Universul, septembrie 1933 (Anul 50, nr. 238-267)
1933-09-01 / nr. 238
Anul al 50-lea 10 FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN Taxa poștală plătită In nuunerar conform aprobării Dir* G-le P* T* T. No 190228/932 UNIVERSUL CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE | TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI are numerele: 3-1370, 3-1371, 3-1373, 3-1373, 3-1374, 3-5043. STELIAN POPESCU Mr. 238 Vineri 1 Septembrie 1933 Acordul de la Londra în problema grâului Conferinţa internaţională a grâului a reuşit să stabilească un acord. Pe ce baze ? Ţările producătoare şi exportatoare şi-au luat angajamentul să nu depăşească, pentru export, în anul acesta, un maximum de 560 milioane de „busheli”, dacă cererea mondială se ridică la acest nivel. Cantitatea exportabilă pe anul 1934-1935 prevede o scădere a suprafeţelor însămânţate de 15 la sută în raport cu mijlocia anilor 1931-1933. Notăm, că mijlocia de 560 milioane de „busheli“, acceptată ca maximum pentru export în cursul anului, se apropie de cantitatea grâului exportat în ultimii ani. Ţările din bazinul dunărean au limitat exportul lor la 54 milioane de „busheli”. Angajamentele luate de ţările importatoare nu sunt încă bine precizate. Ele sunt relative, vagi, condiţionale, care nu oferă garanţii suficiente. Aceste ţări s’au arătat dispuse să modifice tarifele lor vamale, dar numai în cazul când preţul internaţional al grâului — preţul mijlociu — va fi câtva timp de 12 franci aur, chintalul. Cine va stabili şi calcula acest preţ internaţional ? Un comitet de experţi cu caracter consultativ. Prim ce metodă ? Nu se ştie. Iată în linii generale cuprinsul acordului dela Londra. Nu s’ia publicat încă textul său. Nici guvernul american — iniţiatorul conferinţei — n’a publicat planul de reducere al producţiei grâului Statelor Unite. Chestiunea importantă nu este atât stabilirea în principiu a acestui acord, ci posibilităţile lui de aplicare , valoarea practică a angajamentelor luate. In această privinţă, se fac rezerve. De unde în prima zi, când s’a adus la cunoştinţă încheerea acordului de la Londra, s’a manifestat un optimism viguros, după ce s’a examinat formulele şi cifrele, s’a înregistrat o accentuată lipsă de încredere în aplicaţiunea practică a angajamentelor luate. Legile economice, bazate pe cerere şi ofertă, ca şi interesele producătorilor şi ale consumatorilor, nu pot fi neglijate, sau nesocotite. In această chestiune, „Le Temps” face câteva observaţii judicioase : Cum să limitezi exportul ? Dacă cererea întrece limita fixată, se poate menţine această limită ? însăşi formula acordului de la Londra lasă joc liber cererii. Dacă cererea este mai mică, determinarea unui maximum, este inutilă. Legea ofertei şi a cererii nu poate fi abolită. Ţările exportatoare trebue să se încline în faţa ei. Partea esenţială a acordului rămâne reducerea suprafeţelor însămânţate, care urmează să servească drept frână şi regulatoral producţiei mondiale. Fără această operaţiune, acordul s’ar reduce la o simplă expunere de principii. S’a luat însă angajamente formale în această chestiune esenţială ? Nu, ci numai angajamente bazate pe realitate. Depe acum agricultorii din Canada, Argentina şi Australia protestează împotriva unui program care, prin dispoziţiile lui prea rigide, ar lovi în interesele lor. Acordul de la Londra şi-ar atinge scopul numai în cazul când producţia ţărilor, care au dezvoltat prea mult cultura artificială şi oneroasă a grâului, va fi redusă,in avantajul celorlalte ţări agricole, cu terenuri bune de cultură şi care, în condiţiuni normale, au o producţie ce întrece consumul lor intern. Criza grâului a fost provocată de supraproducţia statelor cu cultura artificială şi oneroasă, care au urmărit acapararea pieţelor mondiale. Logic ar fi să se revină la normal. Vom vedea întrucât acordul de la Londra va fi în măsură să restabilească echilibrul dorit în producţia şi consumaţia grâului. Pagini EXEMPLARUL a»tm» : * w . 10 Pagini In Strainatate: 6 Lei Independenţa Austriei se poate apăra cu planuri economice? Ori de câte ori diplomaţia europeană consideră „delicată” situaţia statelor din bazinul dunărean, fie din punctul de vedere intern — dificultăţi financiare, sau economice — fie din punctul de vedere extern — ameninţări cu anexiuni teritoriale, uniuni vamale, sau instaurări de dinastii, decăzute din drepturile lor — ele propun planuri economice. Acum câţiva ani, când Austria era considerată la capătul sforţărilor sale, din cauza crizei acute financiare, s’a lansat faimosul proect relativ la federaţia statelor dunărene. Aristide Briand a conceput acest proect utopic şi a căutat să-l popularizeze. Documentul a rămas în arhivele ministerelor afacerilor străine din Paris, Viena, Budapesta, Fraga, Bucureşti şi Belgrad... Am avut apoi planul întocmit de d. André Tardieu, care a avut la baza sa, ideea solidarităţii statelor din Europa centrală, cu maximum de avantagii economice şi cu minimum de inconveniente politice. Planul eminentului om politic francez, n’a putut fi nici el aplicat. In Aprilie 1932, a fost înlăturat din discuţia cancelariilor europene. Acum, când independenţa Austriei este ameninţată de Germania hitleristă, se propun iarăşi diverse planuri, care toate au la baza lor „cooperarea economică”,-fie între Austria, Ungaria şi Mica înţelegere, fie între toate ţările dunărene şi Polonia. Prin asemenea proecte se urmăreşte, nu numai salvarea Austriei, prin încorporarea sa într’un sistem economic şi politic mai vast, dar crearea unui organism complex economic din care să facă parte statele moştenitoare ale răposatului imperiu habsburgic, considerate incapabile, sau prea slabe de a se putea reface şi consolida prin propriile lor mijloace. Germania nu vrea să ia în serios acest sistem economic dunărean. „Berliner Tageblatt” scrie în această chestiune: „Dunărea nu-i o arteră esenţială, ca Elba, Rinul, sau Oderul. Traficul său a fost totdeauna modest şi relaţunile stabilite pe cursul Dunării şi mai modeste. Viena, Budapesta, Belgradul sunt, în adevăr, situate pe Dunăre, dar acesta e un fapt pur geografic, care n’are nimic de-a face cu economia politică“. In concluzie, blocul statelor din sud-estul european aparţine, economiceşte, Germaniei şi Italiei! Cu alte cuvinte, Germania consideră Europa Centrală un simplu „hinterland” al economiei Reichului şi Italiei. De fapt, toate planurile economice, indiferent de sistemul ce cuprind, se izbesc de problemele complexe şi complicate de ordin politic. Nu se pune carul înaintea boilor. Nu se rezolvă probleme esenţial politice, cu soluţii economice. Despre ce este vorba astăzi? De apărarea şi asigurarea independenţei statului austriac. Este aceasta o problemă economică? Desigur că nu. Ea este o problemă esenţial politică, deoarece interesează suveranitatea şi independenţa unui stat, respectarea tratatului de la Saint-Germain şi a statutului actual din Europa Centrală, echilibrul continental, pacea intre naţiuni.... Germania lui Hitler vrea să realizeze Anschlussul, adică alipirea Austriei de Reich, transformarea acestei republici într’o provincie subalternă a Prusiei, — din consideraţiuni şi interese politice: expansiunea germanismului în Europa de mijloc. In cazul acesta, ce se opune proectului de expansiune german? Sisteme, proecte şi planuri economice! Nu se poate realiza un bloc economic dunărean, fără ca ei să se reazăme pe un puternic bloc politic, întrucât Germania va găsi un obstacol proectelor sale ambiţioase şi aventuroase, într’un plan economic, fie el cât de bine conceput? Pacea şi tratatele nu se apără cu asemenea mijloace. R. SEIȘANU A nins in jud. Dâmboviţa Târgovişte, 29 August In urma ploilor reci căzute astănoapte în judeţ, temperatura a scăzut brusc. Aversele căzute în cursul zilei, în regiunea muntoasă, s’au transformat intr'o abundentă zăpadă. Pe munţii Leaota şi Păduchiosul, zăpada s’a aşternut intr’un strat gros. Foarte multe vite, aflate în munţi, au degerat. In întreg judeţul se simte frigul, temperatura scăzând brusc la 4 gr. C. în regiunea de Nord. Oferta germană pentru cumpărare de cereale a fost acceptată ----------------------------------------— Şedinţa delegaţiei economice — Delegaţia economică a guvernului s-a întrunit Marţi după amiază, la ora 3 şi jumătate, la ministerul de industrie şi comerţ, sub preşedinţia ministrului finanţelor. Au luat parte d-nii Eduard Mirto, V. V. Tillea, R. Irimescu şi Cezar Popescu, secretarul general al ministerului de industrie şi comerţ. D-nii V. V. Tillea şi R. Irimescu au adus la cunoştinţa delegaţiei economice stadiul ultimelor tratative cu grupul german I. G. Farbenindustrie care a făcut guvernului român propunerea unei operaţiuni de compensaţii. Delegaţia economică găsind propunerea favorabilă, a aprobat-o şi a însărcinat pe d-nii V. V. Tillea şi R. Irimescu să comunice această aprobare grupului german. Oferta germană constă dintr-o operaţiune normală de compensaţie, privind o importantă cumpărare de produse româneşti, printre care grâu, orz şi porumb, contra unui import de mărfuri şi a unei cedări către Banca Naţională a unei importante cote de devize. Azi, 31 August, delegaţia economică se va întruni din nou spre a lua în discuţie chestiunea preţului pâinei. CONVENŢIA COMERCIALA CU POLONIA SE SEMNEAZĂ ASTAZI Tratativele comerciale şi economice cu Polonia, pentru incheerea unei convenţii comerciale — care se speră că va aduce o intensificare a relapurilor comerciale dintre cele două ţări — s’au terminat favorabil. Eri s’a semnat acordul care intră imediat în vigoare, pe ziua de 1 Septembrie a. c. Această convenţie economică şi comercială se închee pe bază globală, schimbul de mărfuri urmând să se facă pe contingente. TRATATIVELE COMERCIALE CU CEHOSLOVACIA In legătură cu tratativele comerciale intervenite între statul nostru şi Cehoslovacia, s’a vorbit în ultimul timp de existenţa unei neînţelegeri acute, care ar fi provocat chiar suspendarea acestor tratative. Din cercurile ministerului de industrie ni s’a desminţit acest svon Mai mult chiar, s’a afirmat tratativele continuă și sunt de punctul de a fi încheiate in curând în mod favorabil. Pe ziua de ieri d. V. V. Tillea a avut in acest scop o lungă întrevedere cu d. Augenthaller, ataşatul comercial al Cehoslovaciei. CUTREMUR IN CALIFORNIA Washington, 29 (Rador). — In California a fost înregistrat ori la ora 14 și 38 un puternic seism, care a avut loc la 8200 mile de California. Cutremurul trebue să se fi produs în Indiile neerlandeze. Societatea „Amicii Poloniei” din Iasi in piaţa Margachi din Kracovia cel mai senzaţional proces al secolului — Habsburg!! revendică proprietăţile — Viena, 30 (Radar). — Ziarele anunţă că arhiducele Maximilian de Habsburg, fratele fostului imparat Carol de Habsburg, a sosit la Viena, pentru a pregăti împreună cu avocaţii săi intentarea celui mai mare proces civil din timpurile moderne. Lucrând în numele său şi al celor 50 de membri din familia Habsburg, arhiducele va cere justiţiei din diferitele ţări succesoare ale imperiului austro-ungar, fie restituirea mobilelor şi imobilelor pe cari le socoteşte că au fost confiscate ilegal, fie compensaţii financiare pe care le evaluiază la un miliard şilingi. Cine au fost strămoşii Ungurilor? — O lucrare interesantă a unui istoric maghiar — „Pesti Hírlap“ din 27 August a. c., critică intr’un articol lucrarea ,Magyar ország Története“ a profesorului universitar Eckhart Ferenc, ale cărui interesante constatări asupra trecutului maghiarilor au făcut mult sânge rău revizioniştilor. Ziarul citat arată mai întâi, că profesorul Eckhart a fost acela care a combătut teoria privitoare la „Sfânta coroană maghiară“. Ceea ce-l supără şi mai mult pe confratele din Budapesta este constatarea profesorului Eckhart, că strămoşii ungurilor au dus războaie de pradă şi că „TERITORIU!, OCUPAT DE EI CORESPUNDEA APROXIMATIV ACELEI ÎNTINDERI, LA CARE A FOST REDUSA UNGARIA DUPĂ O MIE d£ ANI“. „Zadarnic protestat împotriva Trianonról —, adauga „Pesti Hirlap — dacă un profesor uni^rsitar maghiar susţine geruri, pe cari duşmanii le pot folosi împotriva noastră...“. Catastrofă de tren in America New-York, 29 (Rador). — Un tren de lux a deraiat la cinci mile depărtare de localitatea Tucumicani. Locomotiva şi şapte vagoane au căzut de pe un pod într’o râpă inundată. Sunt temeri ca toţi călătorii să se fi înecat. New-York, 29 (Rador).—Contrar primelor ştiri, în accidentul de tren din apropiere de localitatea Tucumicani (Noul Mexic), numărul victimelor este mic. Sunt 5 morţi şi 25 de răniţi, cari au fost transportaţi la spital. Dintre pasageri mai sunt incă lipsă. Întregul tren se compunea din 12 vagoane şi locomotivă. Dintre acestea, 7 vagoane s’au prăbușit în apă. New-York, 29 (Rador). — Catastrofa de tren din Tucumcani se datorește faptului că trenul s’a angajat pe un pod care în parte fusese avariat de creșterea apelor. Cu toate că trenul înainta cu viteză redusă, mecanicul nu a observat la timp că podul era rupt. In tren se aflau 43 de călători, cari mergeau la Elpasso, în statul Texas. Ziariştii unguri in Capitală Vizita la ziarul „Universul” FILME Aţi văzut ultima, dar nu cea din urmă lovitură a ştiinţei. De aci înnainte, se vor putea repara cei vii cu organele celor morţi. Unei femei cu rinichii mortali i s’au aplicat rinichii vii ai unui mort, şi astăzi este cum nu se poate mai bine. Ce prefaceri şi ce progrese vor decurge din această ingenioasă cucerire ! Mai întâi, s’a stabilit că se pot schimba organe de sexe opuse: rinichi, ficaţi, etc., masculini, la femei şi vice-versa. Cine ştie ce surprize ne aşteaptă ! Al doilea, s’a constatat că morţii cuprind adesea elemente vi şi viii, elemente moarte. Este de sigur o descoperire mai măgitoare pentru cei din sulasA decât pentru cei de la parter.Pe când prinţii vor sivea consolaţia in călătoria eternă că tot au ceva viabil, ceii din urmă vor fi apăsaţi toată viaţa că au ceva răposat. Ce adâncă filozofie în aforismul lui Hajdeu de la intrarea cavoului scumpei sale fiice : Moartea dă viaţă! Inovaţia poate să aibă şi mari rezultate economice. Inchipuiţi-vă că ar fi enorm numărul celor cari şi-ar putea comercializa postum organele excepţionale. Câte familii lipsite de orice perspective succesorale s’ar vedea asigurate vânzând resturile înviorătoare ale defuncţilor plânşi cu inima sdrobită. Singurul cusur i-ar prezenta tot legile şicanatoare : când ar exista mai mulţi moştenitori, ar trebui să se facă eşire din indiviziune şi, cu minori, vânzare prin licitaţie publică a plămânilor, inimii sau glandelor valoroase. Poate că şi conversiunea ar deveni inutilă, din moment ce debitorii insolvabili astăzi s'ar constata dotaţi cu entităţi interne de valoarea unor devize ferme In schimb, criminalitatea ar avea şanse de sporire simţitoare. Dacă sunt indivizi cari ucid ca să-şi apropie banii devalorizaţi ai semenilor, ce va face acela care, suferind iremediabil de o racilă, îşi va îndrepta ultima speranţă spre organul salvator al aproapelui său ? Dar cel mai mare avantaj va fi posibilitatea de a se aşeza creeri ai oamenilor de stat dovediţi capabili în evenimente hotăritoare, în locul materiei cenuşii ce nu este decât o adevărată cenuşă, a acelora care uzurpând situaţiuni ce-i depăşesc, au adus lumea acolo unde se găseşte. Căm, în materia aceasta, sunt şi morţi vii, după cum sunt şi morţi unii care se cred in mod serios vii. Iată că un paradox istoric ar face ca viaţa, sub toate formele, să-şti găsească uneori mântuirea în moarte. Să nu-ţi faci cruce ? Don José . Sovietele fac pregătiri de război Ziarul rus „Vozvojdenie“, din Paris, publică următoarea corespondenţă din Harbin : „După ştirile sosite în localitate, la Irkutsk şi în general în tot Extremul Orient sovietic se face pregătiri războinice. Au fost concentrate contingentele 1898-1909. La Irkutsk există un aerodrom şi regimente speciale ale G. P. U.-ului. Trupe regulate nu sunt. Intre gările Irkutsk şi Skudeanka, dealungul liniei ferate, detaşamente de soldaţi execută lucrări militare. Intre Irkutsk şi Cita, parte din personalul trenurilor sunt, soldaţi din batalionul de căi ferate. De la Cita spre Răsărit, calea ferată e militarizată şi toţi slujbaşii sunt militari. Locuitorii n’au voe să se apropie de linia ferată şi să aibă contact cu soldaţii cari o păzesc. Pe toată zona de frontieră, pe o întindere de 70 km., a fost proclamată starea de asediu. Spre Răsărit de Irkutsk, toţi slujbaşii căii ferate fac exerciţii cu gazele de luptă. GUVERNUL COMANDA TANKURI SI MATERIAL DE ARTILERIE IN FRANTA Londra, 29 (Ullstein). — „Daily Herald“ anunţă că industria franceză de înarmări a început să aibă legături din cele mai strânse cu Rusia Sovietică. Astfel, cunoscuta fabrică de automobile „Renault“ a încheiat cu guvernul sovietic un contract pentru furnizarea de tankuri și material de artilerie. Scrisori din Londra de AUGUR Londra, August Scrisoarea de faţă este datată din Londra. Inr, ea ar putea fi datată din orice capitală din Europa. Căci, profitând de acalmia actuală în politică, ne permitem să facem, ceea ce se numesc reflecţii de ordin general, adică consideraţii asupra viitorului, bazate pe experienţa din trecut şi cunoaşterea prezentului. In fond, e o meserie ingrată de a atinge vălul, ce ne desparte de lucrurile iminente. Omul se înşeală atât de des. Cât despre greşelile pe care am putea să le facem, fie-ne îngăduit să ne consolăm cu aceste cuvinte ale lui Shakespeare . Omul care nu săvârşeşte greşeli, nu face nici lucruri bune. Să începem cu diplomaţii. Aceştia, când sunt între ei, şi nu-i ascultă stăpânii lor politici, râd în tăcere. Ei fac mare haz atunci când situaţia europeană ia o atitudine favorabilă vechilor tradiţii ale diplomaţiei profesionale. Falimentul conferinţei mondiale a d-lui Macdonald şi tot astfel acela al conferinţei pentru dezarmare a d-lui Henderson, trebue să convingă totuşi pe marii noştri bărbaţi politici, că nu-i atât de uşor precum şi-au închipuit, să salveze lumea prin declamaţii la marile întruniri internaţionale. Diplomaţii de carieră nu tăgăduesc utilitatea unei conferinţe de acest fel spre a înregistra hotărîri la care principalii interesaţi au ajuns mai dinainte. Recunosc deasemenea folosul acestei metode din punctul de vedere al unei reclame savante pentru oamenii politici. Dar refuză cu îndârjire să creadă, ca o hotărire utilă să iasă dea gata fără nici-o pregătire, ca Minerva din capul lui Jupiter, din deliberările fără şir ale unui mare număr de bărbaţi politici sosiţi din toate colţurile Europei şi chiar ale lumii, ca să se sfătuiască asupra marilor probleme internaţionale, dar mai ales spre a dovedi popoarelor că şefii lor sunt oameni mari. Diplomaţii pretind că vechea metodă de a pregăti bine chestiunile între experţi, înainte de a deveni proprietatea politicianilor, rămâne metoda cea bună. Simpatizăm acest punct de vedere al experţilor diplomatici asuprapericolelor pe cari le reprezintă pentru noi toate aceste conferinţe internaţionale, care au început de la încheerea păcii. Dar sentimentul nostru in privinţa aceasta se deosebește de acela al profesioniștilor, în sen (Continuare in pag. 2-a) wm Sinete din trecutul cultural al Sibiului Gheorghe Lazăr Era in dimineaţa ■ nei Duminici din Decembrie 1812. In ajun coborâse din munţii „hotărnici” o ceaţfi deasă pentru a se odihni peste noapte în uliţele strâmte ale oiului. Şi nu se treznie? atunci când clopotul din turnul oraşului sună ora deşteptării. Prin negură, roiau din hudiţile de margine de oraş, în spre cetate, bărbaţi în albul hainelor curate şi femei cu broboada de sărbătoare pe cap. Printre ei se pierdeau mogâldeţe de copii, ţinându-se unii de cămaşa ieşită de sub cojocelul tatălui, alţii de rochia de postav a mamei. Erau bieţii robi români „măiereni” cari îşi grăbiau pasul prin ceaţa umedă şi rece spre biserica grecească” ascunsă in fundul unei curţi dosite în cetate. Zoriau spre bisericuţa fără turn, clădită de evlavioşi români macedoneni, in care după cum ii se vestise, va tâlcui cuvântul mântuirii, dascălul mult invăţat de la şcoala popiască, feciorul avrigeanului „Lăzăroaie”. Naia şi tinda bisericii gemeau de oameni dornici să asculte vestea de mângâiere. Cântarea din strană a candidaţilor la preasie, trecea peste capetele lor plecate în valuri domoale, asemenea fumului ce se ridica din cădelniţă şi din arsura lumânărilor multe. Deodată un murmur înfrigurat freamătă mulţimea. De pe buzele arse de lipsuri se desprinde cuvântul de bucurie înspăimântată : „Vine dascălul“ şi plină de cuviinţă se frânge în două pentru a face cărare largă celui ce răsărise în pragul bisericii. Era un bărbat în vârsta cea mai frumoasă. Pe faţă i se lupta tinereţea naivă cu seriozitatea bărbăţiei. Fruntea largă, umbrită de şuviţe bogate ocrotia substreşina ei, doi ochi mari arşi de focul nădejdilor de înviere. Trupul supt de neodihnă şi suferinţe, era ascuns într’o haină ce semăna mai mult a rasă de călugăr. Stând o clipă în pragul bisericii, se închină făcându-şi cruce, şi apoi cu privirile prinse în piatra podelii, trece pripit prin mulţimea ingenunchiată de evlavie şi admiraţie. * Gândurile mulţimii de mult nu mai întovărăşesc rugăciunile de la altar şi nici buzele răspunsurile din strana diecilor. Toţi erau în aşteptare. Sufletul le colinda împărăţia nădejdilor. Slujba se apropie de priceasnă. In clipita aceasta, Gheorghe Lazăr, care pierise din ochii mulţimii, după iconostasul într’aurit, răsări pe piedestalul inuit din inima bisericii, cu faţa strălucind ca a unui arhanghel şi grăi mulţimii : ...„Da, fraţii mei de trudă! Vă întreb acum unde e frumuseţea cea dintâiu a chipului vostru ? Unde vă este credinţa gândului moştenit din strâmoşi ? Să v’o spun eu ! In voi, în sufletele voastre de nepoţi uitaţi ai marilor cezari, cari au stăpânit seminţiile şi ţările lor. Doar’ sânge din sângele slăviţilor împăraţi ai Ramului sunteţi şi ei altă soartă ni-au croit; să stăpânim şi să povăţuim neamurile, iar nu să robim ca nişte slugi ticăloase. Căci adevăr grăesc vouă, dacă ar pogorî vre’un străbun de-al nostru să ne caute pe plaiurile de moşie, nu ne-ar mai găsi, fiindcă în palate strălucitoare din oraşele marine-ar căuta şi nu în bordeele noastre de robi fără lumină. „De aceea poruncă nouă prinsă din văzduhul apusului însângerat am venit să vă vestesc. Doar Domnul mi-a grăit, asemenea lui Ilie şi mi-a zis : „Mergi intre fraţii tăi, şi-i învaţă să cunoasscă şi cinstească slova şi sufletele lor se vor înfrumuseţa ca în ziua cea dintâi, iar din gura lor va curge cuvântul mai dulce decât mierea din fagure. „Ca cu sprijinul slovei şi credincioşi obiceiurilor moştenite din tată în fiu, datori suntem să ne luminăm fiinţa noastră de neam roman. Să ne curăţim haina sufletuie, urâţită prin amestecul cu alte seminţii şi să-l îmbrăcăm în haina albă a limbii curate ce am cunoscut de la părinţii noştri din Râm. Numai atunci vom ajunge iarăşi seminţia stăpânitoare, cum dintru început ni-a fost chemarea. „Adevăr, adevăr grăesc vouă că pentru a purcede pe drumu de lumină ne paşte porunca de a nu socoti prea mult cele ale trupului, căci dacă dorim ci fac înfrumuseţarea şi îndulcirea duhului, datori suntem să amarăm trupul! „Iar când porunca aceasta va fi împlinită, fie chiar şi cu cele mai sângeroase jertfe, zorii învierii neamului român se vor însemna asupra voastră, iar Domnul va vesti tuturor seminţiilor din lume : „Iată, aceştia sunt cei ce vin din strâmtoarea cea mare, care şi-au spălat vestmântul sac fletului în lacrimi şi sânge , şi l’au smicit în căldura credinţi! De aceea în fruntea neamurilor îi voiu pune, în faţa tronului. Ei nu vor mai flămânzi şi nici nu vor mai însetoşa, căci Duhul cel bun, ce s’a sălăşuit în mijlocul lor îi va paşte şi-i va povăţui la isvorul cu apă vie. Eu le voiu şterge toată lacrima din ochii lor”. Astfel îşi începu Gheorghe Lazăr chemarea de apostol al redeşteptării în bisericuţa fără fum din curtea dosită a cetăţii Sibiului. Z. SANDU