Universul, octombrie 1932 (Anul 49, nr. 271-300)
1932-10-02 / nr. 271
ci sux flBETOR: SA2ZAVILLAN 12 Pagini EXEMPLARUL In Țară: 3 Lei In Străinătate: 6 Lei 12 ^agîstf Nt*. 271 Duminică 2 Octombrie £9£2p CELE DENORMA $TSRR DIN LUMEA ENTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONSCE REDACTIA Sl ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CEWT^aLA TILEFONîia B ZBARIRUI ar© raHMerii©: 3-137®, 3-1371, 3-1372, 3-1373, 3-1374, 3-3643. DIRECTOR STELIAN FOPESCU l. rdul realităţii despre mane„Le Temps“, act informat, Berlin“ vor da ale Reichswehrva alaca Berva acoperi caani, manevrele fost suprimate raţiuni de eco, a fost reluată se străduesc strălucire acestei militare. Genetionii, colonelul statul-major eleiul suedez von au fost invitaţi ralul von Hammdantul-şef al i, ca să asiste la a, cinci mii de armă au defirintului Kron, onprințesă şi Oscar, cel cu i de robinet deAction Fran- special al Marseillais“ comunică ardouă chestiuni i zilei în Bavaa monarhică şiă a Germaniei, nişcătoare penai Rupprecht la care poate va ortul popei Hinlamaţiile supuveml acest rege ritrblistoach. „Asta lorinţa cea mai ei sferturi din re imediat borojel, funcţionar smele Bavariei, crede că evenliduce pe rege şi tsch ca s’ajute ă ca inevitabil, île, în Bavaria, I asigurare contrari eventuale uce în Reich ?bue de sigur să astea. Acum camanifestaţie de peste 10.000 persoane aclama pe regele detronat... Să adăugăm terminând că chestia coridorului Sileziei este desbătută tot atât de pasionant ca şi la Berlin, şi putem scrie că Bavaria, totodată cerând libertatea să nu fie asociată la politica ţâcnită internă a Reichului, cu voinţă şi cu avânt urmează şi va urma Berlinul în orice politică internaţională, oricât de aventuroasă ar fi, fără să se sperie cât de puţin de catastrofele posibile“. Ziarul german „Koelnische Zeitung“ scria zilele trecute: „A fost un timp splendid, splendid pentru tragerile de artilerie şi SPLENDID PENTRU AVIOANELE INTERZISE DE TRATAT. Populaţia venită era foarte numeroasă. Era ca înnainte de război, o sărbătoare naţională. Mulţi îşi pusese decoraţiile de război. S-a stabilit că Reichswehrul nu poate să funcţioneze mai perfect, şi asta este cel puţin un avantaj precis care nu a fost dtat de armata de meserie. Trebue să fi văzut făcând manevre soldaţii noştri, ca să ştii de ce ar fi în stare, chiar în împrejurările cele mai grave. Toţi spectatorii s’au putut convinge că armata este astăzi gata să se lupte''. Şi ca încheere, efectivele franceze şi germane, după „Revue Hebdomadaire“. In Franţa: în ţară, 317.000 oameni, în colonii 205.000, jandarmerie 36.000, vamali 18.000, în total 576.000. In Germania: Reichswehr 100.000, schupo 150.000, vamali 29.000, casei de otel 180.000, secţiuni hitleriene 400.000, In total 859.000. Şi nare dreptate Germania să facă nazuri la Geneva pentru că naţiunile nu dezarmează şi pentru că nu i se dă voe să se înnarmeze şi ea niţele în dorinţa de a contribui la păstrarea păcii ? M. MORA Continuare în pag.2 Pa «ralul C. Coandă încetat din via- Coandă, fost ‘onsiliu, prese,lui, comandant nată, est una din fiale comandae de război, prin Iturei şi educări cunoştinţele fie de artilerie, discret şi totuş l-au recomanentru numeroaiie şi importantară, în cea d- ia consiliilor u- flăţi industriale, j ? societate de prin prestanţă, J '. alese, şi aveaşire de a fi păsde egală stimă toate cercurile z, sociale, indiamentul mişcă;inuu l-a arătat ! mareşalului Ale preşedinte a ontulpublic cu ii atentat dela bandă era un de apropiere şi lomente de din care a iubit-o in lumea polititrecut demn şi tot dispariţia anpatice şi diste din cele mai ai profunde. mda a fost seal ministerului tular al depareşedinte al conDimitrie Scurza , s’a comandat le Krupp din araiul I. Lahons o campanie arul „Acţiunea“ lui Victor Ioa acestei casă se facă mai de comparative dna şi tunurile care la uzinele ■ania aceasta a isunet. Generamotivele înalt şi militar, a această cam, şi el era confranceze de 75 ente, pe când np Krupp nuturor cerinţelor, nii drumurilor , că din cauza iei cu Germangaria, n’a puă comanda tuaveam nevoe la ar, totuşi cuma avut un sucmodificat tipul Krupp, după propunerile făcuse de o comisiune militară tehnică română, adaptându-l condiţiunilor de transport din România. După încetarea războiului balcanic, (1912—1913) în vara anului 1913 au fost convocaţi delegaţii statelor din Balcani— afară de delegaţii Turciei — în Bucureşti, în vederea negocierilor pentru pace. Conferinţa a fost prezidată de Titu Maiorescu, primul ministru al României. Generalul Coandă a fost membru al delegaţiei române, în calitate de expert militar. El a adus apreciate servicii conferinţei, în lucrările comisiunei însărcinată cu delimitarea noilor frontiere şi în redactarea articolelor de ordin politicomilitar. I Izbucnind războiul european, regele Carol I, care aprecia nu numai însuşirile militare, dar şi cele diplomatice ale fostului său aghiotant, a însărcinat pe generalul Coandă cu o misiune importantă şi delicată în Rusia, ca ataşat militar extraordinar pe lângă marele cartier general imperial rus. Nu se putea o alegere mai nimerită ca aceasta. Generalul Coandă a reuşit, de la început, să câştige simpatia şi încrederea Ţarului Nicolae II, a personagiilor influente de la curtea imperială, a oamenilor politici şi a generalilor de la marele cartier general rus. El a făcut numeroase demersuri pentru uşurarea transporturilor de muniţiuni din portul Arhangelesk în România, deoarece guvernul rus ne făcea dificultăţi, întârziind aceste transporturi sub diferite pre- Foto Julietta GENERALUL C. COANDA" Preţen im 1 N. Mm Paris, 29. — Agenţia „Sud- Est“ comunică : Deşi d. Titulescu s-a abţinut complet de la orice declaraţii către presa engleză, anunţând că va expune ulterior presei din Londra motivele demisiei sale, ziarele engleze sosite azi la Paris, sunt pline totuş de comentarii asupra demisiei. Astfel Times din 28 Sept., sub titlul DEMISIA TITULESCU, scrie : „O telegramă anunţând demisiunea din postul de ministru la Curtea regală engleză şi de delegat permanent la Liga Naţiunilor, a fost primită ori seară de guvernul român. „De câteva zile, presa română semnalează o divergenţă de opinii între d. Titulescu şi guvernul său în chestia pactului de neagresiune, româno-sovietic. Se scria că d. Titulescu era contra pactului, dat fiind că nu satisfăcea interesele româneşti şi consideră pactul Kellogg-Bri, and o garanţie suficientă pentru menţinerea păcii între cele două ţări. Guvernul român a decis însă să întreprindă o acţiune împotriva avizului dat de d. Titulescu. De aci demisia acestuia. Relaţiunile cu Sovietele sunt de o mare importanţă pentru România, dat fiind că Sovietele au refuzat să recunoască unirea Basarabiei la România. In orice caz România n’ar putea iscăli un pact, afară da cazul când chestia Basarabiei va fi definitiv aranjată”. Ziarele „Morning Post“ şi „Daily Mail“ anunţând demisia d-lui Titulescu, adaugă că presa română a lăsat de câteva zile să se întrevadă divergenţe de păreri între guvernul român şi ministrul său la Londra. „Evening News” scrie: Demisia d-lui Titulescu din postul de ministru al României la Londra a produs o profundă impresie. Divergenţele de păreri cu privire la pactul dle neagresiune româno-sovietic sunt cauzele demisiei sale. Se ştie că ambasadorul României la Londra era totdeauna consultat în chestiile de politică externă. Dar aflând în ultimul timp că guvernul său a întreprins o acţiune de care el nu avea cunoştinţă şi la care se opunea cu energie, şi-a înaintat imediat demisia. „Evening Standard“ sub titlul : VIITORUL D-LUI TITULESCU, scrie : „Strălucitul, înţeleptul şi neînfricoşatul ambasador al României la Londra şi-a dat demisia. Noi prezicem ---- scrie ziarul ---- că d. Titulescu nu va rămâne multă vreme inactiv. D-sa este chemat să joace roluri şi mai importante în viaţa publică a ţării sale. Şi dacă politica externă a ţării sale nu este aceea care după părerea lui, trebue urmată, nu ne îndoim că o va aşeza pe calea cea bună”. (AG. SUD-EST) Prelungirea împrumuturilor contractate in străinătate — împrumutul de 250 milioane franci francezi a fost prelungit pe 3 luni — trui au făcut să se lanseze ori, din nou, ştirea că guvernul ar fi realizat un nou împrumut în străinătate şi anume de la Banca Naţională la Banca Franţei. In relitate este vorba de prelungirea vechiului împrumut de 250 milioane franci francezi încheiat în Decembrie trecut, de Banca Naţională la Banca Franţei. Acest împrumut a fost încheiat " m" devize, pe termen de nouă luni şi garantat cu gaj de efecte in monedă străină. * La 26 ale acestei luni, expirând termenul fixat, in urma tratativelor urmate între institutul nostru de emisiune şi Banca Franţei, s’a ajuns la acordul ca să fie pre-prumut cu încă trei luni, adică până la 26 Decembrie al acestui an. * Prezenţa d-lui Charles Rist în Elveţia este în legătură — precum arătam săptămâna trecută, — cu o eşalonare mai largă a ratelor împrumuturilor încheiate de statul nostru, „aifel ca să se poată face asupra anuităţii ce se plăteşte străinătăţii de aproape şase miliarde lei, o economie de un miliard şi jumătate lei. Înfăptuirea acestui deziderat ar fi de o mare însemnătate pentru bugetul statului nostru, care ar fi degrevatb suma cu care s ar reduce anuităţile. Suspeiadarea proceselor de conversiune Ministerul justiţiei a transmis joi tuturor instanţelor judecătoreşti din ţară următoarea circulară telegrafică : „întrucât pe biroul Corpurilor legiuitoare s’a depus proectul pentru modificarea legii asanării datoriilor agricole, rog amânaţi din oficiu, pentru un termen de minimum 30 de zile, judecarea tuturor afacerilor de această categorie”. ----------Jos--------- Escrocherii cu vânătoare de antilope şi iei Paris, 29. (Ullstein). — Poliţia a descoperit azi o escrocherie originală, organizată de doi inşi, Rosse şi Sizalo. Aceştia deschiseseră un biurou pentru organizarea de vânători de lei şi antilope în Africa şi reuşiseră să stoarcă de la mai mulţi oameni bogaţi a conturi, ce au atins frumoasa sumă de un 1 milion franci. Ei au mai avut grijă să facă şi datorii de câteva sute mii franci. Rose a fugit cu o dansatoare în Elveţia, iar Sizalo a fost arestat.-------exp------ Maxime și cugetări Nimic nu e mai rar decât omul cu adevărat bun. Acei cari se cred buni nu sunt adesea decât binevoitori sau slabi. (La Rochefoucauld) Prelungirea termenului pentru creditul de 50 milioane franci elveţieni La ministerul de finanţe s-au făcut joi formalităţile necesare pentru prelungirea termenului creditului acordat de „Union des banques suisses“ în valoare de 50 milioane franci elveţieni, a cărui scadenţă este 1 octombrie, pentru o durată de încă trei luni. In acest timp, guvernul intenţionează să ducă tratative pentru majorarea vechiului credit cu incă 50 milioane de franci elveţieni. Prelungirea vechiului credit se face tot pe baza poliţelor semnate de Casa autonomă a pădurilor statului. Documentele necesare au plecat ori cu avionul, la Zurich, urmând să fie semnate de d. prof. Drăcea, directorul general al C. A. P. S., care se află în Elveţia, şi de reprezentanţii consorţiului de bancheri elveţieni. Un obuz tras din Bulgaria cade deasupra comunei Malu (Vlaşca) Giurgiu, 29 Sept. Astă noapte, prefectura judeţului a fost înştiinţată telefonic, că pe la ora 9 juni, un obuz de artilerie tras din Bulgaria a căzut pe teritoriul com. Malu- Vlaşca, explodând deasupra morii d-lui Jean Itead, din marginea acelei comune, care este situată pe malul Dunării, în faţa comunelor Pirgos şi Mecica din Bulgaria. Zgomotul exploziei obuzului, care s’a sfărâmat în numeroase schije, a produs o mare panică printre locuitori, cari treziţi din somn au alergat la primărie unde s’au interesat de ce se întâmplase. O schije în mărime de 400 grame a căzut în curtea locuitorului Stancu Bădilă, care a adus-o la primărie. In cursul nopţii, primarul, notarul şi şeful postului de jandarmi au trecut în balta comunii unde au cercetat pe grăniceri şi ciobanii de la stânele de pe marginea Dunării, cari au confirmat că au văzut că proectilul a fost tras din Bulgaria. Dacă obuzul ar fi căzut în timpul zilei, schijele cari au lovit moara, ar fi rănit numeroşi locuitori ce se găseau la moară. D. Al. Cartojan, prefectul judeţului, însoţit de d-nii I. Dobrescu, prim procuror şi căp. Ciulei, comandantul legiunii de jandarmi, au plecat azi dimineaţă în comuna Malu, pentru facerea cuvenitelor cercetări. Cazul a fost adus telegrafic la cunoştinţa ministerului de interne şi siguranţei generale. In urma cercetărilor făcute de autorităţile noastre, obuzul tras este un proectil de 75 mm., după bucăţile de schije găsite de locuitori. S-a mai stabilit că în apropiere de satul Pirgos (Bulgaria) autorităţile militare bulgare au un poligon de tragere pentru trupele din artilerie. Deci, rămâne stabilit că obuzul a fost tras din Bulgaria. Catastrofă de tren in Algeria Un tren militar, care transporta trupe din regiunea străină spre a înăbuşi o răscoală a indigenilor, a deraiat la o curbă, de 20 metri. Numeroşi militari prăbuşindu-se într-o prăpastie , au fost omorîţi şi răniţi. CONFERINŢA UNIFICĂRII DREPTULUI PENAL Basel, 29 (Rador). — Biroul internaţional pentru unificarea dreptului penal, reorganizat ca organ consultativ al Societăţii Naţiunilor, a ţinut o întrunire la Basel, sub preşedinţia d-lui Kohlrauch, rectorul Universităţii din Berlin. La şedinţă au participat delegaţii a 18 state, precum şi reprezentanţi ai asociaţiei penale. D. profesor Vespasian Pella a fost ales în unanimitate secretar general al biuroului. In urma invitaţiei guvernului spaniol, viitoarea conferinţă pentru unificarea dreptului penal se va ţine la Madrid în Octombrie 1933. La viitoarea conferinţă se vor discuta chestiunile terorismului, extrădării, portului ilicit de arme şi delictele internaţionale. x#x- FILME Sat modest, un mic arhipelag de căsuţe risipite pe dealuri pietroase. Călătorul se dă jos din căruţa care i-a sbârţâit timp de două ceasuri pe drum de la staţia cea mai apropiată, intră in primăria scundă, cu pereţii de paiantă plină de crăpături, cu perdele de păianjeni la colţurile uşii şi ferestrelor, şi pune pe masa autorităţii o petiţie timbrată. — Ce doriţi dvs.? — Un certificat necesar înt’un proces. V’aş ruga să mi-l liberaţi cât mai repede, ca s’apuc trenul, fiindcă altfel ar trebui să dorm aici. — N’o să putem. — De ce ? Chestiunea e simplă, registrul îl aveţi în faţă. — Da, dar dactilografa nu vine la ora asta. — Dactilografa !? — Da. Omul dădu o roată cu ochii împrejur, prinse toată sărăcia Întinsă până departe, și întrebă umil: — Cât e plătită ? — Trei mii de lei pe lună. Se aşeză pa banca şchioapă de lângă uşe, hotărât s’aştepte, oftă resemnat şi îndrăsnitsă mai întrebe ceva : — Aş rămâne şi la noapte dacă o fi nevoe, dar nu văd un felinar în tot satul, nici măcar o lampă cu pătpoi în faţa primăriei. —„Ei te pomeneşte-c’alunec în vr’un şanţi”şi m’aleg cu picioarele luptei O privire de ilustrare sublimă răspunseoiscrobit: — Ușor de cerut, domnule, dar ce să facem dacă n’avem fonduri!... Don José Londra, Septembrie D. Macdonald este nespus de stingherit de disidenţa principalilor miniştri liberali. Demisia lor reprezintă un pericol pentru existenţa guvernului naţional în Marea Britanie. Pentru d. Macdonald, pericolul personal e şi mai mare încă. Nu s’a uitat că aşa zisul guvern naţional a fost constituit , aproape un an de atunci, spre a face faţă crizei financiare, pricinuita de politica nebună a ministerului socialist prege- i dent. D. Macdonald, care prezidase la această sarabandă de cheltueli nebune, şi d. Snowden, ministrul său de finanţe, care avusese curajul să recunoască pericolul, au făcut parte din noul guvern de uniune naţională al tuturor partidelor, alcătuit cu ajutorul înţeleptelor sfaturi, primite din partea suveranului. Dar alegerile în parliament, cari s’au făcut imediat după aceea, avură ca rezultat de a da partidului conservator o majoritate în adevăr sdrobitoare în Camera comunelor, în vreme ce socialiştii pierdeau 9 zecimi din numărul lor, iar liberalii erau aproape înfrânţi. D. Macdonald a rămas deci ca suspendat în aer, căci chiar din cei câţiva socialişti aleşi n’a ştiut să desprindă un număr suficient ca să formeze un grup de sprijin personal. D. Baldwin, şeful partidului conservator, detestă să ia o răspundere când poate să se descarce pe altul, şi se acomoda foarte bine cu un guvern zis naţional în care fostul socialist Macdonald, în calitatea sa de prim-ministru, juca rolul unui paravan, şi miniştrii liberali, prin prezenţa lor, paralizau opoziţia cercurilor radicale, foarte influente în această ţară. De altfel, o parte a acestor miniştri, aşa zişi liberali, nu erau în realitate decât conservatori camuflaţi, ca bunăoară sir John Simon, secretarul de stat pentru afacerile străine. Alţii, ca d. Runciman, ministrul comerţului, deşi liberali prin tradiţie,erau gata să subordoneze politica amănuntelor tehnice ale lucrărilor lor. Guvernul naţional îşi avea raţiunea de a fi, în existenţa crizei, care ameninţa statul până la temeliile spre. S’a jucat destulă vreme pe această notă. Dar tot uzând-o şi abuzând de ea, s’a plictisit opinia publică, şi mai ales fiindcă, în ciuda lucrurilor, totul merge mai bine şi nici decim mai rău. Din acest fapt, fiecare succes al guvernului naţional constituia pentru el un pericol nou, deoarece consolida situaţia şi ne apropia de pros-i veritate. Succesul neauzit, mai ales al conversiunii împrumuturilor de război, a redat încrederea naţiei. Spre a explica ne- I cesitatea continuării prezenta- I lui regim al unui guvern de coaliţie, a fost deci nevoe să se recurgă la argumentele marilor probleme imperiale şi internaţionale, ce rămân încă de rezolvat. Dar acest argument nu mai prinde. PARTIDUL LIBERAL ISI REIA INDEPENDENŢA Partidul liberal doreşte să-şi reia în ţară independenţa. IU ultimele alegeri a fost aproape sdrobit, şi prezenţa unor membri în guvern îi face poziţia imposibilă în calitate de partid al opoziţiei. Totuş, imensa majoritate conservatoare, în Camera comunelor, a făcut să învingă regimul protecţiei vamale, sistem funciar opus vederilor politice ale liberalilor, care totdeauna sunt marii apărători ai liberului schimb. Chiar şi socialiştii fiind favorabili protecţiei, liberalii ar avea posibilitatea de a recuceri o parte a alegătorilor în cazul că ar putea practica liber critica politicii oficiale. Iată adevăratul motiv al presiunii exercitată asupra miniştrilor liberali, ca să-i silească să demisioneze şi să-şi reia libertatea in parlament. Această presiune e atât de mare, încât o rezistenţă din partea miniştrilor vizaţi de ea nu putea dura la infinit şi demisia lor, deşi fireşte, poate fi amânată de mai multe ori, trebue să se întâmple în cele din urmă. POZIŢIA D.-LUI MACDONALD D. Macdonald, după cum am spus, nu a adus la formarea guvernului naţional aportul unui grup socialist de partizani. Exceptând câţiva rari credincioşi, d-sa a sosit în lagărul partidelor burgheze cu o suită mică. Dar am spus motivele pentru care d. Baldwin s’a împăcat uşor şi chiar cu plăcere cu un renegat al socialismului , în fruntea guvernului. Dealtfel, d. Macdonald, fără nici o îndoială, a fost de o mare utilitate ca să combată partidul oficial socialist în ultimele alegeri. Totuşi trebue ţinut seama de opinia publică, ea care nu prea se acomodează cu camuflajele atât de agreate de po€cmiimia de in pag.2-a Scrisori diss Losadra Demisia ministrilor liberali de Aisgttr LUMINA de I. SIMIONESCU, prof. univ. Lumină, cât mai multă lumină ! Nu mă refer la ultimele vorbe ale lui Goethe, ci la strigătul de alarmă scos de acei care aucol un pericol pentru neam, bezna lăsată asupra satelor noastre. Din nefericire mulţi strigă, mai ales în preajma alegerilor, că e neapărată nevoie de a răspândi lumina la sate. Chiar actualul ministru, stimatul meu coleg d. D. Gusti, la congresul invăţătorilor din Chişinău, a evidenţiat prea marele număr de analfabeţi, caracteristic ţării. Mulţi strigă, chemaţi şi nechemaţi. Cu cât îşi umfla aceştia din urmă obrajii mai cu mifos, cu atât îşi închipuie că j fac parte din tagma celor care I stăpânesc cultura. Când ajung însă în stare să i ajute şcoala şi să întărească j cultura, le uită, contribuind , dimpotrivă, prin deslănţuirea j ambiţiunilor mărunte politice, individuale sau de partid, la dărâmarea lor, sau, mai rău, la înjosirea fie a instituţiunilor, fie a celor cari le servesc. Nici o grijă pentru şcoală , uitată este cultura. Lumina e lăsată în seama soartei. La toate acestea mă gândeam, găsindu-mă în faţa şcoalei , dintr’un sat de munte din judeţul M., aflată din intâmplare, căci ii lipsea chiar semnul exterior după care drumeţul ar putea-o recunoaşte. Nu exista nici măcar clopoţelul cântat în cele dintâi pagini, din partea a doua a abecedarului. Localul era dăruit; avea aspect trist. Acoperişul cerdacului aplecat într’o parte, îi dădea un aer de dureroasă resignare. Parcă glăsuia: Nu-s de vină eu, că adăpostesc o şcoală. Nu pot să mă împotrivesc soartei. Trebue. Portița lipsea; împrejmuirea era dărâmată într’o parte; curtea numai holeră, pălămidă şi troscot; porcii din toloaca vecină, nesupăraţi veneau să râme până sub păreţii clădirii. Latrina, o baracă de scânduri aplecată într’o rână, la cel dintâi vânt mai puternic ar putea să cadă peste imprudentul copil, care ar fi încercat să o folosească. Noroc de toloaca de alăturea. Şcoala părea o casă pustie, cu geamurile sparte. Pustie pe ■dinafară, era ca pustie şi pe dinlăuntru, măcar că în câteva zile trebuie să găzduiască pe elevi. Uşa de la intrare fiind deschisă, putea intra oricine ar fi avut nevoie de odihnă peste noapte. In clasele relativ spaţioase, praful se aşternuse şi pe păreţi. Câteva bănci şi o tablă spuneau menirea locaşului. Nici o icoană pe păreţi, nici un tablou, nimic. Pătrund în cancelaria tot deschisă . Câteva dulapuri cu un morman de arhive deasupra. Şcoala găzduia şi ceva din zestrea primăriei, neincăpătoare într’o scundă casă ţărănească, închiriată. Hărţi rupte, făcute sul, se aflau într’un colţ. Există şi o bibliotecă, într’un dulap de stejar, donat de o instituţie culturală din capitala judeţului. Dumnezeule sfinte ! Câtă batjocură pentru cultură şi carte. Dulapul prăfuit, cu geamurile mate de murdare ce erau, nu avea cheie. Cărţile trimese de Cassa şcoalelor, în desordine înghemuite una ’n alta, erau netăiate. Chiar numărul din Biblioteca pentru toţi, cu Amintirile lui Creangă nu făcea excepţie, învăţătorul aflând de musafirul nepoftit şi nedorit veni şi el. Cam ruşinat de cele constatate, încercă o justificare. Pe jumătate l-am crezut, căci trecând pe la locuinţa lui, am văzut că e gospodar bun, îşi ridicase casă încăpătoare lângă vechea căsuţă de bârne. Justificarea era aceia pe care o aud de câte ori vizitez vreo şcoală de sat. Pretutindeni mi se vorbeşte despre lipsa de interes, dacă nu batjocura tuturor factorilor de care atârnă bunul mers al şcoalei, de la primar până la parefect, de la agentul electoral din sat până la candidatul ales. Degeaba jalbe, adrese, rugăminţi. Nimeni n’ascultă pe învăţători şi el îşi îndeplineşte datoria cum poate. Revizorul se schimbă după regim. Nu are vreme să se intereseze de şcoală. Inspectorii ? învăţătorul n’a văzut în ochi nici unul, de câţiva ani, deşi satul e numai la 14 km. departe de capitala judeţului. Şi apoi poate inspectorul să îndrepte ceva ? Cine-l ascultă ? Dacă insistă, dacă ţine să reacţioneze contra lipsei de grijă pentru şcoală din partea primarului, a prefectului, a deputaţilor, vai şi amar de zilele lui. La minister nu găseşte sprijin. Ministrul cel mult oftează de desnădejde, când e mai simţitor, dar nici el nu poate nimic. Ii este paralizată voinţa, acţiunea, de politicianismul, stăpân pe ţară, asemenea monstrului marin cu braţe vânjoase şi mii de ventuze, care strânge până ce o omoară victima ieşită în cale. Inspectorii, revizorii sunt jucării în mână celui mai analfabet şef de organizaţie. Contrausa:?© lapv.