Universul, septembrie 1933 (Anul 50, nr. 238-267)

1933-09-01 / nr. 238

Anul al 50-lea 10 FONDATOR: LUIGI CAZZAVILLAN Taxa poștală plătită In nuuner­ar conform aprobării Dir* G-le P* T* T. No 190228/932 UNIVERSUL CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE |­ TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI are numerele: 3-1370, 3-1371, 3-1373, 3-1373, 3-1374, 3-5043. STELIAN POPESCU Mr. 238 Vineri 1 Septembrie 1933 Acordul de la Londra în problema grâului Conferinţa internaţională a grâului a reuşit să stabi­lească un acord. Pe ce baze ? Ţările producătoare şi ex­portatoare şi-au luat angaja­mentul să nu depăşească, pentru export, în anul acesta, un maximum de 560 milioa­ne de „busheli”, dacă cere­rea mondială se ridică la a­­cest nivel. Cantitatea expor­tabilă pe anul 1934-1935 pre­vede o scădere a suprafeţelor însămânţate de 15 la sută în raport cu mijlocia anilor 1931-1933. Notăm, că mijlocia de 560 milioane de „busheli“, acceptată ca maximum pen­tru export în cursul anului, se apropie de cantitatea grâu­lui exportat în ultimii ani. Ţările din bazinul dună­rean au limitat exportul lor la 54 milioane de „busheli”. Angajamentele luate de ţă­rile importatoare nu sunt încă bine precizate. Ele sunt relative, vagi, condiţionale, care nu oferă garanţii sufi­ciente. Aceste ţări s’au arătat dis­puse să modifice tarifele lor vamale, dar numai în cazul când preţul internaţional al grâului — preţul mijlociu — va fi câtva timp de 12 franci aur, chintalul. Cine va stabili şi calcula a­­cest preţ internaţional ? Un comitet de experţi cu carac­ter consultativ. Prim ce me­todă ? Nu se ştie. Iată în linii generale cu­prinsul acordului dela Lon­dra. Nu s’ia publicat încă tex­tul său. Nici guvernul ameri­can — iniţiatorul conferin­ţei — n’a publicat planul de reducere al producţiei grâu­lui Statelor­ Unite. Chestiunea importantă nu este atât stabilirea în princi­piu a ac­estui acord, ci posi­bilităţile lui de aplicare , va­loarea practică a angajamen­telor luate. In această privinţă, se fac rezerve. De unde în prima zi, când s’a adus la cunoştinţă încheerea acordului de la Londra, s’a manifestat un op­timism viguros, după ce s’a examinat formulele şi cifrele, s’a înregistrat o accentuată lipsă de încr­edere în aplic­a­­ţiunea practică a angaj­amen­telor luate. Legile economice, bazate pe cerere şi ofertă, ca şi interesele producătorilor şi ale consumatorilor, nu pot fi neglijate, sau nesocotite. In această chestiune, „Le Temps” face câteva observa­ţii judicioase : Cum să limi­tezi exportul ? Dacă cererea întrece limita fixată, se poa­te menţine această limită ? însăşi formula acordului de la Londra lasă joc liber ce­rerii. Dacă cererea este mai mică, determinarea unui ma­ximum, este inutilă. Legea o­­fertei şi a cererii nu poate fi abolită. Ţările exportatoare trebue să se încline în faţa ei. Partea esenţială a acordu­lui rămâne reducerea supra­feţelor însămânţate, care ur­mează să servească drept frâ­nă şi regulator­­al producţiei mondiale. Fără această ope­raţiune, acordul s’ar reduce la o simplă expunere de princi­pii. S’a luat însă angajamen­te formale în această chestiu­ne esenţială ? Nu, ci numai angajamente bazate pe reali­tate. De­­pe acum agricultorii din Canada, Argentina şi Austra­lia protestează împotriva u­­nui program care, prin dispo­ziţiile lui prea rigide, ar lovi în interesele lor. Acordul de la Londra şi-ar atinge scopul numai în cazul când producţia ţărilor, care au dezvoltat prea mult cultu­ra artificială şi oneroasă a grâului, va fi redusă,­in avan­tajul celorlalte ţări agricole, cu terenuri bune de cultură şi care, în condiţiuni normale, au o producţie ce întrece con­sumul lor intern. Criza grâu­lui a fost provocată de supra­producţia statelor cu cultura artificială şi oneroasă, care au urmărit acapararea pieţe­lor mondiale. Logic ar fi să se revină la normal. Vom vedea întru­cât acor­dul de la Londra va fi în mă­sură să restabilească echili­brul dorit în producţia şi con­sumaţia grâului. Pagini EXEMPLARUL a»­tm» : * w . 10 Pagini In Straina­tate: 6 Lei Independenţa Austriei se poate apăra cu planuri economice? Ori de câte ori diplomaţia eu­ropeană consideră „delicată” situaţia statelor din bazinul du­nărean, fie din punctul de ve­dere intern — dificultăţi fi­nanciare, sau economice — fie din punctul de vedere extern — ameninţări cu anexiuni teri­toriale, uniuni vamale, sau in­staurări de dinastii, decăzute din drepturile lor — ele propun planuri economice. Acum câţiva ani, când Austria era considerată la capătul sfor­ţărilor sale, din cauza crizei a­­cute financiare, s’a lansat fai­mosul proect relativ la federa­ţia statelor dunărene. Aristide Briand a conceput a­­cest proect utopic şi a căutat să-l popularizeze. Documentul a rămas în arhivele ministere­lor afacerilor străine din Paris, Viena, Budapesta, Fraga, Bucu­reşti şi Belgrad... Am avut apoi planul întocmit de d. André Tardieu, care a avut la baza sa, ideea solidarităţii statelor din Europa centrală, cu maximum de avantagii economice şi cu minimum de inconveniente po­litice. Planul eminentului om po­litic francez, n’a putut fi nici el aplicat. In Aprilie 1932, a fost înlăturat din discuţia cancela­riilor europene. Acum, când independenţa Au­striei este ameninţată de Ger­mania hitleristă, se propun ia­răşi diverse planuri, care toate au la baza lor „cooperarea eco­nomică”,­­-fie între Austria, Ungaria şi Mica înţelegere, fie între toate ţările dunărene şi Polonia. Prin asemenea proecte se ur­măreşte, nu numai salvarea Austriei, prin încorporarea sa într’un sistem economic şi po­litic mai vast, dar crearea unui organism complex economic din care să facă parte statele moş­tenitoare ale răposatului impe­riu habsburgic, considerate in­capabile, sau prea slabe de a se putea reface şi consolida prin propriile lor mijloace. Germania nu vrea să ia în serios acest sistem economic dunărean. „Berliner Tageblatt” scrie în această chestiune: „Dunărea nu-i o arteră esen­ţială, ca Elba, Rinul, sau Ode­­rul. Traficul său­ a fost totdeau­na modest şi relaţunile stabi­lite pe cursul Dunării şi mai modeste. Viena, Budapesta, Belgradul sunt, în adevăr, si­tuate pe Dunăre, dar acesta e un fapt pur geografic, care n’are nimic de-a face cu eco­nomia politică“. In concluzie, blocul statelor din sud-estul european aparţi­ne, economiceşte, Germaniei şi Italiei! Cu alte cuvinte, Germania consideră Europa Centrală un simplu „hinterland” al econo­miei Reichului şi Italiei. De fapt, toate planurile eco­nomice, indiferent de sistemul ce cuprind, se izbesc de proble­mele complexe şi complicate de ordin politic. Nu se pune carul înaintea boilor. Nu se rezolvă probleme esenţial politice, cu so­luţii economice. Despre ce este vorba astăzi? De apărarea şi asigurarea in­dependenţei statului austriac. Este aceasta o problemă eco­nomică? Desigur că nu. Ea este o pro­blemă esenţial politică, deoarece interesează suveranitatea şi in­dependenţa unui stat, respecta­rea tratatului de la Saint-Ger­main şi a statutului actual din Europa Centrală, echilibrul con­tinental, pacea intre naţiuni.... Germania lui Hitler vrea să realizeze Anschlussul, adică a­­lipirea Austriei de Reich, tran­sformarea acestei republici în­tr’o provincie subalternă a Pru­siei, — din consideraţiuni şi in­terese politice: expansiunea ger­manismului în Europa de mijloc. In cazul acesta, ce se opune proectului de expansiune ger­man? Sisteme, proecte şi planuri e­­conomice! Nu se poate realiza un bloc economic dunărean, fără ca ei să se reazăme pe un puternic bloc politic, întrucât Germania va găsi un obstacol proectelor sale ambiţi­oase şi aventuroase, într’un plan economic, fie el cât de bine con­ceput? Pacea şi tratatele nu se apă­ră cu asemenea mijloace. R. SEIȘANU A nins in jud. Dâmboviţa Târgovişte, 29 August In urma ploilor reci căzute astănoapte în judeţ, tempe­ratura a scăzut brusc. Aversele căzute în cursul zilei, în regiunea muntoasă, s’au transformat intr'o abun­dentă zăpadă. Pe munţii Leaota şi Pădu­chiosul, zăpada s’a aşternut intr’un strat gros. Foarte multe vite, aflate în munţi, au degerat. In întreg judeţul se sim­te frigul, temperatura scă­zând brusc la 4 gr. C. în re­giunea de Nord. Oferta germană pentru cumpărare de cereale a fost acceptată ----------------------------------------­— Şedinţa delegaţiei economice — Delegaţia economică a gu­vernului s-a întrunit Marţi du­pă amiază, la ora 3 şi jumă­tate, la ministerul de indus­trie şi comerţ, sub preşedinţia ministrului finanţelor. Au luat parte d-nii Eduard Mirto, V. V. Tillea, R. Irimes­­cu şi Cezar Popescu, secreta­rul general al ministerului de industrie şi comerţ. D-nii V. V. Tillea şi R. I­­rimescu au adus la cunoştinţa delegaţiei economice stadiul ultimelor tratative cu grupul german I. G. Farbenindustrie care a făcut guvernului ro­mân propunerea unei opera­ţiuni de compensaţii. Delegaţia economică găsind propunerea favorabilă, a a­­probat-o şi a însărcinat pe d-nii V. V. Tillea şi R. Irimes­­cu să comunice această apro­bare grupului german. Oferta germană constă dintr-o operaţiune normală de compensaţie, privind o im­portantă cumpărare de pro­duse româneşti, printre care grâu, orz şi porumb, contra unui import de mărfuri şi a unei cedări către Banca Na­ţională a unei importante co­te de devize. Azi, 31 August, delegaţia e­­conomică se va întruni din nou spre a lua în discuţie chestiunea preţului pâinei. CONVENŢIA COMERCIALA CU POLONIA SE SEMNEAZĂ ASTAZI Tratativele comerciale şi e­­conomice cu Polonia, pentru incheerea unei convenţii co­merciale — care se speră că va a­­duce o intensificare a relapu­­rilor comerciale dintre cele două ţări — s’au terminat fa­vorabil. Eri s’a semnat acordul care intră imediat în vigoare, pe ziua de 1 Septembrie a. c. Această convenţie economică şi comercială se închee pe bază globală, schimbul de mărfuri urmând să se facă pe contin­gente. TRATATIVELE COMERCIA­LE CU CEHOSLOVACIA In legătură cu tratativele co­merciale intervenite între sta­tul nostru şi Cehoslovacia, s’a vorbit în ultimul timp de exis­tenţa unei neînţelegeri acute, care ar fi provocat chiar sus­pendarea acestor tratative. Din cercurile ministerului de indus­trie ni s’a desminţit acest svon­ Mai mult chiar, s’a afirmat tratativele continuă și sunt de punctul de a fi încheiate in cu­rând în mod favorabil. Pe ziua de ieri d. V. V. Tillea a avut in acest scop o lungă întrevedere cu d. Augenthaller, ataşatul co­mercial al Cehoslovaciei. CUTREMUR IN CALIFORNIA Washington, 29 (Rador). — In California a fost înregis­trat ori la ora 14 și 38 un pu­ternic seism, care a avut loc la 8200 mile de California. Cutremurul trebue să se fi produs în Indiile neerlandeze. Societatea „Amicii Poloniei” din Iasi in piaţa Margachi din Kracovia cel mai senzaţional proces al secolului — Habsburg!! revendică proprietăţile — Viena, 30 (Radar). — Ziarele anunţă că arhidu­cele Maximilian de Habs­burg, fratele fostului im­­­­parat Carol de Habsburg, a sosit la Viena, pentru a pregăti împreună cu avo­caţii săi intentarea celui mai mare proces civil din timpurile moderne. Lucrând în numele său şi al celor 50 de membri din familia Habsburg, ar­hiducele va cere justiţiei din diferitele ţări succe­soare ale imperiului aus­­tro-ungar, fie restituirea mobilelor şi imobilelor pe cari le socoteşte că au fost confiscate ilegal, fie com­pensaţii financiare pe ca­re le evaluiază la un mi­liard şilingi. Cine au fost strămoşii Ungurilor? — O lucrare interesantă a unui istoric maghiar — „Pesti Hírlap“ din 27 August a. c., critică intr’un articol lu­crarea ,M­agy­ar ország Törté­nete“ a profesorului universi­tar Eckhart Ferenc, ale cărui interesante constatări asupra trecutului maghiarilor au fă­cut mult sânge rău revizioniş­tilor. Ziarul citat arată mai întâi, că profesorul Eckhart a fost a­­cela care a combătut teoria privitoare la „Sfânta coroană maghiară“. Ceea ce-l supără şi mai mult pe confratele din Budapesta este constatarea profesorului Eckhart, că strămoşii unguri­lor au dus războaie de pradă şi că „TERITORIU!, OCUPAT DE EI CORESPUNDEA APRO­XIMATIV ACELEI ÎNTINDERI, LA CARE A FOST REDUSA UNGARIA DUPĂ O MIE d£ ANI“. „Zadarnic protestat împo­triva Trianonról —, adaug­a „Pesti Hirlap­ — dacă un pro­fesor uni^rsitar maghiar sus­ţine geruri, pe cari duşmanii le pot folosi împotriva noa­stră...“. Catastrofă de tren in America New-York, 29 (Rador). — Un tren de lux a deraiat la cinci mile depărtare de loca­litatea Tucumicani. Locomoti­va şi şapte vagoane au căzut de pe un pod într’o râpă i­­nundată. Sunt temeri ca toţi călătorii să se fi înecat. New-York, 29 (Rador).—Con­trar primelor ştiri, în acciden­tul de tren din apropiere de localitatea Tucumicani (Noul Me­xic), numărul victimelor este mic. Sunt 5 morţi şi 25 de ră­niţi, cari au fost transportaţi la spital. Dintre pasageri mai sunt incă lipsă. Întregul tren se compunea din 12 vagoane şi locomotivă. Din­tre acestea, 7 vagoane s’au pră­bușit în apă. New-York, 29 (Rador). — Catastrofa de tren din Tu­cumcani se datorește faptului că trenul s’a angajat pe un pod care în parte fusese ava­riat de creșterea apelor. Cu toate că trenul înainta cu vi­teză redusă, mecanicul nu a observat la timp că podul era rupt. In tren se aflau 43 de că­lători, cari mergeau la El­­passo, în statul Texas. Ziariştii unguri in Capitală Vizita la ziarul „Universul” FILME Aţi văzut ultima, dar nu cea din urmă lovitură a ştiinţei. De aci înnainte, se vor­ putea re­para cei vii cu organele celor morţi. Unei femei cu rinichii mo­rtali i s’au aplicat rinichii vii ai unui mort, şi astăzi este cum nu se poate mai bine. Ce prefaceri şi ce progrese vor decurge din această inge­nioasă cucerire ! Mai întâi, s’a stabilit că se pot schimba organe de sexe o­­puse: rinichi, ficaţi, etc., mas­culini, la femei şi vice-versa. Cine ştie ce surprize ne aş­teaptă ! Al doilea, s’a constatat că morţii cuprind adesea elemen­te vi şi viii, elemente moarte. Este de sigur o descoperire mai măgi­toare pentru cei din sulasA­ de­cât pentru cei de la parter.­­Pe când prinţii vor si­­vea consolaţia in călătoria e­­ternă că tot au ceva viabil, ceii din urmă vor fi apăsaţi toată viaţa că au ceva răposat. Ce adâncă filozofie în aforis­mul lui Hajdeu de la intrarea cavoului scumpei sale fiice : Moartea dă viaţă! Inovaţia poate să aibă şi mari rezultate economice. Inchipui­­ţi-vă că ar fi enorm numărul celor cari şi-ar putea comercia­liza postum organele excepţio­nale. Câte familii lipsite de ori­ce perspective succesorale s’ar vedea asigurate vânzând res­turile înviorătoare a­le defunc­ţilor plânşi cu inima sdrobită. Singurul cusur i-ar prezenta tot legile şicanatoare : când ar exista mai mulţi moştenitori, ar trebui să se facă eşire din indiviziune şi, cu minori, vân­zare prin licitaţie publică a plămânilor, inimii sau glande­lor valoroase. Poate că şi con­versiunea ar deveni inutilă, din moment ce debitorii insolva­bili astăzi s'ar constata dotaţi cu entităţi interne de valoarea unor devize ferme In schimb, criminalitatea ar avea şanse de sporire simţitoa­re. Dacă sunt indivizi cari ucid ca să-şi apropie banii devalo­rizaţi ai semenilor, ce va face acela care, suferind iremedia­bil de o racilă, îşi va îndrepta ultima speranţă spre organul salvator al aproapelui său ? Dar cel mai mare avantaj va fi posibilitatea de a se aşeza creeri ai oamenilor de stat do­vediţi capabili în evenimente hotăritoare, în locul materiei cenuşii ce nu este de­cât o adevărată cenuşă, a acelora care uzurpând situaţiuni ce-i depăşesc, au adus lumea acolo unde se găseşte. Căm­, în ma­teria­ aceasta, sunt şi morţi vii, după cum sun­t şi morţi­ unii care se cred in mod serios vii. Iată că un paradox istoric ar face ca viaţa, sub toate for­mele, să-şti găsească uneori mântuirea în moarte. Să nu-ţi faci cruce ? Don José . Sovietele fac pregătiri de război Ziarul rus „Vozvojdenie“, din Paris, publică următoa­rea corespondenţă din Har­bin : „După ştirile sosite în lo­calitate, la Irkutsk şi în ge­neral în tot Extremul Orient sovietic se face pregătiri răz­boinice. Au fost concentrate contingentele 1898-1909. La Irkutsk există un aerodrom şi regimente speciale ale G. P. U.-ului. Trupe regulate nu sunt. Intre gările Irkutsk şi Sk­u­­deanka, dealungul liniei fe­rate, detaşamente de soldaţi execută lucrări militare. Intre Irkutsk şi Cita, par­te­­ din personalul trenurilor sunt, soldaţi din batalionul de căi ferate. De la Cita spre Ră­sărit, calea ferată e militari­zată şi toţi slujbaşii sunt mi­litari. Locuitorii n’au voe să se a­propie de linia ferată şi să aibă contact cu soldaţii cari o păzesc. Pe toată zona de frontieră, pe o întindere de 70 km., a fost proclamată sta­rea de asediu. Spre Răsărit de Irkutsk, toţi slujbaşii căii ferate fac exerciţii cu gazele de luptă. GUVERNUL COMANDA TAN­KURI SI MATERIAL DE ARTILERIE IN FRANTA Londra, 29 (Ullstein). — „Daily Herald“ anunţă că in­dustria franceză de înarmări a început să aibă legături din cele mai strânse cu Rusia So­vietică. Astfel, cunoscuta fabrică de automobile „Renault“ a în­cheiat cu guvernul sovietic un contract pentru furnizarea de tankuri și material de arti­lerie. Scrisori din Londra de AUGUR Londra, August Scrisoarea de faţă este datată din Londra. Inr, ea ar putea fi datată din orice capitală din Europa. Căci, profitând de acal­mia actuală în politică, ne per­mitem să facem, ceea ce se nu­mesc reflecţii de ordin general, adică consideraţii asupra viito­rului, bazate pe experienţa din trecut şi cunoaşterea prezentu­lui. In fond, e o meserie ingrată de a atinge vălul, ce ne desparte de lucrurile iminente. Omul se înşeală atât de des. Cât despre greşelile pe care am putea să le facem, fie-ne în­găduit să ne consolăm cu aceste cuvinte ale lui Shakespeare . O­­mul care nu săvârşeşte greşeli, nu face nici lucruri bune. Să începem cu diplomaţii. A­­ceştia, când sunt între ei, şi nu-i ascultă stăpânii lor poli­tici, râd în tăcere. Ei fac mare haz atunci când situaţia euro­peană ia o atitudine favorabilă vechilor tradiţii ale diplomaţiei profesionale. Falimentul confe­rinţei mondiale a d-lui Macdo­nald şi tot astfel acela al confe­rinţei pentru dezarmare a d-lui Henderson, trebue să convingă totuşi pe marii noştri bărbaţi politici, că nu-i atât de uşor pre­cum şi-au închipuit, să salveze lumea prin declamaţii la marile întruniri internaţionale. Diplo­maţii de carieră nu tăgăduesc u­­tilitatea unei conferinţe de a­­cest fel spre a înregistra hotă­­rîri la care principalii interesaţi au ajuns mai dinainte. Recu­nosc deasemenea folosul acestei metode din punctul de vedere al unei reclame savante pentru oamenii politici. Dar refuză cu îndârjire să creadă, ca o hotă­­rire utilă să iasă dea gata fără nici-o pregătire, ca Minerva din capul lui Jupiter, din deliberă­rile fără şir ale unui mare nu­măr de bărbaţi politici sosiţi din toate colţurile Europei şi chiar ale lumii, ca să se sfătuiască a­­supra marilor probleme inter­naţionale, dar mai ales spre a dovedi popoarelor că şefii lor sunt oameni mari. Diplomaţii pretind că vechea metodă de a pregăti bine chestiunile între experţi, înainte de a deveni proprietatea politicianilor, ră­mâne metoda cea bună. Simpatizăm acest punct de vedere al experţilor diplomatici asupra­­pericolelor pe cari le re­prezintă pentru noi toate aceste conferinţe internaţionale, care au început de la încheerea păcii. Dar sentimentul nostru in pri­vinţa aceasta se deosebește de acela al profesioniștilor, în sen­ (Continuare in pag. 2-a) wm Sin­ete din trecutul cultural al Sibiului Gheorghe Lazăr Era in dimineaţa ■ nei Dumi­nici din Decembrie 1812. In a­­jun coborâse din­ munţii „ho­tărnici” o ceaţfi deasă pentru a se odihni peste noapte în uli­ţele strâmte ale oi­ului. Şi nu se trez­nie? atunci când clopo­tul din turnul oraşului sună ora deşteptării. Prin negură, roiau din hudi­­ţile de margine de oraş, în spre cetate, bărbaţi în albul haine­lor curate şi femei cu broboada de sărbătoare pe cap. Printre ei se pierdeau mogâldeţe de­­ copii, ţinându-se unii de că­maşa ieşită de sub cojocelul ta­­tălu­i, alţii de rochia de postav a mamei. Erau bieţii robi ro­mâni „măiereni” cari îşi gră­bi­au pasul prin ceaţa umedă şi rece spre biserica grecească” ascunsă in fundul unei curţi dosite în cetate. Zoriau spre bisericuţa fără turn, clădită de­­ evlavioşi români macedoneni, in­­ care după cum ii se vestise, va­­ tâlcui cuvântul mântuirii, das­călul mult invăţat de la şcoala popiască, feciorul avrigeanului „Lăzăroaie”. Naia şi tinda bisericii gemeau de oameni dornici să asculte vestea de mângâiere. Cântarea din strană a candidaţilor la preas­ie, trecea peste capetele lor plecate în valuri domoale, asemenea fumului ce se ridica din cădelniţă şi din arsura lu­mânărilor multe. De­odată un murmur înfri­gurat freamătă mulţimea. De pe buzele arse de lipsuri se desprinde cuvântul de bucurie înspăimântată : „Vine dascălul“ şi plină de cuviinţă se frânge în două pentru a face cărare largă celui ce răsărise în pra­gul bisericii. Era un bărbat în vârsta cea m­ai frumoasă. Pe faţă i se lupta tinereţea naivă cu serio­zitatea bărbăţiei. Fruntea lar­gă, umbrită de şuviţe bogate ocrotia sub­­streşina ei, doi ochi mari arşi de focul nădejdilor de înviere. Trupul supt de ne­­odihnă şi suferinţe, era ascuns într’o haină ce semăna mai­­ mult a rasă de călugăr. Stând o clipă în pragul bisericii, se închină făcându-şi cruce, şi a­­poi cu privirile prinse în piatra podelii, trece pripit prin mulţi­mea ingenunchiată de evlavie şi admiraţie. * Gândurile mulţimii de mult nu mai întovărăşesc rugăciu­nile de la altar şi nici buzele răspunsurile din strana dieci­­lor. Toţi erau în aşteptare. Su­fletul le colinda împărăţia nă­dejdilor. Slujba se apropie de priceas­­nă. In clipita aceasta, Gheor­­ghe Lazăr, care pierise din o­­chii mulţimii, du­pă iconostasul într’aurit, răsări pe piedestalul inuit din inima bisericii, cu faţa strălucind ca a unui ar­hanghel şi grăi mulţimii : ...„Da, fraţii mei de trudă! Vă întreb acum unde e frumuse­ţea cea dintâiu a chipului vo­stru ? Unde vă este credinţa gândului moştenit din strâ­­moşi ? Să v’o spun eu ! In voi, în sufletele voastre de nepoţi uitaţi ai marilor cezari, cari au stăpânit seminţiile şi ţările lor. Doar’ sânge din sângele slăvi­­ţilor împăraţi ai Ramului sun­teţi şi ei altă soartă ni-au croit; să stăpânim şi să povăţuim neamurile, iar nu să robim ca nişte slugi ticăloase. Căci ade­văr grăesc vouă, dacă ar pogorî vre’un străbun de-al nostru să ne caute pe plaiurile de moşie, nu ne-ar mai găsi, fiindcă în palate strălucitoare din oraşele mari­ne-­ar căuta şi nu în bor­­deele noastre de robi fără lu­mină. „De aceea poruncă no­uă prin­să din văzduhul apusului însân­gerat am venit să vă vestesc. Doar Domnul mi-a grăit, ase­menea lui Ilie şi mi-a zis : „Mergi intre fraţii tăi, şi-i în­vaţă să cunoasscă şi cinstească slova şi sufletele lor se vor în­frumuseţa ca în ziua cea din­tâi, iar din gura lor va curge cuvântul mai dulce decât mie­rea din fagure. „Ca cu sprijinul slovei şi credincioşi obiceiurilor moşte­nite din tată în fiu, datori sun­tem să ne luminăm fiinţa noa­stră de neam roman. Să ne cu­răţim haina sufletuie, urâţită prin amestecul cu alte semin­ţii şi să-l îmbrăcăm în haina albă a limbii curate ce am cu­noscut de la părinţii noştri din Râm. Numai atunci vom a­­junge iarăşi seminţia stăpâni­­toare, cum dintru început ni-a fost chemarea. „Adevăr, adevăr grăesc vouă c­ă pentru a purcede pe drumu de lumină ne paşte porunca de a nu socoti prea mult cele ale trupului, căci dacă dorim ci fac înfrumuseţarea şi îndulci­rea duhului, datori suntem să amarăm trupul! „Iar când porunca aceasta va fi împlinită, fie chiar şi cu cele mai sângeroase jertfe, zorii în­vierii neamului român se vor însemna asupra voastră, iar Domnul va vesti tuturor se­minţiilor din lume : „Iată, aceştia sunt cei ce vin din strâmtoarea cea mare, ca­re şi-au spălat vestmântul sac fletului în lacrimi şi sânge , şi l’au smicit­ în căldura credin­ţi! De aceea în fruntea neamu­rilor îi voiu pune, în faţa tro­nului. Ei nu vor mai flămânzi şi nici nu vor mai însetoşa, căci Duhul cel bun, ce s’a sălăşuit în mijlocul lor îi va paşte şi-i va povăţui la isvorul cu apă vie­­. Eu le voiu şterge toată la­crima din ochii lor”. Astfel îşi începu Gheorghe Lazăr chemarea de apostol al redeşteptării în bisericuţa fără fum din curtea dosită a cetă­ţii Sibiului. Z. SANDU

Next