, sistem funciar opus vede­rilor politice ale liberalilor, care totdeauna sunt marii a­­părători ai liberului schimb. Chiar şi socialiştii fiind favo­rabili protecţiei, liberalii ar a­­vea posibilitatea de a recuceri o parte a alegătorilor în cazul că ar putea practica liber cri­tica politicii oficiale. Iată ade­văratul motiv al presiunii exer­citată asupra miniştrilor libe­rali, ca să-i silească să demisi­oneze şi să-şi reia libertatea in parlament. Această presiune e atât de mare, încât o rezisten­ţă din partea miniştrilor vizaţi de ea nu putea dura la infinit şi demisia lor, deşi fireşte, poate fi amânată de mai multe ori, trebue să se întâmple în cele din urmă. POZIŢIA D.-LUI MACDONALD D. Macdonald, după cum am spus, nu a adus la formarea guvernului naţional aportul u­­nui grup socialist de partizani. Exceptând câţiva rari credin­cioşi, d-sa a sosit în lagărul partidelor burgheze cu o suită mică. Dar am spus motivele pentru care d. Baldwin s’a îm­păcat uşor şi chiar cu plăcere cu un renegat al socialismului , în fruntea guvernului. Dealtfel, d. Macdonald, fără nici o în­doială, a fost de o mare utili­tate ca să combată partidul o­ficial socialist în ultimele ale­geri. Totuşi trebue ţinut seama de opinia publică, ea care nu prea se acomodează cu camu­flajele atât de agreate de po­€cmiimia de in pag.2-a Scrisori diss Losadra Demisia ministrilor liberali de Aisgttr L­UMINA de I. SIMIONESCU, prof. univ. Lumină, cât mai multă lu­mină ! Nu mă refer la ultimele vor­be ale lui Goethe, ci la strigă­tul de alarmă scos de acei care aucol un pericol pentru neam, bezna lăsată asupra satelor noastre. Din nefericire mulţi strigă, mai ales în preajma alegerilor, că e neapărată nevoie de a răspândi lumina la sate. Chiar actualul ministru, stimatul meu coleg d. D. Gusti, la congresul invăţătorilor din Chişinău, a e­­videnţiat prea marele număr de analfabeţi, caracteristic ţării. Mulţi strigă, chemaţi şi ne­chemaţi. Cu cât îşi umfla aceş­tia din urmă obrajii mai cu m­ifos, cu atât îşi închipuie că j fac parte din tagma celor care I stăpânesc cultura.­­ Când ajung însă în stare să i ajute şcoala şi să întărească j cultura, le uită, contribuind , dimpotrivă, prin deslănţuirea j ambiţiunilor mărunte politice,­­ individuale sau de partid, la­­ dărâmarea lor, sau, mai rău,­­ la înjosirea fie a instituţiunilor, fie a celor cari le servesc. Nici­­ o grijă pentru şcoală , uitată este cultura. Lumina e lăsată în seama soartei. La toate acestea mă gân­deam, găsindu-mă în faţa şcoalei , dintr’un sat de munte din judeţul M., aflată din in­­­­tâmplare, căci ii lipsea chiar semnul exterior după care dru­meţul ar putea-o recunoaşte. Nu exista nici măcar clopoţe­lul cântat în cele dintâi pagini, din partea a doua a abeceda­rului. Localul era dăruit; avea as­pect trist. Acoperişul cerdacu­lui aplecat într’o parte, îi dă­dea un aer de dureroasă resig­nare. Par­că glăsuia: Nu-s de vină eu, că adăpos­tesc o şcoală. Nu pot să mă împotrivesc soartei. Trebue. Portița lipsea; împrejmuirea era dărâmată într’o parte; curtea numai holeră, pălămidă şi troscot; porcii din toloaca vecină, nesupăraţi veneau să râme până sub păreţii clădi­rii. Latrina, o baracă de scân­duri aplecată într’o rână, la cel dintâi vânt mai puternic ar putea să cadă peste impru­dentul copil, care ar fi încer­cat să o folosească. Noroc de toloaca de alăturea. Şcoala părea o casă pustie, cu geamurile sparte. Pustie pe ■dinafară, era ca pustie şi pe dinlăuntru, măcar că în câte­va zile trebuie să găzduiască pe elevi. Uşa de la intrare fiind des­chisă, putea intra ori­cine ar fi avut nevoie de odihnă pes­te noapte. In clasele relativ spaţioase, praful se aşternuse şi pe păreţi. Câte­va bănci şi o tablă spu­neau menirea locaşului. Nici o icoană pe păreţi, nici un ta­blou, nimic. Pătrund în cance­laria tot deschisă . Câte­va du­lapuri cu un morman de arhi­ve deasupra. Şcoala găzduia şi ceva din zestrea primăriei, ne­­incăpătoare într’o scundă casă ţărănească, închiriată. Hărţi rupte, făcute sul, se aflau în­­tr’un colţ. Există şi o bibliotecă, într’un dulap de stejar, donat de o in­stituţie culturală din capitala judeţului. Dumnezeule sfinte ! Câtă batjocură pentru cultură şi carte. Dulapul prăfuit, cu geamurile mate de murdare ce erau,­ nu avea cheie. Cărţile tri­mese de Cassa şcoalelor, în de­­sordine înghemuite una ’n alta, erau netăiate. Chiar numărul din Biblioteca pentru toţi, cu Amintirile lui Creangă nu fă­cea excepţie, învăţătorul aflând de musa­firul nepoftit şi nedorit veni şi el. Cam ruşinat de cele consta­tate, încercă o justificare. Pe jumătate l-am crezut, căci tre­când pe la locuinţa lui, am vă­zut că e gospodar bun, îşi ri­dicase casă încăpătoare lângă vechea căsuţă de bârne. Justificarea era aceia pe care o aud de câte­ ori vizitez vre­o şcoală de sat. Pretutindeni mi se vorbeşte despre lipsa de in­teres, dacă nu batjocura tutu­ror factorilor de care atârnă bunul mers al şcoalei, de la primar până la parefect, de la agentul electoral din sat până la candidatul ales. Degeaba jalbe, adrese, rugăminţi. Nimeni n’ascultă pe învăţători şi el îşi îndeplineşte datoria cum poa­te. Revizorul se schimbă după regim. Nu are vreme să se in­tereseze de şcoală. Inspectorii ? învăţătorul n’a văzut în ochi nici unul, de câţi­va ani, deşi satul e numai la 14 km. de­parte de capitala judeţului. Şi apoi poate inspectorul să în­drepte ceva ? Cine-l ascultă ? Dacă insistă, dacă ţine să reac­ţioneze contra lipsei de grijă pentru şcoală din partea pri­marului, a prefectului, a de­putaţilor, vai şi amar de zilele lui. La minister nu găseşte sprijin. Ministrul cel mult of­tează de desnădejde, când e mai simţitor, dar nici el nu poate nimic. Ii este paralizată voinţa, ac­ţiunea, de politicianismul, stă­pân pe ţară, asemenea mon­strului marin cu braţe vânj­oa­se şi mii de ventuze, care strânge până ce o omoară vic­tima ieşită în cale. Inspectorii, revizorii sunt ju­cării în mână celui mai anal­fabet şef de organizaţie. Contrausa:?© lapv­.

Next