Universul, septembrie 1936 (Anul 53, nr. 256-270)

1936-09-16 / nr. 256

Aceasta e „prietenia“ bulgară? Este­ întrebarea ce ne-am pus, citind propunerile ab­surde făcute de delegaţia bulgară la congresul mon­dial al Tinerimii, ce se ţine ■la Gejieva sub auspiciile nu mai ştim cărei „Uniuni in­ternaţionale“. Ce a cerut această delega­ţie? Să se atribue Bulgariei, in afară de teritoriul ce o desparte de Marea Egee, te­ritoriu, care, precum se ştie, aparţine Greciei, şi Dobrogea noastră. Nu o parte din Do­brogea, nu Cadrilaterul, ci Dobrogea întreagă până la gurile Dunării, Dobrogea în care să intre şi porturile noa­stre la Marea Neagră, ca Mangalia, Constanţa, Suli­­na, etc. Motivul? E simplu de tot, c­eea ce nu înseamnă că este inteligent sau cât de cât în­temeiat. Motivul ar consta în faptul — bine­înţeles, abso­lut fals —că România, ca şi, de altfel, Iugoslavia şi Gre­cia. ..care sunt cuprinse în a­­ceiaşi învinuire, „privează — reproducem după textul te­legramei sosite de la Geneva minorităţile bulgare de drepturi elementare, prin in­terzicerea funcţionării şcoli­lor şi bisericilor ce folosesc limba bulgară“. Relevăm mai întâiu că bi­serici ce folosesc limba bul­gară, nu există nicăeri. Nu există nici în Bulgaria. A­­ceasta pentru faptul că nu există cărţi de slujbă religi­oasă în limba bulgară. In adevăr, se ştie că toţi slavii ortodoxi — ruşi, sârbi, bulgari, ucrainieni — au In biserici ca limbă de slujbă religioasă vechia limbă slava, iar nici de cum limbile na­ţionale vorbite astăzi de fie­care element slav. Aşa se fa­ce, de pildă, că în Macedonia sârbească, unde în vremea turcilor erau biserici bulgare, din ziua în care preoţii bul­gari au fost înlocuiţi prin preoţi sârbi, slujba în acele biserici se face după acelaş ritual ortodox şi exact­­ în a­­ceiaşi limbă, fără schimbarea unui, singur cuvânt. E aceiaşi limbă slavă, în care se slu­jea în trecut în bisericile de aci, din ţară. Iată, deci o primă şi, gogo­nată minciună din partea delegaţiei bulgare de la con­gresul din Geneva. Nu mai puţin mincinoase şi calomnioase sunt şi cele­lalte afirmaţiuni ale aceleiaşi delegaţii, afirmaţiuni privi­toare la aşa zisele persecu­­ţiuni de care ar avea parte minoritatea bulgară din Do­brogea. Am arătat şi stabilit cu fapte concrete şi docu­mente hotărîtoare, că astfel­­de afirnaţiuni sunt de do­meniul fanteziei şi că nu do­vedesc altceva decât o per­sistentă şi incurabilă rea cre­dinţă din partea bulgarilor. De altfel, preşedintele de­legaţiei tinerimii române, d. Virgil Veniamin, pe care il felicităm pe calea aceasta pentru succesul obţinut, a nimicit prin documentatul răspuns ce a dat toate abe­­raţiunile şi infamiile debita­te de delegaţii bulgari. Aci însă ţinem să relevăm mai ales ipocrizia şi duplici­tatea vecinilor noştri de la Sudul Dunării. Aşa, în declaraţiile oficiale făcute de conducătorii statu­lui lor, ţine să ne asigure că dorinţa lor cea mai vie este să întreţină cu România re­­laţiuni cât mai amicale. A­­ceiaşi conducători trimit însă la Geneva delegaţi, cari de­bitează pe socoteala Româ­niei şi a poporului român toate inepţiile şi calomniile şi cer ciopârţirea ţării noastre. Iar culmea e, că presa bul­gară ne aduce tot nouă învi­nuirea că aţâţăm spiritele, şi creăm o atmosferă ce împie­decă stabilirea de raporturi prieteneşti­ între cele două ţări şi cele două popoare. Morala unei crize Nu se face ordine cu des or­di­ne de SAINT BRIC De câte ori mi-am, îmuiat pana in cerneală înainte de a mă ho­tărî să scriu aceste rânduri ! Un glas îmi șoptea la ureche: „bagă de seamă", nu trebuie să te amesteci în treburile altora, mai ales în treburile celor mai dragi prieteni. Alt glas adăuga: „există răni atât­ de dureroase, ■încât rişti să le înteţeşti durerea învăluindu-le într'o compăti­mire afectuoasă“. Dimpotrivă, o chemare puter­nică­­ îmi poruncea să surprind în flagrant delict de eroare stri­gătul de desnădejde al poetului. Oare nu erau meleagurile româ­neşti acelea unde Ovidiu a ţin­tuit pe fruntea ingraţilor nemu­ritorul „solus er­is“. Nu, un fran­cez nu poate admite părăsirea în nenorocire a ,unui bărbat de­ stat, strâns legat de ţara lui în zilele bune ca şi în cele rele. Dar alt sentiment înlătură ori­ce şovăire, e conştiinţa răspun­derii. Trebue uşurată într'o criză în care Franţa a avut o parte foarte mare. • Nil e oare evidenţa însăşi? Ori ce altă explicaţie păcătueşte de la temelie sau e necompletă. Căderea d-lui Titulescu nu _ o «V poate fi atribuită mişcărilor de tvOUtinu&re ® Pa** **®/ partid din România. Eminentul bărbat de stat era în afară, mai mult, deasupra luptelor de par­tid. Mișcările inevitabile de pen­dulă puteau să-l lase nepăsător. N'avea prietenii credincioase în toate taberile? Căderea d-lui Titulescu nu poate­ fi explicata printr'o modi­ficare a directivelor politicii in­ternaţionale române. Consacrante de experienţă, orientările pe cari le-a dat sunt singurele compati­bile cu interesul României. Pri­mul cuvânt al urmaşului său a fost de a-i aduce un omagiu stră­lucit. Unide e deci schimbarea, dacă nu în condiţiile cari au fost so­cotite ca fiind în afară de orice discuţie. Aci tocmai găsim reper­cusiunea evenimentelor, cari s-au produs în Franţa în cursul ultimelor luni. O politică ce ţinteşte la men­ţinerea ordinei stabilite nu poate fi contestată atâta timp cât are o superioritate de forţe indiscu­tabilă şi hotărît legată de prin­cipiile de ordine. Aceasta era si­tuaţia când Mica înţelegere, nu- O­raşul San Sebastian, ocupat de naţionalişti * Trupele înaintează cu prudenţă .— Guvernatorul a fugit la Zantaga San Sebastian, 13 (Ra­­dor). — Corespondentul agenţiei „Havas“ tele­­grafiază . La miezul nopţii, naţio­naliştii au ocupat primele case ale oraşului, împuş­căturile răsunau pe stră­­zi. La ora 2, naţionalis-Guvernatorul a San Sebastian, 13 (Ra­­dor).­­ Trimisul special al agenţiei „Hava­s“ transmite : O. Ortega, guvernato­rul oraşului San Sebas­tian, a plecat astă noap­te la Zumaya, unde va stabili cartierul general şi postul de radio al tru­pelor guvernamentale din acea regiune. Părăsind oraşul San Sebastian, înainte de a fi ocupat de forţele naţio­naliste, guvernatorul Or­tega a declarat că a luat toate măsurile pentru a putea continua lupta cu­­ forţele rămase credin-­­ cioase guvernului. La ora 6 dimineaţa, a­­i părăsit oraşul Iaşul San Sebastian nu e încă complet ocupat. Tru­pele naţionaliste înain­tează cu prudenţă, îm­.'.ă rezistenţa guverncampbi­talilor este foarte slabă. Guvernatorul Ortega a declarat că pe frontul de la Guipuzcoa nu va lăsa decât detaşamente slabe de Infanterie, înarmate cu mitraliere, spre a în­târzia înaintarea adversa­rilor. Rezistenţa va fi stabilită în regiunea Orio, unde se crede că guver­namentalii vor primi aju­toare şi muniţiuni, graţie cărora peste opt zile vor putea să dea un atac ge­neral, dar cel mai categoric ştirea publicată recent în străi­nătate şi care anunţa că în curând ar urma să se în­cheie un armistiţiu pe timp de 15 zile între guvernul din Madrid şi guvernul din Burgos. OFIŢERI NAŢIONALIŞTI CON­DAMNAŢI LA MOARTE Valencia. 13 (Rador). — Co­respondentul agenţiei „Havas“ te­­legraf­iază . Tribunalul a condamnat la moarte pentru participare la miş­carea naţionalistă pe un locote­nent colonel şi cinci locotenenţi din regimentul de cavalerie Lusi­tania. Doi căpitani din aceiaşi unitate au fost osândiţi la muncă silnică pe viaţă. GENERALUL FRANCO CON­DAMNA MASACRELE Paris, 13 (Rador). — Generalul Franco a făcut declaraţii unui corespon­dent al ziarului „Le Ma­tin“. El a spus că mişca­rea naţionalisfcă este deş­teptarea unui popor care nu vrea să moară în ghia­­rele comunismului şi ale „barbariei sovietice“, care se pregăteşte să ni­micească temeliile civili­zaţiei. În continuare, genera­lul Franco se ridică împo­triva masacrelor înspăi­mântătoare, a devastării bisericilor şi a martiriză­rii preoţilor şi călugări­ţelor, făptuite de guver­namentali, şi care justifi­că pe deplin acţiunea ar­matei naţionale. NAŢIONALIŞTII AU OCU­PAT PORTUL SAN MARCO Rabat, 13 (Rador).­­ Trimisul special al agen­ţiei „Havas“ anunţă : Postul de radio de la Jerez de la Frontera a comunicat azi dimineaţă la ora 8,15 că aseară la ora 22, forţele naţiona­liste au ocupat fortul San­ Marc­o unde se gă­sea sediul concentrărei forţelor guvernamentale. Pe frontul de la Tala­­vera s’a realizat ori o nouă înaintare de 7 km. O escadrilă naţionalis­tă a bombardat Valencia. La Barcelona se orga­nizează o nouă coloană destinată să atace fron­tul din provincia Ternei. Iii se aflau în plină înain- Naţionale desminte în mo­lare, deşi progresau în­cet şi prudent. La un moment dat, staţiunea de cură pre­cum şi mai multe clădiri din oraş au luat foc, de­oarece anarhiştii au arun­cat bombe incendiare. Celebrul Alcazar (cazarma cadeţilor) din Toledo, în care un mic grup de naţionalişti rezistă de aproape două luni,atacurilor trupelor guvernamentale. Guvernamen­tal n’sti pous rezistsîrta Saint dean de Luz, 13 (Radio Central). — Tru­pele generalului WîoSa au intrat azi dimineaţă, la ora­ş, în San Sebastian, fără să li se opună nici o rezistenţă din partea guvernamentalilor, cari au evacuat oraşul. Trupele din San Sebas­tian au ocupat o nouă Et­nie, pe malul oceanului, în dreptul localităţii Or­io, având cartierul general la Xumaia. înainte de a evacua o­­raşul, guvernamentali au evacuat vre-o Î.COO fantei şi copii, trimiţându-i cu vaporul în Franţa. Depozitele guverna­­mentale cu tot felul de materiale au fost trimise de la San Sebastian la Btilbao. San Sebastian ocupat in întregime San Sebastian, 13 (Ra­­dor).—Agenţia Havas tran­smite : La începutul serii, ora­şul San Sebastian era com­plet ocupat de forţele na­ţionaliste. ........■iiiii'ilirşrjiMij.iHi^wgp înaintarea din ziua de azi s’a terminat prin cuce­rirea localităţilor Santiago Mendi şi Santa Barbara. De dimineaţă, naţionaliştii ocupaseră complet Astigar­­rara şi Hernani. In retra­gere, cetele comuniste au dat foc localităţilor Rente­ria si Pasajes. NAŢIONALIŞTII NU INCHEE ARMISTIŢIU Burgos, 13 (Rador). — Corespondentul agenţiei Ha­vas transmite: Un comunicat al iunie! Congresul personalului silvic inferior Congresiştii ascultă expunerea doleanţelor de către reprezentanţii lor (Darea de seamă in corpul ziarului) Pregătiri pentru alegerea preşedintelui Statelor­ Unite , o Luptă apri­gă intre Roosevelt şi London La 3 Noembrie, Statele Unite îşi vor alege un nou preşedinte. Începută încă din Mai, lupta­ e­­lectorală a intrat în faza acută şi, deşi amândouă partidele sunt sigure de victorie, lupta este deosebit de dărză. După toate probabilităţile, învinsul nu va fi prea departe de învingător. Constituţia americană dă dreptul oricărui cetăţean să candideze la funcţia, de cel mai înalt servitor al statului. Practic însă, de ani de zile, nu intră în luptă decât doi Concurenți, re­prezentanţi ai celor două mari partide americane: republicanii şi democrată. Democraţii vor vota anul acesta pentru reale­gerea lui Roosevelt. Republica­nii sprijină pe Alf Landon, can­didatul oficial al partidului lor. Atenţia Americii nu este în­dreptată decât asupra lor. Ori­care alt candidat la preşedinţie poate fi sigur că nu va reuşi să atragă nici privirile electorilor şi nicidecum voturile lor. Roosevelt n’a precupeţit nici un efort în cursul îndelungatei perioade electorale. Atracţia sa personală, surâsul său au avut, poate, mai multă valoare din punct de vedere electoral decât discursurile şi programele. In schimb­, Landon este lipsit cu desăvârşire de puterea de a-şi magnetize ascultătorii, deşi e foarte fotogenic. Chiar după părerea sprijinitorilor săi, orice discurs pe care-l ţine face să piardă voturi în loc să le câş­tige. Wiliam H­ear­st, magnatul pre­­ces, care îi susţine cu tot for­midabilul său trust ziaristic, l-a sfătuit printr-o scrisoare (pe ca­re democraţii au descoperit-o şi au publicat-o) să ţină cât mai puţine discursuri cu putinţă. Ca totdeauna, în perioadele­ e­­lectorale, mania americană a statisticilor a căpătat frâu liber. In scoale, în trenuri, pretutin­deni, s’a făcut câte un referen­dum. Cel mai însemnat, acela al revistei literary Digest, ca­re n’a da­t greș încă niciodată până acim, arată că la primul scrutin victoria va fi a lui Lan­don. Şi în 1932 Hoover avea­ majoritatea, dar victoria a fost apoi de partea lui Roosevelt. Anchetele făcute silnic în tre­nurile ra­pid­e care circulă de la Chicago la New-York arată pe republicani victorioşi. Dar nu trebue să se treacă cu vederea faptul că muncitorii, marea for­ţă a lui Roosevelt, nu călătoresc cu trenurile rapide, pinsorile încheiate până acum în Wall Street arată cinci probabilităţi de succes pentru Roosevelt, faţă de patru pentru London. In general, realegerea lui Roosevelt pare asigurată cu o mică majoritate. Toată America are astăzi o­­chii aţintiţi asupra alegerilri legislative din statul Mâine. Ele se fac totdeauna ca două luni înainte de alegerea pre­zidenţială şi sunt socotite drept cel mai bun indicator al rezultatului alegerilor din No­embrie. Spre a asigura reuşi­ta candidatului republican , de care depinde mult şi reu­şita sa în Noembrie — Lan­don se află de câteva zile în Maine, spre a sprijini perso­nal campania electorală. Pentru specialiştii americani şi pentru tehnicienii luptelor electorale trans-atlantice, Roo­sevelt şi Landon au aceleaşi şanse. Majoritatea nu va pu­tea fi obţinută decât deplasând un număr de alegători dintr’un partid într’altul. Aci se va ve­dea abilitatea celor doi „şefi ai propagandei“, Farley pen­tru Landon. De ingeniozitatea lor depinde soarta alegerii. D. ROOSEVELT ALF LANDON MARELE VOEVOD MIHAI S’A ÎNAPOIAT IN TARĂ Măria Sa Marele Voevod Mi­­hai a sosit Duminică seară, la ora 10 şi jumătate, în gara de Noră, venind cu trenul dela Florenţa. La ora 12 şi 10 noaptea, Ma­rele Voevod­ Mihai a plecat la Sinaia. -----—XO410X—----­ Avion prăbuşit la un meeting . Paris, 13 (Rador). — La o ser­bare ţinută azi la Noyon s'a or­ganizat şi un meeting de aviaţie. In timpul zborului, un avion, care făcea botezul aerului pen­tru diferiţii spectatori, s’a pră­buşit dela o mică înălţime. Pilotul, un pasager şi fetiţa a­­cestuia au fost uciși. ------_xelfc­ox______ INCENDIU LA OPERA DIN PARIS Paris, 13 (Rador). — La clă­direa Operei s’a produs un in­cendiu, care a putut fi locali­zat în primele ore ale diminue­­ței. Pagubele se ridică la peste un milion franci-Ancheta deschisă n’a putut să stabilească cauza exactă a incendiului. Fațada operei nu a suferit rad­a avarie. Deasemeni sala cea mare a Operei a scă­pat complet neatinsă. Raid aviatic Los Angeles-Moscova Moscova, 13 (Rador).­­ As­­tăzi au aterisat la Moscova a­­viatorii Levanovski şi Levcenko, după un sbor de 19.000 klm, în­tre Los Angeles şi Moscova. Curagioşii piloţi au fost salu­taţi cu entuziasm de autorităţi şi de populaţie. -xxxX - Xxxx- ES 39 Sfântul Sinod al Greciei con­oan­ta sălbăticiile comuniştilor Atena., 13 (Rador).— Sfân­tul Sinod al Greciei a publi­cat un comunicat prin care se dezaprobă în termeni ho­tărâţi atrocităţile războiului civil din Spania. Comunicatul denunţă şi o­­sândeşte cu asprime cruzimi­le săvârşite împotriva cleru­lui spaniol şi vestejeşte van­­dalismele făcute împotriva bisericilor şi aşezămintelor religioase. Sfântul Sinod adresează rugi lui Dumnezeu pentru restabilirea păcii şi dreptăţii în Spania. Ninge la Predeal Predeal, 13 Septembrie De câteva zile, timpul s’a răcit simţitor. Plouă aproape continuu. Pe munţi s'a depus un strat mic de zăpadă, pămân­tul albindu­-se ca în toiul iernii. De dimineaţă începuse să fulguiască şi în oraş. Arabii nu vor îngădui ca evreii să fie stăpâni in Palestina Istanbul, 13 (Telor). — Nuri paşa, ministrul de ex­terne al Irakului, care se a­­fla de câteva zile în oraşul Istanbul, a avut intenţia de a­ pleca astăzi la Geneva şi apoi la Londra. Nuri paşa în­cearcă a interveni pentru a­­planarea conflictului în Pa­lestina. Plecarea sa a trebuit însă să fie amânată, deoare­ce fiul său a fost urgent ope­rat. Nuri paşa a făcut azi o de­claraţie ziariştilor, prima de­claraţie de la sosirea sa in Turcia. El a declarat, că nici un arab nu va tolera nicio­dată, ca Palestina să devină în întregime domiciliul na­ţional al evreilor. Regretă, că Anglia a trimes noui trupe în Palestina, întărind astfel una din cele două părţi şi provocând nemulţumirea tu­turor arabilor. Andrei Bârseanu ca preşedinte al „Asoc­iaţiunii“ de Prof. I. LUPAŞ IV Intre intelectualii Transilva­niei de la începutul secolului XX profesorul Andrei Bârsescu se­­ bucura de o reputaţie necontes­­i­tată de nimeni. Mai ales, după­­ ce lucrarea lui ştiinţifică cea mai vastă şi mai importantă, mono­grafia şcoalelor româneşti din Braşov, s-a învrednicit de un pre­­­­miu însemnat din partea Acade­­­­miei Române, atenţiunea tutu­­­­ror membrilor „Asociaţiunii“ se îndrepta cu deplină încredere spre viitoarea lui activitate la cârma acestei societăţi. In­­ adunarea generală din Bra­­j­­ov (1006), după ce i se încre­dinţase — încă din August 1905, cu prilejul inaugurării Muzeului din Sibiu, — demnitatea de vice­preşedinte, Andrei, Bârseanu fă­cea, cu modestia caracteristică firii sale, mărturisirea că nu fără sfială s‘a hotărât a păşi la con­ducerea „Asociaţiunii“ ştiind că locul acesta a fost împodobit o­­dinioară de bărbaţi ca neîntrecu­tul arhiereu Andrei Şaguna, ca eruditul Timoteiu Cipariu, ca Vasile Pop, fost vice­preşedinte al­ guvernului ardelean, ca însu­­fleţitul Iacob Bologa şi neobo­situl Gheorghe Bariţiu. Cerea deci „indulgenţa“ adunării ru­gând pe toţi membrii „Asocia-,­­ţiunii“ să aibă în vedere „insu­ficienţa puterilor sale“ — rugă­minte de care aceşti din urmă au fost scutiţi a ţine seamă din binecuvântatul motiv, că pute­rile lui Andrei Bârseanu s’au a­­firmat în conducerea acestei in­­stituţiuni culturale, din an în an, în chip tot mai strălucit şi mai cuceritor. La începutul anului 1910 An­drei Bârseanu adresează preşe­dintelui Şuluţ această scrisoare. Braşov, 4 Ian.­v. 1910 „Mult stimate Domnule Preşedinte, îmi iau libertatea a transpune prin filiala de aici a Băncii Al­bina la adresa Cassei Asocia­ţiunii suma de 2400 coroane, drept răsplătirea sumei ce am primit-o ca stipendiu din partea „Asociaţiunii“ prin anii 1878— 1881 pe timpul studiilor mele u­­niversitare cât am fost ajutat, timp de trei ani, cu câte 400 fl. anual. S’ar cuveni să întorc şi intere­sele, dar acum nu sunt în stare. Tot ce pot face,­este să port şi mai departe în inima mea recu­noştinţă faţă cu instituţia, ce m-a ajutat în tinereţa mea şi, întru­cât mă iartă modesta mea poziţie socială, să-i dau mână de ajutor la realizarea măreţelor sale pro­bleme. Primiţi, M. Stimate Domnule Preşedinte, încredinţarea celui mai profund devotament. Cu deosebită stimă Andrei Bârseanu profesor“ Gestul acesta de dărnicie „din prisosul atât de măsurat al unui salar de profesor”, a îndemnat pe Octavian Goga să-i închine profesorului de la Braşov artico­lul intitulat Un suflet frumos, în care pornind din cunoscuta odă a lui Horaţiu „Integer vitae sce­­lerisque purus“, zugrăvea perso­nalitatea lui Andrei Bârseanu în cuvinte ca acestea: „cine a avut norocul să-l vadă în fruntea a­­dunărilor „Asociaţiunii“ în anii din urmă, să asculte cuvintele din care vorbea un spirit lumi-' nat ■tite­ savant occidental, o minte cumpănită care judecă nevoile unui popor, un talent superior de fin analist care disecă cu ochi ageri o situaţie, cine i-a auzit discursurile de deschidere, cam­ în fraze rotunzite cu o severitate de artist închid atâtea poveţe şi dau cuvânt unei răspicate dem­nităţi naţionale, cine i-a admi­rat cumpătul şi bunul simţ, cu care deslega cele mai dificile probleme, acela a rămas fascinat de armonia distinsă a acestei frumoase figuri din viaţa noastră culturală“ (cf. însemnările unui trecător, Arad, 1911, p. 258—259). Nu putea fi deci surprindere pentru nimeni însufleţirea, cu care după moarte lui Iosif Ster­­ca-Şuluţ, adunarea jubilară dela 1911 a ales preşedinte pe profe­sorul Andrei Bârseanu, iar vice­­preşedinte pe profesorul de teo­logie dr. Vasile Suciu, mitropoli­tul de mai târziu al Blajului. Faptul acesta l-a îndemnat pe Andrei Bârseanu să părăsească (Continuare in pag. 2-a)

Next