Universul, aprilie 1933 (Anul 50, nr. 88-115)

1933-04-01 / nr. 88

Anul al 50-lea FONDATORI LUIGI CAZZAVILLAN 12 Pagini EXEMPLARUL :■ I"«' Io Străinătate :­­ UNIVERSUL CELE DIN URMA $TlRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $1 TELEFONICE REDACTIA $1 ADMINISTRATIA: BUCURESTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI are numerile: 3-1370, 3-1371, 3-1372, 3-1373, 3-1374, 3-5643. Lei 12 .Pagini Nr. 88 Sâmbătă 1 Aprilie 1920 11| DIRECTORI STELIAN POPESCU SUCCESE La alegerile comunale din Bârlad au reuşit şi două can­didate, una guvernamentală, alta din opoziţie. La alegerea pentru un loc în Consiliul de disciplină al baroului Capitalei, una din candidate a eşit a doua în balotaj cu concurenţii săi. Iată afirmări serioase în e­­voluţia femenismului, nu nu­mai in legi, ci şi în fapte. Este dreaptă sau nedreap­tă, folositoare sau păgubitoa­re această infiltrare tot mai accentuată a sexului slab în ocupaţiunile tari din viaţa publică şi profesională ? Rezultatele, în general, răs­pund favorabil. In medicină, în învăţă­mânt, în avocatură, pretu­tindeni unde au pătruns, ele­mentele femenine au între­cut prevederile. In special s’au distins printr’un procent de impetuozitate, polemică şi vulgaritate mult mai slab de cât cel caracteristic atâtor foruri exclusiv masculine. Ceva mai mult, prezenţa lor exercită până la un punct o intimidare asupra tendin­ţelor de uşurinţă şi triviali­tate, care răpesc timpul ne­cesar lucrărilor serioase în diferite cercuri particulare sau oficiale. Deci, odată cu emancipa­rea de servituţile civile în privinţa circulaţiei şi admi­nistrării bunurilor lor în tim­pul căsătoriei, femeile se scutură şi de servituţile de ordin public şi profesional; şi, ceea ce este mai important, dovedesc că ştiu să răspundă cu folos general acestei resti­tutio in integrum. De altfel, activitatea feme­­nină în trecut milita evident în favoarea acestei îndreptă­ţiri. Câte suflete delicate şi­­ inteligenţe agere şi-au legat­­ numele de iniţiative şi reali­­­­zări memorabile, de utilitate­­ generală, în care altruismul­­ făcea ca rezultatele fericite­­ să folosească adesea mai mult sexului masculin de toate vârstele sub toate raporturile. In mişcarea culturală şi socială, mai ales în cea fi­lantropică, meritul tovarăşei­­ bărbatului s’a ridicat uneori­­ aproape de al lui, alte ori a­­lâturi şi câte odată mai sus. Şi mai totdeauna caracterizat prin discreţie, calm, demni­tate, din nefericire de o e­­xemplaritate şubredă asupra ţinutei multor manifestări ale areopagurilor mai mari sau mai mici de sex opus. Această desvoltare şi acea­stă ramificare nu pot să fie privite într’o apreciere justă ca acaparări şi excluderi, ci ca sporuri de forţe pozitive în massa cea mare a societă­ţii, interesată să fie servită sub toate aspectele active şi productive de cât mai mulţi şi de cât mai buni, indiferent de sex. Completarea în mic a mijloacelor de existenţă şi rezistenţă prin unirea în că­sătorie, ia proporţii imense în colaborarea complectului social, determinând un sim­bol şi o întrupare a acelei superiorităţi de gând, de sim­ţire, de creaţiune şi de pro­gres implicată de armoniile efective. De aceea, succesele femeni­ne, succedate progresiv dar nebruscat, formează una din manifestaţiunile satisfăcă­toare în timpurile grele în cari atâtea altele sunt regre­tabile și îngrijitoare. —r»T« IfiHi M Tt»* ilTMP—1 Transferarea d-­in Rahrial Pitaux Prin transferarea la Vie­­na a d-lui Gabriel Puaux, Ro­mânia are in corpul diploma­tic străin din Bucureşti, un mare prieten mai puţin. Căci d. Puaux n’a fost nu­mai ministrul plenipotenţiar al ţării ce stă în primul plan al dragostei noastre; ă-sa a dovedit In nenumărate rân­duri că urmăreşte cu simpa­tie toate manifestările noas­tre economice şi culturale. Un prieten, în adevărata semnificaţie a cuvântului, aşa a fost d. Gabriel Puaux pen­tru ţara noastră, in tot tim-­­ pul celor cinci ani de ac­tivitate desfăşurată în frun­tea legaţiei franceze din Bu­cureşti. Intelectual distins, cultura sa vastă a dovedit-o in ne­numărate conferinţe ţinute în Capitală şi in ţară, confe­rinţe a căror aleasă formă li­terară dovedeau marile ca­lităţi ale acestui diplomat de rasă. Legăturile de adâncă ami­ciţie ce şi le-a creiat în socie­tatea bucureşteană, vor face ca plecarea d-sale să fie cu atât mai mult regretată. Noi toţi avem însă credinţa că ori unde s’ar duce şi orice post i s’ar încredinţa, d. Ga­briel Puaux va păstra Româ­niei aceiaş atenţie şi priete­nie ce i-a acordat In timpul şederii d-sale la București. : D. GABRIEL PUAUX Rostul „Skodei“ la Senat — Să se aducă precizări noui, nu păreri — I­­n şedinţa de azi ar urma ,­­ să se desvolte la Senat interpe­larea care formează cel mai ma-­­­re subiect de actualitate româ­nească: afacerea „Skoda”. S’au asociat la interpelarea anunţată de d. general Rujinsky, mai mulţi generali senator,­ de drept şi câţiva oameni politici de frunte. Dosarele pe care vor a­­vea să le cerceteze aceştia nu vor fi decât exact aceleaşi de care s-au folosit interpelatorii de la Cameră. Deci, din punct de vedere al faptelor în sine, con­firmate de dosare, nici un ele­ment inedit. Ar rămâne să se arate, dat fiind cunoştinţele unor vorbitori, numai condiţiunile în care s’a­­ încheiat contractul şi asupra a­­­­cestui istoric să se facă comen­■ tarii personale şi să se» exprime p pwncte de vedere individuale. Este puţin şi extrem de neîn- W semnat arest adaus peste cele f spuse la Cameră, că nu ar me. I rita nici vâlva făcută, nici între­­[­ţinerea unei atmosfere de_ scaa- I dai. Ceea ce aşteaptă ţara întrea- I gă din partea nouilor interpela- I tori este altceva: desvăluirea a- I celor sperţari —■ de mare situa- I ţie — (în asemenea afaceri n'au B-trecere micii borfaşi), ori care ar­­fi ei, cari prin activitatea lor tin­■ deau să arunce discreditul asu­■ pra instituţiei de apărare a ţării. B Ţara vrea să se facă lumină şi Arăi i se satisfacă setea de drep. gB Sinuciderea generalului Sică B^Bopescu este un preludiu tragic SB acţiunii de descoperiri care B^Bda a început ||BDicâ ce! sinucis s’a socotit B^ftmva atât de vinovat că s’a HBncţionat sîn.ur, gravitatea a-­Bitei aînctri apare intr’o lumi­mai el a putut duce la sfârşit o atare afacere și nici nu-i reve­nea poate rolul cel mai hotărî­­tor.Interpelatorii dela Senat tre­buie să contribue cu elemente noui la descoperirea adevărului şi vinovaţilor. Numai astfel îşi capătă justificare, acţiunea lor. Camera a semnalat răul­ Se­natul să fixeze abcesul, pentru ca justiţia să ştie unde să inter­vină aşa cum e nevoie în atare cazuri. După ce un om s’a sinucis, vi­novat sau nu, nimeni nu o poate spune, — doar supoziţiile îl ara­tă ca atare, dat fiind atmosfera acestor zile şi rolul ce i s’a atri­buit, — nu mai este îngăduit ca profitorii să trăiască în liberta­te şi să se bucure liniştiţi de fe­ricirea că au îndrăznit să spe­culeze interesele ţării şi să câşti­ge în dauna lor. Cei cari ştiu adevărul să-l spună, o impun legile onoarei şi demnitatea acestei ţări abătute de atâtea nevoi şi nevolnicii Dacă sunt unii cari cred că a­­cuma toată vina trebuie să se arunce pe cel sinucis şi că ţara şi-a luat satisfacţia cuvenită, să nu-şi facă iluzii. Nu vom îngă­dui să se facă din generalul Si­că Popescu ispăşitorul tuturor păcatelor. Ar fi o ruşine şi o ne­legiuire. Toţi vinovaţii să ia pe­deapsa. Socotim că vremea ma­rilor sancţiuni a început şi odată cu ea a marii primeniri morale de care avem absolută nevoie, ca să nu ne înăbuşim la nedem­­nitate. Cei ce se simt cu conştiinţa în­cărcată n’au decât să tragă singuri consecinţele, să nu mai aştepte judecata, căci ea va fi fără milă, fiindcă aşa impun in­teresele ţării. ___________ _ intarea generalului M Popei .....■■■ ■ o.... Un general de corp de armată, al cărui nume s’a po­menit, printre altele, în scandaloasa afacere Skoda, şi-a­­pus capăt zilelor. Care e partea de vinovăţie a generalului Sică Popescu, nu ştim. Instrucţia continuă cu asiduitate şi cele patru scrisori lăsate de sinucigaş vor contribui poate la aflarea adevărului. E pentru opinia publică, însă, o dovadă indiscutabilă că nu e vorba de o „maşină politică” cum s’a spus depe banca ministerială, ci o afacere a cărei gravitate o subliniază gloanţele „Steyerului” trase de fostul secretar general al­­ ministerului armatei. Cu atât mai mult astăzi, când revolverul precipită sancţiunile, datoria autorităţilor militare care instruesc a­­facerea Skoda e să vegheze ca lumină deplină să se facă şi să se evite posibilitatea ca vinovaţii rămaşi în viaţă să a­­runce toată culpa asupra celui ce a înțeles să se sustragă inevitabilei dezonărări pământeşti. Craiova, 29 Martie Generalul Sică Popes­cu, comandantul corpului I de armată, fost secretar general la ministerul apă­rării naţionale în timpul cănd s’a făcut comanda pentru tunuri la Skoda, s’a sinucis azi la ora 50 d. a. descărcări du-şi un foc de revolver în tâm­pla dreaptă. Planul sinuciderii a fost conceput mai de mult, se pare, chiar din primele zile de când a început , scandalul Skoda. Din acel timp se găsea într’o stare de enervare­­ extraordinară. VIZITA IN CAPITALA î Acum 4 zile a plecat la București, de unde s’a întors j Luni seara. In Capitală a avut mai multe întrevederi cu d. ge­neral Samsonovici, ministrul armatei. Probabil că urmarea aces­tor convorbiri l-a decis pe generalul Sică Popescu să ia funesta hotărîre. înainte de sinucidere Azi dimineaţă, când s’a dus la comandament, el a dat or­din să nu fie primit nimeni căci are de lucru. Chiar aghiotantului său d. căpitan Carcaliceanu i-a spus să nu-1 deranjeze şi după a­­miază, contrar obiceiului, să nu se mai prezinte la ser­viciu. In timpul acesta a scris 4 scrisori adresate soţiei sale, d-lor mareşal Prezan, gene­ral Condeescu şi colonel Al­­dea, şef de stat major al corp. I armată. Se zice că ar fi scris şi un memoriu la care a lucrat mai multe zile. Sinuciderea La ora 5 şi jumătate d. .­­..., dupa ce a terminat cu cele 4 scrisori, generalul Sică Popescu a scos un revolver Steyer din serta­rul biroului şi aşezându-se pe scaun, şi-a descărcat un glonţ în tâmpla dreap­tă. La detunătura armei au alergat soţia sa, căci ge­­neralul locuia în clădirea comandamentului, împre­ună cu aghiotantul său d. căpitan Carcaliceanu, care totuşi venise la serviciu împotriva ordinului pri­mit, şi l-au găsit pe gene­ralul Sică Popescu căzut lângă birou cu o rană în tâmplă, din care curgea sânge în abundenţă. Au fost imediat avizaţi d. general Tănăsescu, co­mandantul diviziei, d. col. Aldea şeful statului ma­jor, d. col. Lazaroiu, prim comisar regal şi d. maior Gelep, comisar regal, cari au sosit după câteva mi­nute. D. col. dr. Dobrinescu chemat în grabă, fiindcă sinucigaşul mai da încă semne de viaţă, i-a dat primele ajutoare. MOARTEA SINUCIGAŞU­LUI După o jumătate de oră, fiindcă tot mai trăia, sinu­cigaşu­­ a fost transportat la sanatorii­ „Dr. Albu”, unde după o oră de chi­nuri a încetat din viaţă. Parchetul militar, îm­preună cu d-nii general Tănăsescu şi col. Aldea, au ridicat scrisorile şi au inventariat actele găsite în birou. Autorităţile militare au dispus, ca imediat să se pună sentinele şi la sanatoriu. Pentru ce, nu ştim. Sentine­lele împiedică să intre in sa­natoriu pe oricine nu e ofi­ţer. D-na general Popescu, care rămăsese acasă, fiind înştiin­ţată de tristul desnodământ, a venit imediat la sanatoriu, şi în hohote de plâns, bles­tema pe generalul Samsono­vici, ca autor al morţii soţu­lui ei. D-na Popescu este vară primară cu ministrul Madgearu. DISPOZIŢII DE ÎNMOR­MÂNTARE Cadavrul fostului comandant al corpului I armată va rămâ­ne până mâine dimineaţă la 9 la sanatoriu, unde i se va face îmbălsămarea. La 9 dimineaţa, va fi ridicat şi dus la coman­damentul corpului I armată, unde va fi aşezat pe catafalc, în hol. Seara, la 10, va fi trans­portat la gară, spre a fi dus la Bucureşti, unde se va face în­humarea. Până la miezul nopţii, ofiţe­rii superiori au circulat între comandam­ent şi sanatoriu, luând dispoziţii, pe de o parte la înmormântare, iar pe de alta, la cercetarea hârtiilor rămase, spre a se vedea, dacă în afară de cele patru scrisori, pe care le-a scris înainte de a se sinu­cide, generalul Popescu, n’a lă­sat și alte hârtii, care ar privi această afacere. Memoriul şi cele 4 scrisori Am spus la început, că e vorba şi de un memoriu, des­pre a cărui existenţă ştiu trei ofiţeri din cei calificaţi. Dar memoriul se spune că nu se gă­seşte. De existenţa lui e dovadă că cineva cita chiar un pasaj în care începea . „SUNT VIC­TIMA SPERŢARILOR“, spunea defunctul la începutul acestui preţios act. Nici conţinutul celor patru scrisori nu se cunoaşte până acum, deoarece două din ele fiind adresate, una d-lui mare­şal Prezan, iar cealaltă d-lui general Condeescu, trebue ca cei cărora le sunt adresate să ia cunoştinţă înainte de ele. Nici cuprinsul scrisorii adresate d-lui col. Aldea, şef de stat major al corpului I armată, nu se cunoaşte, fiindcă d-sa n’a spus nimănui ceva din conţinu­tul ei. Cea adresată soţiei, e fi­resc să fie cunoscută numai de ea. * Generalul Sică Popescu a fost în 1930, sub guvernul Maniu, secretar general al ministeru­lui apărării naţionale, ministru fiind d. general Henric Cihoski.­­ El a îndeplinit două funcţiuni d­in timpul când s’au angajat tratativele cu stabilimentele Skoda pentru comanda de ma­terial de război în valoare de peste 15 miliarde lei: secretar general al ministr­irector Condiţiile cuprinse In con­tractul încheiat, în 1930, cu di­recţiunea generală şi comer­cială din Praga a societăţii pe acţiuni „Skoda", n’au fost a­­duse la cunoştinţa consiliului superior al armatei şi nici n’au fost discutate de organele tech­­nice ale ministerului apărării naţionale. Contractul a fost redactat şi încheiat, printr’o înţelegere di­rectă între d. general Cihoski, ministrul apărării naţionale şi secretarul general. Niciodată nu s’a înregistrat un asemenea caz. Orice coman­dă de material de război, indi­ferent de valoarea la care s’a­­ ridicat acest material, totdea- I una a fost supusă examenului­­ organelor technice ale mimis­­t­­erului şi adusă la cunoştinţa­­ consiliului superior al armatei­­ spre aprobare. A întrebat zilele trecute pentru­­ ce contractul Skoda a fost în­cheiat în condiţii speciale, evi­­tându-se căile normale, gene­ralul Popescu a răspuns: „In funcţiunile ce am înde­plinit, eu eram nevoit să pro­cedez aşa, de­oarece îndepli- I neam şi funcţiunea de inspec- I tor general al artileriei. N’am­ I găsit necesar să convoc orga­­­­nele technice, deoarece, în acea- I stă calitate ar fi urmat să su- I pun contractul examenului și­­ aprobării celor aflați în sub­or­­dinea mea și rezultatul ar fi ac clas. Am căutat «* o formalitate inutilă. Mi-am luat răspunderea celor ce am hotărit, în înţelegere cu minis­trul meu“.* După cum am spus, la timp, contractul încheiat cu uzinele „Skoda“ din Cehoslovacia a fost găsit de fostul ministru al apă­rării naţionale, generalul Şte­­fănescu-Amza,­­ succesorul ge­neralului Cihoski,—că cuprinde condiţiuni grele şi inadmisibile pentru noi şi de aceea execu­tarea lui a fost suspendată. D. general Ştefănescu-Amza a cerut direcţiunii uzinelor Sko­da să înlocuiască şi pe repre­zentantul său din Bucureşti, Se­­leztki, de­oarece rolul şi acti­vitatea acestui individ i s’au părut suspecte. Seletzki a fost nevoit să pă­răsească ţara, dar, după câte­va luni el a revenit în Bucureşti, în aceeaş calitate. Generalul S. Popescu a lo­cuit în Bucureşti, într-un imo­bil al ministerului apărării na­ţionale, situat în str. Fonteriei, colţ cu str. Mihai-Vodă, până când a fost numit comandant al corpului I de armată din Craiova. IMPRESIA SINUCIDEREI LA SENAT De-abia a apărut Mercuri d. a., ediţia specială a ziarului no­stru şi senatorii au fost cuprinşi de o mare emoţiune. Senatorii naţional-liberali au părăsit ime­diat incinta, rămânând doar d. general Cihosky. In legătură cu vestea sinuci­­derei a urmat o consfătui­re între d-nii Vaida-Voevod, preşedintele consiliului de mi­niştri şi Armand Călinescu, sub­secretar de stat. Ministrul de interne, d. G. G. Mironescu, a declarat Miercuri la Cameră, că me­mo­riu­­ şi scrisorile au fost sigilate de parchetul mili­tar respectiv şi trimise la Bucureşti unde au fost pre­date aseară, ministerului a­­pă­rarii naţionale. D. G. G. Mironescu a promis că dacă din aceste acte vor eşi preciziuni cari să intereseze fie ţara, fie cazul Skoda, guvernul își va face datoria să aducă lucrurile la cunoştința pu­blică. * Alte amănunte senzaţionale la ultima oră FILME Când s’a anunţat că se serve­şte masa, în trenul accelerat plecat la orele 8, Luni seara, din gara de Nord, în direcţiunea Craiova, un general de divizie, precedându-şi soţia, a trecut cu o discreţiune neobicinuită, evi­tând saluturile, din vagonul de clasa întâia în vagonul-restau­­rant. Trenul înţesat de călători. Mesele ocupate toate. Chelnerii se întrec să găsească două locuri comandantului de corp de armată. Dar, silueta cunos­cută, masivă, elegantă, impună­toare, cu vârfurile mustăţilor îndreptate îndrăzneţ în sus, cu mina totdeauna dispusă — era alta de astă dată. La început n’a cerut nimic. Cu capul plecat, avea aerul că numără firele feţei de masă. Nici un gest. O parte din călă­tori schimbau cu jenă priviri întrebătoare despre ţinuta a­­morfă de lângă ei. După câtva timp, un semn schiţat unui om de serviciu, o comandă în sur­dină, şi apoi iar ochii în farfu­rie, pe care de­sigur n’o mai vedea. Sosesc câteva felioare de şuncă, tăiate ca foile de ţigară şi îmbinate cu abilitatea nece­sară spre a face impresia unei cantităţi mari şi eftine. Alături, o sticluţă de apă minerală. Ge­neralul nu dă nici o atenţie. Târziu, o mână consimte să in­tre în funcţiune, se mişcă me­canic, duce un colţ de şuncă la gură, care se deschide leneş. O jumătate de păhărel de apă­­ urmează. Restul rămâne. Trenul aleargă, garajele gă­rilor produc trosneli enervante pentru călători. Unul singur nu le simte. Rar, privirea-i indife­rentă deviază o clipă spre ste­lele ce fac cu ochiul lungului convoi alunecat cu iuţeală ame­ţitoare pe şinele lucioase, şi când îşi reia direcţia este umedă... O protecţiune şi o compătimire sfâşietoare îl urmăresc mereu, strecurându-se din braţul fe­­menin ce se lipeşte tot mai mult de al lui. Tăcerea sinistră plu­teşte vizibil asupra măsuţei şi determină convorbiri tot mai încete împrejur. Aproape de Craiova, se scoală brusc, dar paşii oscilează. Când îşi pune chipiul, gestul e fără viaţă. Cei lăsaţi în urmă nu-l vor mai vedea.... Atunci, nu m’am putut opri să spui prietenului şi colegului de redacţie din Craiova, cu care asistasem la toate aceste mă­runte şi dureroase etape : — Văd disperare, frământa­re.... De n’aş vedea şi revolver, şi dramă... ...Când m’am înapoiat, ediţia specială a „Universului“ m’a lă­murit : se descărcase şi revi veriAMMfe£-*tMb­ Când se vorbește de dezarmare.• « Escadra americană la manevrele din oceanul Pacific Constituirea armatei aeriene franceze Paris, 29 (Rador). — D. Dalad­ier, preşedi­ntele con­siliului, a depus azi la Ca­meră proiectul pentru re­organizarea ministerului a­­erului. Proiectul comportă constituirea armatei aeriene pe acelaş picior ca şi ar­mata de uscat şi de mare, cum şi punerea acestei ar­mate aeriene sub un coman­dament susceptibil să diri­jeze ansamblul operaţiuni­lor aeriene. -xox- Prinţul Starhenberg vrea să devină regent al Austriei Viena, 29 (Ullstein).— Zia­rul naţional-socialist „Der Kampfruf“ publică unele din planurile prinţului Starhen­berg, conducătorul Heimweh­­rului. Intre altele, prinţul Starhenberg vrea disolvarea Schutzbundului, Heimwehrul să fie declarat poliţie auxili­ară, ocuparea Vienei de Heimwehr şi în fine numirea sa ca regent al Austriei. -------—xpx----—— Nouile monede franceze de 20 și 10 franci, de argint -xox- Sinuciderea unui comerciant din Timi­şoara Budapesta, 29 (Rador). — Astănoapte, s’a sinucis în pădu­rea dela marginea oraşului, co­merciantul Ferdinand Steiner, originar din Timişoara, de un­de a fost expulzat de curând. Venit la Budapesta, Steiner a solicitat autorităţilor româ­neşti revocarea expulzării. Fi­ind însă informat ieri că cere­rea sa a fost respinsă, Steiner a fost cuprins de un acces de disperare și s-a sinucis. ----xox- Scufundarea vaporului grec „Phedon” Barcelona, 29 (Rador). — Se anunță din Rosas că va­porul grec „Phedon“, de 1885 tone, plecat din Barcelona spre Marsilia cu o încărcă­tură de cereale, s’a scufun­dat în largul portului Ro­sas. tregul ei Atentat contra trenului Pullman — Au fost puşi dragi Brăila, 29 Martie Gara locală a fost înştiinţată, că între staţiile Raseti—Făurei, în dreptul kilometrului 167—500, trenul rapid Pullman, care urma să sosească la Brăila la ora 9 şi un sfert, era cât p'aci să dera­ieze din cauza unei puternice zguduituri. Cantonierul Nicolae Vlad, verificând linia, a găsit un drug de fier, lung de 70 cm., care fusese presat de garnitura trenului. Față de împrejurările în care s-a produs acest accident, care putea să aibă urmări grave se crede că este vorba de un aten­tat împotriva trenului Pullman. La faţa locului au plecat, pen­tru facerea anchetei d-nii căp. Bechi, din regiunea de jandarmi, iar din partea siguranţei, comi­sarul Brăila. Cercetările fiind întreprinse în mod serios, anchetatorii au mai descoperit, pe traseul liniei fe­rate, alţi doi drugi de fier cari, probabil, fusese înlăturaţi de pe linie, datorită vitezei şi greutăţii de fier pe linie a garniturii trenului. Altfel, cu si­guranţă că s’ar fi produs o de­raiere. Până in prezent, nu s’a putut stabili cine este autorul. Ancheta a mai stabilit că, cu câteva minute înainte de tronul Pullman, a trecut spre Buzău accelerat­ul plecat din staţia Brăila, la ora 7, care şi-a con­tinuat călătoria în mod normal.­­ Cura bănuelile sunt îndreptate împotriva cantonierului Nicolae Vlad, învinuit că el a aşezat drugii pe linie pentru deraierea rapidului, autorităţile care an­chetează au dispus arestarea lui. El a fost adus la Brăila pentru cercetări. Organele căilor ferate au dis­pus facerea unui supliment de anchetă, iar regiunea de jan­darmi a ordonat posturilor res­pective ca paza liniilor să fie făcută mai intens cum şi cerce­tarea celor suspecţi, găsiţi prin comunele apropiate unde s’a produs acest accident. NOUA GERMANIE SI EVREII Noul regim din Germania a provocat nemulţumirea şi tea­ma evreilor din toată lumea. Cancelarul Reichului, d. Adolf Hitler, este şeful partidului na­ţional-socialist, în al cărui pro­gram se cuprinde şi o declara­ţie de război ,finanţei interna­ţionale“. Drapelul hitleriştilor cu sem­nul simbolic al „svasticei“ este considerat de evrei, drept o provocaţiune la adresa lor şi ca un semnal de luptă împo­triva neamului lor.­­ Împărtăşind doctrina naţio­nalistă extremistă, cu o nuan­ţă de antisemitism, regimul hitlerist a luat o serie de mă­suri, care au provocat protes­tele asociaţiilor internaţionale evreeşti din Europa, America şi Asia, precum şi organizarea unui boicot generalizat împo­triva produselor germane.­­ Într-o reuniune secretă a „A­­lianţei mondiale împotriva an­tisemitismului“ şi a „Parlamen­tului evreesc“ din Londra, s-a votat o rezoluţie, în care se cer tuturor ţărilor civilizate să sară în ajutorul evreilor din Germania „victime ale persecu­ţiilor politice şi economice“"... Asociaţiile evreeşti din New- York, Chicago, Filadelfia şi din alte centre ale America de Nord au făcut, de asemenea, un apel, către toate popoarele ci­vilizate, în numele principiilor umanitariste şi de solidaritate, ca să nu permită Germaniei să persecute populaţia evreească. Rabinul Newmann din New- York a declarat: „Hitler conduce Germania la un război civil sângeros, care va fi urmat de un nou conflict mondial, după care Germania nu se va ridica niciodată“. Pe de altă parte, „Uniunea centrală a cetăţenilor germani de confesiune evreiască“ din Berlin a publicat un comuni­cat, în care resminte ştirile a­­larmante şi tendenţioase apă­rute în ziarele străine, relative la „atrocităţile hitleriste sân­­geroase şi ce s’ar fi săvârşit în Germania, împotriva evreilor. „Uniunea evreilor combatanţi germani" a adresat şi ea am­basadorului Statelor­ Unite din Berlin, o adresă, cu acelaş cu­prins.­­ Ceea ce este interesant in a­­cest paradoxal conflict, între şi continentele, nu este atât a­­meninţarea cu războiul econo­mic — care, în practică, nu va da rezultate, — ci noua stare de spirit a evreilor faţă de Ger­mania. Pe cănd în timpul răz­boiului mondial Germania lui Wilhelm II-lea militaristă, im­perialistă şi agresivă, — ca şi complicea sa, Austro-Ungaria, — s’au bucurat de concursul fi­­nanţei internaţionale şi de sim­patiile unei părţi importante din populaţia evreească euro­peană, sau americană, fără să ia în consideraţie scopurile lor de război, opuse dreptului şi principiilor aflate la baza civi­lizaţiei,— astăzi, aceeaş Germa­nie cu tendinţele sale monar­histe şi otrăvită de spiritul răz­boinic al revanşei, este pentru evrei o ţară blestemată, pentru că regimul hitlerian este puter­nic colorat de antisemitism şi înţelege să ia unele măsuri in favoarea naţionalilor, prin des­considerarea intereselor cetăţe­nilor de origine şi confesiune evreească. Se recunoaşte astăzi de organizaţiile internaţionale evreeşti, că în Polonia şi Româ­nia, evreii se bucură de un tra­tament civilizat, de drepturi e­­gale cu naţiunile dominante şi de posibilităţi întinse de dez­voltare economică şi culturală. S’a restabilit astfel un ade­văr. Evreii, în urma faptelor petrecute în noua Germanie, au prilejul să stabilească compa­­raţiuni instructive şi să-şi revi­zuiască conştiinţele, în propriul lor interes, pentru o mai bună înţelegere a raporturilor cu ce­lelalte naţiuni civilizate. vanatoarea regală din jud. Prahova Ploeşti, 29 Martie M. S. Regele a fost azi în pă­durea din com. Diţeşti, din jud. Prahova, la vânătoare de si­tari. A fost însoţit d­e d-nii ge­nerali Hasievici, mareşalul pa­latului , general Balif, Săulescu, directorul vânătoarei, Dinu Brătianu, Istrate Micescu, dr. Bej­an, maior N. Bucur, coman­dantul legiunii de jandarmii Prahova și Nae Potpascu, pro­prietari din corn. Olari. După terminarea vânătoarei

Next