Universul, aprilie 1933 (Anul 50, nr. 88-115)
1933-04-01 / nr. 88
Anul al 50-lea FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN 12 Pagini EXEMPLARUL :■ I"«' Io Străinătate : UNIVERSUL CELE DIN URMA $TlRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA $1 ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI are numerile: 3-1370, 3-1371, 3-1372, 3-1373, 3-1374, 3-5643. Lei 12 .Pagini Nr. 88 Sâmbătă 1 Aprilie 1920 11| DIRECTORI STELIAN POPESCU SUCCESE La alegerile comunale din Bârlad au reuşit şi două candidate, una guvernamentală, alta din opoziţie. La alegerea pentru un loc în Consiliul de disciplină al baroului Capitalei, una din candidate a eşit a doua în balotaj cu concurenţii săi. Iată afirmări serioase în evoluţia femenismului, nu numai in legi, ci şi în fapte. Este dreaptă sau nedreaptă, folositoare sau păgubitoare această infiltrare tot mai accentuată a sexului slab în ocupaţiunile tari din viaţa publică şi profesională ? Rezultatele, în general, răspund favorabil. In medicină, în învăţământ, în avocatură, pretutindeni unde au pătruns, elementele femenine au întrecut prevederile. In special s’au distins printr’un procent de impetuozitate, polemică şi vulgaritate mult mai slab de cât cel caracteristic atâtor foruri exclusiv masculine. Ceva mai mult, prezenţa lor exercită până la un punct o intimidare asupra tendinţelor de uşurinţă şi trivialitate, care răpesc timpul necesar lucrărilor serioase în diferite cercuri particulare sau oficiale. Deci, odată cu emanciparea de servituţile civile în privinţa circulaţiei şi administrării bunurilor lor în timpul căsătoriei, femeile se scutură şi de servituţile de ordin public şi profesional; şi, ceea ce este mai important, dovedesc că ştiu să răspundă cu folos general acestei restitutio in integrum. De altfel, activitatea femenină în trecut milita evident în favoarea acestei îndreptăţiri. Câte suflete delicate şi inteligenţe agere şi-au legat numele de iniţiative şi realizări memorabile, de utilitate generală, în care altruismul făcea ca rezultatele fericite să folosească adesea mai mult sexului masculin de toate vârstele sub toate raporturile. In mişcarea culturală şi socială, mai ales în cea filantropică, meritul tovarăşei bărbatului s’a ridicat uneori aproape de al lui, alte ori alâturi şi câte odată mai sus. Şi mai totdeauna caracterizat prin discreţie, calm, demnitate, din nefericire de o exemplaritate şubredă asupra ţinutei multor manifestări ale areopagurilor mai mari sau mai mici de sex opus. Această desvoltare şi această ramificare nu pot să fie privite într’o apreciere justă ca acaparări şi excluderi, ci ca sporuri de forţe pozitive în massa cea mare a societăţii, interesată să fie servită sub toate aspectele active şi productive de cât mai mulţi şi de cât mai buni, indiferent de sex. Completarea în mic a mijloacelor de existenţă şi rezistenţă prin unirea în căsătorie, ia proporţii imense în colaborarea complectului social, determinând un simbol şi o întrupare a acelei superiorităţi de gând, de simţire, de creaţiune şi de progres implicată de armoniile efective. De aceea, succesele femenine, succedate progresiv dar nebruscat, formează una din manifestaţiunile satisfăcătoare în timpurile grele în cari atâtea altele sunt regretabile și îngrijitoare. —r»T« IfiHi M Tt»* ilTMP—1 Transferarea d-in Rahrial Pitaux Prin transferarea la Viena a d-lui Gabriel Puaux, România are in corpul diplomatic străin din Bucureşti, un mare prieten mai puţin. Căci d. Puaux n’a fost numai ministrul plenipotenţiar al ţării ce stă în primul plan al dragostei noastre; ă-sa a dovedit In nenumărate rânduri că urmăreşte cu simpatie toate manifestările noastre economice şi culturale. Un prieten, în adevărata semnificaţie a cuvântului, aşa a fost d. Gabriel Puaux pentru ţara noastră, in tot tim- pul celor cinci ani de activitate desfăşurată în fruntea legaţiei franceze din Bucureşti. Intelectual distins, cultura sa vastă a dovedit-o in nenumărate conferinţe ţinute în Capitală şi in ţară, conferinţe a căror aleasă formă literară dovedeau marile calităţi ale acestui diplomat de rasă. Legăturile de adâncă amiciţie ce şi le-a creiat în societatea bucureşteană, vor face ca plecarea d-sale să fie cu atât mai mult regretată. Noi toţi avem însă credinţa că ori unde s’ar duce şi orice post i s’ar încredinţa, d. Gabriel Puaux va păstra României aceiaş atenţie şi prietenie ce i-a acordat In timpul şederii d-sale la București. : D. GABRIEL PUAUX Rostul „Skodei“ la Senat — Să se aducă precizări noui, nu păreri — In şedinţa de azi ar urma , să se desvolte la Senat interpelarea care formează cel mai ma-re subiect de actualitate românească: afacerea „Skoda”. S’au asociat la interpelarea anunţată de d. general Rujinsky, mai mulţi generali senator, de drept şi câţiva oameni politici de frunte. Dosarele pe care vor avea să le cerceteze aceştia nu vor fi decât exact aceleaşi de care s-au folosit interpelatorii de la Cameră. Deci, din punct de vedere al faptelor în sine, confirmate de dosare, nici un element inedit. Ar rămâne să se arate, dat fiind cunoştinţele unor vorbitori, numai condiţiunile în care s’a încheiat contractul şi asupra acestui istoric să se facă comen■ tarii personale şi să se» exprime p pwncte de vedere individuale. Este puţin şi extrem de neîn- W semnat arest adaus peste cele f spuse la Cameră, că nu ar me. I rita nici vâlva făcută, nici între[ţinerea unei atmosfere de_ scaa- I dai. Ceea ce aşteaptă ţara întrea- I gă din partea nouilor interpela- I tori este altceva: desvăluirea a- I celor sperţari —■ de mare situa- I ţie — (în asemenea afaceri n'au B-trecere micii borfaşi), ori care arfi ei, cari prin activitatea lor tin■ deau să arunce discreditul asu■ pra instituţiei de apărare a ţării. B Ţara vrea să se facă lumină şi Arăi i se satisfacă setea de drep. gB Sinuciderea generalului Sică B^Bopescu este un preludiu tragic SB acţiunii de descoperiri care B^Bda a început ||BDicâ ce! sinucis s’a socotit B^ftmva atât de vinovat că s’a HBncţionat sîn.ur, gravitatea a-Bitei aînctri apare intr’o lumimai el a putut duce la sfârşit o atare afacere și nici nu-i revenea poate rolul cel mai hotărîtor.Interpelatorii dela Senat trebuie să contribue cu elemente noui la descoperirea adevărului şi vinovaţilor. Numai astfel îşi capătă justificare, acţiunea lor. Camera a semnalat răul Senatul să fixeze abcesul, pentru ca justiţia să ştie unde să intervină aşa cum e nevoie în atare cazuri. După ce un om s’a sinucis, vinovat sau nu, nimeni nu o poate spune, — doar supoziţiile îl arată ca atare, dat fiind atmosfera acestor zile şi rolul ce i s’a atribuit, — nu mai este îngăduit ca profitorii să trăiască în libertate şi să se bucure liniştiţi de fericirea că au îndrăznit să speculeze interesele ţării şi să câştige în dauna lor. Cei cari ştiu adevărul să-l spună, o impun legile onoarei şi demnitatea acestei ţări abătute de atâtea nevoi şi nevolnicii Dacă sunt unii cari cred că acuma toată vina trebuie să se arunce pe cel sinucis şi că ţara şi-a luat satisfacţia cuvenită, să nu-şi facă iluzii. Nu vom îngădui să se facă din generalul Sică Popescu ispăşitorul tuturor păcatelor. Ar fi o ruşine şi o nelegiuire. Toţi vinovaţii să ia pedeapsa. Socotim că vremea marilor sancţiuni a început şi odată cu ea a marii primeniri morale de care avem absolută nevoie, ca să nu ne înăbuşim la nedemnitate. Cei ce se simt cu conştiinţa încărcată n’au decât să tragă singuri consecinţele, să nu mai aştepte judecata, căci ea va fi fără milă, fiindcă aşa impun interesele ţării. ___________ _ intarea generalului M Popei .....■■■ ■ o.... Un general de corp de armată, al cărui nume s’a pomenit, printre altele, în scandaloasa afacere Skoda, şi-apus capăt zilelor. Care e partea de vinovăţie a generalului Sică Popescu, nu ştim. Instrucţia continuă cu asiduitate şi cele patru scrisori lăsate de sinucigaş vor contribui poate la aflarea adevărului. E pentru opinia publică, însă, o dovadă indiscutabilă că nu e vorba de o „maşină politică” cum s’a spus depe banca ministerială, ci o afacere a cărei gravitate o subliniază gloanţele „Steyerului” trase de fostul secretar general al ministerului armatei. Cu atât mai mult astăzi, când revolverul precipită sancţiunile, datoria autorităţilor militare care instruesc afacerea Skoda e să vegheze ca lumină deplină să se facă şi să se evite posibilitatea ca vinovaţii rămaşi în viaţă să arunce toată culpa asupra celui ce a înțeles să se sustragă inevitabilei dezonărări pământeşti. Craiova, 29 Martie Generalul Sică Popescu, comandantul corpului I de armată, fost secretar general la ministerul apărării naţionale în timpul cănd s’a făcut comanda pentru tunuri la Skoda, s’a sinucis azi la ora 50 d. a. descărcări du-şi un foc de revolver în tâmpla dreaptă. Planul sinuciderii a fost conceput mai de mult, se pare, chiar din primele zile de când a început , scandalul Skoda. Din acel timp se găsea într’o stare de enervare extraordinară. VIZITA IN CAPITALA î Acum 4 zile a plecat la București, de unde s’a întors j Luni seara. In Capitală a avut mai multe întrevederi cu d. general Samsonovici, ministrul armatei. Probabil că urmarea acestor convorbiri l-a decis pe generalul Sică Popescu să ia funesta hotărîre. înainte de sinucidere Azi dimineaţă, când s’a dus la comandament, el a dat ordin să nu fie primit nimeni căci are de lucru. Chiar aghiotantului său d. căpitan Carcaliceanu i-a spus să nu-1 deranjeze şi după amiază, contrar obiceiului, să nu se mai prezinte la serviciu. In timpul acesta a scris 4 scrisori adresate soţiei sale, d-lor mareşal Prezan, general Condeescu şi colonel Aldea, şef de stat major al corp. I armată. Se zice că ar fi scris şi un memoriu la care a lucrat mai multe zile. Sinuciderea La ora 5 şi jumătate d. ...., dupa ce a terminat cu cele 4 scrisori, generalul Sică Popescu a scos un revolver Steyer din sertarul biroului şi aşezându-se pe scaun, şi-a descărcat un glonţ în tâmpla dreaptă. La detunătura armei au alergat soţia sa, căci generalul locuia în clădirea comandamentului, împreună cu aghiotantul său d. căpitan Carcaliceanu, care totuşi venise la serviciu împotriva ordinului primit, şi l-au găsit pe generalul Sică Popescu căzut lângă birou cu o rană în tâmplă, din care curgea sânge în abundenţă. Au fost imediat avizaţi d. general Tănăsescu, comandantul diviziei, d. col. Aldea şeful statului major, d. col. Lazaroiu, prim comisar regal şi d. maior Gelep, comisar regal, cari au sosit după câteva minute. D. col. dr. Dobrinescu chemat în grabă, fiindcă sinucigaşul mai da încă semne de viaţă, i-a dat primele ajutoare. MOARTEA SINUCIGAŞULUI După o jumătate de oră, fiindcă tot mai trăia, sinucigaşu a fost transportat la sanatorii „Dr. Albu”, unde după o oră de chinuri a încetat din viaţă. Parchetul militar, împreună cu d-nii general Tănăsescu şi col. Aldea, au ridicat scrisorile şi au inventariat actele găsite în birou. Autorităţile militare au dispus, ca imediat să se pună sentinele şi la sanatoriu. Pentru ce, nu ştim. Sentinelele împiedică să intre in sanatoriu pe oricine nu e ofiţer. D-na general Popescu, care rămăsese acasă, fiind înştiinţată de tristul desnodământ, a venit imediat la sanatoriu, şi în hohote de plâns, blestema pe generalul Samsonovici, ca autor al morţii soţului ei. D-na Popescu este vară primară cu ministrul Madgearu. DISPOZIŢII DE ÎNMORMÂNTARE Cadavrul fostului comandant al corpului I armată va rămâne până mâine dimineaţă la 9 la sanatoriu, unde i se va face îmbălsămarea. La 9 dimineaţa, va fi ridicat şi dus la comandamentul corpului I armată, unde va fi aşezat pe catafalc, în hol. Seara, la 10, va fi transportat la gară, spre a fi dus la Bucureşti, unde se va face înhumarea. Până la miezul nopţii, ofiţerii superiori au circulat între comandament şi sanatoriu, luând dispoziţii, pe de o parte la înmormântare, iar pe de alta, la cercetarea hârtiilor rămase, spre a se vedea, dacă în afară de cele patru scrisori, pe care le-a scris înainte de a se sinucide, generalul Popescu, n’a lăsat și alte hârtii, care ar privi această afacere. Memoriul şi cele 4 scrisori Am spus la început, că e vorba şi de un memoriu, despre a cărui existenţă ştiu trei ofiţeri din cei calificaţi. Dar memoriul se spune că nu se găseşte. De existenţa lui e dovadă că cineva cita chiar un pasaj în care începea . „SUNT VICTIMA SPERŢARILOR“, spunea defunctul la începutul acestui preţios act. Nici conţinutul celor patru scrisori nu se cunoaşte până acum, deoarece două din ele fiind adresate, una d-lui mareşal Prezan, iar cealaltă d-lui general Condeescu, trebue ca cei cărora le sunt adresate să ia cunoştinţă înainte de ele. Nici cuprinsul scrisorii adresate d-lui col. Aldea, şef de stat major al corpului I armată, nu se cunoaşte, fiindcă d-sa n’a spus nimănui ceva din conţinutul ei. Cea adresată soţiei, e firesc să fie cunoscută numai de ea. * Generalul Sică Popescu a fost în 1930, sub guvernul Maniu, secretar general al ministerului apărării naţionale, ministru fiind d. general Henric Cihoski. El a îndeplinit două funcţiuni din timpul când s’au angajat tratativele cu stabilimentele Skoda pentru comanda de material de război în valoare de peste 15 miliarde lei: secretar general al ministrirector Condiţiile cuprinse In contractul încheiat, în 1930, cu direcţiunea generală şi comercială din Praga a societăţii pe acţiuni „Skoda", n’au fost aduse la cunoştinţa consiliului superior al armatei şi nici n’au fost discutate de organele technice ale ministerului apărării naţionale. Contractul a fost redactat şi încheiat, printr’o înţelegere directă între d. general Cihoski, ministrul apărării naţionale şi secretarul general. Niciodată nu s’a înregistrat un asemenea caz. Orice comandă de material de război, indiferent de valoarea la care s’a ridicat acest material, totdea- I una a fost supusă examenului organelor technice ale mimisterului şi adusă la cunoştinţa consiliului superior al armatei spre aprobare. A întrebat zilele trecute pentru ce contractul Skoda a fost încheiat în condiţii speciale, evitându-se căile normale, generalul Popescu a răspuns: „In funcţiunile ce am îndeplinit, eu eram nevoit să procedez aşa, deoarece îndepli- I neam şi funcţiunea de inspec- I tor general al artileriei. N’am I găsit necesar să convoc organele technice, deoarece, în acea- I stă calitate ar fi urmat să su- I pun contractul examenului și aprobării celor aflați în subordinea mea și rezultatul ar fi ac clas. Am căutat «* o formalitate inutilă. Mi-am luat răspunderea celor ce am hotărit, în înţelegere cu ministrul meu“.* După cum am spus, la timp, contractul încheiat cu uzinele „Skoda“ din Cehoslovacia a fost găsit de fostul ministru al apărării naţionale, generalul Ştefănescu-Amza, succesorul generalului Cihoski,—că cuprinde condiţiuni grele şi inadmisibile pentru noi şi de aceea executarea lui a fost suspendată. D. general Ştefănescu-Amza a cerut direcţiunii uzinelor Skoda să înlocuiască şi pe reprezentantul său din Bucureşti, Seleztki, deoarece rolul şi activitatea acestui individ i s’au părut suspecte. Seletzki a fost nevoit să părăsească ţara, dar, după câteva luni el a revenit în Bucureşti, în aceeaş calitate. Generalul S. Popescu a locuit în Bucureşti, într-un imobil al ministerului apărării naţionale, situat în str. Fonteriei, colţ cu str. Mihai-Vodă, până când a fost numit comandant al corpului I de armată din Craiova. IMPRESIA SINUCIDEREI LA SENAT De-abia a apărut Mercuri d. a., ediţia specială a ziarului nostru şi senatorii au fost cuprinşi de o mare emoţiune. Senatorii naţional-liberali au părăsit imediat incinta, rămânând doar d. general Cihosky. In legătură cu vestea sinuciderei a urmat o consfătuire între d-nii Vaida-Voevod, preşedintele consiliului de miniştri şi Armand Călinescu, subsecretar de stat. Ministrul de interne, d. G. G. Mironescu, a declarat Miercuri la Cameră, că memoriu şi scrisorile au fost sigilate de parchetul militar respectiv şi trimise la Bucureşti unde au fost predate aseară, ministerului apărarii naţionale. D. G. G. Mironescu a promis că dacă din aceste acte vor eşi preciziuni cari să intereseze fie ţara, fie cazul Skoda, guvernul își va face datoria să aducă lucrurile la cunoştința publică. * Alte amănunte senzaţionale la ultima oră FILME Când s’a anunţat că se serveşte masa, în trenul accelerat plecat la orele 8, Luni seara, din gara de Nord, în direcţiunea Craiova, un general de divizie, precedându-şi soţia, a trecut cu o discreţiune neobicinuită, evitând saluturile, din vagonul de clasa întâia în vagonul-restaurant. Trenul înţesat de călători. Mesele ocupate toate. Chelnerii se întrec să găsească două locuri comandantului de corp de armată. Dar, silueta cunoscută, masivă, elegantă, impunătoare, cu vârfurile mustăţilor îndreptate îndrăzneţ în sus, cu mina totdeauna dispusă — era alta de astă dată. La început n’a cerut nimic. Cu capul plecat, avea aerul că numără firele feţei de masă. Nici un gest. O parte din călători schimbau cu jenă priviri întrebătoare despre ţinuta amorfă de lângă ei. După câtva timp, un semn schiţat unui om de serviciu, o comandă în surdină, şi apoi iar ochii în farfurie, pe care desigur n’o mai vedea. Sosesc câteva felioare de şuncă, tăiate ca foile de ţigară şi îmbinate cu abilitatea necesară spre a face impresia unei cantităţi mari şi eftine. Alături, o sticluţă de apă minerală. Generalul nu dă nici o atenţie. Târziu, o mână consimte să intre în funcţiune, se mişcă mecanic, duce un colţ de şuncă la gură, care se deschide leneş. O jumătate de păhărel de apă urmează. Restul rămâne. Trenul aleargă, garajele gărilor produc trosneli enervante pentru călători. Unul singur nu le simte. Rar, privirea-i indiferentă deviază o clipă spre stelele ce fac cu ochiul lungului convoi alunecat cu iuţeală ameţitoare pe şinele lucioase, şi când îşi reia direcţia este umedă... O protecţiune şi o compătimire sfâşietoare îl urmăresc mereu, strecurându-se din braţul femenin ce se lipeşte tot mai mult de al lui. Tăcerea sinistră pluteşte vizibil asupra măsuţei şi determină convorbiri tot mai încete împrejur. Aproape de Craiova, se scoală brusc, dar paşii oscilează. Când îşi pune chipiul, gestul e fără viaţă. Cei lăsaţi în urmă nu-l vor mai vedea.... Atunci, nu m’am putut opri să spui prietenului şi colegului de redacţie din Craiova, cu care asistasem la toate aceste mărunte şi dureroase etape : — Văd disperare, frământare.... De n’aş vedea şi revolver, şi dramă... ...Când m’am înapoiat, ediţia specială a „Universului“ m’a lămurit : se descărcase şi revi veriAMMfe£-*tMb Când se vorbește de dezarmare.• « Escadra americană la manevrele din oceanul Pacific Constituirea armatei aeriene franceze Paris, 29 (Rador). — D. Daladier, preşedintele consiliului, a depus azi la Cameră proiectul pentru reorganizarea ministerului aerului. Proiectul comportă constituirea armatei aeriene pe acelaş picior ca şi armata de uscat şi de mare, cum şi punerea acestei armate aeriene sub un comandament susceptibil să dirijeze ansamblul operaţiunilor aeriene. -xox- Prinţul Starhenberg vrea să devină regent al Austriei Viena, 29 (Ullstein).— Ziarul naţional-socialist „Der Kampfruf“ publică unele din planurile prinţului Starhenberg, conducătorul Heimwehrului. Intre altele, prinţul Starhenberg vrea disolvarea Schutzbundului, Heimwehrul să fie declarat poliţie auxiliară, ocuparea Vienei de Heimwehr şi în fine numirea sa ca regent al Austriei. -------—xpx----—— Nouile monede franceze de 20 și 10 franci, de argint -xox- Sinuciderea unui comerciant din Timişoara Budapesta, 29 (Rador). — Astănoapte, s’a sinucis în pădurea dela marginea oraşului, comerciantul Ferdinand Steiner, originar din Timişoara, de unde a fost expulzat de curând. Venit la Budapesta, Steiner a solicitat autorităţilor româneşti revocarea expulzării. Fiind însă informat ieri că cererea sa a fost respinsă, Steiner a fost cuprins de un acces de disperare și s-a sinucis. ----xox- Scufundarea vaporului grec „Phedon” Barcelona, 29 (Rador). — Se anunță din Rosas că vaporul grec „Phedon“, de 1885 tone, plecat din Barcelona spre Marsilia cu o încărcătură de cereale, s’a scufundat în largul portului Rosas. tregul ei Atentat contra trenului Pullman — Au fost puşi dragi Brăila, 29 Martie Gara locală a fost înştiinţată, că între staţiile Raseti—Făurei, în dreptul kilometrului 167—500, trenul rapid Pullman, care urma să sosească la Brăila la ora 9 şi un sfert, era cât p'aci să deraieze din cauza unei puternice zguduituri. Cantonierul Nicolae Vlad, verificând linia, a găsit un drug de fier, lung de 70 cm., care fusese presat de garnitura trenului. Față de împrejurările în care s-a produs acest accident, care putea să aibă urmări grave se crede că este vorba de un atentat împotriva trenului Pullman. La faţa locului au plecat, pentru facerea anchetei d-nii căp. Bechi, din regiunea de jandarmi, iar din partea siguranţei, comisarul Brăila. Cercetările fiind întreprinse în mod serios, anchetatorii au mai descoperit, pe traseul liniei ferate, alţi doi drugi de fier cari, probabil, fusese înlăturaţi de pe linie, datorită vitezei şi greutăţii de fier pe linie a garniturii trenului. Altfel, cu siguranţă că s’ar fi produs o deraiere. Până in prezent, nu s’a putut stabili cine este autorul. Ancheta a mai stabilit că, cu câteva minute înainte de tronul Pullman, a trecut spre Buzău acceleratul plecat din staţia Brăila, la ora 7, care şi-a continuat călătoria în mod normal. Cura bănuelile sunt îndreptate împotriva cantonierului Nicolae Vlad, învinuit că el a aşezat drugii pe linie pentru deraierea rapidului, autorităţile care anchetează au dispus arestarea lui. El a fost adus la Brăila pentru cercetări. Organele căilor ferate au dispus facerea unui supliment de anchetă, iar regiunea de jandarmi a ordonat posturilor respective ca paza liniilor să fie făcută mai intens cum şi cercetarea celor suspecţi, găsiţi prin comunele apropiate unde s’a produs acest accident. NOUA GERMANIE SI EVREII Noul regim din Germania a provocat nemulţumirea şi teama evreilor din toată lumea. Cancelarul Reichului, d. Adolf Hitler, este şeful partidului naţional-socialist, în al cărui program se cuprinde şi o declaraţie de război ,finanţei internaţionale“. Drapelul hitleriştilor cu semnul simbolic al „svasticei“ este considerat de evrei, drept o provocaţiune la adresa lor şi ca un semnal de luptă împotriva neamului lor. Împărtăşind doctrina naţionalistă extremistă, cu o nuanţă de antisemitism, regimul hitlerist a luat o serie de măsuri, care au provocat protestele asociaţiilor internaţionale evreeşti din Europa, America şi Asia, precum şi organizarea unui boicot generalizat împotriva produselor germane. Într-o reuniune secretă a „Alianţei mondiale împotriva antisemitismului“ şi a „Parlamentului evreesc“ din Londra, s-a votat o rezoluţie, în care se cer tuturor ţărilor civilizate să sară în ajutorul evreilor din Germania „victime ale persecuţiilor politice şi economice“"... Asociaţiile evreeşti din New- York, Chicago, Filadelfia şi din alte centre ale America de Nord au făcut, de asemenea, un apel, către toate popoarele civilizate, în numele principiilor umanitariste şi de solidaritate, ca să nu permită Germaniei să persecute populaţia evreească. Rabinul Newmann din New- York a declarat: „Hitler conduce Germania la un război civil sângeros, care va fi urmat de un nou conflict mondial, după care Germania nu se va ridica niciodată“. Pe de altă parte, „Uniunea centrală a cetăţenilor germani de confesiune evreiască“ din Berlin a publicat un comunicat, în care resminte ştirile alarmante şi tendenţioase apărute în ziarele străine, relative la „atrocităţile hitleriste sângeroase şi ce s’ar fi săvârşit în Germania, împotriva evreilor. „Uniunea evreilor combatanţi germani" a adresat şi ea ambasadorului Statelor Unite din Berlin, o adresă, cu acelaş cuprins. Ceea ce este interesant in acest paradoxal conflict, între şi continentele, nu este atât ameninţarea cu războiul economic — care, în practică, nu va da rezultate, — ci noua stare de spirit a evreilor faţă de Germania. Pe cănd în timpul războiului mondial Germania lui Wilhelm II-lea militaristă, imperialistă şi agresivă, — ca şi complicea sa, Austro-Ungaria, — s’au bucurat de concursul finanţei internaţionale şi de simpatiile unei părţi importante din populaţia evreească europeană, sau americană, fără să ia în consideraţie scopurile lor de război, opuse dreptului şi principiilor aflate la baza civilizaţiei,— astăzi, aceeaş Germanie cu tendinţele sale monarhiste şi otrăvită de spiritul războinic al revanşei, este pentru evrei o ţară blestemată, pentru că regimul hitlerian este puternic colorat de antisemitism şi înţelege să ia unele măsuri in favoarea naţionalilor, prin desconsiderarea intereselor cetăţenilor de origine şi confesiune evreească. Se recunoaşte astăzi de organizaţiile internaţionale evreeşti, că în Polonia şi România, evreii se bucură de un tratament civilizat, de drepturi egale cu naţiunile dominante şi de posibilităţi întinse de dezvoltare economică şi culturală. S’a restabilit astfel un adevăr. Evreii, în urma faptelor petrecute în noua Germanie, au prilejul să stabilească comparaţiuni instructive şi să-şi revizuiască conştiinţele, în propriul lor interes, pentru o mai bună înţelegere a raporturilor cu celelalte naţiuni civilizate. vanatoarea regală din jud. Prahova Ploeşti, 29 Martie M. S. Regele a fost azi în pădurea din com. Diţeşti, din jud. Prahova, la vânătoare de sitari. A fost însoţit de d-nii generali Hasievici, mareşalul palatului , general Balif, Săulescu, directorul vânătoarei, Dinu Brătianu, Istrate Micescu, dr. Bejan, maior N. Bucur, comandantul legiunii de jandarmii Prahova și Nae Potpascu, proprietari din corn. Olari. După terminarea vânătoarei