Universul, octombrie 1934 (Anul 51, nr. 283-298)

1934-10-16 / nr. 283

2 Surpriza pentru abonaţii ziarului „Universul“ Abonaţii „Universului", cari vor trimite direct Societăţii „Franco-Române“ de Asigurări Generale, Bucureşti, Calea Gri­­viţei 23, lei 258 vor primi: . . . . . . . 1 1) Un borderou pentru o optime de loz a loteriei statului, complet achitată, cu care vor lua parte la tragerea clasei l­a a loteriei a Vl-a mixte, care se va face la 15 Noembrie a. c., când se vor trage 7100 câştiguri in valoare de 21.074.000 lei. Este de notat că prin noul sistem mixt, jucătorul participă la tragere cu 2 numere: unul al loteriei pe clase și altul al loteriei simple, având posibilitatea a câştiga şi în plin la loterie simplă. 2) O poliţă de asigurare a Societăţii „Franco-Române“ pentru 50.000 lei, cu rata l­a care costă lei 360 complet achitată şi cu care va lua parte la tragerea din 30 Octombrie 1934 a pre­miilor acordate de Societate. Aceşti abonaţi, achitând Societăţei Franco-Române în fie­care lună suma de lei 258, vor primi la fiecare din cele 12 trageri lunare ale loteriilor de stat a Vl-a, a Vil-a şi a VIII-a, câte un borderou pentru opţimnea de loz de reînoire a clasei următoare complet achitată, cu care vor lua parte la tragerile lunare ale loteriei statului. Deasemenea vor mai primi şi chitanţa pentru suma de lei 258 la asigurarea de 50.000 lei, cu care vor participa la tragerea lunară a premiilor acordate de societate. Prin urmare, oricare abonat al „Universului” care va tri­mite şi cei 258 lei aşa cum se arată mai sus, va primi: 1) Zilnic „Universul“. 2) Lunar chitanţa pentru asigurarea a lei 50.000 cu care va lua parte la tragerile premiilor lunare ale Societăţii „Franco-Române“. , , 3) Lunar borderoul pentru opţimnea cu care va lua parte la cele 12 trageri ale loteriei statului, ce au loc la 15 ale fie­­cărei luni si la cari se distribue câştiguri în valoare totală de 747.044.000 lei. 4) La expirarea asigurării lei 50.000. 5) In caz de deces, în condiţiunile generale de asigurare, lei 50.000 în mâinile beneficiarului declarat de abonat la con­tractare.* De aceste avantaje beneficiază şi acei cari se vor abona la ziarul Universul, în cursul lunii octombrie, sau vor remoi abonamentele, trimiţând costul abonametului şi al ratei de asi­gurare direct Societăţii „Franco-Române“, Bucureşti, Calea Gri­­viţei 23, de unde se va expedia poliţa de asigurare de lei 50.000 şi borderoul pentru optimnea de loz. ... Cetitorii din Capitală vor plati sumele direct la Societatea „Franco-Română“, de unde vor ridica lozul şi poliţa de asigu- t rare, începând chiar de azi. ....... . . Cetitorii ca­ nu sunt deja abonați pot trimite numai rata de asigurare de 253 lei. . Costul abonamentului la „Universul“ este: Anual lei 750. Pe 6 luni „ 380. Pe 3 luni „ 200. . . 11 .............. IGRIJIJI-VA DANTURA DENTOL (apa, pastă, pudră, să­punul) este un produs dental cu desăvârşire antiseptic înzestrat ca un miros din cele mai plăcute. Creat după experienţele lui Pas­teur, el întăreşte gingiile in câ­teva zile numai, dă dinţilor o albeaţă strălucitoare, purifică respiraţia şi se recomandă in special fumătorilor. După întrebuinţarea lui veţi avea in gură o senzaţie de înviorare delicioasă şi persistentă. DENTOL-ul se găseşte la toate magazinele serioase de parfumerie, drognerii şi la farmacii. r* A HAI T E de ajuns solîna- U­LP­U poiaţi casei GEOR­GES VERGLAS, Bucureşti, stra­da Precupeţii Vechi­­, acest anunciu d­e „Universul” sub plic timbrat, arătând în mod citibil numele şi adresa Dvs. pentru ca sa primiţi gratuit şi franco un eşantion de CENTOL. LÂNA OILOR este un produs foarte preţios LAPTELE ŞI BRÂNZA de oi sunt foarte gustoase MIEII sunt foarte căutaţi. TOBHELE SUNT SECI ADEVARATE COMORI şi reprezintă mult în eco­nomia României. Intre ani­malele domestice, oaia este cel mai util şi dă cele mai multe posibilităţi de câştig. Din nenorocire, însă, tur­mele de oi sunt ameninţate în permanenţă de diferite pericole, dintre care cel mai însemnat prin enormele ra­vagii pe care le face este GALBiAZA Ce este oare boala aceasta ? Gălbeaza se ia în mod obiş­nuit prin păşunarea unor ierburi pe care se află mi­crobul boalei. In organismul oilor, microbul acesta lu­crează foarte repede, pro­vocând moartea. Din neno­rocire, gălbeaza este conta­gioasă, iar molipsirea foarte uşoară. Adesea turme întregi pier din cauza aceasta. Pa­re vânzare la toate farmaciile și dro­­gheriile din țară, gubele provocate anual de ravagiile gălbezei ating cifre uriaşe. In modul acesta se explică marele interes cu care au privit savanţii veterinari şi bacteriologi de pretutindeni problema combaterii gălbe­zei. Azi, s’a ajuns la un rezultat care întrece toate aşteptările. CALBINOL este medicamentul preventiv şi curativ al oilor bolnave de gălbează. O capsulă pentru fiecare oaie sau berbec în­lătură definitiv primejdia. Cu 10 lei scutiţi pierderi de zeci de mii. afacerea Stewart Primim următoarele: Domnule Director, în Universul,­­ din 14 Octombrie crt. la rulbrica­­ Curierul Judiciar şi sub titlul „Se |­­ face recurs în afacerea Stewart?” , ocupându-vă de un eventual re­curs al statului Român, contra sentinţei Trib. Arbitraj, care l-a­­ condamnat faţă de casa Ste­­wart la 50.00­0.000 lei despăgu-­­ biri, si 5.000.000 lei cheltueli de ju-­­ decată, îmi faceţi marea cinste, de a vă ocupa şi de procesul ce-am­­ intentat casei Stewart, faţă de re­fuzul său de a-mi achita onorariile convenite cu procuratorul său S. , B V& '' rog să binevoiţi a da publi­cităţii următoarele rectificări şi­­ lămuriri 1. Relatând desbaterile procesu­lui Stewart in Iunie, cronicarul D-v a crezut oportun să semnaleze o contradicţie între­­teoriile de : ■ drept asupra condiţiei rezolutore şi suspensive, susţinute de mine, in­­ acea­ săptămână, la curtea de A-­­­pel secţia V in procesul Margulius centra Soc. Sondrum, şi in proce­sul Stewart la Trib. Arbitral. Rectific. Procesul Stewart nu a­­vea noi o legătură cu Procesul Margulius şi nici o analogie. Na- | tura fiecărui proces îmi­ impunea să arăt, la Margulius, că pretenţiunea sa depindea de o condiţie, ce pu­­­­tea fi interpretată ca suspensivă ori rezolutorie, şi care împlinindu­­se trebuia să obţină câştig de ca­uză; iar, la Stewart, ca pretenţi­­­­unea sa nu depindea de nici o con­diţie alta decât neexecutarea con­tractului din partea statului Ro­mân. Ca probă, că aveam dreptate e că ambele procese au fost câş­tigate. Lucrurile fiind astfel lămu­rite, imputarea că m’aşi fi con­trazis apare, dacă nu iau voitoare, cel puţin superficială. 1­2. Trec la legătura ce faceţi in-­­ tre’ eventualul recurs al Statului in­­ procesul Stewart, şi acţiunea mea , de onorarii. Ea pare misterioasă şi I generatoare de echivocm\ păgubi- j toare, prin felul cum e făcută, a­­tât fostei mele cliente cât şi mie însumi, dacă nu prin sugerarea cel puţin prin divulgarea prema-­­ tură a argumentelor casei Stewart1 în contra mea. De aceea, mă simt iarăş dator să rectific şi să lămu­Am fost angajat de procurato­rul casei Stewart, d. S. Berlang, care a reprezentat casa Stewart, cu procuri în regulă, atât la in­dic­erea contractului cu statul ro­mân cât şi la desbaterile procesu­lui înaintea Trib. Arbitraj. Sunteţi in dreptul D­vs. să In­formaţi publicul, prin cronica ju­diciară, că Stewart a câştigat pro­cesul contra statului şi că acest câştig se datorează şi pledoariei mele pentru el. E o amabilitate pentru care vă mulţumesc. Dar, pentru ce, înainte de des­­baterea procesului de onorariu din­tre mine şi casa Stewart, publicaţi argumentele lui Stewart în contra mea? Nu credeţi că aşi fi, şi eu, un drept să vă cer publicarea argu­mentelor mele, contra lui Stewart? Şi atunci unde ajungem? Ar fi să luăm procesul de ono­rariu din judecata Tribunalului şi să-l ducem în judecata publicului; ori, să încercăm a influenţa Tri­bunalul prejudecând, rezultatul , prin presiunea opiniei publice pre­­a concepute. Veţi înţelege, că nu pot­­ consimţi la acest lucru şi sunt un drept să mă apăr de repercuţiunea unei atare procedări. De aceea ţin să precizez: Nu ştiu, I _ înainte de a auzi in instanţă —­­ dacă Stewart va pretinde că Ber- ,­lany nu-1 reprezenta în mod va-­i labil când m’a angajat să-i pledez­e procesul şi nu-mi pot închipui că ’ ' informaţia vă este sugerată de Berlany, fără a se gândi la conse­cinţele dezastroase ce le ar pro­duce pentru Stewart, pe care mă simt dator să-l apăr in calitate de avocat al său. Ca Berlang e pro­curatorul lui Stewart în această afacere, încheind contractul in nu-­­ mele lui și reprezentându-1 in 11- l tigiu cu depline puteri „de a face­­ I tot ce este util pentru câștigarea­­ procesului”, nu încape îndoială,­­ pentru că sunt procuri autentice în acest sens. E adevărat că Ber­lang e ceva care nu e nici român nici englez, şi pe care simţindu-l, că vrea să facă pe românul când­­ angajează advocaţii şi pe engle-­e­zul, când trebuie sa-l recompense­ze, conform angajamentului sem- I nat de el, am fost nevoit să nu- I tent procesul de onorarii şi să fac poprirea de care vorbiţi. Dar nu I imi pot închipui că, până la urmă,­­ Berlang va expune pe Stewart să fie învinuit de excrocherie faţă de statul Român şi faţă de mine. In I adevăr, dacă Stewart nu era va­labil obligat faţă de mine la 8000 lire sterline în caz de câştigarea­ procesului­, înseamnă că s’a servit­­ de plăsmuiri, când a obţinut 5.000.000 cheltueli de judecată, din­­ care 4.200.000 reprezenta onorariile­­ mele. Asemenea dacă, in momen­ j ■ tul când mi-a smuls obligaţia de a 1 ! pleda procesul lui Stewart, Ber-I lang nu era împuternicit de el II să-mi promită în scris 8000 lire­­ sterline un caz de câştig, înseamnă 11 că a uzat, faţă de mine, de cani­'­­­tăţile mincinoase de care se ocupă i ' art 334 din codul nostru penal,­­ fără a mai vorbi de complicii săi. I Cunosc bine pe Berlang şi nu ■ l pot crede că s’ar fi jucat cu a-I­ tâta inconştienţă „de-a românul­­ englez”. De aceea, şi multumin­■ du-vă de publicarea lămuririlor de mai sus, rămâne numai să-mi ex­■ plic legătura ce faceţi între even­­ tualul recurs al statului Român şi procesul meu de onorarii în afa­• cerea Stewart. Dar aci mă opresc, ■ secretul profesional îmipiedicân­• du-mă a continua. In adevăr, nu văd ce motive de recurs ar putea ■ formula Statul Român în contra " sentinței trib. Arbitrar, dar mă­­ îngrozesc pentru Stewart la ideea î că ar dovedi în procesul meu de '1 onorarii, că eu nu l-am reprezen­­e­tat valabil ca avocat, căci mă în­treb, fără să vreau : pe ce se mai poate întemeia sentinţa trib­­al-ar­bitral dacă considerentele des­­­a­prinse din concluziile depuse de­­ mine sunt nule şi neavenite ? Atât este de ajuns, şi vă rog să mă ier-­­ taţi dacă am abuzat de ospitali­tatea dvs. ). Primiţi vă rog asigurarea distin­şi­­ei mele consideraţiuni. 1. J. N. Micescu, avocat L- 10 Zalomit, Bucure?« ■ ■ UNIVERSUL ----------pp 0:#:0°°---------­ fix*etux*i fixe şi reduse STOFE şi MANTOURI STOFE bărbăteşti MATA­SURI propTM CATIFELE PÂNZARIE COVOARE LINOLEUM P­OPP & BMIVESeia St*. Şepcari 4, St*. Bărăţiei 2, Calea Griviţei 117_______________ Nenorocirea din gara Sibiu Sibiu, 13 Octombrie O tragică nenorocire s’a în­tâmplat ori în gara Sibiu în ur­mătoarele împrejurări1: Iacob Titu, lucrător în echipa de te­­rasame­nte c. f. r., în vârstă de 25 ani, a fost surprins de un tren de marfă ce manevra, tă­­indu-i piciorul stâng din șold. In stare gravă a fost trans­portat și internat în spitalul public din localitate. Autorităţile au deschis o an­chetă­-----------poO.&'-0°°---------­ ! Comunism pe faţă ? ! Fapte de care guvernul ar trebui să ţină seamă . Până astăzi n’am avut o miş­care comunistă recunoscută sau legală în România. Existau doar acele nuclee izo­late, pe care poliţia le dibuia şi le descoperea la timp şi care erau opera unor inşi ce-şi justi­ficau în acest chip consumarea fondurilor de propagandă pri­mite de peste hotare. Fireşte, că agitatorii lucrau într’ascuns şi cu frica în spa­te. Iar cei mai mulţi dintre pro-­­ pagandişti, sclavi ai unui ele­mentar instinct de conservare,­­ preferau să-şi tempereze zelul­­ decât să-şi rişte pielea sau li­bertatea. I Iată însă că perspectiva re­luării raporturilor cu ţara ve­­­ cină de la Nord a devenit un prilej de nou imbold pentru­ a­­depţii şi admiratorii comunis­mului. Ba, de data aceasta, ei îşi pregătesc acţiunea chiar la a­­dăpostul formelor legale şi a îngăduinţelor creiate de noua situaţie. Astfel, zilele trecute, nu s’au sfiit să anunţe public, prin unele ziare, care totdeauna simpatizează cu comunismul, înfiinţarea unei asociaţii a „Amicilor U. R. S. S.“ — adică ,Amicii Unitunii republicilor so­­ccialiste sovietice“. Din comitetul de constituire fac parte câţiva inşi a căror activitate de agenţi şi agitatori comunişti nu mai lasă nici o în­doială. De exemplu, Petre Constan­­tinescu-Iaşi, prof. la facultatea de teologie din Chişinău, e cu­noscut ca propagator de idei bolşevice încă din anul 1922 ; avocatul Victor Gherasim este secretarul general al organiza­ţiei antifasciste din România,­­ care nu e altceva decât o or-­­ ganizaţie comunistă camuflată, I apoi Al. Mihăileanu, cunoscut I publicist şi agitator comunist şi, în fine,­MATEI SOCOR, di­rijorul care odinioară a apărut ostentativ, la pupitrul unei or­hestre, în frac roşu. Aceştia sunt patrioţii cetăţeni­­ români cari au pus bazele aso­ciaţiei „Amicii U. R. S. S.“ ! Desigur că, dintre cei 75­­ membri fondatori (căci atâţia­­ cuprinde actul de constituire), nu putea să lipsească incă ur­ personaj ilustru, care a delec­tat destul timp, cu năzdrăvă­niile lui, publicul Capitalei: Dem. Dobrescu. ; I Supărat că nu și-a putut duce , la capăt isprava de răsturnare și distrugere a Capitalei, fostul primar general a aderat la idei-­­ le comunismului, sperând că­­ doar subt­a lui oblăduire nu-i • ' va mai da nimeni peste târna­­»­cop.­­ Gestul fostului primar gene­­ral, însetat de dărîmare şi aiu­­­­reală, era firesc. JI Dealtfel, alături de ilustra­t sa persoană, se mai găsesc, tot JI ca membri şi „amici“, un chel­­, I ner comunist şi mai mulţi mun­■­­ citori implicaţi în rebeliunea J! de la atelierele Griviţa c. f. r. , dar cari, în lipsă de dovezi su­­­ficiente, au fost achitaţi!­­ Mai fac parte apoi dintre­­ I membrii fondatori şi câţiva in­ i­­­telectuiali, artişti şi publicişt­i, din Capitală.­­ Unii şi-au manifestat sim-­­ patia în diferite ocazii şi chiar­­ se bucură de o recunoscută ac­­t I tivitate depusă, pe teren publi­­­cistic, în faţa tribunalelor sai­­ altfel, în favoarea ideilor co­­­muniste. îi Alţii însă au căzut în laţ atras­ă de mirajul conferinţelor, es­­­­cursiilor şi al altor momeli ş­i pretexte... ’culturale, expuse în­­ statutele de constituire, a Să nu vă mire c­ă Asociaţia „Amicii U. R. S. S." , ca să se­­ conformeze prevederi­­e­lor legale, şi-a întocmit statu­­­­te şi a făcut cerere să-şi legi­­f­fereze firma la tribunal. Vreţi să ştiţi ce cuprinde, bu­­­năoară art. 1 ?­­ Iată: Societatea,, conform­it preserpiţiilor de asociaţie, ar­e­ dreptul de a înfiinţa sucursal­­ şi îşi va desvolta activitatea p întreg teritoriul României.­­ Desigur, doar n’are să-şi măr­ginească activitatea numai în­­­tr’un oraş sau într’un judeţ. Vreţi, poate, să cunoaşteţi : scopul asociaţiei ? Iată ce spune art. 2 : Va cul­tiva între România şi Uniunea avietică legături ştiinţifice, eco­nomice, artistice, literare, mu­sicale, şcolare, turistice, sporti­ve şi sociale. Va propaga prie­tenia între cele două popoare. Şi cum îşi propune asociaţia să realizeze toate acestea ? O spune alt articol. Editând publicaţiuni şi punând­­ la dispo­ziţia ziarelor articole despre Uniunea sovietică. Prin urmare, la adăpostul unei asociaţii cu titlu legali­sat şi cu statute bătute la ma­şină, agitatorii comunişti vor a­­junge să facă pe faţă ceia ce până acum făceau­ clandestin şi subt ameninţarea­ rigorilor le­i, , adică să răspândească prin b­­ai şi prin scris toată otrava­­ şi minciuna cuprinse in mani­festele şi în fiţuicile cu scoarţe roşii. Dar nu numai atât. Membrii asociaţiei se mai o­­bligă pentru ajungerea scopului propus, să „informeze“, să în­fiinţeze biblioteci, să organize­ze conferinţe, expoziţii şi es­­cursiuni, ba chiar să înlesneas­că şederi de mai lungă durată pentru acei „români“ cari ar dori să studieze în Rusia, sau viceversa. La adăpostul suprafeţei ce membri i-o vor creia, agitatorii îşi pot desăvârşi opera mai in linişte şi cu mai multă efica­citate. Asemenea organizaţii de „a­­mici ai U. R. S. S.“ au mai fost creiate şi în alte ţări, ca Ame­rica, Franţa, Anglia, Polonia, etc., dar pretutindeni au des­făşurat o activitate nefastă. E cunoscută campania de defăimare a autorităţii de stat ce a început în Franţa, iar în Cehoslovacia,dovedindu-i-se ca­racterul revoluţionar şi lupta ce o duce pentru răsturnarea for­mei de guvernământ, asociaţia a fost dizolvată, în August 1934, printr’o decizie a consi­liului de miniştri. La noi nu s’a luat incă nici o măsură, deşi constituirea aso­ciaţiei s’a anunţat prin comu­nicare la unele ziare şi deşi se ştie că printre membrii fonda­tori s’au strecurat atâţia co­munişti recunoscuţi. Subt ochii autorităţilor şi ai guvernului, agitatorii şi agenţii comunismului se constituesc în societate şi pun la cale escurişii la Moscova, cu prilejul aniver­sării revoluţiei bolşevice, în No­embrie. Noi ne facem datoria şi sem­nalăm primejdia. Iar guvernul e obligat să a­­vizeze la măsuri severe şi să fae pentru totdeauna acestor deo­­chiaţi Socori, Dobreştii şi Con­­statineşti din Iaşi sau de ori­unde ar fi ei, pofta de a pregăti agitaţii, atât de primejdioase pentru vremurile ce le trăim. Ţara noastră n’are nevoe, as­tăzi mai mult ca oricând, de tulburări sociale şi de propa­gandişti revoluţionari. Cei cari vor să mai rămână printre noi, să se astâmpere. Iar celor cari nu mai pot trăi de dorul Moscovei, guvernul ar trebui să se hotărască să le vie, în cele din urmă, efectiv în a­­jutor. In trenul pe care agitatorii îl pregătesc pentru vizita la Moscova, să fie urcaţi cât mai mulţi dintre ei şi să li se dea drumul apoi peste graniţă. Dar cu condiţia ca trenul a­­cela să nu se mai întoarcă nici­odată in ţară. Am scăpa şi noi de o grijă permanentă şi-ar ajunge şi „a­­micii“ comuniştilor, camuflaţi la U. R. S. S., să-şi vadă visul cu ochii. Adunarea extraordinară a soc. arhitecţilor români Miercuri seara arhitecţii ro­mâni s’au întrunit în adunare extraordinară la sediul socie­tăţii din str. Episcopiei 2. D. arhitect I. Enescu a oma­giat memoria Regelui Alexan­dru şi Barthou. S’a discutat apoi situaţia creiată atât arhitecţilor cât şi celorlalte categorii de profesio-­­ nişti din câmpul construcţiilor, prin invazia străinilor în ţară. In chestia punerii la punct a planului de sistematizare a Ca­pitalei s’a hotărît noui inter­venţii pe lângă conducătorii municipiului şi o serie de con­ferinţe lămuritoare şi edifica­toare asupra necesităţii de a se pune la punct planul de siste­­matizare. S’a discutat apoi chestiunea planurilor fundaţiei Elias pre­cum şi abaterile dela Legea Corpului. D. arhitect State Ciprtan, de­canul Corpului, a dat explica­ţii asupra ultimelor lucrări in legătură cu încadrările. După ce şi-au mai spus părerile şi d-nii: Roşu, Petculescu, Negoe­­scu, Georgescu, Ghiaciu, Ilies­cu, Silion, etc., s’a hotărît in­tervenţiile necesare pe lângă ministerul de instrucţie şi Aca­demia de arhitectură. Pentru inimile caritabile — In fundătura La (Raion) nr. 12, se află văduva Floarea grav bolnavă, în frig, împreună cu 4 copilași. Roagă inimile mi­loasă să o ajute. xox—— ----------ooO^Ooo---------­PENTRU REI­PROSPATA­­REA sângelui, beți în fiecare dimineață un pa­har de apă naturală purgativă „FRANZ-JOSEF“. Recomandat de Medici. 5293 ----------ooO: # ■ Oo°—-------­ Pentru d. ministru al instrucţiunii Părinţii unor absolvenţi ai şcoalei normale de băeţi din Bucureşti, cari au terminat şcoala în 1932, ne-au înaintat un memoriu rugându-ne sa-i aducem la cunoştinţa d-lui mi­nistru al instrucţiunii, convinşi fiind că d-sa va găsi o soluţie echitabilă pentru impasul in care se găsesc. Parte din absolvenţii din 1937 din cauză că sunt mai toţi fii de săteni săraci, nu au putut să-şi achite integral taxele. Din această cauză absolven­ţilor nu li s’au eliberat diplo­mele cuvenite. La 1 Noembrie aceşti tineri urmează să fie încorporaţi în­­ armată, dar neputând să pre­zinte diplomele vor face stagiul fără termenul redus la care, de fapt, au dreptul. Aceşti absolvenţi roagă pe d.­­ ministru al instrucţiunii sa­­ dispună să se comunice situa­­­ţia acestor absolvenţi la cercul de recrutare spre a putea fi, astfel, încorporați cu termen­­ redus. : ■ ■ -------ooO&0°°------­ De la federaţia foştilor lup­tători şi victime de război , Primim următoarele:­­ Asociaţiile federalizate ; Cer­cul subofiţerilor de rezervă; So. (­d­elita­tea Mărăşeşti); Asociaţia voluntarilor din vechiul regat; ■ Asociaţia cercetaşilor şi Aso­ciaţia surorilor de caritate, împreună cu Virtutea militară, 5 I. O. V. şi Uniunea naţională a foştilor luptători, au ţinut eri­­13 Octombrie a. c. şedinţă so­­l­­lemnă îni­tru slăvirea alor cart i I au fost Regele Erou Alexandru 5 I al Iugoslaviei şi Louis Barthou,­­ mimarul de externe al Fnan­­­­­ţei, prietenii şi aliaţii noştri, *­­ răpuşi mişeleşte de o mână cri­miimală. Noi foştii luptători şi victime * d­e războia temetem aamanazi­­. iar noştri iugoslavi şi francezi , aşa de grozav încercaţi, pro­­­­funda noastră iubire şi aisigu­­r nane că nimic nu ne va sdxun­cina încrederea in adâncile­­ noastre legături sufleteşti şi în a trainica noastră alianţă, â I Trăiască Iugoslavia, Trăiască a,­­ Franţa. ---------›toi›ÎOOO--------**“ - Heia .« O* I&» U­nii ofiţeri de rezervă, mem­bri ai comitetului central gene­ral, aflători în Capitală, sunt rugaţi să participe la requiemul pentru regele Alexandru al Iu­goslaviei, care se va oficia la biserica rusească din piaţa Mi­­hai Viteazul, în ziua înmor­mântării suveranului. Adunarea comitetului va fi la sediul Uniunii ofiţerilor de rezervă din b-dul Schitu-Mă­­gureanu nr. 2. Secţiile judeţene ale U.O.R. sunt rugate să trimeată dele­gaţi la requiemurile ce se vor oficia in oraşele de provincie respective România, Germania şi Ungaria Note pe marginea unui articol Scăderea valorii presei este o consecinţă inevitabilă a ori­cărui regim dictatorial. Şi prin presă înţelegem aici toate pu­blicaţiile periodice — chiar şi cele literare şi ştiinţifice. Trans­formările pe care marile reviste germane, de exemplu, şi le-au impus după venirea naţional­­socialiştilor la guvern — nu au fost niciodată în măsură să le ridice nivelul spiritual — ba nici măcar să le mărească nu­mărul cititorilor. In articolele de politică internă, sterilitatea presei dictatoriale este aşa de mare încât a produs interven­ţia doctorului Goebbels insuş. Articolele de politică externă sunt însă mai variate şi — pentru străinătate cel puţin — interesante, ele lăsând tot­deauna să se străvadă intenţii sau dorinţi aprobate sau câte­odată chiar declanşate de cer­curile conducătoare, cari nu ar fi putut fi exprimate direct de la o tribună oficială. Câteodată astfel de articole de politică externă devin — mulţumită importanţei publi­caţiei unde apar, situaţiei şi mai ales sincerităţii şi obiecti­­vităţii autorului — documente de un interes deosebit, inde­pendent de concluziile la cari se ajunge. In numărul pe Septembrie al revistei „Erwachendes Euro­pa“ — o publicaţie mensuală chemată la viaţă sub regimul d-lui Hitler — ocupându-se cu „concepţiile naţional-socialiste, cu politica externă şi cu studii­­asupra străinătăţii“, d. Karl Hermann Theil — german de origină locuind la Sibiu, — pu­blică un articol intitulat „Ro­mânia şi Germania“ relevat în scurte notiţe de câteva ziare din ţară, dar care merită un studiu mai amănunţit. D. K. H. Theil pleacă de la un fapt care nu poate fi con­testat: înrăutăţirea raporturi­lor româno-germane, şi încear­că să-i descopere cauzele şi să sugereze remediile posibile. Du­pă o scurtă expunere a impor­tanţei vizitelor d-lor Barthou la Bucureşti şi Tătărescu la Pa­ris, autorul articolului pomenit arată cum Germania, din ce în ce mai izolată in Europa, a cău­tat să întărească relaţiile ei cu Ungaria renunţând, după toa­te aparenţele, la posibilitatea unei colaborări cu România. D. Theil este însă un spirit critic pe care aparenţele nu-1 satis­fac; de aceea in a doua parte a articolului său, încearcă, printr’o analiză a semnificaţiei şi a întinderii influenţelor ger­mane şi franceze asupra des­­voltărei statului nostru, să sur­prindă realităţile cari au pre­zidat la înjghebarea României. Influenţa germană este mai veche (d-sa o analizează de la activitatea lui Lucas­ Hirscher in sec. XVI-a, prin şcoala lati­nistă, până la amprenta lăsată de romantismul german asupra mişcării culturale româneşti din sec. XIX-lea) şi — părere personală — mai profundă de­cât cea franceză. Influenţa Franţei s'a ivit la noi, pe tărâmul politic, în preaj­ma anului 1848, a alungat pe cea germană in rândurile co­loniştilor saşi din Ardeal, şi a prezidat de atunci înainte la toate marile momente ale evo­luţiei statului nostrr». Când — într’un greu impas — România trebuia să aleagă intre Germa­nia spre care o mâna simpati­ile dinastiei sale şi poate, tra­diţiile culturale pomenite, şi între Franţa unde o chema glasul profund al destinului is­toric, ezitările nu corespun­deau sentimentelor opiniei pu­blice, care în cele din urmă a trebuit să fie satisfăcută, şi noi am intrat în răsboiul mon­dial alături de „Antantă“. A­­preciem la d. Theil , ale că­rui păreri nu corespund întot­deauna cu ale noastre — since­ritatea d-sale şi dorinţa de o­­biectivitate remarcabilă. Deşi german de origină, nu se sfieş­­te să spue răspicat într’o pu­blicaţie semi-oficială a Rei­chu­­lui, că intrarea României în răsboiul mondial alături de Antantă „era, din punctul de vedere româneşte, singura solu­ţie posibilă“ pentru câ numai prin prăbuşirea monarhiei au­­stro-ungare se putea înfăptui unirea poporului român. Când, foarte de curând, în­­tr-unul din ministerele Reich­­ului, o personalitate naţional­­socialistâ voia să-mi explice că „dictatul“ de la Versailles este cea mai tiranică pace care a fost vreodată impusă unui po­por învins, l-am întrebat dacă a auzit de o anumită pace de la Bucureşti şi de condiţiile ei. Răspunsul a fost: „dacă me-aţi trădat“ ! O judecată mai păr­tinitoare şi o apreciere mai pu­ţin justă a realităţilor politice externe, n’am auzit niciodată. Iată de ce — obişnuit cu ast­fel de mentalităţi — am ţinut să relevez obiectivitatea d-lui Theil. In a IH-a parte a articolu­lui citat, se face observaţia că, odată cu încetarea războiului, ar fi trebuit să dispară toate diferendele dintre Germania şi România, cu atât mai mult cu cât, după d. Theil, situa­ţia României — insula latină într’un ocean de ţări slave pu­ternice, era un echilibru nesta­bil condiţionat de interesele Franţei în Est. Şi deci, o orien­tare spre Reich ar fi fost uti­lă notă. In realitate, lucrurile s’au petrecut tocmai pe dos şi după răsboi Germania s’a în­depărtat din ce în ce mai mult de România. Cauzele acestui fapt, sunt, după autorul artico­lului ce ne preocupă, în număr de 3, înrăutăţirea relaţiilor ger­­mano-române s’a produs: 1) din pricina legăturilor spi­rituale şi culturale cu Franţa, legături , „cari nu influenţează numai pozitiv ci şi negativ, producând o greşită înţelege­re a Germaniei“. 2) din pricina persistenţei legăturilor de camaraderie mi­litară creată in timpul alianţei împotriva Germaniei între ar­matele franceze şi cele româ­neşti, şi, în fine, 3) din pricină că Germania a început o politică revizionis­tă care nu are numai accente germane ci şi ungureşti. Deoarece considerăm intere­santul studiu al d-lui Theil ca un punct serios de plecare al unei discuţii sincere şi lipsite de demagogiam, vom profita de ocazie să punem,, într’un articol viitor, problema relaţii­lor germano-române, ca răs­puns la primele două din cele 3 puncte de mai sus, rămânând pentru azi să discutăm ultima­­pauză“ a înrăutăţirii relaţii­lor dintre noi şi Reich. Considerentele d-lui Theil în această chestiune sunt cu atât mai importante cu cât ele­ e­­mană de la un om aparţinând ca origine unei naţiuni învinse şi locuind actualmente în Ar­deal, unde a putut să cunoas­că adevăratul aspect al proble­mei româ­no-ungare. D-sa crede că, din pricina faptului că Germania face par­te din statele învinse iar Ro­mânia din cele învingătoare, apartenenţa lor la grupul revi­zionist sau antirevizionist este ,probabil, irevocabilă. „Proba­bil“ înseamnă o prudenţă care trebue relevată; revizionismul nu e o opinie care nu se poate revizui. Dovadă o face succesul parţial deocamdată, al d-lui Titulescu în Balcani. Articolul d-lui Theil devine şi mai interesant când expune evoluţia revizionismului ger­­man, şi odată cu el, evoluţia relaţiilor germano-române. Ci­tăm: „înrăutăţirea radicală a re­laţiilor germano-române în ul­timul timp trebue pusă în sar­cina a două împrejurări cari prin întâlnirea lor întăresc şi mai mult efectul: Noua ofensi­vă a Franţei în răsărit... şi apoi conexarea revendicărilor revi­zioniste germane, îndreptăţite cu — cel puţin în ceea ce pri­veşte România — pretenţiile ungare NEIN­DREPT­AŢITE de revizuire. Fără această cone­xiune a revendicărilor revizio­niste germane şi ungare, pute­rile antigermane nu ar fi reu­şit niciodată să aducă Româ­nia in situaţia de azi. Azi insă, Hitler trece în România ca personificare a revizionismu­lui şi Titulescu a găsit în reven­dicările revizionismului ungar prin intermediul Germaniei, cuvântul de ordine cu care sa poată atrage și marea massă împotriva Germaniei“. Intr’un alt pasagiu d. Theil revine cu un spirit obiectiv, am spune chiar cu un curaj remar­cabil. Ne îngăduim să reprodu­cem și aceste rânduri: „Teritoriile separate de Un­garia aparţin, după compoziţia populaţiei lor, în plin drept, României. Porţiuni de popula­ţie ungară se găsesc numai in împrejurimile marilor oraşe ca Timişoara, Arad, Oradea şi Cluj şi în fine, la răsărit de ţinutul Sibiului unde lotenesc aşa nu­miţii secui. In definitiv, toate aceste porţiuni de populaţie ungară, cu excepţia celor din împrejurimile oraşelor, trebu­­esc privite numai ca mici aş­chii într’un ţinut de aşezare ro­mânească de 14 milioane su­flete — şi nu se poate pretin­de ca pentru câteva sute de mii de unguri să fie smulşi (herausgerissen) din teritoriul lor închis de aşezare, mai multe milioane de români“ Rezultatul politicei de susţi­nere a pretenţiilor ungare a dus la consecinţa foarte clar exprimată în articolul de care ne ocupăm, că azi nici un par­tid românesc nu poate să pro­­păvăduiască prietenia cu Ger­mania, fără ca să nu fie acu­zat de a lucra împotriva inte­reselor româneşti în chestiunea revizionismului. După ce d. Theil expune atât de judicios şi de precis proble­ma revendicărilor ungureşti încât noi ne abţinem de la co­mentarii suplimentare pentru a vedea ecoul pe cari rândurile citate îl vor avea atât in Ger­mania cât mai ales în Ungaria, încearcă să sugereze şi o solu­ţie sau mai bine zis un reme­diu al încordării existente între noi şi vecinii noştri de ţeste Tisa. D.sa crede că, daca ar veni în România un regim au­toritar de dreapta, s’ar putea găsi mai uşor o formulă mul­ţumitoare, decât cu un regim parlamentar. Dovada o găseşte d. Theil in acordul germano­­polon care n’ar fi putut lua fiinţă într’un regim parlamen­tar. D. Theil să observe însă două lucruri: chestiunea minorită­ţilor ungureşti în România, este atât de lipsită de echivoc, după cum de altfel d-sa sin­gur a arătat-o în al doilea pa­saj citat de noi, încât, căutarea unei „soluţii“ este fără sens; soluţia există deja; este starea actuală pe care d. Theil o recu­noaşte conformă dreptăţii,­­ care nu poate fi schimbată sub nici un motiv. Este evident că sub postulatul acestui status­­quo, o îmbunătăţire a relaţiilor dintre unguri şi noi nu ar pu­tea decât să fie binevenită; aici însă să se observe al doilea lucru; un regim dictatorial ar putea face în această chesti­une tot atât de mult, sau tot atât de puţin cât şi unul par­lamentar. Dacă suntem pe ca­lea sincerităţilor, trebue să re­­cunoaştem că pactul polono­­german nu corespunde senti­mentelor niciunui german şi că deci, el e produs sau de nece­sitatea simţită de Hitler de a fi asigurat cel puţin dintr’o parte, sau cu intenţia de a „bluffa“ opinia internaţională. Primul pas pentru îmbunătă­ţirea relaţiilor româno-ungare, trebue făcut de la Budapesta; observaţiile juste şi curajos ex­puse, ca acelea ale d-lui Theil, nu pot de­cât să favorizeze a­­cest prim pas, creînd atmosfe­ra de înţelegere a adevărului în chestiunea revizionismului maghiar, în acele ţări până a­­cum refractare punctului nos­tru de vedere. Şi când, după Anglia şi Germania, va fi con­vinsă în fine, de lipsa de temei a revendicărilor, Ungaria, o schimbare de orientare a poli­ticei externe a vecinilor noştri de dincolo de Tisa, nu va mai putea întârzia să se producă. ­oo O'^.'Ooo- k. Premiile literare ale societăţii scriitorilor români „Societatea scriitorilor ro­mâni“ va acorda în anul 1935 următoarele premii literare, pentru lucrări alese de o comi­sie specială, fără candidare, dintre cele mai meritoase cărţi apărute în 1934. Aceste premii cifrează un to­tal de 78.000 lei şi anume : 1) Premiul Regele Carol II de lei 25.000, înfiinţat de ministe­rul instrucţiei. 2) Premiul I. Al. Brătescu- Voineşti de lei 10.000 pentru roman, înfiinţat de ministerul instrucţiunei. 2) Premiul I. E. Torouţiu de lei 12.000 pentru cea mai bună lucrare literară în care va pre­cumpăni specificul naţional. 4) Premiul Socec de lei 10.000 pentru poezie. 5) Premiul ştefan I. Costaco­­pol de lei 6000 pentru critică. 6) Premiul S. S. R. de lei 6000 pentru poezie. 7) Premiul S. S. R. de lei 4000 pentru proză. 8) Două premii S. S. R. de câte 2000 lei fiecare (total 4000 lei) pentru „întâia carte“ a ti­nerilor scriitori. 9) Premiul Ionel Pavelescu de lei 1000 pentru sonet. ­ooO:*:Ooo- Bandă de hoţi in Caraş Oraviţa., 12 Octombrie ,„Universul“ a scris acum o săptămână despre spargerea de la prăvălia d-lui Fr. Mel­cher, din Oraviţa, cu care o­­cazie s-au furat 10.000 lei şi articole de parfumerie. Poliţia a reuşit să prindă pe spărgători, cari erau constitu­iţi în bandă, sub conducerea lui Emil Bălan, zis Bobi. Cei­lalţi tovarăşi sunt Ion Kladin, Victor Jurghel, Nicolae Vătav şi Ana Kaschauer, toţi din Anina.O­oooyooo-------­ A apărut Jean Bart e pierdut Nr. 102 din CEI TREI CERCETAŞI De vânzare la toţi chioşcarii şi vânzătorii de sare. Preţul Lei 4

Next