Universul, iunie 1937 (Anul 54, nr. 163-177)
1937-06-16 / nr. 163
ontulál 55-ben. Nr. 163 Metggring Jahré T§3? ■ .JI.IL.IJJIB■ universate AWLB «■--------■".«'* Solemnităţile de la Universitatea din Cluj' Inaugurarea noului colegiu academic. — Proclamarea M. S. Regelui ca „doctor honoris causa” al facultăţii de litere Cluj, 13 Iunie Festivitatea de Duminecă de la Cluj a însemnat o zi de mare sărbătoare a Ardealului cultural. Universitatea din centrul Transilvaniei, inaugurată în 1920 de Regele Ferdinand I, întregitorul de ţară şi-a deschis o serie întreagă de aşezăminte noul de ştiinţă care au fost inaugurate cu aceaşi grije pentru cultura naţională, de M. S. Regele Carol II. Suveranii noştri glorioşi, Ferdinand I şi M. Sa Regina Maria cari au dăruit Ardealului românesc libertatea naţională, alipindu-l la patria mamă, au fost proclamaţi printre cei dintâi „doctori honoris causa“ ai Universităţii din Cluj. Ca semn de recunoştinţă a Transilvaniei, acum, aceeaşi universitate a oferit înaltul titlu de recunoştinţă M. Sale Regelui Carol al II-lea, pentru grija părintească cu care a onorat această universitate, întreaga Transilvanie a sărbătorit Duminecă la Cluj ziua culturii şi pe Regele culturii naţionale. Universitatea din Cluj s’a înălţat cu mândrie, prezentând Suveranului darea de seamă a activităţii sale rodnice de douăzeci de ani. Instituţiunea încredinţată conducătorilor ei de Suveranii întregitori de ţară, şi-a inaugurat, pe lângă strălucitul palat al colegaiului universitar, nu mai puţin de cinci institute, noul create, toate după unire, din muncă, gândire şi simţ de organizare românească. Opera aceasta rodnică a înaltului nostru aşezământ de cultură justifică grija părintească a Suveranului pentru Universitatea din Cluj. Iată marea semnificaţie din punct de vedere cultural-naţional, a serbărilor de la Cluj. In momentul când universitatea din Cluj prezintă acest bilanţ minunat al activităţii sale, trebuie să ne oprim un moment şi asupra persoanei căreia se datoresc multe din ' In vederea sosirii la Cluj a M. Sale Regelui, întreg oraşul a îmbrăcat haina de sărbătoare, toate clădirile publice cât şi particulare arborând drapelul tricolor iar în dreptul podului de fier de peste Someş, a fost construită o poartă de triumf, pe care erau inscripţiunile: „Ei n- aţi venit“, „Trăiască M. Ca Regele Carol II şi Augusta Dinastie Română“. Pe parcursul de la gară până la Colegiul academic, toţi stâlpii electrici au fost împodobiţi cu drapele, stema ţării şi brad. Gara a fost de asemenea, frumos împodobită cu drapele şi ghirlande de brad. Pe frontispiciul gării era aşezată o frumoasă coroană de flori şi becuri electrice în culorile naţionale, ■ est gara Pe peronul gării la sosirea trenului regal, se aflau : I. P. S. Mitropolit Nicolae Bălan şi Alexandru Nicolescu; episcopii Nicolae Colan, dr. Iuliu Hossu, Nicolae Popoviici, Valeriu Traian, Frenţiu şi Alexandru ; d-nii: Gh. Tătărescu, preşedintele consiliului de miniştri; Inculeţ, vicepreşedinte al consiliului ; d-nii miniştri dr. C. Angelescu, dr. Nistor, dr. I. Costinescu, Alexandru Lapedatu, preşedintele Senatului, Mircea Cancicov, Vaier Pop; d-nii: dr. Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Cipăianu, Tiberiu Moşoiu, Bentoiu, Florian Ştefanescu Goangă, dr. Titu Gane ; generalii: Gh. Florescu, comandantul corpului VI armată, Constantinescu, Ivaşcu,Mehedinţi, Maroşin, Scărişoreanu; prefect dr. Eugen Dunca, primar Nicolae Drăgan, profesor Stoicescu, rectorul universităţii din Bucureşti, colonel Sosirea M. Trenul regal a intrat în gară exact la ora 10, după program. Deasupra lui, în văzduh, pluteau trei escadrile de aviaţie.. Publicul a primit cu urale nesfârşite trenul regal, iar muzica a intonat Imnul regal. Din tren a descins M. S. Regele, in uniformă albă, urmat de d. Urdăreanu, mareşalul palatului şi de d-nii aghiotanţi maior Radu şi Sidorovici. Urmat de d. general Florescu, comandanţii corpului 6 armată din Cluj, M. S. Regele a trecut în revistă compania de onoare şi pe ofiţerii de rezervă. D. inspector Atanasie Popa, îmbrăcat în costumul de străjer, a dat apoi raportul Suveranului, după care d. prof. N. Drăgan, primarul oraşului, a rostit următoarea cuvântare de bun sosit: CUVÂNTAREA D-LUI PROF. N. DRAGAN, PRIMARUL ORAŞULUI CLUJ SIRET Astăzi, când descindeţi în capitala Ardealului pentru a inaugura mai multe instituţii culturale şi a Vă convinge de buna gospodărire a banului public şi de progresul realizat de cultura românească in acest colţ de ţară. Clujul cultural, şi împreună cu ei întreg Ardealul, se grăbeşte să Vă întâmpine şi să Vă, exprime prin modestul meu glas cele mai adânc simţite sentimente de bucurie, de omagiu,devotament şi credinţă neclintită, oferindu-Vă, pâinea şi sarea, tradiţională, progresele realizate până acum, d. prof. univ. Florian Ştefănescu-Goangă, rectorul universităţii clujene. Om de o admirabilă stăruinţă, înzestrat cu mult simţ de organizare şi o mare putere de muncă, d-sa este creatorul atâtor instituţiuni de mare importanţă ale universităţii din Cluj. Momentul principal al serbărilor de la Cluj a fost inaugurarea colegiului universitar, această instituţie unică, a cărei necesitate era de mult simţită pentru a putea difuza opera culturală a universităţii, prin conferinţe, concerte, întruniri, ş. a. E o clădire sobră ca înfăţişare exterioară, dominată de un turn de construcţie modernă, ce stăpâneşte întreaga cetate universitară a Clujului. Interiorul este pompos amenajat, pentru cele mai mult simţite necesităţi culturale ale universităţii clujene, cu o sală de conferinţe de proporţii impunătoare, de înfăţişare strălucită ; apoi, săli pentru serbări universitare, pentru primirea oaspeţilor streini, etc. Intr’o aripă a noului palat se adăpostesc societăţile studenţeşti cu birourile lor. Iar tineretul universitar are o sală de festivităţi foarte frumoasă. Planurile construcţiei se datoresc d-lui arhitect Cristinel şi au fost modificate după indicaţiile d-lui rector Ştefănescu-Goangă ; execuţia întreprinderii: Tiberiu Eremia. Construcţia a început acum 2 ani şi a costat 22 milioane de lei. Odată cu Colegiul universitar s-au mai inaugurat cinci institute universitare: Institutul de istorie naţională condus de d-nii profesori Alexandru Lapedan şi loan Lupaş; Muzeul etnografic, condus de d. profesor Romul Vuia; Muzeul de antichităţi şi pinacoteca „V. Cioflec“, de sub direcţia d-lor profesori Naum, Panaitescu şi Daicovici ; apoi, Muzeul botanic, condus de d. profesor Alexandru Borza, Carp, Ivaşcu, Saegiu, Ionescu; consulii: stapinski al Poloniei, dr. Iarnik al Austriei, dr. Kaunz al Germaniei, baron Rothner, al Ungariei; episcopii reformat şi unitar, dr. Ioan Vásárhelyi şi dr. Gheorghe Boroş, prof. Mihail Şerban, Vaier Roman, prof. Ioan Lupaş, prof. Iuliu Haţieganu, ştefan Meteş, procuror general Ioan Predoviciu, Ioan Mănescu, preşedintele Curţii de apel, dr. Partenie Dan, vicepreşedintele Camerei ; deputaţii: Toma şi Bucoveanu; Herseni, directorul oficiului poştal, pr. Man. Birăescu, primul procuror al tribunalului , dr. Horia Nemeş, inspector Atanasie Popa, Regina, prefectul de Sibiu; Ghizdaru, prefectul jud. Târnava Mică; Modrigan, prefect de Turda; Androne, administrator financiar ; Costescu, inspector de siguranţă şi mulţi alţii, precum şi d-nele; Sofia Meteş, preşedinta soc. „Principele Mircea“; dr. Elena Bratu, preşedinta soc femeilor creştine ; Letiţia Ghidionescu, preşedinta soc. „Principesa Ileana“; Olivia Deleu preşedinta soc. „Caritatea“ ; d-na general Marosin, d-na Dunca, Livia, Boilă, preşedinta reuniunii femeilor „Sf. Maria“. Pe peron se mai afla compania de onoare a flotilei de aviaţie de gardă, având în frunte drapelul şi muzica militară, iar în partea dreaptă a peronului se găseau, frumos încolonaţi, ofiţerii de rezervă, în frunte cu d. prof. Mihail Şerban. In faţa intrării principale a sălii de recepţie, de o parte şi de alta, se găsiau cordoane de străjeri şi străjeriţe, de la liceele : „Regina Maria“, „Principesa Ileana“, şi „Gheorghe Bariţiu“, îmbrăcaţi în frumoase costume. S. Regelui Vă asigurăm, Sire, că gândul nostru se îndreaptă mereu către Majestatea Voastră, Voevodul culturii româneşti, însoţindu-Vă pretutindeni cu iubire, cu admiraţie şi mândrie în acelaş timp, ştiind că cel al Majestăţii Voastre este pururea la noi, la înflorirea instituţiilor noastre culturale, la binele, fericirea şi siguranţa ţării noastre scumpe, a României mari şi veşnice. Să trăiţi ,Sire! Să trăiască Măria Sa Mihai, Marele Voevod de Alba-Iulia ! Să trăiască Augusta Dinastie ! M. Sa, cu întreaga suită, a pornit apoi în piaţa din faţa gării, unde, şoimii au format un careu. Suveranul a primit raportul, iar şoimii au intonat „Imnul Regal“. După ce a trecut in revistă frontul şoimilor M. S s’a îndreptat spre oraş ■ INTRAREA IN ORAŞ Automobilul regal a fost ur mat de maşinile miniştrilor şi ale reprezentanţilor autorităţilor. Pe întreg parcursul Suvera- nul a fost ovaţionat călduros de publicul foarte numeros care se găsea dealungul drumului, şcolile şi miile de cetăţeni au aclamat îndelung pe M. S. Regele. Din balcoanele frumos impor , ciobite cu covoare, cu steaguri şi flori, o lume imensă privea cortegiul regal ovaţionând. La ora 11 şi jum, cortegiul regal a sosit la Universitate, fiind primit cu urale nesfârşite de grupele de şoimi, străjeri şi premilitari, aliniaţi dealungul drumului în faţa colegiului universitar. In sala splendidă a colegiului, un public select din toate partidele ţării, mai cu seamă din judeţele Transilvaniei, aştepta sosirea Suveranului. In lojile din faţă, înaltele feţe bisericeşti, reprezentanţii armatei; în altă loje se găseau episcopul maghiar de confesiunereformată, episcopul unitar, consulii Cehoslovaciei, Franţei, Spaniei, Italiei, Germaniei, Ungariei, Austriei. Remarcăm apoi pe d-nii: dr. Alex. Vaida Voevod, prof. M. Şerban, rectorul academiei de agricultură; Prie, rectorul academiei comerciale; prof. I. Lupaş, preşedintele comitetului regional pentru Transilvania al Ligii Antirevizioniste române; Gh. Cipăianu, dr. Titu Gane, dr. V. Roman şi întreaga asistenţă de la gară, apoi delegaţii din provincie în număr foarte mare. Exact la ora anunţată, d. dr. Vătăşescu, secretarul general al Universităţii, anunţă sosirea M. Sale Regelui. Intrarea Suveranului a fost primită cu ovaţii călduroase nesfârşite. Corul conservatorului a intonat imnul regal. P. S. episcopul Nicolae Colan SIRE, Senatul universitar şi prin el, întreg corpul profesoral şi toată studenţimea, Vă exprimă profunda sa recunoştinţă pentru înaltul gest de cinstire pe care ni-l aduceţi, când, călăuziţi de cele mai nobile, îndemnuri, aţi venit să inauguraţi această nouă instituţie a Universităţii noastre. Această cinstire o vom purta adânc în suflet, ca un regesc îndemn în străduinţele şi munca noastră ştiinţifică. Dorinţa de veacuri a poporului român din Ardeal, de a-şi înălţa un sanctuar al culturii sale naţionale în aceste colţuri ale vechii Dacii Romane a fost îndeplinită sub stăpânirea prea gloriosuluişi in vecin neuitatului Vostru părinte, Regele Ferprezintă Suveranului evanghelia, pe care M. Sa o sărută. La dreapta Suveranului se găsesc membrii guvernului în frunte cu d. Gh. Tătărăscu, preşedintele consiliului de miniştri. In partea stângă, Senatul universitar în frunte cu di rector Ştefănescu Goangă. Remarcăm pe d-nii: dr. Emil Haţieganu,, decanul facultăţii de drept; prof. N. Drăgan, decanul facultăţii de litere; Al. Borza, decanul facultăţii de ştiinţe; Mihail, decanul facultăţii de medicină; prorector prof. V. Stanciu, Iuliu Moldovan, Teodor Capidan şi I. Iacob. Senatul universitar a îmbrăcat , cu ocaziunea ■ aceasta pentru prima dată robele, cari de acum vor rămâne tradiţionale. Director Ştefănescu-Goangă poartă o robă de mătase violetă, împodobită cu ermină; membrii Senatuluiuniversitar au robe negre împodobite cu ermină şi mătase de diferite culori, pe facultăţi. Tot pe scenă se mai găseşte d. prof. Silviu Dragomir, promotorul facultăţii de litere. Un sobor de preoţi sub conducerea P. S. S. episcopul Nicolae Colan, a oficiat un serviciu religios ajutat fiind de preoţii dr. Sebastian Stâncă, dr. I.Vasea, dr. V. Sava, Laurenţiu Curea şi Munteanu. ■Răspunsurile au fost date de corul conservatorului condus de d. prof. Bena. Au urmat discursurile, dinand I, întregitorul României. SIRE, . Universităţile nu trebue să piardă din vedere, că ştiinţa nu are un, scop în sine, ea nu este speculaţie pură, îndepărtată de cerinţele şi contingenţele vieţii reale; ea este, dimpotrivă, mijlocul cel mai preţios pe care mintea omenească l-a născocit pentru a cunoaşte în mod obiectiv şi exact lumea în care trăim şi legile care o guvernează, pentru ca pe baza acestei cunoaşteri să putem utiliza şi adapta bunurile şi forţele naturii în vederea satisfacerii trebuinţelor şi aspiraţiilor noastre. Iată de ce, Universitatea noastră şi-a îndreptat din ce în ce mai mult câmpul investigaţiilor sale ştiinţifice spre lumea realităţilor din ţara noastră, căutând să cunoască cât mai temeinic pământul şi bogăţiile ţării, în feluritele lor înfăţişări, populaţia care-l locuieşte în realitatea ei biologică, etnică, economică şi socială, precum şi toate manifestările şi creaţiunile ei culturale dealungul vremii. Profesorii acestei Universităţi au înţeles din primul moment această nobilă şiurgentă datorie a lor. Ei s’au constituit într’o „extensiuneuniversitară’’ sub egida căreia, an de an, prin conferinţe sistematic organizate, au desfăşurat o intensă propagandă naţională şi culturală, stimulând şi chemând energiile intelectuale locale, din tot cuprinsul Ardealului la o nouă viaţă de afirmare şi înălţare naţională prin lumina întremătoare a ştiinţei şi puterea creatoare a culturii. Niciodată, dela întemeierea ei, Universitatea noastră n’a primit un dar mai bogat şi mai la timp dat, ca acest dar pe care guvernul ţării ni l’a oferit cu atâta promptitudine şi cu o atât de largă înţelegere pentru străduinţele noastre, puse în slujba înaltei misiuni ce ni s’a încredinţat. Acest dar este cu atât mai preţios cu cât ne-a fost acordat într’o vreme de grea criză financiară. In numele Senatului universitar şi al corpului profesoral, în numele studenţilor şi al meu personal, aduc cele mai vii mulţumiri înaltului guvern, pentru ajutorul ce ne-a acordat. Descendent glorios al străluciţilor Voştri înaintaşi, Regele Carol I cel înţelept şi Ferdinand cel Loial, ei înşişi iubitori şi protectori ai culturii. Majestatea Voastră V-aţi făcut din întărirea şi înălţarea culturii româneşti un ideal şi o credinţă, fiind adânc convinşi că „numai prin cultură o naţiune poate rămâne înscrisă pentru totdeauna în istoria civilizaţiei’’. Să trăiţi Majestate, Să trăiască Măria Sa Marele Voevod Mihai, Vivat, crescat, floreat, Alma Mater Ferdinantina Napocensis. Un sfert de veac e aproape trecut de când aceste ţinuturi, în care astăzi românismul işi sărbătoreşte una din înfăptuirile lui, erau încă sub cruda dominaţie a unui popor, pe care un ■ neînţeles joc al destinului istco- tric l-a făcut stăpân pe aceste plaiuri, moştenire de drept a noastră, lăsată de străbunii , daci şi romani. A fost mare bucurie, şi sărbătoare de basm au trăit inimile româneşti, când fraţii de dincoace şi de dincolo de Carpaţi şi-au dat mâinile ! Scump trebuie să fie inimilor româneşti Ardealul, acest minunat colţ de ţară încins de munţii Carpaţi. Acest moment din istoria neamului nostru, pregătit prin jertfa de veacuri a atâtor martiri şi mucenici, pe lângă restabilirea în valoarea drepturilor naţionale a românilor transilvăneni, a deschis o eră nouă în viaţa poporului românesc. Pe tărâmul cultural, cel mai hotărâtor pas a fost făcut când în 1919-1920, sub domnia înfăptuitorului României Mari. Regele Ferdinand I, gloriosul părinte al Majestăţii Voastre, a luat fiinţă universitatea ardeleană, aici în mijlocul munţilor, răspunzând dezideratului istoric formulat încă din 1848 pe câmpia Libertăţii şi reclamat mereu după aceasta. Viaţa studenţească creată în acest focar cultural a urmat în aceşti ani o continuă evoluţie spre mai bine. De la început s’a avut o mare grijă de starea materială şi de sănătatea trupească a studenţimii. In acest scop, şi mai ales pentru studenţimea lipsită de mijloacele corespunzătoare unui trai convenabil pentru studiu, s’au dat, după posibilităţile bugetare, ajutoare, burse, şi gratuităţi în cămine şi la cantină. S’a reorganizat micul cămin studenţesc existent, transformându-se într’un minunat aşezământ de educaţie şi viaţă studenţească, dându-i-se numele „Avram Iancu". S’a creat al doilea cămin pentru studenţi, ce poartă numele unei glorii a ştiinţei medicale române, „Babeş“.’ S’a ridicat un splendid cămin pentru studentele universitare, ca şi cel dintâi, model de bună organizare pilduitoare tuturor universităţilor. S’au reorganizat căminurile fiilor şi fieietar de învăţători, s’a creat Tfff cărtur al fiilor de funcţionari, etc.. Pentru sănătatea studenţimiî s’au creat dispensării studenţeşti speciale, cei slăbiţi de munca unui an fiind trimişi la sanatoriul Colibiţa. In anii din urmă s’a organzat educaţia fizică studenţească, urmărindu-se desvoltarea şi punerea în evidenţă a vigoarei naţionale. Studenţimea clujeană, studenţimea Daciei Superioare, aduce cu această ocazie întreg prinosul de adâncă admiraţie şi de profundă recunoştinţă profesorilor ei şi rectorului ei, făuritorul acestui colegiu, asigurându-i că Ie va păstra o amintire neuitată şi o veşnică mulţumire pentru părinteasca grijă. Majestatea casei noastre, a acestui frumos colegiu, aţi primit a-l fi protector, răspunzând astfel unui adânc simţimânt al nostru, al studenţimâi româneşti. Majestatea Voastră e rugată să primească omagiul cald al simţirii studenţeşti care totdeauna va sta neclintită şi gata la jertfă, pentru Tron şi Dinastie. Să trăiţi Majestate! Clujul în sărbătoare Inaugurarea colegiului academic CUVÂNTAREA D-LUI PROF. FLORIAN ŞTEFĂNESCU-GOANGĂ, RECTORUL UNIVERSITĂŢII DIN ClUJ Cuvântarea d-lui N. Mihaila, preşedintele soc. studenţilor in ştiinţe d. prof. N. Drăgan primarul municipiului Cluj salută pe M. Sa Regele. Colegiul Universitar „Regele Carol I]I( inaugurat Duminică DOMNULE RECTOR. Cuvântarea M. S. Regelui Evocaţi în cuvântarea Domniei Voastre amintiri cari şi Mie Mi-au rămas adânc întipărite în inimă. Pentru toţi Românii din toate colţurile ţării întregite, deschiderea Universităţii româneşti pe pământul Ardealului, a fost uin moment de adâncă emoţie şi o clipă de nespusă înălţare sufle- tească. Universitatea din Cluj, clădită de alţii şi cu meniri străine de neamul nostru, a devenit o afirmare puternică a stăpâ- j nirii de drept a României pe aceste plaiuri, cari de veacuri aşteptau împlinirea unei dreptăţi naţionale. (Aplauze puternice). Aceasta afirmare a puterii culturale a românismului a început sub cele mai frumoase auspicii. O pleiadă eminentă de profesori şi învăţaţi au venit aci, în Cluj, să întărească şi să desăvârşească această afirmare. Astăzi, când au trecut aproape 20 de ani, pentru toţi Românii este o bucurie de a şti că făgăduelile începutului s’au îndeplinit. Activitatea ştiinţifică a Universităţii Regelui Ferdinand I poartă toată lauda şi sunt fericit s’o pot afirma la această frumoasă serbare academică. Aţi avut norocul să porniţi la drum aşa cum trebue şi tradiţia creiată de eminenţii începători, s’a păstrat până astăzi şi s’o păstraţi şi de azi înainte cu aceeaş sfinţenie, căci este bună. In expunerea ce aţi făcut asupra rezultatelor acestei Universităţi, aţi arătat în ce fel voi, acei de aci, din Cluj, aţi priceput rolul ce trebue să îndepliniţi, atât înăuntru cât şi în afară. Aţi priceput aşa de frumos că viaţa academică nu trebue să fie searbădă, că n’are numai rostul ei între zidurile laboratoriilor şi ale sălilor de cursuri, ci că aci, în aceste ţinuturi, aveţi rolul de a fi un far care să răspândească lumina culturii româneşti cât mai departe şi cât mai adânc. Aţi mai priceput un fapt primordial pentru realul progres, ce trebue făcut într’o instituţie de înalt învăţământ, că dascălii şi învăţăceii nu sunt corpuri aparte, ci două elemente componente şi inseparabile ale unuia şi aceluiaş organism. (Aplauze puternice). Universitatea nu este o şcoală oareşicare, ci este vârful piramidei culturii naţionale. De aci grija perfectă la tot ce se predă între zidurile ei. Universitatea nu vrea să zică massă, ci selecţionare. (Aplauze). Deci, nu pot decât, să revin cu sfatul ce atât de des L-am dat: grija noastră nu trebue să fie la înmulţirea numărului studenţilor şi a catedrelor, ci la consolidarea calitativă a ceea ce există. (Aplauze). Seminare, institute, laboratoare — iată adevărata muncă ce se cere aci. Nu se cer generalităţi, ci se cere adâncirea problemelor. Aceasta ştiu că s’a dobândit în multe cazuri, deci pe această sănătoasă şi rodnică care trebue urmat. Aţi mai priceput un lucru esenţial pentru rolul ce-l aveţi de îndeplinit. Oricât de internaţională ar fi ştiinţa, ea poate şi trebue să se lege de nevoile naţionale şi etnice, — şi aceasta aţi făcut-o cu prisosinţă. (Aplauze puternice). Nu fiindcă astăzi trăim o epocă în care se pune cu mai multă tărie imperativul naţionalist, ci fiindcă în sufletul fiecărui student şi profesor trebue să existe această credinţă, că ştiinţa care se face la Universitate trebue să fie o ştiinţă isvorâtă din nevoile absolute ale României şi să fie un aport la întărirea poziţiei Patriei în cenaclul lumii civilizate. (Aplauze puternice). Prin cunoaşterea adâncă a tot ce este în legătură cu nevoile şi posibilităţile noastre româneşti, vom dovedi acea putere sufletească, spre a ne afirma din ce în ce mai puternic şi mai strălucit. DOMNULE RECTOR, Astăzi aduceţi la activitatea Universităţii clujene o nouă podoabă; este acest frumos local pe care îl inaugurăm astăzi şi care arată felul cum aţi ştiut să lucraţi. Extinderea luminii academice în afară şi legătura strânsă între studenţi şi profesori. Nădejdea Mea este că toţi vor şti să priceapă cât de mult bine poate face această anexă, pe care cu cea mai mare bucurie am primit s-o inaugurez în cadrul acestei frumoase serbări. Cu inima înălţată de progresele vădite ale Universităţii Daciei Superioare „Ferdinand I”, urez acestui frumos Institut de cultură naţională să-şi îndeplinească şi de azi înainte, cu acelaş avânt şi dragoste de Patrie, rolul său strălucitor de piatră de hotar a culturii româneşti şi a afirmării noastre naţionale. (Aplauze puternice, Urale, Ovaţiuni). DOMNULE RECTOR, Proclamarea M. S. Regelui ca doctor honoris causa al Facultăţii de litere din Cluj Director ştefănescu Goangă a anunţat apoi deschiderea şedinţei solemne a Senatului universitar pentru proclamarea de doctor honoris cauza, a M. Sale Sărbătoarea de astăzi are, pentru viaţa noastră universitară, un înţeles adâne şi o strălucire neasemuită. Aducând Suveranului iubit, ca un omagiu statornic, devotamentul nostru întreg, sărbătorim în clipa de faţă, cu o covârşitoare mândrie, pe luminatul Voevod al culturii române, pe ocrotitorul literelor şi artelor, pe generosul mecenat şi promotor al ştiinţelor, pe părintele plin de dragoste al tineretului şi pe făuritorul de suflete, care se vor ridica mâine pe culmile glorioase ale unui neam renăscut. Cea dintâi faptă, Sire, de care aţi ţinut a Vă lega numele, ca tânăr Prinţ, a fost întemeierea aşezămintelor culturale menite a sluji opera de luminare a poporului nostru, trezit la o viaţă nouă, după întregirea hotarelor sale fireşti. Preocuparea aceasta s’a întietit apoi statornic în grijile de fiecare zi ale Domnitorului, care şi-a închinat întreg sufletul şi toată activitatea progresului nostru cultural. Gândul şi hotărirea de a ocroti şi încuraja oriunde cultura românească a devenit astfel un crez. Cu o pătrunzătoare înţelegere pentru realităţile vieţii româneşti Majestatea Voastră, definiţi această cultură, ca un tot organic, în care se încadrează toate năzuinţele ce tind spre culmile spiritului şi care îmbrăţişează deopotrivă munca senină a omului de ştiinţă, elanul de creaţiune al scriitorului, setea de carte a păturii intelectuale şi trebuinţa de lumină a maselor ţărăneşti, înfăptuirile care Vă veşnicesc numele, servesc acest întreit domeniu şi grija sa o puneţi, zi de zi, ca diriguitor al acestei mişcări, face ca rezultatele bune să sporească în chip tot mai fericit, râvna de cultură să crească tot mai intensiv, iar echipele de pionieri însufleţiţi să fie tot mai numeroase înRegele Carol II, dând cuvântul d-lui prof. Silviu Dragomir, promotorul facultăţii de litere, care a rostit următorul discurs : treg cuprinsul ţării. Inchinându-ne în faţa unei opere pe deplin biruitoare, această sărbătoare ne dă prilejul a aduce prinosul de recunoştinţă Voevodului luminat al culturii române, şi a-i mărturisi, că î L urmăm cu neclintit devotament pe acest drum de adevărată înălţare naţională. Universitatea noastră e cu deosebire mândră, Sire, că aţi învrednicit-o a croia aici Fundaţia domnească, ce va purta numele „Institutul de cercetări ştiinţifice Regele Carol al II- lea“. Ctitoria aşezată în acest centru de cultură închegat din entuziasmul şi din dorul de muncă al generaţiei noastre, reprezintă cel mai frumos dar care o-a făcut Transilvaniei româneşti. Iubirea de ştiinţă constitue o nobilă tradiţie a Dinastiei noastre glorioase. Studentul universitar are în Majestatea Voastră nu numai un povăţuitor înţelept, ci şi un părinte bun şi cu adevărat înţelegător. Cei cari am crescut aici, sub oblăduirea străină, copii ai nimănui, fără călăuză şi fără ocrotire, vedem în acest fapt, una din cele mai mari binefaceri ale reintegrării naţionale.Educaţia tineretului trebuie să se facă integral, privind în aceeaşi măsură, întărirea sufletului şi a corpului. Aţi fost cel dintâi, Majestate, care a înţeles rolul educaţiei fizice în desvoltarea morală a naţiei. Datorită îndemnului şi exemplului prea înalt, tinerul român dispune azi de o organizaţie desăvârşită pe acest teren, de care aţi legat şi minunata instituţie specific românească a străjeriei clădită numai pe ceea ce cer nevoile ţării noastre. Adânc dinastici prin toate fibrele noastre şi dornici de progresul întârziat atâta vreme de vitregia, destinului, noi am regăsit în povaţa Majestăţii Voastre, crezul sănătos care ne-a ajutat să prefacem nădejdea în izbândă şi visul ,în realitate. Concepţia integrală a, misiunei generaţiei noastre, din care Maria Ta ai făcut o glorie a timpului ce trăim, şi un piedestal al României, ce se profilează în eternitate, ne impune datoria de a oferi Majestăţii Voastre tot ce avem mai de preţ. De aceea venim respectuos a propune, domnule rector, sa decerneţi Augustului no Stru Rege Carol al II-lea, titlul de Doctor Honoris Causa al facultăţii de litere de la Universitatea „Regele Ferdinand I“. Cuvântul d-lui prof. Silviu Dragomir, plin de simţire a făcut adâncă impresie în rândurile, publicului, care a ovaţionat călduros ne Suveran. (Continuare in pag 5 a) CUVÂNTAREA D-LUI PROF. UNIV. SILVIU DRAGOMIR Sala mare de jos a colegiului academici din Cluj