Universul, octombrie 1934 (Anul 51, nr. 268-282)

1934-10-01 / nr. 268

Politica tanfelor scăzute Conducerea unei adminis­traţii publice, ca şi aceea, a unei întreprinderi particula­re, se valorifică după gradul In care ea reuşeşte să adap­teze funcţiunile organisme­lor pe care le are in seama sa la realităţile şi posibilită­ţile momentului. Adevărul e, că criza a surprins şi a găsit nepregătite mai toate postu­rile de comandă din organi­zaţia economică, financiară şi politică a statelor. Aceasta a făcut ca suferinţa să fie generală; totuşi dozarea ei, mai slabă sau mai accentua­tă, este în funcţie de poten­ţialul de adaptare la condi­­ţiunile speciale creiate de criză. Dacă puterea executivă ar fi scutit economia particula­ră de imixtiuni inoportune şi privative de libertate adop­tate sub imperiul panicei provocate de criză, omenirea nu ar fi cunoscut atăta mize­rie şi suferinţă, întrucât for­ţele economice lăsate libere să lucreze ar fi schimbat în scurtă vreme faţa nenorocită a lucrurilor. Totuşi, acolo unde a lucrat o bună şi inteligentă condu­cere, ravagiile crizei au pu­tut fi îndulcite, iar funcţiu­nile întreprinderii particula­re sau serviciului de stat res­pectiv, au reuşit să-şi reia ritmul adaptându-se nouilor situaţii. Lucrul s’a dovedit posibil, chiar in angrenajul greoiu şi rutinar al administraţiei de stat. Avem chiar la noi în ţa­ră exemplul câtorva servicii şi întreprinderi de stat, care, încăpute pe mâna unor con­ducători destoinici şi ener­gici, s’au putut sustrage sis­temului rutinier şi păgubos inerent administraţiei de stat, imbunătăţindu-şi sim­ţitor situaţia faţă de trecut. Printre aceste excepţii de la regula generală sunt de e­­n­tra o­­ut în anii din urmă exploatările R. I. M. A., care din deficitare au început să devie excedentare, monopo­lul alcoolului, care, după ce cunoscuse încasări de aproa­pe 2 miliarde anual, se pră­buşise la câteva zeci de mi­lioane, pentru ca, puse din nou pe roate anul trecut, să marcheze din nou etape pro­gresive, dar mai ales admi­nistraţia căilor ferate, care, după o lungă perioadă de de­ficite şi de exploatare anar­hică, a ajuns nu numai să-şi echilibreze finanţele, dar să lase speranţa unor exceden­te din care să-şi alimenteze investiţiunile cerute de re- Inoirea anuală a materialului rulant. O gospodărească organiza­re a traficului, printr’o cât mai raţională utilizare a mij­loacelor de circulaţie, o frână strânsă pusă cheltuielilor şi mai ales o politică tarifară adaptată puterii actuale de piaţă a economiei naţionale, au putut spori şi randamen­tul serviciului, şi rentabilita­tea exploatării. In ciuda scepticismului ex­primat de experţii streini, reducerea tarifelor pe C. P. R. atât la transportu­rile de persoane cât şi la cele de mărfuri, nu numai că n’a di­minuat încasările, dar le-a sporit destul de simţitor. După datele cele mai re­cente, traficul de marfă pe primul semestru al anului în curs a depăşit cu 25 % tra­ficul din anul trecut. Numărul tonelor transpor­tate pe primul semestru al anului 1934 se ridică la 10 milioane 66.000 faţă de 8 mi­lioane 48.000 în acelaş se­mestru din 1933 şi faţă de 8.582.000 din primul semes­tru 1932. Faţă de rezultate aşa de concludente, administraţia C. F. R. nu se mai poate a­­bate dela politica preţurilor moderate. Dimpotrivă, dato­ria ei este s‘o intensifice în ce priveşte mărfurile la care a început s’o aplice şi s’o ex­tindă la articolele care nu se bucură încă de avantajele reducerii. Nu, tarife urcate ci spori­­rea traficului, aceasta trebue să fie deviza căilor ferate. Or, sporirea traficului nu se poate obţine decât numai prin ieftenirea tarifului. Acest lucru nu trebue pier­dut nici o clipă din vedere. Catastrofă de tren in Anglia Londra, 28 (Rador).­— Un tren express s’a cioc­nit astăseară cu un tren omnibus, la Warkick Junc­tion, în Warwiskshire. Ciocnirea a fost extrem de violentă. Se crede că ar fi fost numeroşi morţi şi răniţi. Deoarece deo­camdată lipsesc relaţiile oficiale, circulă svonurile cele mai contradictorii a­­supra întinderii nenoro­ci­ri fără să se poată ve­rifica exactitatea lor. Aplicarea acordului de plăţi cu Franţa Termenul pentru depunerea valorii in lei In cadrul preocupărilor con­­ducerii institutului nostru de emisiune pentru netezirea re­­laţiunilor economice, cu Fran­ţa, în vederea sporirii schimbu­rilor de mărfuri, aplicarea a­­cordului de plăţi încheiat cu această ţară şi care a intrat în vigoare la 17 ce a fost în ul­timele zile discutată cu o de­osebită atenţiune, la Banca Naţională. Discuţiunile au urmat pe baza tablourilor întocmite în virtutea declaraţiunilor făcute de comercianţii şi industriaşii români importatori, cari au depus de mult documentele respective la Banca Naţională pentru efectuarea transferului devizelor necesare. * Dificultatea serioasă, pe care a întâmpinat-o însă institutul de emisiune, a fost că foarte puţini importatori au respec­tat obligaţiunea din acord, de a depune la timp contravaloa­rea în lei la Banca Naţională a facturilor depuse cu docu­mentele pentru plată. In faţa acestei situaţiuni, Banca Naţională a luat hotă­­rîrea, ca cel mai târziu până azi, toţi importatorii români, cari nu vor să decadă din pre­vederile acordului, să depună contra­valoarea în lei a devi­zelor cerute. Culesul viilor In împrejurimile Madridului OYA tMKffiWIlMHBMMBBfciJWIil'iilllMK­BT mill...Ill III |||||«m^»a»iMnw.TOjMMt^BWjBg^gnSIMCTg3fflWan^ România şi ţările din blocul aur miste ce ne-au sosit zilele a­­cestea de la Geneva, primul loc îl ocupă, desigur, hotărirea re­prezentanţilor ţărilor din blo­cul aurului, anunţată prin co­municatul de la 25 Septembrie, hotărîre relativă la transpu­nerea solidarităţii monetare dintre ele pe terenul practic al activării schimbului lor comer­cial, cu dispoziţia lărgirii aces­tui schimb şi în raporturile cu celelalte ţări. Intr’un articol precedent, a­ratam că acest acord nou, în­cheiat între ţările blocului aur, poate însemna un important pas înainte spre revenirea la regimul libertăţii schimbului internaţional, şi că de pe urma acestei nouă orientări, România, ca şi celelalte două state din Mica înţelegere, ca şi statele a­­gricole din bazinul dunărean, sunt cele dintâi ursite să tragă remarcabile beneficii. Şi este foarte firesc să fie aşa. In primul rând, pentru că, limitată numai la cele 6—7 ţări constituite formal in blocul aur (Franţa, Italia, Belgia, O­­landa, Elveţia, Luxemburg), ho­tărârea lărgirii relaţiilor de schimb nu poate duce la rezul­tate prea importante din cauza structurii economice oarecum identice a ţărilor blocului, cum şi din cauza disparităţii preţu­rilor de pe pieţele respective. Oricâte sforţări s’ar face şi oricâtă bunăvoinţă s’ar arăta, realităţile, mai tari decât voin­ţa guvernelor respective, nu lasă speranţe in posibilitatea unei prea mari lărgiri a schim­bului reciproc. E deajuns să —.....— " X ----1-----—«■ ţările blocului reprezintă abia o treime din comerţul ei total, iar comerţul Franţei cu ace­leaşi ţări nu atinge decât un sfert din totalitatea comerţu­lui ei exterior. O bună parte din golul a­­cesta poate fi însă foarte bine împlinit de ţările Micii înţe­legeri şi de cele din bazinul dunărean, care dacă satisfac toate condiţiunile de structură de a fi cliente naturale ale ţă­rilor industriale din blocul au­rului, trebue să li se recunoas­că şi dreptul de a fi, la rându­­le, factorii cei mai indicaţi de aprovizionare ai aceloraşi ţări. Odată problema pusă, dato­ria guvernului român şi în de­osebi a conducătorilor departa­mentelor economice, este de a folosi la maximum tendinţele şi dispoziţiunile favorabile ar­borate prin noua politică a blocului aur, asigurând econo­miei româneşti poziţia privile­giată la care e îndreptăţită să aspire. Trofeul sporului de 7000 tone produse petrolifere finite, peste cota redusă de contingentare fixata expertului romanesc de guvernul francez pe noul pe­riod de 3 ani (1935—1938), tro­feul acesta cu care s’a întors alaltăieri de la Paris de ministru V. Slăvescu, nu poate fi privit decât ca un prum desiderium pe lângă reducerea masivă la care a fost supusă recent cota României. De aceea, la bunele dispoziţii ale ţărilor din blocul aur por­nite din recunoaşterea oportu­nităţii consolidării relaţiilor lor de schimb, cum şi a relaţiilor cu ţările ce se mişcă în orbita politicei lor monetare, socotim că e necesar să se adauge vi­gilenţele şi stăruinţele guver­nanţilor noştri. Altfel, n’am mai înţelege ros­tul şi eficacitatea repetatelor declaraţii ostentative şi solem­ne, făcute de d. ministru de finanţe, că România rămâne categoric credincioasă ortodo­xismului monetar, dacă solida­ritatea ei cu politica şi cu soar­ta ţărilor din blocul aur, n’ar avea nici o urmare şi ar con­tinua să rămână negativă pe tărâmul viu şi utilitar al schim­bului de produse. Furtună pe literatul american O furtună înspăimântătoare | Unite. In clișeu se vede năvala a bântuit, zilele trecute, pe țăr- | valurilor în portul Wintrrop­­ul Atlu­ticului din Statele­ | (Massachusetts), când cheiul a fost distrus dere, pe o mare întin­ Cazul tentativei de otrăvire de la Cercul Militar Instrucţia va fi făcută de instanţele civile Am fost singurul ziar care a anunţat ori descoperirea cri­minalei tentative de otrăvi­­re a bufetului Cercului militar din Capitală, pusă la cale de fostul patron, G. Ioanid­, care a încercat să cumpere com­plicitatea funcţionarului Pisco­pescu, bibliotecarul Cercului, îşi poate închipui oricine consecinţele înspăimântătoare ale planului asasin, dacă bi­bliotecarul Piscopescu n’ar fi divulgat la vreme parchetului militar tentativa lui Ioanid­. Parchetul militar a reparti­zat­ acest caz, spre cercetare, d-lui cap. I. Diaconescu rapor­tor. După examinarea actelor din dosar, magistratul instructor a stabilit, că instrucţia acestei tentative de crimă nu intră în competinţa consiliului de răz­boi, deoarece autorul ei, G. Ioanid­, e civil. Pe temeiul acestor conside­­raţiuni, d. căp. Diaconescu a înaintat ori un referat d-lui comandant al corpului II de armată, cerând declinarea com­petenţei în favoarea instanţe­lor civile. Referatul fiind aprobat, chiar in cursul zilei de eri, întreaga afacere a fost trimisă parche­tului de Ilfov şi repartizată spre cercetare d-lui jude con­silier Eugen Enescu. . .Gh. Ioanid­, aflat până asea­ră în arestul consiliului de război, a fost trimis la prefec­tura poliţiei, iar azi va fi adus la parchet. ❖ Din cercetările preliminare de la consiliul de război, con­duse de d. maior Bardescu, co­misar regal, s-a stabilit că Gh. Ioanid­ a avut pe seama sa bu­fetul Cercului militar vre­o cinci ani. Ţinându-se de curând o nouă licitaţie pentru concesionarea acestui bufet, el a fost încre­dinţat altui patron care a o­­f­erit o sumă mai mare.­­Din această cauză, Ioanid­ a căutat să se răzbune, încer­când să introducă, prin ajuto­rul funcţionarului Piscopescu, otravă în consumaţia ofiţeri­lor-Direcţiunea Cercului militar ne roagă să arătăm, că în acest caz de otrăvire nu-i vorba de popota ofiţerilor, ci de bufetul, care servește gustări, cafele, ceai, etc. De altfel, noi din primul mo­ment am arătat că tentativa de otrăvire privea bufetul Cer­cului, iar nicidecum popota. D-na Göbbels, grav rănită intr’un accident de automobil Berlin, 28 (Telor). — Azi de­­abia s’a aflat că d-na Goebbels, soţia ministrului propagandei, a fost victima unui accident de automobil. Maşina d-nei Goebbels a ca­potat în apropiere de Berlin din cauză că a fost brusc frâ­nată. D-na Goebbels s’a ales cu răni grave. Totuș starea ei nu es­te desperată. -oox: ♦­: xoo. Mare transport de argint in Anglia Londra, 28 (Rador). — In portul Tilbury, pachebotul „Rampura“ a debarcat astăzi cea mai importantă încărcătu­ră de argint, care a fost vreo­dată expediată din China, pen­tru Europa. încărcătura se compune din bare și lingouri, iar valoarea ei este de două milioane lire ster­line. -pox:po:xoo- D. Doumergue nu convoacă adunarea naţională Paris, 28 (Rador). — Cercu­­rile oficiale dau cea mai cate­gorică desminţire ştirii publi­cată azi de unele ziare, după care d. Doumergue, preşedin­tele consiliului de miniştri, ar fi propus întrunirea Adunării Naţionale în ziua de 20 oc­tombrie. Ofensiva maghiară împotriva României La Geneva, delegatul Unga­riei, d. Eckhardt, port-parola guvernului din Budapesta, a a­­tacat cu­ o rară violenţă Ro­mânia pe tema situaţiei „tragi­ce“ creiată minorităţii maghia­re din Ardeal. După câteva zi­le, la Istanbul, d. Lucacs, dele­gatul Ungariei la conferinţa interparlamentară, a acuzat România, că nu respectă clau­zele tratatului minorităţilor şi, după ce a repetat cunoscutele neadevăruri şi calomnii, în le­gătură cu această chestiune, a făcut cunoscut celor prezenţi ferma hotărîre a Ungariei de a recâştiga cu orice preţ Ardea­lul, deoarece ea nu poate să la­se o minoritate conştientă de drepturile sale să fie inghiţită în massa asupritorilor, prin mijlocul inchizitorial al dezna­ţionalizării forţate... Iată Ungaria în plină ofensi­vă împotriva României şi a tratatelor de pace. Atât la Geneva, cât şi la Istanbul, delegaţii noştri au răspuns aşa cum se cuvine ce­lor doi agenţi provocatori ma­ghiari, cari au confundat So­cietatea Naţiunilor şi conferin­ţa interparlamentară, cu adu­nările Ligii revizioniste din Bu­dapesta. Nu s’a amintit însă, nici la Geneva, nici la Istanbul, de modul cum a înţeles şi înţe­lege Ungaria să trateze pro­priile sale minorităţi, călcând toate clauzele cuprinse în pac­tul genevez şi care face parte integrantă din tratatul de la Trianon. In 1820, după recensământul oficial, Ungaria avea 17.980.143 loc., dintre care 551.211 ger­mani, 141.882 slovaci, 83.093 iu­goslavi, 38.000 români (în rea­litate peste 50.000) şi 20.904 alte naţionalităţi. Aşa­dar, 883.000 minoritari, cari reprezentau peste 10 la sută din populaţia Ungariei. In anul 1930 — «adică abia după zece ani — numărul ger­manilor a scăzut deodată la 478.000, al slovacilor la 104.919 şi al celorlalte naţionalităţi în­­tr-o proporţie alarmantă şi a­­normală. Când cota normală de creş­tere a germanilor, în această decadă, a fost de 30.000—40.000, cum se poate explica scăderea lor cu 73.000 ? A explicat acest straniu fenomen prof. Bleyer, fost deputat german în parla­mentul din Budapesta, in şe­dinţa de la 9 Mai 1933. El a do­vedit cu fapte şi documente, metodele de maghiarizare for­ţată, întrebuinţate de guvernul Bethlen în decada 1930—1930 şi care a avut ca rezultat dis­pariţia subită a celor 73.000 de germani ! Aceleaşi metode au fost aplicate şi celorlalte gru­pe minoritare : slovacilor, iugo­slavilor şi românilor. D. Len­gyel, fostul deputat maghiar, n’a pomenit acum câţiva ani de rezultatele „minunate“ ce le-a dat organizaţia ce a înfiinţat-o dânsul, pentru maghiarizarea numelor de familie ale celor de altă origină etnică ? Lengyel n’a făcut altceva, cu organizaţia sa, decât să con­tinue metodele de maghiariza­re forţată aplicate în Ungaria mare dela 1881 până la 1919. Nu s’au maghiarizat atunci, în massă, elemente aparţinând naţionalităţilor, încât s’a creat acea categorie de cetăţeni sui­­generis, porecliţi „maghiari de o coroană bucata“, de oarece schimbarea numelui lor s’a fă­cut pe preţul unei coroane ? De astă dată, guvernul d-lui Gömbös, demn urmaş al gu­vernului Banffi din 1898, ca şi al guvernului dictatorial al contelui Bethlen din 1930—1930, a mers ceva mai departe : a luat măsuri din oficiu ,pentru maghiarizarea numelor de fa­milie ale minorităţilor, atră­gând atenţia celor ce vor „pro­testa“, că ei vor fi consideraţi drept „trădători de patrie“. Fi­reşte, că sub acest regim de te­roare, nu s’a putut formula­ nici un protest. Iată ce se petrece în Unga­ria. întrebăm : pentru ce nu se aduc aceste fapte grave la cu­noştinţa Societăţii Naţiunilor şi a celorlalte instituţii inter­naţionale, care , se ocupă de problema minorităţilor ? Pentru ce nu se orândueşte o anchetă de către organele S. N. în Ungaria, spre a se constata tratamentul odios la care sunt supuse minorităţilor şi­­ a se impune acestui stat respec­tul obligaţiunilor internaţiona­le luate prin pactul genevez ? Berlin, Septembrie In urma unei dispoziţii a doc­­torului Goebbels, dictatorul propagandei în al IlI-a Reich, populaţiei germane i s-a dat un fel de concediu politic: un oa­recare timp aparatul gigantic de propagandă naţional-socia­­listă cu centrul în vechiul pa­lat din Wilhelmstrasse, care a aparţinut prinţului Friedrich. Leopold, va înceta sa încerce prin multiplele-i mijloace, să convingă sau să întărească con­­vingerile în noul crez politic. Marile posturi de radio — de e­­xemplu — vor transmite în loc de discursuri cu conţinut ste­reotip şi de ,,Herspiele" pe care nimeni nu le asculta, muzică de dans atât de dragă berlinezilor de azi. Iată în sfârșit o măsură — care va căpăta desigur în tot Reich-ul, un procent mai mare de voturi libere, afirmative — chiar de­cât cel atins cu ocazia ultimului plebiscit. Ce însemnă­tate poate să aibe însă, această renunţare de bună voe, venită cu totul pe neaşteptate — la „cea mai puternică armă de luptă a naţional-socialismului“ — cum numea dr. Goebbels în­ sus — tehnica propagandei hi­tleriste ? Să fie numai o recu­noaştere târzie dar totuş bine voită — că asiduitatea propa­gandistică poate la un moment dat, în loc să-şi atingă ţelul, să sară peste el? Evident că dis­poziţia ministerului propagan­dei închide şi posibilitatea unei astfel de interpretări, poate chiar mai mult; o astfel de in­terpretare trebue să se dea mă­surii luate de dr. Goebbels —ea însă nu este desigur singurul motiv, singura cauză a „conce­diului“ politic acordat poporu­lui german. După congresul de la Nürn­berg — timpul marilor reforme a încetat încă o dată — mai fu­sese anunțată de două sau trei ori înainte această încetare — în statul totalitar hitlerist. De atunci înainte urmează printr’o muncă măgăloasă să fie poleite colţurile lăsate de marile pre­­faceri sărvârşite de regimul nazi. Poleirea aceasta, necesară atât în chestiunile interne cât mai ales în cele externe, este o activitate care nu poate fi de­cât stânjenită de o prea mare publicitate, cu atât mai mult cu cât efectele ei nu pot fi prevă­zute, aşa încât guvernul ar a­­vea riscul să declanşeze o acţi­­une de propagandă pe care să SCRISORI DIN BERLIN „ Concediu“ politic BBHSH WBBMS Congresul de oto-rino-laringologîe Congresiștiî, având «în m­îjloc ne­d. prof. dr. G. dintele de onoare Marinescu, prese

Next