Universul, septembrie 1935 (Anul 52, nr. 255-269)

1935-09-16 / nr. 255

Anul al 52-lea 14 Pagini FONDATORI EXEMPLARUL Sigggr GL­L Taxa poștală plătită in numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. T. No. 120.288/932. LUIGI CAZZAVILLANUNIVERSUL CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE $I TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI : 3.30.10­0 SECRETARIATUL DE REDACTIE: 3.30 ÎS MI*. 255 M15 Septembrie 1955 DIRECTOR STELIAN POPESCU Fără busolă . S’a spus pe drept cuvânt, că economia mondială se află în prezent sub dominaţia unei conjuncturi de război, in sen­sul că întâietatea în produc­ţie şi transacţii a fost trecu­tă fabricatelor, materiilor prime şi în genere tuturor a­­provizionărilor în vederea războiului. Cum România este una din puţinele ţări, care, în afară de cereale, animale şi alte produse alimentare indis­pensabile aprovizionărilor de război, dispune de conside­rable rezerve de petrol, pro­duse forestiere, mangan, etc., care condiţionează orice pre­gătire serioasă de război, fi­resc ar fi ca toate aceste produse să se bucure nu nu­mai de o desfacere facilă, dar şi de condiţiuni de plată excepţional de favorabile pe pieţele externe. După ase­menea produse a început să alerge toată lumea, ţările mai zorite oferind chiar plata în aur. (Italia plăteşte azi în aur marfa adusă din Franţa şi din Anglia). Cum se face totuşi că Ro­mânia, cel puţin până acum, n’a tras foloasele cuvenite de pe urma situaţiei atât de avantajoase pe care i-o asi­gură pe de o parte conjunc­tura economică de război, iar pe de alta bogăţia ei în pro­duse de război, cum şi situa­ţia geografică cu numeroa­sele legături de comunicaţie pe Dunăre şi mare cu centrul Europei şi cu Orientul? Explicaţia este foarte sim­plă. Economia ţării a fost lipsită de orice busolă. N’am avut-o noi nici înainte de criză, dar după­­Tiză, econo­miştii aduşi ca specialişti la conducerea departamentelor cu caracter economic, au în­grămădit atâtea erori, încât ne-au adus în halul de azi, când având în mână cea mai preţuită marfă de pe târgul lumii, în loc să dic­tăm noi condiţii, ne căciu­lim la poarta statelor care au nevoe de produsele noas­tre, ca să ni le primească în contul arieratelor din tran­sfer, ba oferind pentru unele — chiar pentru petrol — şi prime de export, cum se laudă unul din şefii delega­ţiilor care au tratat de cu­rând cu Germania. Atât de nepregătiţi apă­rem în politica schimbului comercial şi atât de slab ne apărăm oficialmente intere­sele pe pieţele de desfacere cât şi în convenţiile pe care le tot tratăm, le tot în­cheiem, ca după o săptă­mână să le denunţăm sau să le modificăm, încât cu pro­dusele noastre româneşti ve­dem pe alţii cum îşi fac tre­burile, importându-le de la noi în compensaţia de măr­furi sau în plăţi clearing, spre a le reexporta la rându­­l­ altor state contra devize libere. Aşa au procedat cu noi Germania, Austria, Ungaria. Şi ar fi vorba acum ca siste­mul să fie adoptat şi de Franţa — şi culmea! — se zice, după sugestia noastră... Privite în lumina acestor elemente de fapt, nouile con­venţii comerciale aduse în geamantane de bravii noştri delegaţi, nu numai că nu pot fi privite ca trofee menite a stârni entr-’.­.smul obştei ro­mâneşti, dar ele constitue pur şi simplu o nouă înfrân­gere a noastră pe frontul co­merţului extern, datorită ne­­pregătirii, neseriozităţii şi lipsei de încredere pe care le iradiază din belşug în cer­curile străinătăţii meşterii drege­ strică al guvernărilor româneşti. Unitatea frontului franco-britanic, privită cu satisfacţie de Mica înţelegere Praga, 13 (Rador). — Agenţia „Ceteka“ transmite : Toate ziarele subliniază im­portanţa declaraţiilor făcute la Geneva de d-nii Hoare şi Laval. Cehoslovacia şi Mica înţele­gere primesc cu satisfacţie uni­tatea frontului franco-britanic, care înseamnă întărirea idealu­lui Societăţii Naţiunilor, pentru pacea europeană. Corespondenţii din Geneva ai ziarelor cred că strângerea le­găturilor dintre Anglia şi Fran­ţa înseamnă o apropiere per­manentă a acestor mari puteri in vederea salvării securităţii în Europa Centrală, chiar în cazul când litigiul italo-abisinian ar degenera într’un conflict ar­mat şi ar avea repercusiuni în Europa Centrală. Limpedea declaraţie, că cele două mari puteri occidentale rămân hotărîte în favoarea unei organizări a securităţii colec­tive, este considerată ca fiind extrem de importantă, oricare ar fi sfârşitul litigiului ital­­­abisinian. Presa cehoslovacă observă, că din acest punct de vedere, Mica înţelegere rămâ­ne mereu hotărîtă să participe la pactul dunărean. Gestul neaşteptat al Angliei şi Franţei în favoarea unei în­tăriri a principiilor cuprinse în pactul Societăţii Naţiunilor — scrie „Prager Presse“ — con­firmă şi justifică orientarea po­liticei urmată de Mica înţele­gere. De aceea Mica înţelegere aderă în totul la evoluţia ulte­rioară a activităţii diplomatice franco-britanice. BSS Situaţia d-lui Condylis in guvernul grec Atena, 13 (Rador). — Ziarele anunţă că generalii membri ai consiliului superior de apăra­re naţională, ar fi cerut d-lui Tsaldaris îndepărtarea din gu­vern a generalului Condylis, vice-preşedintele consiliului de miniştri şi ministru de război. In acest sens, generalii ar fi adresat o scrisoare primului ministru, în urma incidentelor în cursul cărora generalul Pa­­naiotakos a fost rănit. D. Tsaldaris a desminţit însă ştirea dată de ziare că ar fi primit o asemenea scrisoare. EX-REGELE GEORGE VA VENL ÎNAINTE DE PLEBISCIT Atena, 13 (Radio-Central). — Presa grecească susţine că parlamentul elen nu va aştepta rezultatul ple­biscitului în vederea res­taurării monarhiei, ci va chema pe ex-regele Geor­ge în Grecia înainte de efectuarea acestui ple­biscit, deoarece majori­­tatea poporului s’a pro­nunţat pentru restaurare. GREVA ANTI-MONARHICA LA CANDIA Londra. 13 (Rador). — Agen­ţia „Reuter“ este informată din Candia că greva anti-mo­­narhică s’a desfăşurat in liniş­te la Candia. Greva, care a a­­vut un caracter demonstrativ, a durat trei ore şi a fost prile­juită de un serviciu religios o­­ficiat în memoria victimelor tulburărilor revoluționare din August. X£/_sl. 14 Pagini CUPID­ON (Vezi explicaţia pag. II) GUERCHIN cam INCONŞTIENŢII E vorba de domnii de la cenzură, cu şefi, cu patroni, mai ales şefi şi patroni. Şi­ mai presus de toţi cu acea codiţă ridiculă cu care şi-a garnisit d. Tătărăscu guver­nul, dându-i în sarcină spio­najul, cenzura, intercepta­rea convorbirilor telefonice, într’un cuvânt acea sarcină pe care un om demn şi in­teligent ar fi incapabil s’o facă. D. Tătărăscu însă, care are interesul să pro­fite de toate aceste josni­cii, şi-a ales omul, i-a dat titlul de subsecretar de stat şi l-a pus la lucru. Din acel moment, cenzura a devenit o satrapie în care inconştienţa se întrece cu samavolnicia, incoherenţa cu laşitatea. Joi acest complex de deformaţiuni intelectuale şi morale s’a manifestat faţa de articolul directorului nostru, articol care nu con­ţinea absolut nimic contra siguranţei şi liniştei statu­lui, dar în care se pomenea numele unui membru al guvernului, născut probabil în acea zodie în care nu se cere nici minte, nici price­pere, ci numai noroc. Pentru informarea citito­rilor noştri, am încercat să publicăm în numărul de ori o lămurire, arătând că pa­­sagiul tăiat de cenzură nu conţinea nimic alarmant, ci arăta numai care e activi­tatea acelui membru al gu­vernului pe care cenzura îl consideră TABU. Ridicolul personal, însăr­cinat cu apărarea incapaci­tăţii colegilor săi TABU, a suprimat şi această lămu­rire pe care o dam cititori­lor noştri. Şi ca un surplus de do­vadă de incoherenţa care domneşte la hidoasa insti­tuţie la umbra căreia trăeş­­te ciuperca guvernului Tă­tărăscu, în ediţia de provin­cie au fost suprimate şi une­le ştiri cari au fost permise în ediţia de Capitală şi cari au apărut şi în alte ziare. Şi în timpul când slugăr­nicia şi inconştienţa ope­rează la Bucureşti, patro­nul lor s’a dus la Poiana să adune resturile unui dejun, ca mărturii istorice ale gu­vernării sale binecuvân­tate! Aşa se guvernează azi în România mare! ..UNIVERSUL“­ o ” o Activitatea flotei italiene in Dodecanez Atena, 13 (Rador).—In insule­­­­le Dodecanezuluî domnește cea­­ mai febrilă activitate militară.­­ Italienii debarcă trupe şi ma-­­­terial de războiu. In insula Le­­ros cargoboturile au descărcat mari cantităţi de petrol. Două distrugătoare au efectuat trei transporturi, aducând soldaţi italieni. Mai multe unităţi ale mari­nei italiene se află ancorate în golfuri. In largul insulelor Pát­mos, Leros şi Kalynos patru­lează un vas purtător de avi­oane şi câteva distrugătoare, supraveghind în special mişca­rea porturilor mici. Apărarea coastei insulei Le­­ros a fost întărită cu material de războiu adus din Calymnos. TREI VAPOARE ITALIENE INTR’UN PORT GRECESC Atena, 13 (Rador). — Astăzi au intrat în apele insulei Ar­­keda două torpiloare și un contratorpilor italian. Ziarele spun că a patra oară vapoarele de război italiene in­tră în apele grecești fără prea­labilă autorizație. 50 milioane pentru cheltueli ne­justificate In Monitorul Oficial nr. 204 s-a publicat decretul prin care se deschide pe seama preşedinţiei Consiliului de miniştri un credit extraordi­nar special, în sumă de cinci zeci milioane lei, care va fi întrebuinţat — spune decre­tul — după cum urmează: a) Pentru acoperirea chel­­tuelilor de material şi perso­nal ocazionate cu adminis­trarea fondului cenzurării filmelor și controlul cinema­tografelor, în sumă de zece milioane lei. b) Pentru creiarea fondu­lui național al cinematogra­fiei, din care se vor acoperi cheltuelile reclamate de or­ganizarea propagandei româ­neşti pe calea cinematogra­fului, în sumă de patruzeci milioane lei. Ambele aceste sume, spune decretul, se vor acoperi din taxele încasate în baza legii pentru creiarea fondului na­ţional al cin­emato­graf­iei, din 9 Iulie 1934. Când s’au înfiinţat aceste taxe, noi am arătat că ele nu vor folosi la nimic şi că nu vor face de fapt de cât să lo­vească interesele corporaţiei cinematografice. Iată că spusele noastre se confirmă. „Fondul naţional al cine- m iografiei“ n’a produs până acum nici o operă utilă, n’a făcut nimic serios nici pen­tru arta cinematografie­, nici pentru propagandă. In schimb, a prilejuit cheltueli enorme, cari se ridică numai pentru crearea şi administra­rea „fondului“ la cincizeci milioane lei. De un an de când s’au în­fiinţat şi se încasează taxele pentru alimentarea acestui „fond naţi­nal“, nu s’a făcut nimic care să justifice, cel puţin în aparenţă, cheltueli de milioane numai „la per­sonal şi la material“. Am dori să ştim, cine sunt acei specia­lişti dela prezidenţia de con­­s­iu, cari încasează, adminis­trează şi.... evaporează atâtea zeci de nvlioane şi care este activitatea lor. Când ministrul de finanţe face tot posibilul spre a e­­chilibra bugetul şi cere tutu­ror economii, este o crimă să se cheltuiască numai pen­tru „creiarea şi administra­rea“ unui fond aşa zis de propagandă, 50 milioane! Dacă există o anumită ca­tegorie de protejaţi ai regi­mului cari trebuiau căpătuiţi —­e bine să se cunoască nu­mele lor. Preşedinţia de consiliu are datori­ să arate pentru ce se cheltuesc aceste sume, cine le incase­ză şi mai ales ce s’a făcut de un an de zile de când se încasează şi se cheltuesc atâtea zeci de mi­lioane. PATAVIA A DOI MARINARI ROMÂNI IN PALESTINA Constanţa, 13 Sept. Cu ocazia uneia din cursele­­ făcute de vaporul „Dacia“­­ până la Haaffa, doi marinari români: Hura Vasiile şi Dumi-­­ tru Stelian au debarcat în port I şi, după ce au colindat prin mai multe taverne, s-au luat la ceartă cu un grup de palesti­nieni, beţi turtă ca şi ei. Cum era firesc, marinarii au fost duşi la poliţie, spre a fi cercetaţi. Acolo au fost băgaţi în beci, unde a­u fos­t ţinuţi două zile, în care timp au­ fost bătută în mod sălbatic. Dela Han­ffa au fost trimişi la Iaffa, — adică dela Ana la Ca­iafa, — spre a fi judecaţi pen­tru contravenţie la legea be­ţiei, fiind condamnaţi la câte o lună închisoare. Pedeapsa trebuia s’o ispă­şească la Ierusalim. In loc să fie încarceraţi în vreo închi­soare, au fost trimişi într’o co­lonie de muncă forţată, spre a lucra la construirea unei şo­sele, din apropiere de Ieru­salim. După executarea pedepsei nu li s-a dat drumul, ci au fost ţinuţi încă două luni, cu toate că au protestat în fiecare zi, cerând să fie anunţat consulul român de acolo. In cea de a 65-a zi de deţi­nere ilegală, Dumitru Stelian a declarat greva foamei, în care a stat 12 zile. Numai aşa i s’a dat drumul. Reclamând cazul consulatului nostru de la Ieru­salim, Stelian a fost îmbarcat şi trimis în ţară. De aerb­alt marinar, Hora Vâ­sle, nu se ştiie nici până acum dacă a fost eliberat. In jurul unor cecuri false Cercetările Siguranţei La Siguranţa generală a sta­tului se fac de câteva zile, cu toată discreţia, cercetări în ju­rul unei noui afaceri cu cecuri false, descoperite pe piaţa po­loneză. Organele siguranţei polone­ze, constatând că cecurile au fost falsificate în România au trimis un poliţist în Bucureşti care luând contact cu repre­zentanţii Siguranţei noastre, le-a furnizat o serie de infor-­ maţii, menite să ducă la des-­­ coperirea vastei organizaţii de falsificatori de cecuri. Şeful acestei organizaţii, ca­re se ocupă cu astfel de ope­­raţiuni se pare că este un oa­recare Kaufman, având com­­­plici numerosă printre strafi­­canţii de devize şi cecuri fal­se, descoperite în ultimul timp. Siguranţa noastră a şi ope­rat câteva arestări. Numele celor arestaţi sunt ţinute de­­ocamdată în taină, cercetările fiind în faza preliminară. Ancheta se face sub condu­­cerea d.lui Vintilă Ionescu, inspector general al Siguran­ței. sa Roma, Septembrie Roma la Geneva! Acesta este titlul ultimului capitol în isto­ria conflictului dintre Italia şi Abisinia. Timp de mai multe luni, opi­nia publică internaţională se deprinsese cu ideia că soluţia litigiului dintre Roma şi Addis Abeba se va găsi în afară de cadrele Soc. Naţiunilor, şi că , Italia se va retrage de la Gene­­­­va. Totuşi, d. Mussolini, care nu i se sfieşte de a-şi proclama în­­ mod public intenţiile în formu- I le isbitoare, precizase limpede­­ gândul său, acum câteva săp­tămâni: „Cu Geneva, fără Ge­neva, sau contra Genevei?“ Cu Geneva, însemna că di­plomaţia italiană va face în­cercarea de a găsi în dispozi­ţiile pactului — cu consimţi­­mântul tuturor membrilor So­cietăţii­­Naţiunilor — formula juridică menită să asigure stă­pânirea italiană în Abisinia. Fără Geneva, însemna că, dacă problema italo-etiopică nu ar găsi o deslegare în cadrul pactului, Liga Naţiunilor ar fi păstrat faţă de revendicările a­­fricane ale Italiei atitudinea pasivă, pe care a avut-o în con­flictul dintre Japonia şi China sau faţă de războiul dintre Bo­livia şi Paraguay. Contra Genevei, în fine, avea un sens mai grav. Dacă Soc. Naţiunilor, sau vreun stat sin­guratec ar fi decis să aplice sancţiuni contra Italiei, aceas­ta avea pregătite măsurile po­trivite ...de a le face faţă. Suntem încă în cea dintâi şi cea mai favorabilă dintre ipo­teze. Guvernul din Roma şi-a dat seama că, dacă se poate găsi o formulă, care să împace cerin­ţele italiene în Etiopia cu exi­genţele pactului genevez, Italia va avea, în condiţii legale, li­bertatea de acţiune în Africa şi totodată aceasta va permite menţinerea raporturilor de e­­chilibru actual ale statelor eu­ropene. INFRACŢIUNILE ETIOPIEI CONTRA TRATATELOR De aceea, d. Aloisi a expus în faţa consiliului, cu un mare bel­şug de amănunte, infracţiunile etiopice contra tratatelor şi con­tra pactului Societăţii Naţiuni­lor, care determină Italia să pretindă în Abisinia o soluţie radicală şi definitivă, destinată să o pună pentru totdeauna la adăpost de orice agresiune și Continuare in pag. 2-a) SCRISORI DIN ROMA Roma la Geneva de A. TADINI O nouă metodă de predare a istoriei Acum, la începutul anului­ şcolar, o chestiune metodică în strânsă legătură cu aplica­rea ultimei programe analitice a învăţământului secundar, nu va fi lipsită nici de actualita­te, nici de interes. Ea va putea să trezească oa­recare răsunet nu numai in sufletul profesorilor şi al ele­vilor, ei probabil şi în al pă­­rinţilor îngrijoraţi de felul cum vor porni tinerele lor o­­drasle la munca intelectuală a acestui an, care le va despica o nouă brazdă lângă cele BţgA fttata da mai înainte, de I. LUPAŞ în ogorul pregătirii lor sufle­teşti pentru lupta vieţii. ■* Noua metodă de predare a istoriei în învăţământul secun­­dar e caracterizată prin ten­dinţa de a face din studiul is­toriei, cu ajutorul intuiţiei pedagogice mijlocite sau ne­­­­mijlocite, cel mai atrăgător­­ o-­ biect de învăţământ, coborîn-­­ du-1 din sfera abstracţiunilor obositoare şi sterile — pe tă­, ramul realităţilor cari, deşi dispărute in adâncimile vremii, au lăsat totuş urme percepti­­­bila până în zilele noastre. In lămuririle, cari preced distribuirea materialului isto­­ric, de predat în cele opt clase ale liceului — cu câte două ore pe săptămână de fiecare clasă — e cuprinsă îndruma­­rea metodică, adresată profe­sorilor, ca să-şi dea silinţă a obicinui pe elevi­i cu lecturi is­torice care pot să învioreze şi să adâncească lecţiile făcute în clasă. Se vor citi documente, biografii, descrieri, pasaje de cronici, alese de profesori po­trivit cu vârsta şi priceperea şcolarilor... Trebue să se tin­­dă, prin toate mijloacele ce stau la dispoziţie, spre un în­văţământ cât mai intuitiv. In afară de lecţiuni ,se va căuta să se arate şi să se interpre­teze tablouri istorice, să se fo­losească dispozitivele sau fil­mele ce­­ se găsesc în colegiile şcoalei sau care pot fi procu­­rate. Vor fi vizitate muzeele şi monumentele istorice din lo­calitate sau din împrejurimi dându-se elevilor lămuriri pen­tru ca aceste vizite să rodeas­că cu adevărat în sufletul şi în mintea lor. La istoria Ro­mânilor, profesorul va face cu­noscut elevilor în acest chip şi, „trecutul istoric al oraşului lor“. Toate aceste cerinţe metodic­­ce — se va zice — nu au fost ignorate nici până acum din­­ partea profesorilor de istorie,­­ conştienţi de datoria şi de­­ chemarea lor. Numărul acesto­­­­ra însă, din nenorocire, nu e­ prea mare. Şi chiar pr­esupu- i nând că multora dintre ei nu­­ le-ar lipsi nici priceperea, nici j j râvna de a face din studiu]­l lor de specialitate cel mai plă.! I cut şi mai atrăgător obiect de j ! învăţământ în liceu, se în-; I tâmplă totuş adeseori să le­­ stea împotrivă împrejurările­ I vieţii şcolare din localitatea, I ! unde profesează : lipsa biblio-­­ tecilor bine înzestrate, în cari­­ să poată găsi colecţiile şi pu­­blicaţiile necesare pentru o­­ cât mai bună pregătire a lec­­ţiilor de istorie, lipsa mijloace­­lor didactice intuitive şi­, nu o­­dată, lipsa de sprijin din par­­tea factorilor de conducere şcolară locală. In ce consistă deci noua me­todă de predare a învăţămân­tului istoric în şcoalele secun­­dare ? In postulatul privitor la pre-­­­darea istoriei locale, la între­buinţarea tuturor mijloacelor spre a face învăţământul a­­cesta cât mai intuitiv, sau în cel privitor la lecturile istorice, menite să învioreze şi să a­­dâncească lecţiile făcute în clasă ? Se pare că nici această ul­timă cerinţă nu ar fi tocmai nouă. Nicolae Bălcescu o for­mulase acum 90 de ani accen­tuând în studiul său intitulat „Cuvânt preliminar despre iz­voarele istoriei române“ (1845) că cei ce se îndeletnicesc , cu studiul trecutului, trebue să a­­lerge la izvoarele originale, să caute şi să adune toate datele cu putinţă ; numai atunci vor fi în stare să „ţese o bună is­torie“. Iar cu patru decenii mai târziu, profesorul Andrei Bâr­­seanu de la Braşov, publicând în Anuarul liceului Andrei Şa­­guna (1885—86) câteva obser­vări metodice privitoare la studiul istoriei, stăruea pentru introducerea elevilor de liceu chiar „în cunoaşterea şi con­sultarea izvoarelor istorice“, ca să înveţe de timpuriu „a se adăpa din acele fântâni ne­­preţuite, din care cu cât gustă cineva mai mult, cu atât se I simte mai tare atras, cu atâta I simte în pieptul său o sete­­ mai mare. Dulce şi atrăgă­­toare este ştiinţa, — aşa îşi încheia entusiastul profesor Bârseanu observările metodi­ce. Păcat, când un bucătar nedibaci, dacă mi se permite această prozaică asemănare, printr’o pregătire nepotrivită alungă pe aceia cari se aşează­­ la masa ei plini de aşteptare !“ ‘ (cf. I. Lupaş, Cronicari şi isto­rici români din Transilvania. Craiova, 1933, Vol­ II, p. 4421. A trecut deci o jumătate de veac de la formularea acestei cerinţe metodice de către unul dintre cei mai distinşi profe­sori de istorie — şi până la introducerea ei ca­ postulat o­­ficial în textul noii programe analitice a învăţământului se­cundar. S’ar putea crede că timpul acesta a fost deaj­uns pentru pregătirea profesorilor şi a mijloacelor didactice de neapărată trebuinţă la aplica­rea unei asemenea reforme de metodă. Căci rezultatul ori­că­rei reforme şcolare, — se ştie, — va fi totdeauna în funcţie de pregătirea profesorilor che­maţi a o aplica şi de aceea a mijloacelor didactice, pe care trebue să le aibă la îndemână când purced la aplicarea ei. Măcar de două-trei decenii încoace, profesorii de istorie din învăţământul secundar au avut prilejul a se pregăti în această direcţie, dacă îşi vor fi împlinit conştiincios datoria de a­ urma, în cursul studiilor universitare, exerci­ţiile de seminar, spre a-şi în­­suşi metoda de lucru a profe­sorilor cari îi îndrumă necon­tenit spre studiul răbdător­­ izvoarelor, fâcându-i să înţe­leagă că orice lecţie, orice a­firmaţiune trebue să aibă­­ bază cunoştinţa sigură a aces­tora. Au apărut şi câteva publica­ţiuni potrivite a servi ca mij­loace didactice pentru profe­sorii şi elevii şcoalelor secun­dare, cum sunt: Din faptei străbunilor ; Scrisori de domi şi boieri de N. Iorga ; Monu­mentele noastre istorice în lec­turi ilustrate de Al. Lapedat şi Lecturi din izvoarele istorii române de I. Lupaş. Cu toate acestea, membr comisiunii, încredinţate cu re­dactarea nouii programe am­litic­e pentru studiul istoriei, î privinţa lecturilor din izvoar au procedat cu precauţiune , comandându­-le profesorilor nu­mai ca mijloace auxiliare cai pot să contribue la înviori­rea şi adâncirea lecţiilor făcu­te în clasă.

Next