Universul, iunie 1936 (Anul 53, nr. 149-163)

1936-06-10 / nr. 158

1 IUNIE 1930 - 8 IUNIE 1930 M. S. Begofle af erisâsad actsme ani lângă Cluj (Fragment din tripticul „Restauraţia“ de pictorul H. Creţulescu) Aniversarea Restauraţiei A şasea aniversare a restauraţiei s’a sărbătorit ieri de toată suflarea românească, în vremuri pe care cronicarii noştri din trecut le socoteau vremuri de încercări şi de grea cumpănă, în înţelesul că ele chiamă mai multă grije şi chibzuinţă în conducerea treburilor ţării şi o pază neadormită şi sigură la hotarele ameninţate. Dacă situaţia din afară continuă să fie tulbure , dacă pacea şi tratatele, pe temeiul cărora s’a întemeiat noua Europă de drept, par a fi ameninţate de cei cari cred că pot reînvia regate şi imperii pentru totdeauna înmormântate, sau restabili stări de lucruri, ce nu-şi mai au rostul în epoca actuală, noi trebue să fim pătrunşi de acest mare adevăr : dreptul naţiunilor se apără prin forţele lor reunite şi organizate, prin spiritul lor de solidaritate şi prin coordonarea sforţărilor lor. Pacea este o binefacere pentru lumea civilizată, dar ea nu poate să fie menţinută decât prin respectul tratatele şi al tuturor obligaţiunilor internaţionale, ca şi prin organizarea forţelor aparării naţionale împotriva celor ce urmăresc alte alcătuiri de state, prin nesocotirea dreptului celorlalte naţiuni de a stăpâni patrimoniul lor strămoşesc, întâlnirea de la Bucureşti a celor trei şefi de state din Europa centrală şi înţelegerile ce s-au stabilit şi desăvârşit cu acest prilej, subliniază, atât însemnătatea rolului României, cât şi afirmarea puternică a solidarităţii membrilor Mieii înţelegeri, în cadrul intereselor lor comune de aliaţi. De aceea, iniţiativa acestor întrevederi, din partea M. S. Regelui Carol II, va avea cele mai fecunde rezultate în domeniul politicii pacifice, comandată de principiul cardinal al inviolabilităţii frontierelor. Dacă şi în cei şase ani de domnie ai M. S. Regelui Carol al II-lea, România a dovedit că este însufleţită de acelaş ideal al păcii şi este un factor de civilizaţie şi progres în porţile de Est ale vechiului continent, ea a luat în seamă şi realităţile, care impun o temeinică organizare a forţelor sale armate, aşa cum cer interesele apărării naţionale şi alianţele sale. Nu numai alianţele, ci mai presus de ele, politica instinctului naţional trebue să fie dominantă. Acest instinct trebue să ne călăuzească paşii pe drumul cel drept şi să dea impuls acţiunilor ce au ca ţel întărirea statului nostru naţional şi asigurarea viitorului neamului românesc. Acelaş instinct ne porunceşte să fim strâns uniţi în jurul tronului, să apărăm regimul monarhic şi instituţiile ce sunt la temelia aşezământului politic şi social al României Mari. Poporul român, în această zi de sărbătoare, urează M. S. Regelui Carol II, care a inţeles misiunea sa de întâi slujitor al statului şi de exponent al instinctului naţional, domnie lungă, rodnică şi pacinică. Imperativul solidarităţii naţionale Cuvântul I. P. S. Patriarh, rostit la adunarea Ligii Antirevizioniste La adunarea generală a Ligii Antirevizioniste Române, ţinută Duminică dimineaţa în marea sală de festivităţi a ziarului „Universul“ şi a cărei dare de seamă o publicăm în corpul ziarului, I. P. S. Patriarh dr. Miron Cristea a rostit următoarea înălţătoare cuvântare ONORATĂ ADUNARE GENERALĂ. Precum simţiţi cu toţii, car aparţineţi neamului românesc, aşa simt şi eu când văd că, în măsura în care cerul referinţelor din afară se întunecă, în aceeaş măsură, agitaţiile duşmanilor Neamului şi Ţării noastre se înteţesc. Vecinii noştri ungurii, au menţinut, aproape 1000 de ani, în chip artificial, un pământ, fapt care nu era justificat prin componenţa elementelor sale etnice. Nimic nu este mai necesar astăzi, pentru neamul nostru şi pentru asigurarea viitorului lui, decât ca toţi fiii neamului nostru să se angajeze în lupta pentru apărarea intereselor acestei ţări. (Aplauze prelungite). Desigur că alţi factori răspunzători şi conducători ai ţării noastre au primă îndatorire de a face toate pregătirile necesare ca să fie viteaz neamul nostru şi al acelor eroi din veacurile trecute, cari s’au jertfit pentru ca această Românie întregită să fie santinelă, să fie strajă neadormită, de zi şi de noapte. Avem informaţie că guvernele noastre îşi dau toată silinţa ca să avem, pentru toate eventualităţile de viitor, o armată pregătită şi bine înarmată. Dealtfel, cum vedeţi nu sunt numai duşmanii din afară, ci, în aceeaş măsură în care ne ameninţă duşmanii externi, au foarte multă îndrăsneală — mai mult decât ne-am aşteptat — ne ameninţă duşmanii interni (aplauze). Acest fapt, după părerea mea, este mult mai îngrijorător decât suliţele de dincolo de hotarele ţării noastre (aplauze). De calul Troil mai cu greu te poţi apăra, fiindcă nu duce o luptă deschisă, ci o luptă de şobolan. In această situaţie, plină de îngrijorare, care este prima noastră îndatorire? Concluzia o puteţi trage dv. cu toţii: este ca fiecare român, — din cei 14 milioane, — să fie conştient şi vigilent, ca, la noi în ţară, oricine vrea să respire aer românesc şi să mănânce pâinea ţării noastre, să fie român (apr puternice), să fie român la locul său, care să se identifice la bine, dar mai ales la rău, cu aspiraţiile acestui neam, ospitalier ca niciunul altul. Dar, ospitalitatea noastră nu trebue să treacă în slăbiciune naţională (aplauze). Mai ales, în posturile de încredere, pe care o ţară trebue să le aibe de sus şi până jos, să fie oameni probaţi, oameni cari au în ei sânge românesc (apl.) Trebue să spuneţi ca mine. Părinţii voştri şi strămoşii voştri, vitejii şi eroii, mucenicii neamului — nu numai cei 800.000 mucenici mai proaspeţi şi mai noui, ci toţi mucenicii neamului, a căror jertfă a adus puternica noastră ţară românească, — se mişcă în mormintele lor şi ne poruncesc nouă să fim vrednici de jertfa pe care au făcut-o. (apl.) ^ Deci, nu numai şcoala românească, de sus până jos, ci tot sufletul şi tot natul românesc — cum spun bănăţenii—să fie aci, să lucreze pentru unificarea unei puternice conştienţe naţionale. Prima noastră îndatorire de Ligă Antirevizionistă trebue să se îndrepte, deci, într’acolo ca, în ţara noastră, nimeni să nu îndrăsnească să învenineze sufletul neamului românesc (aplauze prelungite). Când această conştiinţă vigilentă şi trează va fi solidară şi unitară, atunci nimeni nu ne poate birui. Căci biruinţa luptelor nu stă în vârful suliţelor celor combatanţi, ci în sufletele celor cari se luptă. Să creiăm suflet, să-l intensificăm, să-l ridicăm la maximum-ul termometrului nostru patriotic și, în acest suflet, în această atmosferă, să nu mai îndrăsnească nicrteni,’'---ceea ce îndrăsnesc unii— de a ne ataca bărbaţii, a căror activitate ne este scumpă (aplauze)* D in această ordine de idei, nu numai in numele meu, nu numai in numele d-voastră, nu numai în numele Ligii Antirevizioniste, ci în numele întregului suflet românesc, în numele întregului neam românesc, ţin să asigur pe preşedintele activ al Ligii noastre, iubitul nostru amic Stelian Popescu (aplauze furtunoase ) că, în măsura în care se vor înteţi atacurile împotriva lui, în aceeaş măsură va creşte dragostea noastră pentru el (aplauze furtunoase, ovaţii). Şi sunt convins că această dragoste a noastră va fi pentru el şi colaboratorii săi, un isvor nesecat de însufleţire, de tărie trupească şi sufletească, spre a ţine sus, şi în viitor, stindardul nebiruit al culturii, al aspiraţiilor noastre naţionale (aplauze). Se cuvine recunoştinţa noastră a tuturor şi a întregului neam pentru munca superioară, nepreţuită pentru noi, pe care o îndeplineşte ziarul „Universul" (aplauze puternice, ovaţii). Cu aceasta închei. (I. P. S. Patriarh îmbrăţişează pe d. Stelian Popescu în aclamaţiile întregei asistenţe). & C. D. R. loaniţescu propune să se publice această cuvântare într-o broşură şi chiar sub formă de manifest ca să fie răspândit prin toate secţiile Ligii Antirevizioniste acest catehism (aplauze furtunoase), 1- - Neîntrerupta şi frainica amiciţie romano-iugoslavă 3Se©îas Naţiile A. S. Bsgste al Iugoslaviei Sscase „Universului“ A. S. R. Principele Regent Paul a binevoit să facă „Universului” următoarele importante declaraţii: „Mă simt în mod particular fericit de a fi putut face din nou o vizită României, amică şi aliată, de a vedea bogăţiile şi frumuseţile pământului ei, de a constata progresele mereu crescânde ale Capitalei ei şi de a lua contact cu reprezentanţii cei mai eminenţi ai vieţii ei politice şi sociale. In cursul numeroşilor ani de colaborare fecundă şi de prietenie sinceră între ţările noastre, a devenit aproape un obicei ca diferite chestiuni să fie tratate direct, fără intermediari. Aceasta este una din cele mai bune tradiţii care au fost cultivate, graţie legăturilor de rudenie, de decedatul Rege Alexandru, al cărui exemplu luminos îl urmăm şi noi. De asemenea, nu putem uita legăturile de sânge cari unesc pe Mama tânărului nostru Rege de România amică şi aliată. Tot ce am văzut şi am auzit în timpul şederii mele în România, mă întăreşte în credinţa că este de o valoare inapreciabilă pentru ambele noastre popoare, colaborarea noastră în cadrul Micii înţelegeri. Dar, această colaborare nu datează de eri şi ea n'a fost creată numai pentru necesităţile timpului de după război, cari cer să face la toate sacrificiile spre a asigura o pace durabilă şi menţinerea stării actuale. De secole, popoare!e noastre au trăit în amiciţie. Toate chestiunile, cari s’au pus în cursul evenimentelor istorice, au fost totdeauna soluţionate într’un mod pacific şi amical. Istoria relaţiilor dintre România şi Iugoslavia trebie să servească drept cel mai bun exemplu, cu deosebire în această epocă, cum este posibil de a se crea condiţiile unei amiciţii durabile între două popoare vecine, prin bunăvoinţă şi spirit de conciliaţiune. Sunt profund recunoscător Majestăţii Sale Regelui Carol, Augustul d-tră Suveran, precum şi guvernului regal şi poporului român, pentru toate dovezile de atenţiune al căror obiect am fost în tot timpul şederii mele pe teritoriul român. Sunt încredinţat că aceste sentimente de amiciţie sunt adresate în acelaş timp şi poporului iugoslav care, la rândul său, rămâne ferm legat de ideea celei mai perfecte solidarități cu poporul român, atât pentru evenimentele actuale, cât și pentru cele viitoare".