Universul, iunie 1933 (Anul 50, nr. 146-160)
1933-06-01 / nr. 146
Anul al 50-lea 12 Pagini nMUm SSSK«-H 12 , . Pagini Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Dir. G Us P. T. T. No. 120228/932, Nr. 146 Jot 1 Iunie 1913r împotriva revizioniştilor Răsună şi acum văzduhul de hotărîtorul protest ce s'a ridicat pe plaiurile ţării, ale Iugoslaviei şi Cehoslovaciei, împotriva acţiunii celor cari agită chestiunea revizuirii tratatelor. Cu liniştea pe care o dă conştiinţa forţei şi a dreptăţii cauzei pe care o apără, cincizeci de milioane de locuitori şi-au afirmat credinţa în intangibilitatea tratatelor, pavăza sigură şi indiscutabilă a menţinerii păcii. Sute de ani, popoarele oprimate sub dominaţie străină, şi-au revendicat cu stăruinţă dreptul lor la viaţa. Marele război a dat dreptate cauzei pentru care s-au sacrificat atâtea vieţi omeneşti. O mână de oameni, profitorii de altădată, puşi în slujba asupritorilor nemângâiaţi de situaţiile pierdute, încearcă, prin agitaţii perfide, reînvierea timpurilor de sclavie îndepărtate pentru totdeauna. Nu de dragul acestor agitatori se va tulbura din nou pacea lumii şi nu pentru satisfacerea câtorva latifundiari vor fi nevoite popoarele să-şi verse din nou sângele pe câmpurile de luptă ! Câtă vreme agitaţia sterilă rămăsese doar în cercul strâmt al celor ce suspinau după măririle pierdute, campania revizionistă nu neliniştea pe nimeni şi nu era privită decât cu zâmbetele ce se acordă tentativelor neputinţei. Pe nesimţite însă, campania începuse în mod izolat să prindă. Vaetele unora, falsele date ce procura propaganda insinuantă, nu câştigat personalităţi proeminente din Anglia, Italia şi chiar din Franţa. In necunoştinţă de cauză, oameni de bună credinţă vorbeau de repararea unei „nedreptăţi“ pe care prevederile tratatelor ar fi creiat-o. O reacţiune se impunea ca un comandament. Nu mai era timp de pierdut. Propagandei revizioniste trebuia să i se răspundă, nu numai cu date şi cu dovezi istorice indiscutabile, ci şi cu ferma manifestare a poparelor cărora tratatele le-au dat libertatea naţională mult dorită. Aci a intervenit iniţiativa noastră; era de întrevăzut pericolul ce prezenta penetraţiunea ideei revizioniste. Intre timp, faptele au venit să dovedească temeinicia temerilor şi corijările cari s’au făcut în textul pactului celor patru s’au datorit solidarităţii statelor Micii înţelegeri, faţă de perspectiva revizuirii tratatelor, perspectivă care ar duce, fatal, la un nou război. Şi mai mult astăzi, marii noştri aliaţi din Occident, în faţa neclintitei hotărîri a românilor, cehoslovacilor şi iugoslavilor, vor trebui sa vadă că pentru toţi aceştia, apărarea drepturilor lor e o chestiune de viaţă şi de moarte. STELIAN POPESCU Statul cehoslovac _nd«19 10 ani linia fia — Protestarea citită, in şedinţa Reichstagului din Viena, din 30 Mai 1917, în numele Uniunii cehe şi a Comitetului naţional ceh, în care s’au formulat revendicările cehoslovace, în vederea constituirii unui stat unitar naţional, s’a bazat pe dreptul istoric combinat cu dreptul natural, pe principiul naţionalităţii şi al dreptului popoarelor de a dispune de ele înseşi. Iată partea importantă din acest document istoric: „Sprijinindu-ne, deci, în acest moment istoric, pe dreptul natural al popoarelor de a dispune de ele înseşi şi de a se desvolta liber, întărite de altfel pe drepturi istorice imprescriptibile şi pe acte politice solemn şi pe deplin recunoscute, noi ne vom sili, în capul poporului nostru, de a parveni să topim toate ramurile naţiunii cehoslovace într’un stat ceh democratic, fără să uităm ramura slavă care formează bloc cu partea cehă istorică”. Prin tratatele dela Paris, noul stat cehoslovac s’a constituit din Boemia, Moravia, Silezia, Slovacia şi Rusia subcarpatică (Rutenia), cu o suprafaţă de 140.394 kmp. şi o populaţiune de 14.726.158 locuitori. Drepturile istorice pe care le-au invocat cehii, privesc teritoriile Boemiei, Moraviei şi Sileziei, care au constituit în secolii trecuţi un stat independent naţional. Boemia a fost unul din statele cele mai vechi din Europa centrală. Ea a perdut independenţa sa în 1620- Slovacia, cucerită de unguri, a stat sub dominaţia acestora mai multe secole, dar in timpul războaelor împotriva turcilor, ea n’a fost transformată în paşalâc otoman. Slovacii, înrudiţi cu cehii şi vorbind aceeaş limbă, formează o ramură a naţionalităţii cehoslovace. Cehii şi slovacii, în număr de 8 mii. 760.907, formează majoritatea populaţiunii acestui stat (65,5 la sută). S-a atribuit statului independent ceskoslovac şi teritoriul autonom al rutenilor de la sudul Carpaţilor (Rusia subcarpatică), care este o ţară de tranziţie între ele două ramuri slave vecini. Rutenii, în număr de 461.849 s’au unit cu cehoslovacii prin origina lor o comună slavă, dar până acum n’au căzut de acord în privinţa limbii şi alfabetilui lor (rusa, ukrainiana, sau ruteana). Legătura s'a făcut mai mult pe temeiul slavismului. „Slavismul” nu este însă o problemă politică ci una sentimentală. S’a dovedit aceasta şi în relaţiunile dintre Polonia şi Rusia — fie ţaristă, fie sovietică —, ca şi intre Cehoslovacia şi Polonia (afacerea Tesin (Teschen) şi Javorina). D. Beneş are treptate când spune că „statele sunt menţinute mult timp din forţele ce le-au ajutat să se ridice... Noi, Continuare la pag. 2-a De la meetingul naţional din Capitală Manifestanţii cu drapelele la statuia lui Mihai Viteazul D. Titulescu despre pactul celor patru puteri .---------7“ o —*—* -— O punere la punct— •— Prin telefon de la trimisul nostru special — D. N. Titulescu, ministru de externe al României, a sosit aci azi, la ora 3.40 d. a.,pentru conferinţa Micii înţelegeri, care se deschide mâine. Delegaţii ziarelor româneşti au vizitat, astă seară, la ora 7, pe d .Titulescu, la hotelul,’Aileron“. Asaltat cu întrebări asupra pactului celor patru puteri, d-sa a răspuns că înainte de închiderea conferinţei Micii înţelegeri se abţine de la orice declaraţii Având însă ştirea că în ţară ar fi stârnit emoţiune atitudinea d-sale faţă de noul pact al celor patru puteri, publicat de „Petit Parisien“, care a redat textul exact, d-sa ne-a întâmpinat pe un ton foarte amuzant cu declaraţia următoare: „— Precum vedeţi m-au hotărât să-mi trădez ţara !“ Imediat d-sa a adăugat: — ,,Voi îmi cunoaşteţi însă firea şi înţelegeţi bine că de ar fi vre-un motiv de alarmă, n’aş fi aşa de liniştit cum mă vedeţi acum pe mine, care pentru un milimetru de pământ (atunci când ar fi în joc siguranţa noastră teritorială) aş fi în stare să răstorn lumea. Dar fiţi liniştiţi! Nu ne ameninţă nimic. Dimpotrivă, veţi auzi lucruri foarte agreabile“. D. Titulescu va face mâine ample şi importante declaraţii reprezentanţilor presei române, cehoslovace şi iugoslave. Pe de altă parte, atât cercurile politice locale, cât şi presa cehoslovacă au informaţii, că d. Titulescu împreună cu ceilalţi reprezentanţi ai Micii înţelegeri au obţinut toate garanţiile cerute ca ţările respective să fie puse la adăpost de orice tentativă de revizuire teritorială şi de orice hotărâre luată peste litera tratatelor şi în afară de procedura categorică prescrisă de statutul Soc. Naţiunilor. întrebat dacă după Praga vine direct la Bucureşti, d. Titulescu a răspuns afirmativ, cu rezerva dacă vreun eveniment nu va reclama prezenţa d-sale la Geneva. O VIZITA A D-LUI TITULESCU LA ANKARA In Noembrie, d. Titulescuse va duce la Ankarra, capitala Turciei, unde va avea o întrevedere de mare importanţă cu Kemal Paşa în legătură cu politica generală a garanţiilor de pace între statele europene, a compuns Rusia sovietică. HAR. I. Garanţiile obţinute de Mica înţelegere M. S. Regele Carol II și H. S. Regína Elisabeta a Greciei la institutul fie nxaternitate „Regina Elsabeta”, ta&jigurat Luni - tmMmmssma Mmsmmmmzmmm. Cimentarea unei fraternităţi Adunarea naţională antirevizionistă de la Arenele Romane, prin caracterul şi măreţia ei a fost mai mult decât o afirmare strălucită a instinctului de solidaritate şi conservare naţională. Ea a însemnat prin puternicile şi impunătoarele manifestaţii de simpatie făcute celor doi repezentanţi ai Iugoslaviei şi Cehoslovaciei, — ţări prietene şi aliate nouă, — consacrarea virtuală prin sentimentul popular a legăturilor de oridin diplomatic şi militar, care fac din cele trei ţări o puternică şi reală alianţă. Spontaneitatea impresionantă şi ovaţiunile ce atingeau Duminică cele mai înalte şi vibrante culmi ale entuziasmului, atât pentru cele două naţiuni aliate cât şi pentru delegaţii lor atât de reprezentativi, au constituit cea mai categorică şi elocventă manifestare de solidaritate. Trebue să recunoaştem, că d-nii dr. Vasa Iovanovici şi I. Slavic au isbutit şi pe drept, să forţeze admiraţia zecilor de mii de asistenţi prin personalitatea şi mai ales prin puterea talentului lor oratoric. D. dr. Vasa Iovanovici nu este un străin pentru cercurile româneşti. D-sa şi-a câştigat reale simpatii cu prilejul Conferinţei inter-balcanice ţinută la Bucureşti, unde a prezidat cu o rară distincţie şi autoritate. Activitatea d-sale la „Societatea Naţiunilor“, unde, ca vice - preşedinte al delegaţiei iugosla- Ive, a repurtat mari succese în problemele minoritarilor, a dovedit îndeajuns un spirit de elită, cu adevărat occidental. Trimisul Iugoslaviei a reprezentat pentru noi mai mult decât prestigiul unei mari autorităţi şi situaţiuni politice. Fost de câteva ori ministru şi ocupând un loc eminent pe primul plan al vieţii politice, d. dr. Vaisa Iovanovici s’a relevat la adu- narea de Duminică, dela primele sale cuvinte, ca un mare amic al ţârii noastre şi un spirit activ în consolidarea Micii înţelegeri. Cunoscător al sufletului românesc cu parc s'a familiarizat de copil pe malul Dunării, d-sa, deşi mare avocat, a sacrificat peroraţia juridică pentru a se adresa dintru început inimilor româneşti. Şi n’a greşit. Dela primele fraze rostite într-o caldă românească şi până la ultimele fraze, cuvântarea d-sale, de o admirabilă ţinută literară şi gradaţiune emotivă, a fost prilejul unor continue şi puternice aclamaţiuni. Cu acea înţelegere a realităţii, proprie adevăraţilor oameni de stat, d-sa a trecut de la abstracţiunile morale la nevoia imperioasă a unei cât mai strânse colaborări de ordin practic şi economic, între ţările Micii înţelegeri, deziderat subliniat şi primit de adunare cu un semnificativ entuziasm. D. dr. Vasa Iovanovici n’a cucerit astfel numai un mare şi strălucit succes moral pentru d-sa şi ţara care l-a învrednicit s’o reprezinte. D-sa a isbutit şi în cea mai frumoasă formă, să obţină sufragiul opiniei publice româneşti pentru adevărata operă constructivă şi practică, garanta unei cât mai îndelungate şi rodnice alianţe. Continuare in pag. 2-a VASA dr. IOVANOVICI Sinuciderea unui fost ministru bulgar Sofia, 29 (Rador). — Ivan Popoff, fost ministru al justiției, s-a sinucis astăzi, aruncându-se dela etajul in. —xOX — Alt asasinat la Sofia Sofia, 29 (Rador). — Doi mihailovişti au ucis, azi dimineaţă, pe macedoneanul Pandeff, care simpatiza mişcarea comunistă. Ucigaşii au fost arestaţi în podul unei case, unde încercaseră să se refugieze. ----------xox--------- Rolul şi chemarea A Micii înţelegeri fie J. SLAVIC Prietenul şi camaradul meu de şcoală, d. Osusky, ministrul nostru plenipotenţiar la Paris, unul din colaboratorii la marea operă a Micii înţelegeri, a rostit la o recentă conferinţă următorul adevăr: „Pentru noi, Mica înţelegere e, înainte de toate, un dig contra valurilor trecutului care s’a retras complet ; mai e deasemenea expresia profundei noastre convingeri, că trecutul e numai speranţa acelora cari nu-1 mai au. In sfârşit, Mica înţelege e chemarea către toate naţiunile bazinului dunărean, ca să se reunească în sforţarea comună In scopul de a pregăti un viitor mai drept, mai echitabil şi mai omenesc, decât a fost trecutul care a încetat de a fi. In adevăr, pentru noi, viaţa nu trebue să fie o plângere, o părere de rău sau o lamentare". Zilele acestea, In toate statele Micii înţelegeri, se ţin manifestaţii, cari nu sunt plângeri sau lamentări. Şi dacă se vorbeşte de trecut, e numai spre a spune, că voinţa noastră de a menţine libertatea şi independenţa, prin forţele unite ale naţiunilornoastre, emană din colaborarea stabilită intre noi, încă de pe când eram subjugaţi. Conducătorii naţiunilor noastre au colaborat in trecut. Mica înţelegere este fiica acestui trecut. Dar trebue ca reciprocitatea şi fraternitatea, bazate pe convingerea intereselor comune şi pe cunoştinţa mutuală, să pătrundă şi să câştige sufletul nu numai al acelora cari au colaborat deja, dar mai ales sufletul tinerimii noastre, al acelora cari au evoluat şi crescut pe pământul libertăţii. îmi amintesc bine de o reuniune prietenească la d. Stodola, primul nostru plenipotenţiar la Budapesta, unde am conferit cu prietenii noştri români, preşedintele clubului naţionalităţilor, d. Teodor Mihály şi câţiva deputaţi români ai fostului parfost ministru, delegatul Cehoslovaciei la marea adunare naţională antirevizionistă de la Bucureşti lament maghiar şi noi, câţiva slovaci, înainte de a ne despărţi spre a merge fiecare în ţara lui. Am vorbit de dificultăţile ce se vor ivi din noua viaţă liberă. Eram cu toţii de părere că nu generaţia războiului va termina făurirea statelor noastre întregite, ale României Mari şi Cehoslovaciei şi că aceasta misiune e rezervată tinerelor generaţii de după război. Dar condiţia fundamentală a acestei opere constructive, e securitatea şi siguranţa libertăţii noastre. Şi de aceea, felicit pe Excelenţa Sa de ministru Stelian Popescu şi marele ziar „Universul“, care au avut fericitul gând de a întruni la Bucureşti, la Bratislava, la Belgrad, în toate ţările Micii înţelegeri, pe români, iugoslavi şi cehoslovaci, ca să ne putem spune reciproc că voim să trăim, să evoluăm şi să rămânem prieteni credincioşi, spre a ne putea asigura pe veci un viitor liber. Din nefericire, nu pot să iau parte la serbarea cincantenarului „Universului“, dar această iniţiativă îi asigură gratitudinea şi urările noastre. D. J. SLAVIC Atentatul dela palatul de justiţie din Capitală — Proprietarul de păduri Tischler din Ţara Moţilor, împuşcat de un căpitan invalid.— Moartea victimei — Amănunte interesante — Precum am anunţat. Luni, la ora 2 jumătate, un atentat s’a produs la palatul de justiţie, în camera de consiliu a secţiei I-a a trib. Ilfov în următoarele împrejurări: La această secţie urma să sejudece procesul dintre Moţi şi cunoscutul proprietar de păduri Mauriciu Tischler. In vederea acestui proces, numeroşi Moţi veniseră în Trib. Ilfov s. In format cu d-nii judecători Ghiţescu, Preuţescu şi procuror Stăncescu ar urma să judece Luni procesul faimos al Moţilor. E vorba de acţiunea penală pentru fals pornită contra fostului inspector general I. Popescu Pera din ministerul de domenii şi de aceea directă pentru corupţie şi uz de fals întreprinsă de reprezentanţii locuitorilor din Ţara Moţilor contra latifundiarului Mauriciu Tischler (din concernul Tischler-Burger), asupra cărora am scris la timp şi pe larg. Procesul e istoric. Intr’ânsul se cuprinde, de fapt, toată strădania, de ani de zile, în care se epuizează a-cest element preţios din popo- j rul românesc de dincolo de munţi, pentru a putea să-şi a- a sigure glie de muncă. Căci exproprierea făcându-se i prea fragmentar şi în orice caz i insuficient n’a reuşit să îndes- j tuleze toate nevoile locale şi nici să satisfacă pe toţi cei în- I dreptăţiţi la împroprietărire. I Moţii s’au crezut o vreme nedreptăţiţi de chiar autorităţile cari au aplicat reforma agrară. S’au convins însă curând, din fericire că nu acestora li se poate reproşa ceva. De aceea adresându-li-se lor, au cerut revizuirea primelor deriziuni pronunţate de comitetul agrar pentru exproprierea moşiilor din regiune. Cererea a fost admisă in principiu, dar n’a dus totuşi Capitală. Judecata a fost amânată pentru un termen mai depărtat. Duipă ce tribunalul anunţase amânarea, unul dintre Moţi, căpitanul invalid Emil Stancu, a tras asupra lui Tischler un foc de revolver. Tischler s’a prăbușit la pământ. A fost transportat la sanatoriul Brâncovenesc. Atentatorul a predat arma d-lui procuror Stăncescu, care se găsea încă în sala de consiliu, la dreptate deplină. Fiindcă delegatul comitetului agrar, pus să refere exact asupra nevoilor de împroprietărire, a întocmit im raport tendenţios. A anchetat din fuga trenului, n’a cercetat satele şi pe locuitori. A numărat pe cei îndreptăţiţi la împroprietărire doar după numărul... coşurilor locuinţelor, ne socotind că în unele cocioabe sărace se adăpostesc chiar mai multe famiii şi că astfel fumurile vetrelor nu indică neapărat şi numărul capilor de familie. Iar comitetul agrar, încrezandu-se în concluziile delegatului, a dat o, deriziune necompleta. Revolta celor nedreptăţiţi n’a cunoscut margini. Delegaţii lor, luptătorul naţionalist dr. Amos Frâncu ajutat de căpitanul invalid pensionar Emil Stancu ş. a. au luat din nou, dârzi, calea Capitalei. Au bătut la toate uşile. Şi au reuşit în cele din urmă să cucerească bazele unei noui Costiinuare în pag.2-a Istoricul procesului Căpitanul invalid Emil Stancu (X), atentatorul de Luni, cu alţi reprezentanţi ai foştilor voluntari ardeleni, cu ocazia unui pelerinaj la mormântul Moţilor, arşi pe rug în 1918, la Beliu, din ordinul baronului ungur, Urmanczv. - ‘