Universul, octombrie 1934 (Anul 51, nr. 283-298)
1934-10-16 / nr. 283
2 Surpriza pentru abonaţii ziarului „Universul“ Abonaţii „Universului", cari vor trimite direct Societăţii „Franco-Române“ de Asigurări Generale, Bucureşti, Calea Griviţei 23, lei 258 vor primi: . . . . . . . 1 1) Un borderou pentru o optime de loz a loteriei statului, complet achitată, cu care vor lua parte la tragerea clasei la a loteriei a Vl-a mixte, care se va face la 15 Noembrie a. c., când se vor trage 7100 câştiguri in valoare de 21.074.000 lei. Este de notat că prin noul sistem mixt, jucătorul participă la tragere cu 2 numere: unul al loteriei pe clase și altul al loteriei simple, având posibilitatea a câştiga şi în plin la loterie simplă. 2) O poliţă de asigurare a Societăţii „Franco-Române“ pentru 50.000 lei, cu rata la care costă lei 360 complet achitată şi cu care va lua parte la tragerea din 30 Octombrie 1934 a premiilor acordate de Societate. Aceşti abonaţi, achitând Societăţei Franco-Române în fiecare lună suma de lei 258, vor primi la fiecare din cele 12 trageri lunare ale loteriilor de stat a Vl-a, a Vil-a şi a VIII-a, câte un borderou pentru opţimnea de loz de reînoire a clasei următoare complet achitată, cu care vor lua parte la tragerile lunare ale loteriei statului. Deasemenea vor mai primi şi chitanţa pentru suma de lei 258 la asigurarea de 50.000 lei, cu care vor participa la tragerea lunară a premiilor acordate de societate. Prin urmare, oricare abonat al „Universului” care va trimite şi cei 258 lei aşa cum se arată mai sus, va primi: 1) Zilnic „Universul“. 2) Lunar chitanţa pentru asigurarea a lei 50.000 cu care va lua parte la tragerile premiilor lunare ale Societăţii „Franco-Române“. , , 3) Lunar borderoul pentru opţimnea cu care va lua parte la cele 12 trageri ale loteriei statului, ce au loc la 15 ale fiecărei luni si la cari se distribue câştiguri în valoare totală de 747.044.000 lei. 4) La expirarea asigurării lei 50.000. 5) In caz de deces, în condiţiunile generale de asigurare, lei 50.000 în mâinile beneficiarului declarat de abonat la contractare.* De aceste avantaje beneficiază şi acei cari se vor abona la ziarul Universul, în cursul lunii octombrie, sau vor remoi abonamentele, trimiţând costul abonametului şi al ratei de asigurare direct Societăţii „Franco-Române“, Bucureşti, Calea Griviţei 23, de unde se va expedia poliţa de asigurare de lei 50.000 şi borderoul pentru optimnea de loz. ... Cetitorii din Capitală vor plati sumele direct la Societatea „Franco-Română“, de unde vor ridica lozul şi poliţa de asigu- t rare, începând chiar de azi. ....... . . Cetitorii ca nu sunt deja abonați pot trimite numai rata de asigurare de 253 lei. . Costul abonamentului la „Universul“ este: Anual lei 750. Pe 6 luni „ 380. Pe 3 luni „ 200. . . 11 .............. IGRIJIJI-VA DANTURA DENTOL (apa, pastă, pudră, săpunul) este un produs dental cu desăvârşire antiseptic înzestrat ca un miros din cele mai plăcute. Creat după experienţele lui Pasteur, el întăreşte gingiile in câteva zile numai, dă dinţilor o albeaţă strălucitoare, purifică respiraţia şi se recomandă in special fumătorilor. După întrebuinţarea lui veţi avea in gură o senzaţie de înviorare delicioasă şi persistentă. DENTOL-ul se găseşte la toate magazinele serioase de parfumerie, drognerii şi la farmacii. r* A HAI T E de ajuns solîna- ULPU poiaţi casei GEORGES VERGLAS, Bucureşti, strada Precupeţii Vechi, acest anunciu de „Universul” sub plic timbrat, arătând în mod citibil numele şi adresa Dvs. pentru ca sa primiţi gratuit şi franco un eşantion de CENTOL. LÂNA OILOR este un produs foarte preţios LAPTELE ŞI BRÂNZA de oi sunt foarte gustoase MIEII sunt foarte căutaţi. TOBHELE SUNT SECI ADEVARATE COMORI şi reprezintă mult în economia României. Intre animalele domestice, oaia este cel mai util şi dă cele mai multe posibilităţi de câştig. Din nenorocire, însă, turmele de oi sunt ameninţate în permanenţă de diferite pericole, dintre care cel mai însemnat prin enormele ravagii pe care le face este GALBiAZA Ce este oare boala aceasta ? Gălbeaza se ia în mod obişnuit prin păşunarea unor ierburi pe care se află microbul boalei. In organismul oilor, microbul acesta lucrează foarte repede, provocând moartea. Din nenorocire, gălbeaza este contagioasă, iar molipsirea foarte uşoară. Adesea turme întregi pier din cauza aceasta. Pare vânzare la toate farmaciile și drogheriile din țară, gubele provocate anual de ravagiile gălbezei ating cifre uriaşe. In modul acesta se explică marele interes cu care au privit savanţii veterinari şi bacteriologi de pretutindeni problema combaterii gălbezei. Azi, s’a ajuns la un rezultat care întrece toate aşteptările. CALBINOL este medicamentul preventiv şi curativ al oilor bolnave de gălbează. O capsulă pentru fiecare oaie sau berbec înlătură definitiv primejdia. Cu 10 lei scutiţi pierderi de zeci de mii. afacerea Stewart Primim următoarele: Domnule Director, în Universul, din 14 Octombrie crt. la rulbrica Curierul Judiciar şi sub titlul „Se | face recurs în afacerea Stewart?” , ocupându-vă de un eventual recurs al statului Român, contra sentinţei Trib. Arbitraj, care l-a condamnat faţă de casa Stewart la 50.000.000 lei despăgu- biri, si 5.000.000 lei cheltueli de ju- decată, îmi faceţi marea cinste, de a vă ocupa şi de procesul ce-am intentat casei Stewart, faţă de refuzul său de a-mi achita onorariile convenite cu procuratorul său S. , B V& '' rog să binevoiţi a da publicităţii următoarele rectificări şi lămuriri 1. Relatând desbaterile procesului Stewart in Iunie, cronicarul D-v a crezut oportun să semnaleze o contradicţie întreteoriile de : ■ drept asupra condiţiei rezolutore şi suspensive, susţinute de mine, in acea săptămână, la curtea de A-pel secţia V in procesul Margulius centra Soc. Sondrum, şi in procesul Stewart la Trib. Arbitral. Rectific. Procesul Stewart nu avea noi o legătură cu Procesul Margulius şi nici o analogie. Na- | tura fiecărui proces îmi impunea să arăt, la Margulius, că pretenţiunea sa depindea de o condiţie, ce putea fi interpretată ca suspensivă ori rezolutorie, şi care împlininduse trebuia să obţină câştig de cauză; iar, la Stewart, ca pretenţiunea sa nu depindea de nici o condiţie alta decât neexecutarea contractului din partea statului Român. Ca probă, că aveam dreptate e că ambele procese au fost câştigate. Lucrurile fiind astfel lămurite, imputarea că m’aşi fi contrazis apare, dacă nu iau voitoare, cel puţin superficială. 12. Trec la legătura ce faceţi in- tre’ eventualul recurs al Statului in procesul Stewart, şi acţiunea mea , de onorarii. Ea pare misterioasă şi I generatoare de echivocm\ păgubi- j toare, prin felul cum e făcută, atât fostei mele cliente cât şi mie însumi, dacă nu prin sugerarea cel puţin prin divulgarea prema- tură a argumentelor casei Stewart1 în contra mea. De aceea, mă simt iarăş dator să rectific şi să lămuAm fost angajat de procuratorul casei Stewart, d. S. Berlang, care a reprezentat casa Stewart, cu procuri în regulă, atât la indicerea contractului cu statul român cât şi la desbaterile procesului înaintea Trib. Arbitraj. Sunteţi in dreptul Dvs. să Informaţi publicul, prin cronica judiciară, că Stewart a câştigat procesul contra statului şi că acest câştig se datorează şi pledoariei mele pentru el. E o amabilitate pentru care vă mulţumesc. Dar, pentru ce, înainte de desbaterea procesului de onorariu dintre mine şi casa Stewart, publicaţi argumentele lui Stewart în contra mea? Nu credeţi că aşi fi, şi eu, un drept să vă cer publicarea argumentelor mele, contra lui Stewart? Şi atunci unde ajungem? Ar fi să luăm procesul de onorariu din judecata Tribunalului şi să-l ducem în judecata publicului; ori, să încercăm a influenţa Tribunalul prejudecând, rezultatul , prin presiunea opiniei publice prea concepute. Veţi înţelege, că nu pot consimţi la acest lucru şi sunt un drept să mă apăr de repercuţiunea unei atare procedări. De aceea ţin să precizez: Nu ştiu, I _ înainte de a auzi in instanţă — dacă Stewart va pretinde că Ber- ,lany nu-1 reprezenta în mod va-i labil când m’a angajat să-i pledeze procesul şi nu-mi pot închipui că ’ ' informaţia vă este sugerată de Berlany, fără a se gândi la consecinţele dezastroase ce le ar produce pentru Stewart, pe care mă simt dator să-l apăr in calitate de avocat al său. Ca Berlang e procuratorul lui Stewart în această afacere, încheind contractul in nu- mele lui și reprezentându-1 in 11- l tigiu cu depline puteri „de a face I tot ce este util pentru câștigarea procesului”, nu încape îndoială, pentru că sunt procuri autentice în acest sens. E adevărat că Berlang e ceva care nu e nici român nici englez, şi pe care simţindu-l, că vrea să facă pe românul când angajează advocaţii şi pe engle-ezul, când trebuie sa-l recompenseze, conform angajamentului sem- I nat de el, am fost nevoit să nu- I tent procesul de onorarii şi să fac poprirea de care vorbiţi. Dar nu I imi pot închipui că, până la urmă, Berlang va expune pe Stewart să fie învinuit de excrocherie faţă de statul Român şi faţă de mine. In I adevăr, dacă Stewart nu era valabil obligat faţă de mine la 8000 lire sterline în caz de câştigarea procesului, înseamnă că s’a servit de plăsmuiri, când a obţinut 5.000.000 cheltueli de judecată, din care 4.200.000 reprezenta onorariile mele. Asemenea dacă, in momen j ■ tul când mi-a smuls obligaţia de a 1 ! pleda procesul lui Stewart, Ber-I lang nu era împuternicit de el II să-mi promită în scris 8000 lire sterline un caz de câştig, înseamnă 11 că a uzat, faţă de mine, de cani'tăţile mincinoase de care se ocupă i ' art 334 din codul nostru penal, fără a mai vorbi de complicii săi. I Cunosc bine pe Berlang şi nu ■ l pot crede că s’ar fi jucat cu a-I tâta inconştienţă „de-a românul englez”. De aceea, şi multumin■ du-vă de publicarea lămuririlor de mai sus, rămâne numai să-mi ex■ plic legătura ce faceţi între even tualul recurs al statului Român şi procesul meu de onorarii în afa• cerea Stewart. Dar aci mă opresc, ■ secretul profesional îmipiedicân• du-mă a continua. In adevăr, nu văd ce motive de recurs ar putea ■ formula Statul Român în contra " sentinței trib. Arbitrar, dar mă îngrozesc pentru Stewart la ideea î că ar dovedi în procesul meu de '1 onorarii, că eu nu l-am reprezenetat valabil ca avocat, căci mă întreb, fără să vreau : pe ce se mai poate întemeia sentinţa tribal-arbitral dacă considerentele desaprinse din concluziile depuse de mine sunt nule şi neavenite ? Atât este de ajuns, şi vă rog să mă ier- taţi dacă am abuzat de ospitalitatea dvs. ). Primiţi vă rog asigurarea distinşiei mele consideraţiuni. 1. J. N. Micescu, avocat L- 10 Zalomit, Bucure?« ■ ■ UNIVERSUL ----------pp 0:#:0°°--------- fix*etux*i fixe şi reduse STOFE şi MANTOURI STOFE bărbăteşti MATASURI propTM CATIFELE PÂNZARIE COVOARE LINOLEUM POPP & BMIVESeia St*. Şepcari 4, St*. Bărăţiei 2, Calea Griviţei 117_______________ Nenorocirea din gara Sibiu Sibiu, 13 Octombrie O tragică nenorocire s’a întâmplat ori în gara Sibiu în următoarele împrejurări1: Iacob Titu, lucrător în echipa de terasamente c. f. r., în vârstă de 25 ani, a fost surprins de un tren de marfă ce manevra, tăindu-i piciorul stâng din șold. In stare gravă a fost transportat și internat în spitalul public din localitate. Autorităţile au deschis o anchetă-----------poO.&'-0°°--------- ! Comunism pe faţă ? ! Fapte de care guvernul ar trebui să ţină seamă . Până astăzi n’am avut o mişcare comunistă recunoscută sau legală în România. Existau doar acele nuclee izolate, pe care poliţia le dibuia şi le descoperea la timp şi care erau opera unor inşi ce-şi justificau în acest chip consumarea fondurilor de propagandă primite de peste hotare. Fireşte, că agitatorii lucrau într’ascuns şi cu frica în spate. Iar cei mai mulţi dintre pro- pagandişti, sclavi ai unui elementar instinct de conservare, preferau să-şi tempereze zelul decât să-şi rişte pielea sau libertatea. I Iată însă că perspectiva reluării raporturilor cu ţara ve cină de la Nord a devenit un prilej de nou imbold pentru adepţii şi admiratorii comunismului. Ba, de data aceasta, ei îşi pregătesc acţiunea chiar la adăpostul formelor legale şi a îngăduinţelor creiate de noua situaţie. Astfel, zilele trecute, nu s’au sfiit să anunţe public, prin unele ziare, care totdeauna simpatizează cu comunismul, înfiinţarea unei asociaţii a „Amicilor U. R. S. S.“ — adică ,Amicii Unitunii republicilor soccialiste sovietice“. Din comitetul de constituire fac parte câţiva inşi a căror activitate de agenţi şi agitatori comunişti nu mai lasă nici o îndoială. De exemplu, Petre Constantinescu-Iaşi, prof. la facultatea de teologie din Chişinău, e cunoscut ca propagator de idei bolşevice încă din anul 1922 ; avocatul Victor Gherasim este secretarul general al organizaţiei antifasciste din România, care nu e altceva decât o or- ganizaţie comunistă camuflată, I apoi Al. Mihăileanu, cunoscut I publicist şi agitator comunist şi, în fine,MATEI SOCOR, dirijorul care odinioară a apărut ostentativ, la pupitrul unei orhestre, în frac roşu. Aceştia sunt patrioţii cetăţeni români cari au pus bazele asociaţiei „Amicii U. R. S. S.“ ! Desigur că, dintre cei 75 membri fondatori (căci atâţia cuprinde actul de constituire), nu putea să lipsească incă ur personaj ilustru, care a delectat destul timp, cu năzdrăvăniile lui, publicul Capitalei: Dem. Dobrescu. ; I Supărat că nu și-a putut duce , la capăt isprava de răsturnare și distrugere a Capitalei, fostul primar general a aderat la idei- le comunismului, sperând că doar subta lui oblăduire nu-i • ' va mai da nimeni peste târna»cop. Gestul fostului primar general, însetat de dărîmare şi aiureală, era firesc. JI Dealtfel, alături de ilustrat sa persoană, se mai găsesc, tot JI ca membri şi „amici“, un chel, I ner comunist şi mai mulţi mun■ citori implicaţi în rebeliunea J! de la atelierele Griviţa c. f. r. , dar cari, în lipsă de dovezi suficiente, au fost achitaţi! Mai fac parte apoi dintre I membrii fondatori şi câţiva in itelectuiali, artişti şi publicişti, din Capitală. Unii şi-au manifestat sim- patia în diferite ocazii şi chiar se bucură de o recunoscută act I tivitate depusă, pe teren publicistic, în faţa tribunalelor sai altfel, în favoarea ideilor comuniste. îi Alţii însă au căzut în laţ atrasă de mirajul conferinţelor, escursiilor şi al altor momeli şi pretexte... ’culturale, expuse în statutele de constituire, a Să nu vă mire că Asociaţia „Amicii U. R. S. S." , ca să se conformeze prevederielor legale, şi-a întocmit statute şi a făcut cerere să-şi legiffereze firma la tribunal. Vreţi să ştiţi ce cuprinde, bunăoară art. 1 ? Iată: Societatea,, conformit preserpiţiilor de asociaţie, are dreptul de a înfiinţa sucursal şi îşi va desvolta activitatea p întreg teritoriul României. Desigur, doar n’are să-şi mărginească activitatea numai într’un oraş sau într’un judeţ. Vreţi, poate, să cunoaşteţi : scopul asociaţiei ? Iată ce spune art. 2 : Va cultiva între România şi Uniunea avietică legături ştiinţifice, economice, artistice, literare, musicale, şcolare, turistice, sportive şi sociale. Va propaga prietenia între cele două popoare. Şi cum îşi propune asociaţia să realizeze toate acestea ? O spune alt articol. Editând publicaţiuni şi punând la dispoziţia ziarelor articole despre Uniunea sovietică. Prin urmare, la adăpostul unei asociaţii cu titlu legalisat şi cu statute bătute la maşină, agitatorii comunişti vor ajunge să facă pe faţă ceia ce până acum făceau clandestin şi subt ameninţarea rigorilor lei, , adică să răspândească prin bai şi prin scris toată otrava şi minciuna cuprinse in manifestele şi în fiţuicile cu scoarţe roşii. Dar nu numai atât. Membrii asociaţiei se mai obligă pentru ajungerea scopului propus, să „informeze“, să înfiinţeze biblioteci, să organizeze conferinţe, expoziţii şi escursiuni, ba chiar să înlesnească şederi de mai lungă durată pentru acei „români“ cari ar dori să studieze în Rusia, sau viceversa. La adăpostul suprafeţei ce membri i-o vor creia, agitatorii îşi pot desăvârşi opera mai in linişte şi cu mai multă eficacitate. Asemenea organizaţii de „amici ai U. R. S. S.“ au mai fost creiate şi în alte ţări, ca America, Franţa, Anglia, Polonia, etc., dar pretutindeni au desfăşurat o activitate nefastă. E cunoscută campania de defăimare a autorităţii de stat ce a început în Franţa, iar în Cehoslovacia,dovedindu-i-se caracterul revoluţionar şi lupta ce o duce pentru răsturnarea formei de guvernământ, asociaţia a fost dizolvată, în August 1934, printr’o decizie a consiliului de miniştri. La noi nu s’a luat incă nici o măsură, deşi constituirea asociaţiei s’a anunţat prin comunicare la unele ziare şi deşi se ştie că printre membrii fondatori s’au strecurat atâţia comunişti recunoscuţi. Subt ochii autorităţilor şi ai guvernului, agitatorii şi agenţii comunismului se constituesc în societate şi pun la cale escurişii la Moscova, cu prilejul aniversării revoluţiei bolşevice, în Noembrie. Noi ne facem datoria şi semnalăm primejdia. Iar guvernul e obligat să avizeze la măsuri severe şi să fae pentru totdeauna acestor deochiaţi Socori, Dobreştii şi Constatineşti din Iaşi sau de oriunde ar fi ei, pofta de a pregăti agitaţii, atât de primejdioase pentru vremurile ce le trăim. Ţara noastră n’are nevoe, astăzi mai mult ca oricând, de tulburări sociale şi de propagandişti revoluţionari. Cei cari vor să mai rămână printre noi, să se astâmpere. Iar celor cari nu mai pot trăi de dorul Moscovei, guvernul ar trebui să se hotărască să le vie, în cele din urmă, efectiv în ajutor. In trenul pe care agitatorii îl pregătesc pentru vizita la Moscova, să fie urcaţi cât mai mulţi dintre ei şi să li se dea drumul apoi peste graniţă. Dar cu condiţia ca trenul acela să nu se mai întoarcă niciodată in ţară. Am scăpa şi noi de o grijă permanentă şi-ar ajunge şi „amicii“ comuniştilor, camuflaţi la U. R. S. S., să-şi vadă visul cu ochii. Adunarea extraordinară a soc. arhitecţilor români Miercuri seara arhitecţii români s’au întrunit în adunare extraordinară la sediul societăţii din str. Episcopiei 2. D. arhitect I. Enescu a omagiat memoria Regelui Alexandru şi Barthou. S’a discutat apoi situaţia creiată atât arhitecţilor cât şi celorlalte categorii de profesio- nişti din câmpul construcţiilor, prin invazia străinilor în ţară. In chestia punerii la punct a planului de sistematizare a Capitalei s’a hotărît noui intervenţii pe lângă conducătorii municipiului şi o serie de conferinţe lămuritoare şi edificatoare asupra necesităţii de a se pune la punct planul de sistematizare. S’a discutat apoi chestiunea planurilor fundaţiei Elias precum şi abaterile dela Legea Corpului. D. arhitect State Ciprtan, decanul Corpului, a dat explicaţii asupra ultimelor lucrări in legătură cu încadrările. După ce şi-au mai spus părerile şi d-nii: Roşu, Petculescu, Negoescu, Georgescu, Ghiaciu, Iliescu, Silion, etc., s’a hotărît intervenţiile necesare pe lângă ministerul de instrucţie şi Academia de arhitectură. Pentru inimile caritabile — In fundătura La (Raion) nr. 12, se află văduva Floarea grav bolnavă, în frig, împreună cu 4 copilași. Roagă inimile miloasă să o ajute. xox—— ----------ooO^Ooo---------PENTRU REIPROSPATAREA sângelui, beți în fiecare dimineață un pahar de apă naturală purgativă „FRANZ-JOSEF“. Recomandat de Medici. 5293 ----------ooO: # ■ Oo°—------- Pentru d. ministru al instrucţiunii Părinţii unor absolvenţi ai şcoalei normale de băeţi din Bucureşti, cari au terminat şcoala în 1932, ne-au înaintat un memoriu rugându-ne sa-i aducem la cunoştinţa d-lui ministru al instrucţiunii, convinşi fiind că d-sa va găsi o soluţie echitabilă pentru impasul in care se găsesc. Parte din absolvenţii din 1937 din cauză că sunt mai toţi fii de săteni săraci, nu au putut să-şi achite integral taxele. Din această cauză absolvenţilor nu li s’au eliberat diplomele cuvenite. La 1 Noembrie aceşti tineri urmează să fie încorporaţi în armată, dar neputând să prezinte diplomele vor face stagiul fără termenul redus la care, de fapt, au dreptul. Aceşti absolvenţi roagă pe d. ministru al instrucţiunii sa dispună să se comunice situaţia acestor absolvenţi la cercul de recrutare spre a putea fi, astfel, încorporați cu termen redus. : ■ ■ -------ooO&0°°------ De la federaţia foştilor luptători şi victime de război , Primim următoarele: Asociaţiile federalizate ; Cercul subofiţerilor de rezervă; So. (delitatea Mărăşeşti); Asociaţia voluntarilor din vechiul regat; ■ Asociaţia cercetaşilor şi Asociaţia surorilor de caritate, împreună cu Virtutea militară, 5 I. O. V. şi Uniunea naţională a foştilor luptători, au ţinut eri13 Octombrie a. c. şedinţă sollemnă înitru slăvirea alor cart i I au fost Regele Erou Alexandru 5 I al Iugoslaviei şi Louis Barthou, mimarul de externe al Fnanţei, prietenii şi aliaţii noştri, * răpuşi mişeleşte de o mână crimiimală. Noi foştii luptători şi victime * de războia temetem aamanazi. iar noştri iugoslavi şi francezi , aşa de grozav încercaţi, profunda noastră iubire şi aisigur nane că nimic nu ne va sdxuncina încrederea in adâncile noastre legături sufleteşti şi în a trainica noastră alianţă, â I Trăiască Iugoslavia, Trăiască a, Franţa. ---------›toi›ÎOOO--------**“ - Heia .« O* I&» Unii ofiţeri de rezervă, membri ai comitetului central general, aflători în Capitală, sunt rugaţi să participe la requiemul pentru regele Alexandru al Iugoslaviei, care se va oficia la biserica rusească din piaţa Mihai Viteazul, în ziua înmormântării suveranului. Adunarea comitetului va fi la sediul Uniunii ofiţerilor de rezervă din b-dul Schitu-Măgureanu nr. 2. Secţiile judeţene ale U.O.R. sunt rugate să trimeată delegaţi la requiemurile ce se vor oficia in oraşele de provincie respective România, Germania şi Ungaria Note pe marginea unui articol Scăderea valorii presei este o consecinţă inevitabilă a oricărui regim dictatorial. Şi prin presă înţelegem aici toate publicaţiile periodice — chiar şi cele literare şi ştiinţifice. Transformările pe care marile reviste germane, de exemplu, şi le-au impus după venirea naţionalsocialiştilor la guvern — nu au fost niciodată în măsură să le ridice nivelul spiritual — ba nici măcar să le mărească numărul cititorilor. In articolele de politică internă, sterilitatea presei dictatoriale este aşa de mare încât a produs intervenţia doctorului Goebbels insuş. Articolele de politică externă sunt însă mai variate şi — pentru străinătate cel puţin — interesante, ele lăsând totdeauna să se străvadă intenţii sau dorinţi aprobate sau câteodată chiar declanşate de cercurile conducătoare, cari nu ar fi putut fi exprimate direct de la o tribună oficială. Câteodată astfel de articole de politică externă devin — mulţumită importanţei publicaţiei unde apar, situaţiei şi mai ales sincerităţii şi obiectivităţii autorului — documente de un interes deosebit, independent de concluziile la cari se ajunge. In numărul pe Septembrie al revistei „Erwachendes Europa“ — o publicaţie mensuală chemată la viaţă sub regimul d-lui Hitler — ocupându-se cu „concepţiile naţional-socialiste, cu politica externă şi cu studiiasupra străinătăţii“, d. Karl Hermann Theil — german de origină locuind la Sibiu, — publică un articol intitulat „România şi Germania“ relevat în scurte notiţe de câteva ziare din ţară, dar care merită un studiu mai amănunţit. D. K. H. Theil pleacă de la un fapt care nu poate fi contestat: înrăutăţirea raporturilor româno-germane, şi încearcă să-i descopere cauzele şi să sugereze remediile posibile. După o scurtă expunere a importanţei vizitelor d-lor Barthou la Bucureşti şi Tătărescu la Paris, autorul articolului pomenit arată cum Germania, din ce în ce mai izolată in Europa, a căutat să întărească relaţiile ei cu Ungaria renunţând, după toate aparenţele, la posibilitatea unei colaborări cu România. D. Theil este însă un spirit critic pe care aparenţele nu-1 satisfac; de aceea in a doua parte a articolului său, încearcă, printr’o analiză a semnificaţiei şi a întinderii influenţelor germane şi franceze asupra desvoltărei statului nostru, să surprindă realităţile cari au prezidat la înjghebarea României. Influenţa germană este mai veche (d-sa o analizează de la activitatea lui Lucas Hirscher in sec. XVI-a, prin şcoala latinistă, până la amprenta lăsată de romantismul german asupra mişcării culturale româneşti din sec. XIX-lea) şi — părere personală — mai profundă decât cea franceză. Influenţa Franţei s'a ivit la noi, pe tărâmul politic, în preajma anului 1848, a alungat pe cea germană in rândurile coloniştilor saşi din Ardeal, şi a prezidat de atunci înainte la toate marile momente ale evoluţiei statului nostrr». Când — într’un greu impas — România trebuia să aleagă intre Germania spre care o mâna simpatiile dinastiei sale şi poate, tradiţiile culturale pomenite, şi între Franţa unde o chema glasul profund al destinului istoric, ezitările nu corespundeau sentimentelor opiniei publice, care în cele din urmă a trebuit să fie satisfăcută, şi noi am intrat în răsboiul mondial alături de „Antantă“. Apreciem la d. Theil , ale cărui păreri nu corespund întotdeauna cu ale noastre — sinceritatea d-sale şi dorinţa de obiectivitate remarcabilă. Deşi german de origină, nu se sfieşte să spue răspicat într’o publicaţie semi-oficială a Reichului, că intrarea României în răsboiul mondial alături de Antantă „era, din punctul de vedere româneşte, singura soluţie posibilă“ pentru câ numai prin prăbuşirea monarhiei austro-ungare se putea înfăptui unirea poporului român. Când, foarte de curând, într-unul din ministerele Reichului, o personalitate naţionalsocialistâ voia să-mi explice că „dictatul“ de la Versailles este cea mai tiranică pace care a fost vreodată impusă unui popor învins, l-am întrebat dacă a auzit de o anumită pace de la Bucureşti şi de condiţiile ei. Răspunsul a fost: „dacă me-aţi trădat“ ! O judecată mai părtinitoare şi o apreciere mai puţin justă a realităţilor politice externe, n’am auzit niciodată. Iată de ce — obişnuit cu astfel de mentalităţi — am ţinut să relevez obiectivitatea d-lui Theil. In a IH-a parte a articolului citat, se face observaţia că, odată cu încetarea războiului, ar fi trebuit să dispară toate diferendele dintre Germania şi România, cu atât mai mult cu cât, după d. Theil, situaţia României — insula latină într’un ocean de ţări slave puternice, era un echilibru nestabil condiţionat de interesele Franţei în Est. Şi deci, o orientare spre Reich ar fi fost utilă notă. In realitate, lucrurile s’au petrecut tocmai pe dos şi după răsboi Germania s’a îndepărtat din ce în ce mai mult de România. Cauzele acestui fapt, sunt, după autorul articolului ce ne preocupă, în număr de 3, înrăutăţirea relaţiilor germano-române s’a produs: 1) din pricina legăturilor spirituale şi culturale cu Franţa, legături , „cari nu influenţează numai pozitiv ci şi negativ, producând o greşită înţelegere a Germaniei“. 2) din pricina persistenţei legăturilor de camaraderie militară creată in timpul alianţei împotriva Germaniei între armatele franceze şi cele româneşti, şi, în fine, 3) din pricină că Germania a început o politică revizionistă care nu are numai accente germane ci şi ungureşti. Deoarece considerăm interesantul studiu al d-lui Theil ca un punct serios de plecare al unei discuţii sincere şi lipsite de demagogiam, vom profita de ocazie să punem,, într’un articol viitor, problema relaţiilor germano-române, ca răspuns la primele două din cele 3 puncte de mai sus, rămânând pentru azi să discutăm ultimapauză“ a înrăutăţirii relaţiilor dintre noi şi Reich. Considerentele d-lui Theil în această chestiune sunt cu atât mai importante cu cât ele emană de la un om aparţinând ca origine unei naţiuni învinse şi locuind actualmente în Ardeal, unde a putut să cunoască adevăratul aspect al problemei româno-ungare. D-sa crede că, din pricina faptului că Germania face parte din statele învinse iar România din cele învingătoare, apartenenţa lor la grupul revizionist sau antirevizionist este ,probabil, irevocabilă. „Probabil“ înseamnă o prudenţă care trebue relevată; revizionismul nu e o opinie care nu se poate revizui. Dovadă o face succesul parţial deocamdată, al d-lui Titulescu în Balcani. Articolul d-lui Theil devine şi mai interesant când expune evoluţia revizionismului german, şi odată cu el, evoluţia relaţiilor germano-române. Cităm: „înrăutăţirea radicală a relaţiilor germano-române în ultimul timp trebue pusă în sarcina a două împrejurări cari prin întâlnirea lor întăresc şi mai mult efectul: Noua ofensivă a Franţei în răsărit... şi apoi conexarea revendicărilor revizioniste germane, îndreptăţite cu — cel puţin în ceea ce priveşte România — pretenţiile ungare NEINDREPTAŢITE de revizuire. Fără această conexiune a revendicărilor revizioniste germane şi ungare, puterile antigermane nu ar fi reuşit niciodată să aducă România in situaţia de azi. Azi insă, Hitler trece în România ca personificare a revizionismului şi Titulescu a găsit în revendicările revizionismului ungar prin intermediul Germaniei, cuvântul de ordine cu care sa poată atrage și marea massă împotriva Germaniei“. Intr’un alt pasagiu d. Theil revine cu un spirit obiectiv, am spune chiar cu un curaj remarcabil. Ne îngăduim să reproducem și aceste rânduri: „Teritoriile separate de Ungaria aparţin, după compoziţia populaţiei lor, în plin drept, României. Porţiuni de populaţie ungară se găsesc numai in împrejurimile marilor oraşe ca Timişoara, Arad, Oradea şi Cluj şi în fine, la răsărit de ţinutul Sibiului unde lotenesc aşa numiţii secui. In definitiv, toate aceste porţiuni de populaţie ungară, cu excepţia celor din împrejurimile oraşelor, trebuesc privite numai ca mici aşchii într’un ţinut de aşezare românească de 14 milioane suflete — şi nu se poate pretinde ca pentru câteva sute de mii de unguri să fie smulşi (herausgerissen) din teritoriul lor închis de aşezare, mai multe milioane de români“ Rezultatul politicei de susţinere a pretenţiilor ungare a dus la consecinţa foarte clar exprimată în articolul de care ne ocupăm, că azi nici un partid românesc nu poate să propăvăduiască prietenia cu Germania, fără ca să nu fie acuzat de a lucra împotriva intereselor româneşti în chestiunea revizionismului. După ce d. Theil expune atât de judicios şi de precis problema revendicărilor ungureşti încât noi ne abţinem de la comentarii suplimentare pentru a vedea ecoul pe cari rândurile citate îl vor avea atât in Germania cât mai ales în Ungaria, încearcă să sugereze şi o soluţie sau mai bine zis un remediu al încordării existente între noi şi vecinii noştri de ţeste Tisa. D.sa crede că, daca ar veni în România un regim autoritar de dreapta, s’ar putea găsi mai uşor o formulă mulţumitoare, decât cu un regim parlamentar. Dovada o găseşte d. Theil in acordul germanopolon care n’ar fi putut lua fiinţă într’un regim parlamentar. D. Theil să observe însă două lucruri: chestiunea minorităţilor ungureşti în România, este atât de lipsită de echivoc, după cum de altfel d-sa singur a arătat-o în al doilea pasaj citat de noi, încât, căutarea unei „soluţii“ este fără sens; soluţia există deja; este starea actuală pe care d. Theil o recunoaşte conformă dreptăţii, care nu poate fi schimbată sub nici un motiv. Este evident că sub postulatul acestui statusquo, o îmbunătăţire a relaţiilor dintre unguri şi noi nu ar putea decât să fie binevenită; aici însă să se observe al doilea lucru; un regim dictatorial ar putea face în această chestiune tot atât de mult, sau tot atât de puţin cât şi unul parlamentar. Dacă suntem pe calea sincerităţilor, trebue să recunoaştem că pactul polonogerman nu corespunde sentimentelor niciunui german şi că deci, el e produs sau de necesitatea simţită de Hitler de a fi asigurat cel puţin dintr’o parte, sau cu intenţia de a „bluffa“ opinia internaţională. Primul pas pentru îmbunătăţirea relaţiilor româno-ungare, trebue făcut de la Budapesta; observaţiile juste şi curajos expuse, ca acelea ale d-lui Theil, nu pot decât să favorizeze acest prim pas, creînd atmosfera de înţelegere a adevărului în chestiunea revizionismului maghiar, în acele ţări până acum refractare punctului nostru de vedere. Şi când, după Anglia şi Germania, va fi convinsă în fine, de lipsa de temei a revendicărilor, Ungaria, o schimbare de orientare a politicei externe a vecinilor noştri de dincolo de Tisa, nu va mai putea întârzia să se producă. oo O'^.'Ooo- k. Premiile literare ale societăţii scriitorilor români „Societatea scriitorilor români“ va acorda în anul 1935 următoarele premii literare, pentru lucrări alese de o comisie specială, fără candidare, dintre cele mai meritoase cărţi apărute în 1934. Aceste premii cifrează un total de 78.000 lei şi anume : 1) Premiul Regele Carol II de lei 25.000, înfiinţat de ministerul instrucţiei. 2) Premiul I. Al. Brătescu- Voineşti de lei 10.000 pentru roman, înfiinţat de ministerul instrucţiunei. 2) Premiul I. E. Torouţiu de lei 12.000 pentru cea mai bună lucrare literară în care va precumpăni specificul naţional. 4) Premiul Socec de lei 10.000 pentru poezie. 5) Premiul ştefan I. Costacopol de lei 6000 pentru critică. 6) Premiul S. S. R. de lei 6000 pentru poezie. 7) Premiul S. S. R. de lei 4000 pentru proză. 8) Două premii S. S. R. de câte 2000 lei fiecare (total 4000 lei) pentru „întâia carte“ a tinerilor scriitori. 9) Premiul Ionel Pavelescu de lei 1000 pentru sonet. ooO:*:Ooo- Bandă de hoţi in Caraş Oraviţa., 12 Octombrie ,„Universul“ a scris acum o săptămână despre spargerea de la prăvălia d-lui Fr. Melcher, din Oraviţa, cu care ocazie s-au furat 10.000 lei şi articole de parfumerie. Poliţia a reuşit să prindă pe spărgători, cari erau constituiţi în bandă, sub conducerea lui Emil Bălan, zis Bobi. Ceilalţi tovarăşi sunt Ion Kladin, Victor Jurghel, Nicolae Vătav şi Ana Kaschauer, toţi din Anina.Ooooyooo------- A apărut Jean Bart e pierdut Nr. 102 din CEI TREI CERCETAŞI De vânzare la toţi chioşcarii şi vânzătorii de sare. Preţul Lei 4