Universul, septembrie 1935 (Anul 52, nr. 255-269)
1935-09-16 / nr. 255
Anul al 52-lea 14 Pagini FONDATORI EXEMPLARUL Sigggr GLL Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. Gle P. T. T. No. 120.288/932. LUIGI CAZZAVILLANUNIVERSUL CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.100 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30 ÎS MI*. 255 M15 Septembrie 1955 DIRECTOR STELIAN POPESCU Fără busolă . S’a spus pe drept cuvânt, că economia mondială se află în prezent sub dominaţia unei conjuncturi de război, in sensul că întâietatea în producţie şi transacţii a fost trecută fabricatelor, materiilor prime şi în genere tuturor aprovizionărilor în vederea războiului. Cum România este una din puţinele ţări, care, în afară de cereale, animale şi alte produse alimentare indispensabile aprovizionărilor de război, dispune de considerable rezerve de petrol, produse forestiere, mangan, etc., care condiţionează orice pregătire serioasă de război, firesc ar fi ca toate aceste produse să se bucure nu numai de o desfacere facilă, dar şi de condiţiuni de plată excepţional de favorabile pe pieţele externe. După asemenea produse a început să alerge toată lumea, ţările mai zorite oferind chiar plata în aur. (Italia plăteşte azi în aur marfa adusă din Franţa şi din Anglia). Cum se face totuşi că România, cel puţin până acum, n’a tras foloasele cuvenite de pe urma situaţiei atât de avantajoase pe care i-o asigură pe de o parte conjunctura economică de război, iar pe de alta bogăţia ei în produse de război, cum şi situaţia geografică cu numeroasele legături de comunicaţie pe Dunăre şi mare cu centrul Europei şi cu Orientul? Explicaţia este foarte simplă. Economia ţării a fost lipsită de orice busolă. N’am avut-o noi nici înainte de criză, dar dupăTiză, economiştii aduşi ca specialişti la conducerea departamentelor cu caracter economic, au îngrămădit atâtea erori, încât ne-au adus în halul de azi, când având în mână cea mai preţuită marfă de pe târgul lumii, în loc să dictăm noi condiţii, ne căciulim la poarta statelor care au nevoe de produsele noastre, ca să ni le primească în contul arieratelor din transfer, ba oferind pentru unele — chiar pentru petrol — şi prime de export, cum se laudă unul din şefii delegaţiilor care au tratat de curând cu Germania. Atât de nepregătiţi apărem în politica schimbului comercial şi atât de slab ne apărăm oficialmente interesele pe pieţele de desfacere cât şi în convenţiile pe care le tot tratăm, le tot încheiem, ca după o săptămână să le denunţăm sau să le modificăm, încât cu produsele noastre româneşti vedem pe alţii cum îşi fac treburile, importându-le de la noi în compensaţia de mărfuri sau în plăţi clearing, spre a le reexporta la rândul altor state contra devize libere. Aşa au procedat cu noi Germania, Austria, Ungaria. Şi ar fi vorba acum ca sistemul să fie adoptat şi de Franţa — şi culmea! — se zice, după sugestia noastră... Privite în lumina acestor elemente de fapt, nouile convenţii comerciale aduse în geamantane de bravii noştri delegaţi, nu numai că nu pot fi privite ca trofee menite a stârni entr-’..smul obştei româneşti, dar ele constitue pur şi simplu o nouă înfrângere a noastră pe frontul comerţului extern, datorită nepregătirii, neseriozităţii şi lipsei de încredere pe care le iradiază din belşug în cercurile străinătăţii meşterii drege strică al guvernărilor româneşti. Unitatea frontului franco-britanic, privită cu satisfacţie de Mica înţelegere Praga, 13 (Rador). — Agenţia „Ceteka“ transmite : Toate ziarele subliniază importanţa declaraţiilor făcute la Geneva de d-nii Hoare şi Laval. Cehoslovacia şi Mica înţelegere primesc cu satisfacţie unitatea frontului franco-britanic, care înseamnă întărirea idealului Societăţii Naţiunilor, pentru pacea europeană. Corespondenţii din Geneva ai ziarelor cred că strângerea legăturilor dintre Anglia şi Franţa înseamnă o apropiere permanentă a acestor mari puteri in vederea salvării securităţii în Europa Centrală, chiar în cazul când litigiul italo-abisinian ar degenera într’un conflict armat şi ar avea repercusiuni în Europa Centrală. Limpedea declaraţie, că cele două mari puteri occidentale rămân hotărîte în favoarea unei organizări a securităţii colective, este considerată ca fiind extrem de importantă, oricare ar fi sfârşitul litigiului italabisinian. Presa cehoslovacă observă, că din acest punct de vedere, Mica înţelegere rămâne mereu hotărîtă să participe la pactul dunărean. Gestul neaşteptat al Angliei şi Franţei în favoarea unei întăriri a principiilor cuprinse în pactul Societăţii Naţiunilor — scrie „Prager Presse“ — confirmă şi justifică orientarea politicei urmată de Mica înţelegere. De aceea Mica înţelegere aderă în totul la evoluţia ulterioară a activităţii diplomatice franco-britanice. BSS Situaţia d-lui Condylis in guvernul grec Atena, 13 (Rador). — Ziarele anunţă că generalii membri ai consiliului superior de apărare naţională, ar fi cerut d-lui Tsaldaris îndepărtarea din guvern a generalului Condylis, vice-preşedintele consiliului de miniştri şi ministru de război. In acest sens, generalii ar fi adresat o scrisoare primului ministru, în urma incidentelor în cursul cărora generalul Panaiotakos a fost rănit. D. Tsaldaris a desminţit însă ştirea dată de ziare că ar fi primit o asemenea scrisoare. EX-REGELE GEORGE VA VENL ÎNAINTE DE PLEBISCIT Atena, 13 (Radio-Central). — Presa grecească susţine că parlamentul elen nu va aştepta rezultatul plebiscitului în vederea restaurării monarhiei, ci va chema pe ex-regele George în Grecia înainte de efectuarea acestui plebiscit, deoarece majoritatea poporului s’a pronunţat pentru restaurare. GREVA ANTI-MONARHICA LA CANDIA Londra. 13 (Rador). — Agenţia „Reuter“ este informată din Candia că greva anti-monarhică s’a desfăşurat in linişte la Candia. Greva, care a avut un caracter demonstrativ, a durat trei ore şi a fost prilejuită de un serviciu religios oficiat în memoria victimelor tulburărilor revoluționare din August. X£/_sl. 14 Pagini CUPIDON (Vezi explicaţia pag. II) GUERCHIN cam INCONŞTIENŢII E vorba de domnii de la cenzură, cu şefi, cu patroni, mai ales şefi şi patroni. Şi mai presus de toţi cu acea codiţă ridiculă cu care şi-a garnisit d. Tătărăscu guvernul, dându-i în sarcină spionajul, cenzura, interceptarea convorbirilor telefonice, într’un cuvânt acea sarcină pe care un om demn şi inteligent ar fi incapabil s’o facă. D. Tătărăscu însă, care are interesul să profite de toate aceste josnicii, şi-a ales omul, i-a dat titlul de subsecretar de stat şi l-a pus la lucru. Din acel moment, cenzura a devenit o satrapie în care inconştienţa se întrece cu samavolnicia, incoherenţa cu laşitatea. Joi acest complex de deformaţiuni intelectuale şi morale s’a manifestat faţa de articolul directorului nostru, articol care nu conţinea absolut nimic contra siguranţei şi liniştei statului, dar în care se pomenea numele unui membru al guvernului, născut probabil în acea zodie în care nu se cere nici minte, nici pricepere, ci numai noroc. Pentru informarea cititorilor noştri, am încercat să publicăm în numărul de ori o lămurire, arătând că pasagiul tăiat de cenzură nu conţinea nimic alarmant, ci arăta numai care e activitatea acelui membru al guvernului pe care cenzura îl consideră TABU. Ridicolul personal, însărcinat cu apărarea incapacităţii colegilor săi TABU, a suprimat şi această lămurire pe care o dam cititorilor noştri. Şi ca un surplus de dovadă de incoherenţa care domneşte la hidoasa instituţie la umbra căreia trăeşte ciuperca guvernului Tătărăscu, în ediţia de provincie au fost suprimate şi unele ştiri cari au fost permise în ediţia de Capitală şi cari au apărut şi în alte ziare. Şi în timpul când slugărnicia şi inconştienţa operează la Bucureşti, patronul lor s’a dus la Poiana să adune resturile unui dejun, ca mărturii istorice ale guvernării sale binecuvântate! Aşa se guvernează azi în România mare! ..UNIVERSUL“ o ” o Activitatea flotei italiene in Dodecanez Atena, 13 (Rador).—In insulele Dodecanezuluî domnește cea mai febrilă activitate militară. Italienii debarcă trupe şi ma-terial de războiu. In insula Leros cargoboturile au descărcat mari cantităţi de petrol. Două distrugătoare au efectuat trei transporturi, aducând soldaţi italieni. Mai multe unităţi ale marinei italiene se află ancorate în golfuri. In largul insulelor Pátmos, Leros şi Kalynos patrulează un vas purtător de avioane şi câteva distrugătoare, supraveghind în special mişcarea porturilor mici. Apărarea coastei insulei Leros a fost întărită cu material de războiu adus din Calymnos. TREI VAPOARE ITALIENE INTR’UN PORT GRECESC Atena, 13 (Rador). — Astăzi au intrat în apele insulei Arkeda două torpiloare și un contratorpilor italian. Ziarele spun că a patra oară vapoarele de război italiene intră în apele grecești fără prealabilă autorizație. 50 milioane pentru cheltueli nejustificate In Monitorul Oficial nr. 204 s-a publicat decretul prin care se deschide pe seama preşedinţiei Consiliului de miniştri un credit extraordinar special, în sumă de cinci zeci milioane lei, care va fi întrebuinţat — spune decretul — după cum urmează: a) Pentru acoperirea cheltuelilor de material şi personal ocazionate cu administrarea fondului cenzurării filmelor și controlul cinematografelor, în sumă de zece milioane lei. b) Pentru creiarea fondului național al cinematografiei, din care se vor acoperi cheltuelile reclamate de organizarea propagandei româneşti pe calea cinematografului, în sumă de patruzeci milioane lei. Ambele aceste sume, spune decretul, se vor acoperi din taxele încasate în baza legii pentru creiarea fondului naţional al cinematografiei, din 9 Iulie 1934. Când s’au înfiinţat aceste taxe, noi am arătat că ele nu vor folosi la nimic şi că nu vor face de fapt de cât să lovească interesele corporaţiei cinematografice. Iată că spusele noastre se confirmă. „Fondul naţional al cine- m iografiei“ n’a produs până acum nici o operă utilă, n’a făcut nimic serios nici pentru arta cinematografie, nici pentru propagandă. In schimb, a prilejuit cheltueli enorme, cari se ridică numai pentru crearea şi administrarea „fondului“ la cincizeci milioane lei. De un an de când s’au înfiinţat şi se încasează taxele pentru alimentarea acestui „fond naţinal“, nu s’a făcut nimic care să justifice, cel puţin în aparenţă, cheltueli de milioane numai „la personal şi la material“. Am dori să ştim, cine sunt acei specialişti dela prezidenţia de consiu, cari încasează, administrează şi.... evaporează atâtea zeci de nvlioane şi care este activitatea lor. Când ministrul de finanţe face tot posibilul spre a echilibra bugetul şi cere tuturor economii, este o crimă să se cheltuiască numai pentru „creiarea şi administrarea“ unui fond aşa zis de propagandă, 50 milioane! Dacă există o anumită categorie de protejaţi ai regimului cari trebuiau căpătuiţi —e bine să se cunoască numele lor. Preşedinţia de consiliu are datori să arate pentru ce se cheltuesc aceste sume, cine le incaseză şi mai ales ce s’a făcut de un an de zile de când se încasează şi se cheltuesc atâtea zeci de milioane. PATAVIA A DOI MARINARI ROMÂNI IN PALESTINA Constanţa, 13 Sept. Cu ocazia uneia din cursele făcute de vaporul „Dacia“ până la Haaffa, doi marinari români: Hura Vasiile şi Dumi- tru Stelian au debarcat în port I şi, după ce au colindat prin mai multe taverne, s-au luat la ceartă cu un grup de palestinieni, beţi turtă ca şi ei. Cum era firesc, marinarii au fost duşi la poliţie, spre a fi cercetaţi. Acolo au fost băgaţi în beci, unde au fost ţinuţi două zile, în care timp au fost bătută în mod sălbatic. Dela Hanffa au fost trimişi la Iaffa, — adică dela Ana la Caiafa, — spre a fi judecaţi pentru contravenţie la legea beţiei, fiind condamnaţi la câte o lună închisoare. Pedeapsa trebuia s’o ispăşească la Ierusalim. In loc să fie încarceraţi în vreo închisoare, au fost trimişi într’o colonie de muncă forţată, spre a lucra la construirea unei şosele, din apropiere de Ierusalim. După executarea pedepsei nu li s-a dat drumul, ci au fost ţinuţi încă două luni, cu toate că au protestat în fiecare zi, cerând să fie anunţat consulul român de acolo. In cea de a 65-a zi de deţinere ilegală, Dumitru Stelian a declarat greva foamei, în care a stat 12 zile. Numai aşa i s’a dat drumul. Reclamând cazul consulatului nostru de la Ierusalim, Stelian a fost îmbarcat şi trimis în ţară. De aerbalt marinar, Hora Vâsle, nu se ştiie nici până acum dacă a fost eliberat. In jurul unor cecuri false Cercetările Siguranţei La Siguranţa generală a statului se fac de câteva zile, cu toată discreţia, cercetări în jurul unei noui afaceri cu cecuri false, descoperite pe piaţa poloneză. Organele siguranţei poloneze, constatând că cecurile au fost falsificate în România au trimis un poliţist în Bucureşti care luând contact cu reprezentanţii Siguranţei noastre, le-a furnizat o serie de infor- maţii, menite să ducă la des- coperirea vastei organizaţii de falsificatori de cecuri. Şeful acestei organizaţii, care se ocupă cu astfel de operaţiuni se pare că este un oarecare Kaufman, având complici numerosă printre straficanţii de devize şi cecuri false, descoperite în ultimul timp. Siguranţa noastră a şi operat câteva arestări. Numele celor arestaţi sunt ţinute deocamdată în taină, cercetările fiind în faza preliminară. Ancheta se face sub conducerea d.lui Vintilă Ionescu, inspector general al Siguranței. sa Roma, Septembrie Roma la Geneva! Acesta este titlul ultimului capitol în istoria conflictului dintre Italia şi Abisinia. Timp de mai multe luni, opinia publică internaţională se deprinsese cu ideia că soluţia litigiului dintre Roma şi Addis Abeba se va găsi în afară de cadrele Soc. Naţiunilor, şi că , Italia se va retrage de la Geneva. Totuşi, d. Mussolini, care nu i se sfieşte de a-şi proclama în mod public intenţiile în formu- I le isbitoare, precizase limpede gândul său, acum câteva săptămâni: „Cu Geneva, fără Geneva, sau contra Genevei?“ Cu Geneva, însemna că diplomaţia italiană va face încercarea de a găsi în dispoziţiile pactului — cu consimţimântul tuturor membrilor SocietăţiiNaţiunilor — formula juridică menită să asigure stăpânirea italiană în Abisinia. Fără Geneva, însemna că, dacă problema italo-etiopică nu ar găsi o deslegare în cadrul pactului, Liga Naţiunilor ar fi păstrat faţă de revendicările africane ale Italiei atitudinea pasivă, pe care a avut-o în conflictul dintre Japonia şi China sau faţă de războiul dintre Bolivia şi Paraguay. Contra Genevei, în fine, avea un sens mai grav. Dacă Soc. Naţiunilor, sau vreun stat singuratec ar fi decis să aplice sancţiuni contra Italiei, aceasta avea pregătite măsurile potrivite ...de a le face faţă. Suntem încă în cea dintâi şi cea mai favorabilă dintre ipoteze. Guvernul din Roma şi-a dat seama că, dacă se poate găsi o formulă, care să împace cerinţele italiene în Etiopia cu exigenţele pactului genevez, Italia va avea, în condiţii legale, libertatea de acţiune în Africa şi totodată aceasta va permite menţinerea raporturilor de echilibru actual ale statelor europene. INFRACŢIUNILE ETIOPIEI CONTRA TRATATELOR De aceea, d. Aloisi a expus în faţa consiliului, cu un mare belşug de amănunte, infracţiunile etiopice contra tratatelor şi contra pactului Societăţii Naţiunilor, care determină Italia să pretindă în Abisinia o soluţie radicală şi definitivă, destinată să o pună pentru totdeauna la adăpost de orice agresiune și Continuare in pag. 2-a) SCRISORI DIN ROMA Roma la Geneva de A. TADINI O nouă metodă de predare a istoriei Acum, la începutul anului şcolar, o chestiune metodică în strânsă legătură cu aplicarea ultimei programe analitice a învăţământului secundar, nu va fi lipsită nici de actualitate, nici de interes. Ea va putea să trezească oarecare răsunet nu numai in sufletul profesorilor şi al elevilor, ei probabil şi în al părinţilor îngrijoraţi de felul cum vor porni tinerele lor odrasle la munca intelectuală a acestui an, care le va despica o nouă brazdă lângă cele BţgA fttata da mai înainte, de I. LUPAŞ în ogorul pregătirii lor sufleteşti pentru lupta vieţii. ■* Noua metodă de predare a istoriei în învăţământul secundar e caracterizată prin tendinţa de a face din studiul istoriei, cu ajutorul intuiţiei pedagogice mijlocite sau nemijlocite, cel mai atrăgător o- biect de învăţământ, coborîn- du-1 din sfera abstracţiunilor obositoare şi sterile — pe tă, ramul realităţilor cari, deşi dispărute in adâncimile vremii, au lăsat totuş urme perceptibila până în zilele noastre. In lămuririle, cari preced distribuirea materialului istoric, de predat în cele opt clase ale liceului — cu câte două ore pe săptămână de fiecare clasă — e cuprinsă îndrumarea metodică, adresată profesorilor, ca să-şi dea silinţă a obicinui pe elevii cu lecturi istorice care pot să învioreze şi să adâncească lecţiile făcute în clasă. Se vor citi documente, biografii, descrieri, pasaje de cronici, alese de profesori potrivit cu vârsta şi priceperea şcolarilor... Trebue să se tindă, prin toate mijloacele ce stau la dispoziţie, spre un învăţământ cât mai intuitiv. In afară de lecţiuni ,se va căuta să se arate şi să se interpreteze tablouri istorice, să se folosească dispozitivele sau filmele ce se găsesc în colegiile şcoalei sau care pot fi procurate. Vor fi vizitate muzeele şi monumentele istorice din localitate sau din împrejurimi dându-se elevilor lămuriri pentru ca aceste vizite să rodească cu adevărat în sufletul şi în mintea lor. La istoria Românilor, profesorul va face cunoscut elevilor în acest chip şi, „trecutul istoric al oraşului lor“. Toate aceste cerinţe metodicce — se va zice — nu au fost ignorate nici până acum din partea profesorilor de istorie, conştienţi de datoria şi de chemarea lor. Numărul acestora însă, din nenorocire, nu e prea mare. Şi chiar presupu- i nând că multora dintre ei nu le-ar lipsi nici priceperea, nici j j râvna de a face din studiu]l lor de specialitate cel mai plă.! I cut şi mai atrăgător obiect de j ! învăţământ în liceu, se în-; I tâmplă totuş adeseori să le stea împotrivă împrejurările I vieţii şcolare din localitatea, I ! unde profesează : lipsa biblio- tecilor bine înzestrate, în cari să poată găsi colecţiile şi publicaţiile necesare pentru o cât mai bună pregătire a lecţiilor de istorie, lipsa mijloacelor didactice intuitive şi, nu odată, lipsa de sprijin din partea factorilor de conducere şcolară locală. In ce consistă deci noua metodă de predare a învăţământului istoric în şcoalele secundare ? In postulatul privitor la pre-darea istoriei locale, la întrebuinţarea tuturor mijloacelor spre a face învăţământul acesta cât mai intuitiv, sau în cel privitor la lecturile istorice, menite să învioreze şi să adâncească lecţiile făcute în clasă ? Se pare că nici această ultimă cerinţă nu ar fi tocmai nouă. Nicolae Bălcescu o formulase acum 90 de ani accentuând în studiul său intitulat „Cuvânt preliminar despre izvoarele istoriei române“ (1845) că cei ce se îndeletnicesc , cu studiul trecutului, trebue să alerge la izvoarele originale, să caute şi să adune toate datele cu putinţă ; numai atunci vor fi în stare să „ţese o bună istorie“. Iar cu patru decenii mai târziu, profesorul Andrei Bârseanu de la Braşov, publicând în Anuarul liceului Andrei Şaguna (1885—86) câteva observări metodice privitoare la studiul istoriei, stăruea pentru introducerea elevilor de liceu chiar „în cunoaşterea şi consultarea izvoarelor istorice“, ca să înveţe de timpuriu „a se adăpa din acele fântâni nepreţuite, din care cu cât gustă cineva mai mult, cu atât se I simte mai tare atras, cu atâta I simte în pieptul său o sete mai mare. Dulce şi atrăgătoare este ştiinţa, — aşa îşi încheia entusiastul profesor Bârseanu observările metodice. Păcat, când un bucătar nedibaci, dacă mi se permite această prozaică asemănare, printr’o pregătire nepotrivită alungă pe aceia cari se aşează la masa ei plini de aşteptare !“ ‘ (cf. I. Lupaş, Cronicari şi istorici români din Transilvania. Craiova, 1933, Vol II, p. 4421. A trecut deci o jumătate de veac de la formularea acestei cerinţe metodice de către unul dintre cei mai distinşi profesori de istorie — şi până la introducerea ei ca postulat oficial în textul noii programe analitice a învăţământului secundar. S’ar putea crede că timpul acesta a fost deajuns pentru pregătirea profesorilor şi a mijloacelor didactice de neapărată trebuinţă la aplicarea unei asemenea reforme de metodă. Căci rezultatul oricărei reforme şcolare, — se ştie, — va fi totdeauna în funcţie de pregătirea profesorilor chemaţi a o aplica şi de aceea a mijloacelor didactice, pe care trebue să le aibă la îndemână când purced la aplicarea ei. Măcar de două-trei decenii încoace, profesorii de istorie din învăţământul secundar au avut prilejul a se pregăti în această direcţie, dacă îşi vor fi împlinit conştiincios datoria de a urma, în cursul studiilor universitare, exerciţiile de seminar, spre a-şi însuşi metoda de lucru a profesorilor cari îi îndrumă necontenit spre studiul răbdător izvoarelor, fâcându-i să înţeleagă că orice lecţie, orice afirmaţiune trebue să aibă bază cunoştinţa sigură a acestora. Au apărut şi câteva publicaţiuni potrivite a servi ca mijloace didactice pentru profesorii şi elevii şcoalelor secundare, cum sunt: Din faptei străbunilor ; Scrisori de domi şi boieri de N. Iorga ; Monumentele noastre istorice în lecturi ilustrate de Al. Lapedat şi Lecturi din izvoarele istorii române de I. Lupaş. Cu toate acestea, membr comisiunii, încredinţate cu redactarea nouii programe amlitice pentru studiul istoriei, î privinţa lecturilor din izvoar au procedat cu precauţiune , comandându-le profesorilor numai ca mijloace auxiliare cai pot să contribue la înviorirea şi adâncirea lecţiilor făcute în clasă.