Universul, iunie 1937 (Anul 54, nr. 163-177)

1937-06-16 / nr. 163

ontul­ál 55-ben. Nr. 163 Metggri­ng Jahré T§3? ■ .JI.IL.IJJIB■ universate AWLB «■--------■".«'* Solemnităţile de la Universitatea din Cluj' Inaugurarea noului colegiu academic. — Proclamarea M. S. Regelui ca „doctor honoris causa” al facultăţii de litere Cluj, 13 Iunie Festivitatea de Duminecă de la Cluj a însemnat o zi de mare sărbătoare a Ardealului cultural. Universitatea din cen­trul Transilvaniei, inaugurată în 1920 de Regele Ferdinand I, întregitorul de ţară şi-a des­chis o serie întreagă de aşeză­minte noul de ştiinţă care au fost inaugurate cu aceaşi grije pentru cultura naţională, de M. S. Regele Carol II. Suveranii noştri glorioşi, Fer­dinand I şi M. Sa Regina Ma­ria cari au dăruit Ardealului românesc libertatea naţională, alipindu-l la patria mamă, au fost proclamaţi printre cei din­tâi „doctori honoris causa“ ai Universităţii din Cluj. Ca semn de recunoştinţă a Transilva­niei, acum, aceeaşi universi­tate a oferit înaltul titlu de re­cunoştinţă M. Sale Regelui Ca­rol al II-lea, pentru grija pă­rintească cu care a onorat a­­ceastă universitate, întreaga Transilvanie a săr­bătorit Duminecă la Cluj ziua culturii şi pe Regele culturii naţionale. Universitatea din Cluj s’a înălţat cu mândrie, prezentând Suveranului darea de seamă a activităţii sale rod­nice de douăzeci de ani. Insti­­tuţiunea încredinţată conducă­torilor ei de Suveranii întregi­tori de ţară, şi-a inaugurat, pe lângă strălucitul palat al cole­­g­aiului universitar, nu mai pu­ţin de cinci institute, noul create, toate după unire, din muncă, gândire şi simţ de or­ganizare românească. Opera a­­ceasta rodnică a înaltului nos­tru aşezământ de cultură jus­tifică grija părintească a Suve­ranului pentru Universitatea din Cluj. Iată marea semnifi­caţie din punct de vedere cul­tur­al-naţional, a serbărilor de la Cluj. In momentul când universi­tatea din Cluj prezintă acest bilanţ minunat al activităţii sale, trebuie să ne oprim un moment şi asupra persoanei căreia se datoresc multe din ' In vederea sosirii la Cluj a M. Sale Regelui, întreg oraşul a îmbrăcat haina de sărbătoare, toate clădirile publice cât şi particulare arborând drapelul tricolor iar în dreptul podului de fier de peste Someş, a fost construită o poartă de triumf, pe care erau inscripţiunile: „Ei n- aţi venit“, „Trăiască M. Ca Regele Carol II şi Augusta Dinastie Română“. Pe parcursul de la gară până la Colegiul academic, toţi stâlpii electrici au fost împodobiţi cu drapele, stema ţării şi brad. Gara a fost de asemenea, fru­mos împodobită cu drapele şi ghirlande de brad. Pe frontis­piciul gării era aşezată o fru­moasă coroană de flori şi be­curi electrice în culorile naţio­nale, ■­ ­ est gara Pe peronul gării la sosirea trenului regal, se aflau : I. P. S. Mitropolit Nicolae Bălan şi Alexandru Nicolescu; episcopii Ni­colae Colan, dr. Iuliu Hossu, Nicolae Popoviici, Valeriu Tra­­ian, Frenţiu şi Alexandru ; d-nii: Gh. Tătărescu, preşe­dintele consiliului de miniştri; Inculeţ, vice­preşedinte al con­siliului ; d-nii miniştri dr. C. Angelescu, dr. Nistor, dr. I. Cos­­tinescu, Alexandru Lapedatu, preşedintele Senatului, Mircea Cancicov, Vaier Pop; d-nii: dr. Alexandru Vaida Voevod, Octa­­vian Goga, Cipăianu, Tiberiu Moşoiu, Bentoiu, Florian Şte­fan­escu Goangă, dr. Titu Ga­­ne ; generalii: Gh. Florescu, comandantul corpului VI ar­mată, Const­a­ntinescu, Ivaşcu,­­Mehedinţi, Maroşin, Scărişorea­­nu; prefect dr. Eugen Dunca, primar Nicolae Drăgan, profe­sor Stoicescu, rectorul universi­tăţii din Bucureşti, colonel Sosirea M. Trenul regal a intrat în gară exact la ora 10, după program. Deasupra lui, în văzduh, plu­teau trei escadrile de aviaţie.. Publicul a primit cu urale ne­sfârşite trenul regal, iar muzi­ca a intonat Imnul regal. Din tren a descins M. S. Re­gele, in uniformă albă, urmat de d. Urdăreanu, mareşalul pa­latului şi de d-nii aghiotanţi maior Radu şi Sidorovici. Urmat de d. general Florescu, coman­danţii corpului 6 armată din Cluj, M. S. Regele a trecut în revistă compania de onoare şi pe ofiţerii de rezervă. D. ins­pector Atanasie Popa, îmbrăcat în costumul de străjer, a dat apoi raportul Suveranului, du­pă care d. prof. N. Drăgan, primarul oraşului, a rostit ur­mătoarea cuvântare de bun sosit: CUVÂNTAREA D-LUI PROF. N. DRAGAN, PRIMARUL O­­RAŞULUI CLUJ SIRE­T Astăzi, când descindeţi în ca­pitala Ardealului pentru a inau­gura mai multe instituţii cultu­rale şi a Vă convinge de buna gospodărire a banului public şi de progresul realizat de cultura românească in acest colţ de ţară. Clujul cultural, şi împreu­nă cu ei întreg Ardealul, se grăbeşte să Vă întâmpine şi să Vă, exprime prin modestul meu glas cele mai adânc simţite sen­timente de bucurie, de omagiu,­­devotament şi credinţă neclin­­­tită, oferindu-Vă, pâinea şi sa­rea, tradiţională, progresele realizate până a­­cum, d. prof. univ. Florian Şte­­fănescu-Goangă, rectorul uni­versităţii clujene. Om de o ad­mirabilă stăruinţă, înzestrat cu mult simţ de organizare şi o mare putere de muncă, d-sa este creatorul atâtor institu­­ţiuni de mare importanţă ale universităţii din Cluj. Momentul principal al serbă­rilor de la Cluj a fost inaugura­rea colegiului universitar, a­­ceastă instituţie unică, a cărei necesitate era de mult simţită pentru a putea difuza opera culturală a universităţii, prin conferinţe, concerte, întruniri, ş. a. E o clădire sobră ca în­făţişare exterioară, dominată de un turn de construcţie mo­dernă, ce stăpâneşte întreaga cetate universitară a Clujului. Interiorul este pompos amena­jat, pentru cele mai mult sim­ţite necesităţi culturale ale u­­niversităţii clujene, cu o sală de conferinţe de proporţii im­punătoare, de înfăţişare strălu­cită ; apoi, săli pentru serbări universitare, pentru primirea oaspeţilor streini, etc. Intr’o a­­ripă a noului palat se adăpos­tesc societăţile studenţeşti cu birourile lor. Iar tineretul uni­versitar are o sală de festivi­tăţi foarte frumoasă. Planurile construcţiei se da­toresc d-lui arhitect Cristinel şi au fost modificate după in­dicaţiile d-lui rector Ştefănes­­cu-Goangă ; execuţia între­prinderii: Tiberiu Eremia. Con­strucţia a început acum 2 ani şi a costat 22 milioane de lei. Odată cu Colegiul universitar s-au mai inaugurat cinci insti­tute universitare: Institutul de istorie naţională condus de d-nii profesori Alexandru La­­pedan şi loan Lupaş; Muzeul etnografic, condus de d. profe­sor Romul Vuia; Muzeul de antichităţi şi pinacoteca „V. Cioflec“, de sub direcţia d-lor profesori Naum, Panaitescu şi Daicovici ; apoi, Muzeul bo­tanic, condus de d. profesor­ Alexandru Borza, Carp, Ivaşcu, Saegiu, Ionescu­; consulii: stapinski al Poloniei, dr. Iarnik al Austriei, dr. Kaunz al Germaniei, baron Rothner, al Ungariei; episcopii reformat şi unitar, dr. Ioan Vásárhelyi şi dr. Gheorghe Boroş, prof. Mi­hail Şerban, Vaier Roman, prof. Ioan Lupaş, prof. Iuliu Haţieganu, ştefan Meteş, pro­curor general Ioan Predoviciu, Ioan Mănescu,­­ preşedintele Curţii de apel, dr. Partenie Dan, vice­preşedintele Came­rei ; deputaţii: Tom­a şi Buco­­veanu; Herseni, directorul o­­ficiului poştal, pr. Man. Biră­­escu, primul procuror al tribu­nalului , dr. Horia Nemeş, in­spector Atanasie Popa, Regina, prefectul de Sibiu; Ghizdaru, prefectul jud. Târnava Mică; Modrigan, prefect d­e Turda; Androne, administrator finan­ciar ; Costescu, inspector de si­guranţă şi mulţi alţii, precum şi d-nele; Sofia Meteş, preşe­dinta soc. „Principele Mircea“; dr. Elena Bratu, preşedinta soc femeilor creştine ; Letiţia Ghi­­dionescu, preşedinta soc­. „Prin­cipesa Ileana“; Olivia Deleu preşedinta soc. „Caritatea“ ; d-na general Marosin, d-na Dunca, Livia, Boilă, preşedinta reuniunii femeilor „Sf. Maria“. Pe peron se mai afla compa­nia de onoare a flotilei de a­­viaţie de gardă, având în frun­te drapelul şi muzica militară, iar în partea dreaptă a peronu­lui se găseau, frumos încolonaţi, ofiţerii de rezervă, în frunte cu d. prof. Mihail Şerban. In faţa intrării principale a sălii de recepţie, de o­ parte şi de alta, se găsiau cordoane de străjeri şi străjeriţe, de la licee­le : „Regina Maria“, „Principe­sa Ileana“, şi „Gheorghe Bari­­ţiu“, îmbrăcaţi în frumoase co­stume. S. Regelui Vă asigurăm, Sire, că gândul nostru se îndreaptă mereu către Majestatea Voastră, Voevodul culturii româneşti, însoţindu-Vă pretutindeni cu iubire, cu admi­raţie şi mândrie în acelaş timp, ştiind că cel al Majestăţii Voas­tre este pururea la noi, la în­florirea instituţiilor noastre cul­turale, la binele, fericirea şi si­guranţa ţării noastre scumpe, a României mari şi veşnice. Să trăiţi ,Sire! Să trăiască Măria Sa Mihai, Marele Voe­vod de Alba-Iulia ! Să trăiască Augusta Dinastie ! M. Sa, cu întreaga suită, a­­ pornit apoi în piaţa din faţa gării, unde, şoimii au format un careu. Suveranul a primit raportul, iar şoimii au intonat „Imnul Regal“. După ce a tre­cut in revistă frontul şoimilor M. S s’a îndreptat spre oraş ■ INTRAREA IN ORAŞ Automobilul regal a fost ur­­­ mat de maşinile miniştrilor şi ale reprezentanţilor autorităţi­lor. Pe întreg parcursul Suvera-­­ nul a fost ovaţionat călduros de­­ publicul foarte numeros care se găsea dealungul drumului, şcolile şi miile de cetăţeni au aclamat îndelung pe M. S. Re­gele.­­ Din balcoanele frumos impor , ciobite cu covoare, cu steaguri şi­ flori, o lume imensă privea cor­tegiul regal ovaţionând.­­ La ora 11 şi jum, cortegiul regal a sosit la Universitate, fiind primit cu urale nesfârşite de grupele de şoimi, străjeri şi premilitari, aliniaţi dealungul drumului în faţa colegiului uni­versitar. In sala splendidă a colegiului, un public select din toate par­tidele ţării, mai cu seamă din judeţele Transilvaniei, aştepta sosirea Suveranului. In lojile din faţă, înaltele feţe biseri­ceşti, reprezentanţii armatei; în altă loje se găseau episcopul maghiar de confesiune­­refor­mată, episcopul unitar, consulii Cehoslovaciei, Franţei, Spaniei, Italiei, Germaniei, Ungariei, Austriei. Remarcăm apoi pe d-nii: dr. Alex. Vaida Voevod, prof. M. Şerban, rectorul aca­demiei de agricultură; Prie, rec­torul academiei comerciale; prof. I. Lupaş, preşedintele co­mitetului regional pentru Tran­silvania al Ligii Antirevizioniste române; Gh. Cipăianu, dr. Titu Gane, dr. V. Roman şi întreaga asistenţă de la gară, apoi dele­gaţii din provincie în număr foarte­ mare. Exact la ora anunţată, d. dr. Vătăşescu, secretarul general al Universităţii, anunţă sosirea M. Sale Regelui. Intrarea Suvera­nului a fost primită cu­ ovaţii călduroase nesfârşite. Corul conservatorului a intonat imnul regal. P. S. episcopul­ Nicolae Colan SIRE, Senatul universitar şi prin el, întreg corpul profesoral şi toată studenţimea, Vă exprimă profunda sa recunoştinţă pen­tru înaltul gest de cinstire pe care ni-l aduceţi, când, călău­ziţi de cele mai nobile, îndem­nuri, aţi venit să inauguraţi a­­ceastă nouă instituţie­­ a Univer­sităţii noastre. Această cinstire o vom­ purta adânc în suflet, ca un regesc îndemn în străduinţele şi mun­ca noastră ştiinţifică. Dorinţa de­ veacuri a­ poporu­lui român din Ardeal, de a-şi înălţa un­ sanctuar al­ culturii sale naţionale în aceste colţuri ale vechii Dacii Romane a fost îndeplinită sub stăpânirea prea gloriosului­­şi in­ vecin neuitatu­lui Vostru părinte, Regele Fer­prezintă Suveranului evanghe­lia, pe care M. Sa o sărută. La dreapta Suveranului se găsesc membrii guvernului în frunte cu d. Gh. Tătărăscu, pre­şedintele consiliului de miniştri. In partea stângă, Senatul u­­niversitar în­ frunte cu di rec­tor Ştefănescu­ Goangă. Remar­căm pe d-nii: dr. Emil Haţie­ganu,, decanul facultăţii de drept; prof. N. Drăgan, decanul facultăţii de litere; Al. Borza, decanul facultăţii de ştiinţe; Mihail, decanul facultăţii de medicină; prorector prof. V. Stanciu, Iuliu Moldovan, Teodor Capidan şi I. Iacob. Senatul­ universitar a îmbră­cat , cu­ ocaziunea ■ aceasta pen­tru prima dată robele, cari de acum­ vor rămâne tradiţionale. Di­rector Ştefănescu-Goangă poartă o robă de mătase violetă, împodobită cu ermină; membrii Senatului­­universitar au robe negre împodobite cu ermină şi mătase de diferite culori, pe fa­cultăţi. Tot­ pe scenă se mai gă­seşte­ d. prof. Silviu Dragomir, promotorul facultăţii de litere. Un sobor de preoţi sub con­ducerea P. S. S. episcopul Ni­­colae Colan, a oficiat un ser­viciu religios ajutat fiind de preoţii dr. Sebastian Stâncă, dr. I.­­Vasea, dr. V. Sava, Laurenţiu Curea şi Munteanu. ■Răspunsurile au fost date de corul conservatorului condus de d. prof. Bena. Au urmat discursurile, dinand I, întregitorul Româ­niei. SIRE, . Universităţile nu trebue să piardă din vedere, că ştiinţa nu are un, scop în sine, ea nu este speculaţie pură, îndepărtată de cerinţele şi contingenţele vie­ţii reale; ea este, dimpotrivă, mijlocul cel mai preţios pe care mintea omenească l-a năs­cocit pentru a cunoaşte în mod obiectiv şi exact lumea în care trăim şi legile care o guvernea­ză, pentru ca pe baza acestei cunoaşteri să putem utiliza şi adapta bunurile şi forţele na­turii în vederea satisfacerii tre­buinţelor şi aspiraţiilor noastre. Iată de­ ce, Universitatea noa­stră şi-a îndreptat din ce în ce mai mult câmpul investigaţiilor sale ştiinţifice spre lumea rea­lităţilor din ţara noastră, cău­tând să cunoască cât mai te­meinic pământul şi bogăţiile ţă­rii, în feluritele lor înfăţişări, populaţia care-l locuieşte în realitatea ei biologică, etnică, e­­conomică şi socială­, precum şi toate manifestările şi creaţiu­­nile ei culturale dealungul vre­mii. Profesorii acestei Universi­tăţi au înţeles din primul mo­ment această nobilă şi­­urgen­tă datorie a lor. Ei s’au con­stituit într’o „extensiune­­uni­­versitară’’ sub egida căreia, an de an, prin conferinţe sistema­tic organizate, au desfăşurat o intensă propagandă naţională şi culturală, stimulând şi che­mând energiile intelectuale lo­cale, din tot cuprinsul Ardea­lului la o nouă viaţă de afir­mare şi înălţare naţională prin lumina întremătoare a ştiinţei şi puterea creatoare a culturii. Niciodată, dela întemeierea ei, Universitatea noastră n’a pri­mit un dar mai bogat şi mai la timp dat, ca acest dar pe care guvernul ţării ni l’a oferit cu atâta promptitudine şi cu o a­­tât de largă înţelegere pentru străduinţele noastre, puse în slujba înaltei misiuni ce ni s’a încredinţat. Acest dar este cu atât mai preţios cu cât ne-a fost acordat într’o vreme de grea criză financiară. In numele Senatului univer­sitar şi al corpului profesoral, în numele studenţilor şi al meu personal, aduc cele mai vii mul­ţumiri înaltului guvern, pentru ajutorul ce ne-a acordat. Descendent glorios al strălu­ciţilor Voştri înaintaşi, Regele Carol I cel înţelept şi Ferdi­nand cel Loial, ei înşişi iubitori şi protectori ai culturii. Majes­tatea Voastră V-aţi făcut din întărirea şi înălţarea culturii româneşti un ideal şi o credin­ţă, fiind adânc convinşi că „nu­mai prin cultură o naţiune poa­te rămâne înscrisă pentru tot­deauna în istoria civilizaţiei’’. Să trăiţi Majestate, Să trăiască Măria Sa Marele Voevod Mihai, Vivat, crescat, floreat, Alma Mater Ferdinantina Napocensis. Un sfert de v­eac e aproape trecut de când aceste ţinuturi, în care astăzi românismul işi­­ sărbătoreşte una din înfăptuiri­­­­le lui, erau încă sub cruda do­­­­minaţie a unui popor, pe care un ■ neînţeles joc al destinului istco- t­ric l-a făcut stăpân pe aceste­­ plaiuri, moştenire de drept a­­ noastră, lăsată de străbunii , daci şi romani. A fost mare bucurie, şi săr­­­­bătoare de basm au trăit ini­­­­mile româneşti, când fraţii de­­ dincoace şi de dincolo de Car­­paţi şi-au dat mâinile ! Scump­­ trebuie să fie inimilor româ­neşti Ardealul, acest minunat colţ de ţară încins de munţii Carpaţi. Acest moment din istoria nea­mului nostru, pregătit prin jert­fa de veacuri a atâtor martiri şi mucenici, pe lângă restabi­lirea în valoarea drepturilor naţionale a românilor transil­văneni, a deschis o eră nouă în viaţa poporului românesc. Pe tărâmul cultural, cel mai hotărâtor pas a fost făcut când în 1919-1920, sub domnia înfăptuitorului României Mari. Regele Ferdinand I, gloriosul părinte al Majestăţii Voastre, a luat fiinţă universitatea ar­deleană, aici în mijlocul mun­ţilor, răspunzând dezideratului istoric formulat încă din 1848 pe câmpia Libertăţii şi recla­mat mereu după aceasta. Viaţa studenţească creată în acest focar cultural a urmat în aceşti ani o continuă evoluţie spre mai bine. De la început s’a avut o mare grijă de starea materială şi de sănătatea trupească a stu­­denţimii. In acest scop, şi mai ales pentru studenţimea lipsi­tă de mijloacele corespunză­toare unui trai convenabil pentru studiu, s’au dat, după posibilităţile bugetare, ajutoa­re, burse, şi gratuităţi în că­mine şi la cantină. S’a reor­ganizat micul cămin studenţesc existent, transformându-se în­­tr’un minunat aşezământ de educaţie şi viaţă studenţească, dându-i-se numele „Avram Iancu". S’a creat al doilea cămin pentru studenţi, ce poartă nu­mele unei glorii a ştiinţei me­dicale române, „Babeş“.’ S’a ridicat un splendid cămin pentru studentele universitare, ca şi cel dintâi, model de bună organizare pilduitoare tuturor universităţilor. S’au reorganizat căminurile fiilor şi fieietar de învăţători, s’a creat Tfff cărtu­r al fiilor de funcţionari,­ etc.. Pentru sănătatea studenţimiî s’au creat dispensării studen­ţeşti speciale, cei slăbiţi de munca unui an fiind trimişi la sanatoriul Colibiţa. In anii din urmă s’a organ­­­zat educaţia fizică studenţeas­că, urmărindu-se desvoltarea şi punerea în evidenţă a vigoarei naţionale. Studenţimea clujeană, stu­denţimea Daciei Superioare, a­­duce cu această ocazie întreg prinosul de adâncă admiraţie şi de profundă recunoştinţă pro­fesorilor ei şi rectorului ei, făuritorul acestui colegiu, asi­­gurându-i că Ie va păstra o amintire neuitată şi o veşnică mulţumire pentru părinteasca grijă. Majestate­a casei noastre, a a­cestui frumos colegiu, aţi primit a-l fi protector, răspunzând astfel unui adânc simţimânt al nostru, al studenţimâi româ­neşti. Majestatea Voastră e rugată să primească omagiul cald al simţirii studenţeşti care tot­deauna va sta neclintită şi gata la jertfă, pentru Tron şi Dinastie. Să trăiţi Majestate! Clujul în sărbătoare Inaugurarea colegiului academic CUVÂNTAREA D-LUI PROF. FL­ORIAN ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ, RECTORUL UNIVERSITĂŢII DIN ClUJ Cuvântarea d-lui N. Mihaila, preşedintele soc. studenţilor in ştiinţe d. prof. N. Drăgan primarul municipiului Cluj salută pe M. Sa Regele. Colegiul Universitar „Regele Carol I]I( inaugurat Duminică DOMNULE RECTOR. Cuvântarea M. S. Regelui Evocaţi în cuvântarea Dom­niei Voastre amintiri cari şi Mie Mi-au rămas adânc întipărite în inimă. Pentru toţi Românii din toate colţurile ţării întregite, deschi­derea Universităţii româneşti pe pământul Ardealului, a fost uin moment de adâncă emoţie şi o clipă de nespusă înălţare sufle-­­ tească. Universitatea din Cluj, clădită de alţii şi cu me­niri străine de neamul nostru, a devenit o afir­mare puternică a stăpâ- j nirii de drept a României pe aceste plaiuri, cari de veacuri aşteptau îm­plinirea unei dreptăţi na­ţionale. (Aplauze puter­nice). Aceasta afirmare a puterii cul­turale a românismului a început sub cele mai frumoase auspicii. O pleiadă eminentă de profesori şi învăţaţi au venit aci, în Cluj, să întărească şi să desăvârşească această afirmare. Astăzi, când au trecut aproape 20 de ani, pentru toţi Românii este o bucurie de a şti că făgă­­duelile începutului s’au îndepli­nit. Activitatea ştiinţifică a Uni­versităţii Regelui Ferdinand I poartă toată lauda şi sunt feri­cit s’o pot afirma la această fru­moasă serbare academică. Aţi a­­vut norocul să porniţi la drum aşa cum trebue şi tradiţia cre­­iată de eminenţii începători, s’a păstrat până astăzi şi s’o păs­traţi şi de azi înainte cu aceeaş sfinţenie, căci este bună. In expunerea ce aţi făcut asu­pra rezultatelor acestei Univer­sităţi, aţi arătat în ce fel voi, a­­cei de aci, din Cluj, aţi priceput rolul ce trebue să îndepliniţi, atât înăuntru cât şi în afară. Aţi priceput aşa de frumos că viaţa academică nu trebue să fie searbădă, că n’are numai rostul ei între zidurile laboratoriilor şi ale sălilor de cursuri, ci că aci, în aceste ţinuturi, aveţi rolul de a fi un far care să răspândească lumina culturii româneşti cât mai departe şi cât mai adânc. Aţi mai priceput un fapt pri­mordial pentru realul progres, ce trebue făcut într’o instituţie de înalt învăţământ,­­ că dascălii şi învăţăceii nu sunt corpuri a­­parte, ci două elemente compo­nente şi inseparabile ale unuia şi aceluiaş organism. (Aplauze puternice). Universitatea nu este o şcoală oareşicare, ci este vârful pirami­dei culturii naţionale. De aci gri­ja perfectă la tot ce se predă între zidurile ei. Universitatea nu vrea să zică m­assă, ci selec­ţionare. (Aplauze). Deci, nu pot decât, să revin cu sfatul ce atât de des L-am dat: grija noastră nu trebue să fie la înmulţirea numărului studenţi­lor şi a catedrelor, ci la consoli­darea calitativă a ceea ce există. (Aplauze). Seminare, institute, laboratoa­re — iată adevărata muncă ce se cere aci. Nu se cer generali­tăţi, ci se cere adâncirea proble­melor. Aceasta ştiu că s’a dobândit în multe cazuri, deci pe această să­nătoasă şi rodnică care trebue urmat. Aţi mai priceput un lucru e­­senţial pentru rolul ce-l aveţi de îndeplinit. Oricât de internaţio­nală ar fi ştiinţa, ea poate şi tre­bue să se lege de nevoile naţio­nale şi etnice, — şi aceasta aţi făcut-o cu prisosinţă. (Aplauze puternice). Nu fiindcă astăzi trăim o epocă în care se pune cu mai multă tărie imperativul naţionalist, ci fiindcă în sufletul fiecărui student şi profesor tre­bue să existe această credinţă, că ştiinţa care se face la Univer­sitate trebue să fie o ştiinţă is­­vorâtă din nevoile absolute ale României şi să fie un aport la întărirea poziţiei Patriei în cena­clul lumii civilizate. (Aplauze puternice). Prin cunoaşterea adâncă a tot ce este în legătură cu nevoile şi posibilităţile noastre româ­neşti, vom dovedi acea putere sufletească, spre a ne afirma din ce în ce mai puternic şi mai strălucit. DOMNULE RECTOR, Astăzi aduceţi la activitatea Universităţii clujene o nouă po­doabă; este acest frumos local pe care îl inaugurăm astăzi şi care arată felul cum aţi ştiut să lu­craţi. Extinderea luminii academice în afară şi legătura strânsă în­tre studenţi şi pro­fesori. Nădejdea Mea este că toţi vor şti să priceapă cât de mult bine poate face această anexă, pe care cu cea mai mare bucurie am primit s-o inaugurez în ca­drul acestei frumoase serbări. Cu inima înălţată de progre­sele vădite ale Universităţii Da­ciei Superioare „Ferdinand I”, urez acestui frumos Institut de cultură naţională să-şi îndepli­nească şi de azi înainte, cu acelaş avânt şi dragoste de Patrie, ro­lul său strălucitor de piatră de hotar a culturii româneşti şi a afirmării noastre naţionale. (A­­plauze puternice, Urale, Ovaţi­­uni). DOMNULE RECTOR, Proclamarea M. S. Regelui ca doctor honoris causa al Facultăţii de litere din Cluj Di­rector ştefănescu Goangă a anunţat apoi deschiderea şe­dinţei solemne a Senatului uni­versitar pentru proclamarea de doctor honoris cauza, a M. Sale Sărbătoarea de astăzi are, pentru viaţa noastră universi­tară, un înţeles adâne şi o stră­lucire neasemuită. Aducând Suveranului iubit, ca un oma­giu statornic, devotamentul nostru întreg, sărbătorim în clipa de faţă, cu o covârşitoare mândrie, pe luminatul Voevod al culturii române, pe ocrotito­rul literelor şi artelor, pe gene­rosul mecenat şi promotor al ştiinţelor, pe părintele plin de dragoste al tineretului şi pe fă­uritorul de suflete, care se vor ridica mâine pe culmile glori­oase ale unui neam renăscut. Cea dintâi faptă, Sire, de care aţi ţinut a Vă lega nume­le, ca tânăr Prinţ, a fost înte­meierea aşezămintelor cultura­le menite a sluji opera de lumi­nare a poporului nostru, trezit la o viaţă nouă, după întregi­rea hotarelor sale fireşti. Preocuparea aceasta s’a în­­tietit apoi statornic în grijile de fiecare zi ale Domnitorului, care şi-a închinat întreg sufle­tul şi toată activitatea progre­sului nostru cultural. Gândul şi hotărirea de a ocroti şi încura­ja ori­unde cultura românească a devenit astfel un crez. Cu o pătrunzătoare înţelege­re pentru realităţile vieţii ro­mâneşti Majestatea Voastră, definiţi această cultură, ca un tot organic, în care se încadrea­ză toate năzuinţele ce tind spre culmile spiritului şi care îm­brăţişează deopotrivă munca senină a omului de ştiinţă, e­­lanul de creaţiune al scriitoru­­lui, setea de carte a păturii in­telectuale şi trebuinţa de lu­mină a maselor ţărăneşti, în­făptuirile care Vă veşnicesc numele, servesc acest întreit domeniu şi grija sa o puneţi, zi de zi, ca diriguitor al acestei mişcări, face ca rezultatele bu­ne să sporească în chip tot mai fericit, râvna de cultură să crească tot mai intensiv, iar e­­chipele de pionieri însufleţiţi să fie tot mai numeroase în­Regele Carol II, dând cuvântul d-lui prof­. Silviu Dragomir, promotorul facultăţii de litere, care a rostit următorul discurs : treg cuprinsul ţării. Inchinân­­du-ne în faţa unei opere pe deplin biruitoare, această săr­bătoare ne dă prilejul a aduce prinosul de recunoştinţă Voe­­vodului luminat al culturii ro­mâne, şi a-i mărturisi, că î L ur­măm cu neclintit devotament pe acest drum de adevărată înălţare naţională. Universitatea noastră e cu deosebire mândră, Sire, că aţi învrednicit-o a croia aici Fun­daţia domnească, ce va purta numele „Institutul de cercetări ştiinţifice Regele Carol al II- lea“. Ctitoria aşezată în acest centru de cultură închegat din entuziasmul şi din dorul de muncă al generaţiei noastre, reprezintă cel mai frumos dar care o-a făcut Transilvaniei ro­mâneşti. Iubirea de ştiinţă constitue o nobilă tradiţie a Dinastiei noastre glorioase. Studentul universitar are în Majestatea Voastră nu numai un povăţuitor înţelept, ci şi un părinte bun şi cu adevărat în­ţelegător. Cei cari am crescut aici, sub oblăduirea străină, co­pii ai nimănui, fără călăuză şi fără ocrotire, vedem în acest fapt, una din cele mai mari bi­nefaceri ale reintegrării naţio­nale.­­Educaţia tineretului trebuie să se facă integral, privind în aceeaşi măsură, întărirea su­fletului şi a corpului. Aţi fost cel dintâi, Majestate, care a în­ţeles rolul educaţiei fizice în des­­voltarea morală a naţiei. Da­torită îndemnului şi exemplului prea înalt, tiner­ul român dis­pune azi de o organizaţie desă­vârşită pe acest teren, de care aţi legat şi minunata instituţie specific românească a străjeri­ei clădită numai pe ceea ce cer nevoile ţării noastre. Adânc dinastici prin toa­t­e fi­brele noastre şi dornici de pro­gresul întârziat atâta vreme de vitregia, destinului, noi am regăsit în povaţa Majestăţii Voastre, crezul sănătos care ne-a ajutat să prefacem nă­dejdea în izbândă şi visul ,în realitate. Concepţia integrală a, misiu­­nei generaţiei noastre, din care Maria Ta ai făcut o glorie a timpului ce trăim, şi un piedes­tal al României, ce se profilea­ză în eternitate, ne impune da­toria de a oferi Majestăţii Voa­stre tot ce avem mai de preţ. De aceea venim respec­tuos a propune, domnule rec­tor, sa decerneţi Augustului no­ Stru Rege Carol al II-lea, titlul de Doctor Honoris Causa al fa­cultăţii de litere de la Univer­sitatea „Regele Ferdinand I“. Cuvântul d-lui prof. Silviu Dragomir, plin de simţire a făcut adâncă impresie în rân­durile, publicului, ca­re a ovaţio­­nat călduros ne Suveran. (Continuare in pag 5­ a) CUVÂNTAREA D-LUI PROF. UNIV. SILVIU DRAGOMIR Sala mare de jos a colegiului academici din Cluj

Next