Universul, octombrie 1936 (Anul 53, nr. 271-285)

1936-10-01 / nr. 271

Anul al 53-bea FONDATOR: EXEMPLARUL­­ * Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. G-le F. T. X. No. TaL28&fe­t2. LUIGI CA2ZAVILLANUNIVERSUL CELE DIM URMJMTMI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA $1 ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZCIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI ; 3.30.10 : SECRETARIATUL PE REDACTIE: 3.3015 _____ DIR­ECTOR: STELIAN POPESCU Necuviinţe minoritare­ ­­Funcţionarii publici de o­­­rigină minoritară sunt su­puşi la examene de limba română din­ îndoita consi­deraţi­une că salariaţii sta­tului trebue să cunoască limba lui şi câ toate actele administrative sunt redacta­te în româneşte. Dar acestei categorii de funcţionari îi incumbă şi o­­bligaţiunea­­de ordin natu­ral de a se purta în aşa fel, încât să nu aducă nici o atin­gere suveranităţii naţionale, sub sancţiunea înlăturării lor şi a urmăririi judiciare, dacă faptele au şi caracter penal. Desigur că la aceleaşi În­datoriri sunt supuşi — şi trebue să fie suipuşi — şi pensionarii publici de ori­gină minoritară, sub sanc­ţiuni identice. Din nefericire, acest im­perativ n’a funcţionat şi nu funcţionează cu punctu­alitatea, generalitatea şi e­­mergia capabile să înfrâneze abuzul de impertinenţă, co­mis cu voinţă vădită de a uiltragia statul care plăteşte pe aceşti duşmani. Dacă’ s’a­r fi procedat aşa cum procedau odinioară ma­ghiarii cu funcţionarii ro­mânii din Ardeal, nu s’ar fi produs şi nu s’ar produce infracţiuni de felul celor semnalate adesea în ziarul nostru, fără totuşi ca auto­rităţile competente să se fi sesizat. Iată una dintre manifes­taţiile cele mai recente ale acestui spirit antinaţional, atât din pu­nct de­­vedere al cunoştinţei limb­ei române, cât şi din punct de vedere al respectului faţă de auto­ritatea­­ românească. La administraţia financi­ară din Cernăuţi s’a primit cu­ti cerere cu următorul prins: „Fiind impunerea la per­cepţia II sub rol 7396/1932 făcută din erore, aduc acest cazul nepomenit la cunoş­tinţa administraţiei pentru a se ordona a­nul­are impune­­rei. „Menţionez că timbrul ob­ştesc df 8-1-l nu sunt In sta­re a aduce, fiindcă pensia mea de 3971 lei, care o pri­mesc din timpul fostului ministru de finanţe dr. Con­stantin Argetoianu (mai înainte Silberer) adică dela 1 Ianuarie 1932, nu ajunge nici jumătate al sumei care mi se cuvine, ne-a asasinat cum se cade“. Cernăuţi, 3 Iulie 1936. Sygmund Linker pensionar B-dul Regele Carol I nr. 32”. Ce rezultat a avut acest atac cu caracter autentic împotriva statului român, căci conducătorii săi se con­fundă cu acesta? Desigur, plata la curent a pensiei! Despre o sancţiune meri­tată, cu caracter de exem­plaritate pentru elementele înclinate să se poarte la fel, n’avem cunoştinţă. Şi cu toate acestea, exis­tă dispoziţiuni legale ce obli­gă pe factorii judecătoreşti să se învestească în aseme­nea cazuri cel puţin cu gra­ba cu care se învestesc in altele de mai mică impor­tanţă. Nu cred autorităţile supe­rioare că sunt datoare să intervină prin circulari in acest sens și să supraveghe­ze punctuala executare a ordinelor date, spre a se evita pe viitor asemenea ultragii din partea unor salariaţi ai statului nostru? Dramatica sinucidere a unui elev de la şcoala de ofiţeri de cavalerie Târgovişte, 20 Sept. Călătorii­ sosiţi cu trenul de la Bucureşti, azi, la ora 9, au fost martorii unei tragice întâm­plări. Elevul sergent din anul al III-lea al şcoalei de ofiţeri de cavalerie din Târgovişte, Radu Bolintinain, care călătorea în­­tr’un, compartiment de ci. Hm, în apropiere de staţia Târgovi­şte, neobservat, a scos din bu­zunarul tunicii un revolver cu care şi-a tras un glonţ în,re­giunea­ inimii. Sinucigaşul a fost cobor­ât în staţia Târgovişte, şi apoi tran­sportat imediat la spitalul mi­litar, unde a fost supus unei o­­peraţii chirurgicale. S’a constatat că aorta a fost perforată de glonţ, ceiace face ca starea sinucigaşului să fie extrem de gravă. Motivele disperatului gest sunt de ordin intim. S’a deschis o anchetă, care se face de reprezentanţii parche­telor militar și civil. (Continuare la pag. 2­ a) PROPAGANDA PRIN RADIODIFUZIUNE CONFERINŢA INTERPARLAMENTARA DE LA GENEVA Acum câţiva ani, institu­tul naţional de cooperare in­ternaţională­ de la Geneva a luat iniţiativa convocării u­­nui comitet de experţi, care să studieze problema apro­pierii între popoare şi paci­ficarea spiritelor prin mijlo­cul radiofoniei. Un comitet de experţi s-a constituit şi, după un schimb de vederi şi de propuneri, a redactat un raport pe care urma să-l supună Conferin­ţei dezarmării şi adunării So­­cietăţei Naţiunilor . Cum între timp Conferinţa dezarmării şi-a închis porţile sub presiunea cursei înarmă­rilor, raportul a fost reexa­minat de adunarea S. N., care a hotărât convocarea unei conferinţe internaţio­nale de radio-difuziune. Zilele trecute, noua confe­rinţă s-a întrunit la Geneva şi a discutat câteva propu­neri în vederea realizării sco­pului său umanitar şi pa­cifist. De la început s-au ciocnit „dogmele“ şi concepţiile po­litice şi religioase in materie de propagandă. Delegaţia austriacă a pro­pus votarea unei convenţii internaţionale, în care să se interzică orice propagandă a caracter antireligios, de­oarece ea este contrară paci­ficării spiritelor şi interese­­lor­ naţiunilor­Propunerea delegaţiei au­­stir­iace a fost sprijinită de defiegaţii Italiei, Elveţiei, Ir­landei şi Ungariei,­­ scrie „­L’Echo de Paris“. , Nu a împărtăşit însă­ acelaş punct de vedere delegatul U. R. S. S., Herselman,, care a susţinut u­rmătoarea teză: „Constituţia sovietică ad­mite libertatea conştiinţei pentru toţi, adică, atât pro­paganda religioasă, cât şi cea antireligioasă. In conse­cinţă, guvernul meu se va opune la orice convenţie prin care s’ar interzice propa­ganda anti-religioasă prin radiofonie.’...“ Notăm că în U. R. S. S. există un comisariat de stat special pentru organizarea propagandei antireligioase în interior şi în exterior. Iată explicaţia opoziţiei pe care a făcut-o, la Geneva, delegatul sovietic, împotriva interzicerii propagandei an­tireligioase prin radiofonie. In asemenea condiţii, cum se va putea realiza acordul internaţional? Dar, nu numai propaganda prin radio, antireligioasă, (care, de fapt, este numai anticreştină), trebue să fie interzisă, ci şi cea politică, îndreptată împotriva or­dinei sociale, a tratatelor de pace, a integrităţii statelor, sub forma propagandei revizio­niste, comuniste, revoluţio­nare, antimilitariste, căci ea contribue să tulbure pacea. Postul de radio­difuziune din Budapesta, de ani de zile, e în serviciu politicii revizioniste maghiare şi co­munică ştiri cu caracter ten­denţios, împotriva României şi a guvernului său, ca şi ex­puneri asupra situaţiei din Ardeal, bazate pe minciună, fals şi calomnie. , Intr’un articol publicat în 2.1­552.. Sesiunea extraordinară a Parlamentului francez Discutarea proectului în legătură cu devalorizarea francului Paris, 28 (Radorf. — şedinţa Camerei s-a redeschis la ora 11 şi 20, sub preşedinţia d-lui Her­riot. Pe banca ministerială au luat loc mai mulţi membri ai guvernului In frunte cu d-nii Leon Blum, preşedintele consi­liului, şi Vincent Auriol, mini­a-sa dă apoi cuvântul d-lui JAMMY SCHMIDT, raportorul comisiunii de finanţe a Came­rei, care face analiza proectu­lui monetar depus de guvern. Raportorul este întrerupt în mai mute rânduri de deputaţii dreptei. Atunci când raportorul aminteşte că devizele au variat în toate epocile care au urmat răsboaielor şi revoluţiilor, de­putaţii dreptei îl întrerup cu strigăte de: la această situaţie vreţi să ajungeţi ?“. D. Jammy Schmidt evaluea­ză la suma de 16 miliarde panei disponibilul care rămâne in urma revalorizării aurului Băncii Franţei. D-sa arată că din această­­ sumă, zece miliar­de franci vor merge la fondul de egalizarea schimburilor, iar şase­­miliarde franci vor servi la rambursarea disponibilităţi­lor faţă de Banca Franţei. In numele majorităţii comi­siunii de finanţe a Camerei, strul finanţelor. La şedinţă participă mult mai mulţi deputaţi decât la în­ceperea lucrărilor Camerei. Tri­bunele sunt archipline. D. Herriot a anunţat că gu­vernul şi comisia de finanţe a Camerei cer discuţia imediată a proectului monetar, a cerut votarea raportorul proectului. înainte de a termina, rapor­torul s-a declarat complet satis­făcut de buna primire pe care au făcut-o guvernele e­nglez şi american propunerei franceze cu privire la devalorizarea fran­cului. „Toţi francezii, a declarat d. Jammy Schmidt, trebue să se bucure de declaraţiile pe care le-au făcut d-nii Roosevelt şi Morgenthau“. După raportor s-a urcat la tribună d. PIERRE COLOMB, deputat radical - independent, care a pus „chestiunea preala­bilă“. Oratorul este de părere ca devalorizarea nu trebue să fie făcută într’o perioadă când se pune in joc echilibrul bugetar. Ii urma intervenţiei d-lui Vincent Auriol, ministru al fi­nanţelor, d. Colomb nu mai in­sistă şi declară că retrage „chestiunea prealabilă“. Se poate însă imputa guvernu­lui faptul de a fi declarat ca el nu va recurge la devalorizare. Experienţa politică a guvernu­lui a fost făcută în mod loial. Oare producţia industrială a sporit? Oare preţurile au­­ scă­zut ? Afirm că nereuşita acestei politici este totală. Experienţa guvernului a făcut să sporească preţurile de detaliu mai mult decât preţurile devizei, contrar efectelor devalorizării. Produc­ţia industrială a scăzut în ul­timele patru luni. Niciodată şo­majul nu a fost mai mare în Franţa ca acum. Ţara şi guver­nul trebue să fie puse în faţa faptelor. Experienţa, care în vii­tor va fi numită „a d-lui Leon Blum”, „în prima ediţie”, a eşuat. Dacă guvernul convine la aceasta, mai este o şansă. Dacă va persevera, nu mai este nicio şansă. Dacă guvernul con­viţi- «o I a terminat, noi putem sa avem încă toate, speranţele. Dacă voiţi să reuşiţi, trebue să puneţi o lespede peste politica d-voastră de eri, să schimbaţi aerul care de patru luni apasă asupra ţării. έacă voi­ vota pentru sau con­tra devalorizării, aceasta va de­pinde de declaraţia pe care guvernul o va face în această privinţă. In această experienţă a devalorizării guvernul se va inspira din politica sa de ori sau va urma experienţa făcută de celelalte 50 ţări unde ea a reuşit ? Continuând discursul său, d. Paul Reynaud a declarat: „Felicit guvernul de a fi fă­cut devalorizarea. Guvernul se asociază la declaraţia făcută de guvernele Marii Britanii şi Sta­telor Unite. Ni se spune ca fără acest acord, devalorizarea era imposibilă. Dar toate celelalte ţări au devalorizat şi niciodată până acum vreo ţară nu a de­valorizat în urma unui acord şi cu toate acestea devalorizarea a reuşit pretutindeni. Aliniind, deviza naţională, este o măsură per­fectă. Amicii noştri englezi spun : v-aţi ruinat ducând o politică rea , acum îmbogaţi­­ţi-vă. Acest acord, afirmând o politică comună şi concertată între cele trei mari puteri de­mocratice, este excelent, dar a­­tunci aceste trei ţări vor trebui să trăiască în aceeaşi atmosferă economică şi socială, aceasta este o colaborare care începe. Inchipuiţi-vă că d-voastră ridi­caţi în mod exagerat preţurile de cost. Veţi distruge astfel echilibrul dintre producţiile ce­lor trei ţări. Nu trebue să ur­maţi opusul politicei care a fost dusă de Anglia şi Statele Unite. Oratorul critică apoi măsurile guvernului cu privire la conse­cinţele lor economice : urcarea preţurilor şi scara mobilă. De­clară că dacă guvernul va con­tinua politica sa de până acum, el va merge la un nou deza­stru. In anul viitor va trebui să recurgă la un nou împrumut. Guvernul trebue să-şi găsească sumele necesare fără ca să mai recurgă la o nouă devalorizare, fiindcă el nu va mi putea să facă faţă greutăţilor, iar Franţa va a­­vea să se teamă de pericole ex­terne, astfel discursul său: „Prin gu­vernului şi parlamentului această singură chestiune : oare Franţa va fi singura ţară din lume în care devalorizarea nu poate să reuşească ?“ Discursul d-lui Paul Reynaud a fost aplaudat insistent de de­putaţii dreptei şi centrului, după care şedinţa a fost suspendată. Discursul raportorului D. PAUL REYNAUD In opoziţie d. Blum a fost contra devalorizării Declaraţia d-lui Louis D. LOUIS MARIN, din Fede­raţia republicană, cere trimiterea din nou a proectului la comisiu­­nea de finanţe, pe motivul că nu sî fie­­examinat în bunie condi­ţiuni de Cameră. Oratorul a a­­mintit că d-nii Blum şi Auriol, pe când erau în opoziţie, au criticat totdeauna devalorizarea. O. Louis Marin spune că Fran­ţa nu a obţinut nimic din partea Statelor­ Unite şi Angliei în schimbul devalorizării. * 1). Vincent Auriol, ministrul finanţelor, a combătut cererea de a se retrimite proectul în faţa comisiunii de finanțe. Camera a respins cererea formulată de d. Louis Marin prin 365 voturi contra 248. * Ședința a fost ridicată la ora 13, după care s-a redeschis la ora 16. D. LOUIS MARIN Declaraţiile d-lui Georges Bonnet La tribună se urcă d. GEOR­GES BONNET, radical-socialist, care face declaraţia că atât d-sa, cât şi amicii săi din gru­pul radical-socialist, nu au voit niciodată să pună cea mai mică piedică experienţei monetare pe care o încearcă guvernul prezi­dat de d. Blum. Totuşi, în ul­timii patru ani, d. Blum nu a în­cetat să combată devalorizarea. Fostul preşedinte de consiliu, d. Heriot, şi succesorii săi radicali, au avut să aplice, atunci când au fost la guvern, ideile pe care le-au apărat în perioadele elec­torale. D. Herriot a avut cura­jul să spună: deflaţie sau de­valorizare, economii sau plata datoriilor, aşa cum o va vrea Franţa. In această epocă, d. Leon Blum a căutat să scape de această dilemă, spunând: „Nici devalorizare, nici deflaţie, ci o nouă inflaţie cum şi sporirea a­­facerilor şi a încasărilor, adică a veniturilor. „Faţă de evadă­rile de aur, care au ajuns în­grijorătoare, v-aţi resemnat la devalorizare“ a accentuat d. Bonnet, adresându-se guvernu­lui. „D-voastră trebue să înţe­legeţi îngrijorarea care dom­neşte în rândurile a foarte mulţi radical-socialişti. Opune­rea noastră la devalorizare în­seamnă ruperea legăturilor con­tractuale. Cu toate precauţiu­­nile d-voastră sunteţi neputin­cioşi faţă de speculaţie. Clasele mijlocii sunt cele care vor fi a­­tinse mai mult de această re­formă ,adică acele clase pe care partidul radical le-a susţinut totdeauna“. D. Georges Bonnet exami­nează apoi „scara mobilă a sa­lariilor" şi declară că „salariile, chiriile şi toate indemnizaţiile nu se vor ajusta decât cu mare greutate. Pentru ca devaloriza­rea să reuşească, este nevoe de un mare spirit de sacrificiu. Ar fi, desigur, de dorit ca munci­torii şi funcţionarii să nu su­fere efectul „decalajului“. In­sistând insă asupra „scării mo­bile a salariilor“, d-voastră re­cunoaşteţi implicit urcarea pre­ţurilor in cazul când operaţia devalorizării nu va reuşi“. Oratorul face apoi elogiul d-lui Leon Blum, admirând lunga sa abnegaţie pentru tri­umful partidului său. D-sa ter­mină astfel: „Nu fără îngrijo­rare vedem începându-se acea­stă aventură, acum când pe o­­rizontul european sunt strânşi nori. Miza acestei partide este gravă. Este în joc soarta patriei şi viitorul republicei“. D. GEORGES BONNET Discursul d-lui Paul Reynaud Urmează la tribună d. PAUL REYNAUD, deputat al centru­lui republican, care începe prin a declara că parlamentul este singura tribună liberă unde poate să-şi exprime gândirea şi­­să o aducă la cunoştinţa între­­gei ţări. „Poporul suveran a condam­nat devalorizarea, dar el îşi dă seama că a intervenit o schim­bare oarecare, continuă de Paul Reynaud. Despre trecut nu voi vorbi de loc. Regret numai că este prea târziu: cele 30 miliar­de pierdute, zecile de mii de falimente, şomajul şi sinucide­rile. Deflaţia a fost condam­nată. Vom juca ultima noastră carte. Căutaţi în toate părţile lumii o ţară, care să nu fi făcut devalorizarea. Ce se poate im­puta guvernului poate fi fap­tul de a arunca asupra altora răspunderea devalorizării. Este l/«- , a** V .«B w vorba de un fenomen mondial.’I toriei în ce priveşte raporturile Declaraţiile ministrului de finanţe La redeschiderea şedinţei, la ora 18 şi 5, a luat cuvântul d. VINCENT AURIOL, ministrul fi­nanţelor, care a spus următoa­rele : „Constat numai efectele crizei mondiale, războiul monetar, con­curenţa comercială internaţiona­lă. Problema monetară este în a­­celaş timp naţională şi interna­ţională. Şi celelalte ţări au sufe­rit de această criză. Dela 1933 în­coace s’au făcut sforţări pentru a se ajunge la o înţelegere între naţiuni. Ţările blocului aur şi a­­celea despărţite de etalonul aur nu puteau să-şi găsească salva­rea fără dezarmarea monetară. Acţiunea internaţională trebuia deci să însoţească sforţarea na­ţională. Aceasta era datoria noa­stră. Cooperarea între cele trei mari puteri, la care s-au asociat şi alte naţiuni, constitue un eve­niment pe care toţi îl aşteptau de mai mulţi ani. (Majoritatea a­ PUnuia sgomotos). „Contrar celor ce s-au scris azi dimineaţă, anume că nu avem posibilităţi de tezaur şi că aceste posibilităţi ar fi fost absorbite încă dinainte, la Banca Franţei avem mai mult de opt miliarde. Noi nu recurgem la măsura de­valorizării din cauza nevoilor de tezaur. Să fim atacaţi dar să nu se aducă nici o atingere creditu­lui public”. (Deputaţii stângei aplaudă fur­tunos). In­ continuare d. Vincent Au­riol a declarat că acordul în­cheiat între cele trei mari pu­teri e inspirat de o mare grije pentru ordinea economică şi pacea internaţională. Noi sun­tem mândri, a spus d-sa, că se­cretul conversaţiilor a fost a­­tât de bine păstrat. Ministrul finanţelor subli­niază apoi că cooperarea mo­netară a celor trei mari puteri va fi plină de roade, completă şi că a început deja să se ma­nifeste. D-sa declară că e con­vins că comercianţii, agriculto­rii şi producătorii vor avea foarte mult de câştigat prin noua stare de lucruri. Situaţia diferă cu mult de aceea diin 1928. Francul e reevaluat faţă de preţurile mondiale. Operaţia actuală nu influenţează pre­ţurile interne aşa cum ar fi cazul în inflaţie, şi de aceea guvernul caută să împiedice urcările de preţuri nejustifica­­te. Nu ne interesează atacurile adversarilor noştri politici. Cea mai mare răsplată a noastră vor fi beneficiile pe care ţara le va avea de pe urma acţiunei noastre. Deputaţii socialişti şi parte dintre deputaţii stângei aclamă în picioare pe ministrul finan­ţelor. Ministrul continuă astfel: Ne găsim acum la o cotitură a­ns­internaţionale. Este sfârşitul instabilităţii devizelor şi al răz­­boaelor monetare. După ani grei, ţara noastră va avea numeroa­se avantagii din acordul tri­partit. Nu putem permite spe­culatorilor să tragă be ’"ii scandaloase pe spinare Am şi luat ’ "ele in’4 dimineaţă, la ; confiscate mai de aur. Cuvinte’ ţeşti ale celorlr adus convin noastră es’ noi vă r­ectul r situa' şi r I» . MU" dr. din . fin am. Camera­­­crările dela ora 23,25. Un orator chidere mi­să spună lor de li mele zi’ A­m comun rat că flop cum ca şi nu pentru devalore acum inevitabilă, stată că angajam trei mari puteri nu .ut era can­celar prevede obligaţii formale din partea lor. Ut Deputatul FERNAND LAU­RENT, independent­ republi­can, declară că guvernul nu a recurs la devalorizare decât pentru că nu poate să prezinte un buget echilibrat. El con­damnă sistemul ,,scării mobile“ şi declară că „prima experien­ţă“ Blum prin care s-a căutat câştigarea maselor nu a reuşit şi ea se concretizează prin de­valorizare. A doua experienţă „Blum“, a francului-cauciuc, urmează să o vedem acum. VOTAREA PROECTULUI După explicaţiile date de d. Auriol, ministrul finanţelor, proectul de reformă monetară a fost supus spre aprobare .Camerei, înainte de a se trece la discuţia pe articole, închiderea discuţiei generale a fost votată prin ridicare de mâini. Camera a votat luarea în considerare a proectu­lui cu 344 voturi contra 246. Se crede că şedinţa Camerei va dura în tot cursul nopţii şi că după toate probabilităţile ,va lua cuvântul şi d. Blum.­­ - D.N.TITULESCU MULŢUMEŞTE ŢĂRII St. Moritz, 28 Sept. (Prin telefon) D. N. Titulescu expri­mă prin ziarul „Univer­sul“ mulţumirile sale cele mai călduroase tuturor celor cari au avut bună­tatea să se intereseze de sănătatea sa In acelaş timp, d. Titu­lescu roagă „Universul“ să arate ţării întregi cât de profund a fost mişcat de simpatia ce i-a fost manifestată din toate un­ghiurile ţării şi îşi expri­mă profunda sa recuno­ştinţă. Un eveniment naţional — . Este hotărîrea luată de co­mitetul de iniţiativă, în fruntea căruia stă şeful su­prem al Bisericii noastre or­todoxe, înalt Prea Sfinţitul Patriarh Miron, de a sărbă­tori pe d. Stelian Popescu, pe acest neînfricat şi neobosit luptător pentru izbânda ideie­i naţionale, ceea ce în­seamnă pentru întărirea Ro­mâniei şi ridicarea neamului românesc. Citeşti cuprinsul scrisorii adresată directorului nostru, citeşti numele celor ce au semnat-o şi te simţi stăpânit de un sentiment de adâncă emoţie şi totodată de îndrep­tăţită bucurie. Este emoţia înaintea fap­tului, care ia proporţiile unui mare şi important eveniment naţional. Este o manifestare, pe cât de strălucită, pe atâta de necesară solidarităţii ro­mâneşti, a unirii celei mai curate „în cuget şi ’n simţiri”. Personalităţi din cele mai di­st­ărfim­ine­ vieţii n­oastre publice, oameni cari au ser­vit şi continuă a servi ţara şi neamul în toate direcţiile şi al căror nume, curat şi res­pectat, înseamnă deseori un program şi reprezintă tot­deauna o chezăşie de activi­tate onestă şi binefăcătoare îşi exprimă dorinţa, pe ce o socotesc ca o datorie de cunoştinţă, de a sărbăte omul care, în coloanele versului“, a vorbit şi „limba inimei romă a sărbători pe d.­­ pescu, ostaş cred votat în slujba ţării. Bucuria p iită, ce­rului­­* A ,en­­jiţele­­xt şi se te vor­­ai steagu­­n a­ţi­on­ale .n se cuvine purtător al a­nu mai puţin de bucurie se da­­constatării că, aşa eră­d. Stelian Popes­­răspunsul dat, sărbăto­­ri-sale va fi „o sârbă­­re, care să însemne trium­­inevitabil al cauzei ro­mâneşti”, această cauză că­reia directorul nostru i-a în­chinat „ostenelile, sufletul şi viaţa”. Constatarea aceasta îmbu­curătoare e de natură să îm­prăştie multe îngrijorări în ce priveşte situaţia de astăzi şi situaţia de mâine a ţării şi neamului, să înalţe curajul şi să întărească voinţa de a merge înainte cu toată sta­tornicia şi cu neşovăitoare credinţă pe drumul drept, pe care d. Stelian Popescu a mers încă de la începutul în­ceputurilor. In fruntea „Universului”, tribuna al cărei rol a fost de „misionar naţional şi a­­părător al suferinţele piraţiilor sociale şi le”, d. Stelian Pop'­seşte de douăsu ceeace înseami ani de muncă vcftb* fteado’ fără prect neamului­­eu ac­es* Care ' duită val •­y? ,fir­i ,tică ari şi nare a­­tuturora, revendică­­relor sociale, ^potriva arhi­­propovăduit în legalitatea şi o­mai făcut ceva — a îi asigură recuno­­tuturor românilor. A­­­cu o dârzenie susţi­­ne dreptatea cauzei Aru care lupta, „pentru zstrarea, perfecţionarea şi apărarea gloriosului patri­moniu al neamului româ­nesc”. Lupta aceasta nu e încă terminată. N’au dezarmat încă nici duşmanii din lăun­­tru, nici duşmanii de afară ai ţării şi neamului. Insă, ceea ce întreţine curajul şi întăreşte optimismul, este convingerea în biruinţa ei finală şi apropiată. Manifes­taţia bunilor români, cari, sărbătorind pe d. Stelian Popescu, sărbătoresc vredni­cia unui om şi frumuseţea unei idei, constit­u­ţioasă confirmare l­­adevăr. N. B. !­ Explozia unui cazan cu la soc. „Steaua Română“ din Un lucrător omorât Ploeşti, 28 Sept. Cazangiul Constantin Negrea­­nu, în etate de 62 ani, din ser­viciul societăţii „Steaua Româ­nă“ din Câmpina, a fost trimis să repare un defect ivit la unul din cazanele de aburi. In timp ce lucrătorul îşi în­deplinea îm­sărrcinajirea, s’a dat probabil o presiune prea ma­re, la care pereţii nu au mai rezistat şi s’a produs astfel o puternică explozie. Constantin Negreanu care se mentul acela în im­piere, s’a ales cu un faţă şi pe corp. In stare dispera, ridicat şi transport Iul Schiidler, din I însă cu toate îngul încetat din viață groasnice. Autoritățile au ' portarea cadavr spitalului Movil" face autopsia. Furtună violentă în regiunea a unu Vase sovietice blocate de gheţuri Riga 28 (Radcar).­­ O radio­gramă, transmisă de spărgăto­rul de ghiaţă sovietic „Lidke“ anunţă că mai multe vase so­vietice sunt blocate de gheţuri în marea Bering­ şi în zona sep­tentrională a mării Glaciale. Radiograma anunţă deaseme­­ni că o furtună violentă, înso­ţită de zăpadă, bântite în în­treaga regiune arctică a terito­riului sovietic. O radiogramă identică a fost transmisă de spărgătorul de ghiaţă ,,Sadko“. Vasul anunţă că din cauza furtunii i s’a de­fectat cârma, aşa că se găseşte în voia valurilor. „Sadko” cere să i se trimită grabnice uimă­toare

Next