Universul, octombrie 1939 (Anul 56, nr. 284-299)

1939-10-16 / nr. 284

Aniversarea naşterii M. S. Regelui Carol II Ţara sărbătoreşte mâi­­ne a 46-a aniversare a naşterii M. S. Regelui Carol al II-lea. Născut şi crescut pe pământul ţării, în mijlocul poporului care a consi­derat totdeauna Coroana drept arbitrul năzuinţe­lor sale, M. S. Regele a repetat mereu adevărul etern că unirea sufletea­scă a tuturora stă la ba­za paşnicei propăşiri a poporului. „Să nu mai fie credin­ţe deosebite pe acest pă­mânt — accentua anul trecut la Mărăşeşti, Su­veranul — ci una singu­ră, binele, înălţarea, în­tărirea sufletească a ace­stei ţări“. In această frază se sintetizează un îndemn imperativ, stă înţelege­rea desăvârşită pe care oricine trebue s’o aibă despre greutatea vremu­rilor prin care trecem. Pe veci legaţi de pă­mântul în care se odih­nesc osemintele strămo­şilor noştri, de pământul udat cu sângele milioa­nelor de înaintaşi, cari ne-au transmis, din gene­raţie în generaţie, drago­stea de neam şi de ţară, venerând tradiţiile secu­lare, apărând cu îndârji­re limba şi credinţa stră­moşească, românii soco­tesc regalitatea nu nu­mai un simbol, ci o reali­tate istorică. In vechime domnito­rul, r­egele în vremurile moderne,­­ noţiunea a constituit ideea de câr­muire: şeful suprem că­tre care se îndreptau gândurile şi speranţele poporului. Dinastia actuală, care ne-a dus pe drumul in­dependenţii, pe drumul u­­nirii şi al consolidării sta­tului întregit, a cimentat legătura trainică dintre Ţară şi Tron. De la un capăt la altul al ţării, românii urează Suveranului lor sănătate şi viaţă lungă, cu prilejul aniversării de mâine. Solicitudinea Maiestăţii Sale pentru tineretul român In noua structură politică internă a statului român, M. S. Regele a ţinut să dea tine­retului o deosebită atenţiune. Element de bază al evoluţiei naţionale, izvor de energii, de entuziasm şi de iniţiative, M. S. a sprijinit mişcarea de re­dresare naţională pe tineretul românesc, căruia i-a acordat o deosebită solicitudine. Activi­tatea Suveranului în această direcţiune, grija pentru for­marea unui tineret instruit, sportiv, disciplinat şi patriot, datează încă de pe vremea a­­dolescenţei M. Sale, când era ofiţer în armata română. Atunci din iniţiativa M. Sale s’a creat corpul de cerce­taşi care, mai târziu, în tim­pul marelui război, s’a dovedit atât de folositor atât organe­lor militare cât şi populaţiunei civile. Dar această iniţiativă nu s’a oprit la corpul de stru­­jeri în formaţiunea lor ini­ţială. Straja Ţârei a devenit o instituţie din cele mai de sea­mă şi cu drept cuvânt se poate spune că ea este în întregime opera Regelui Carol al II-lea. Educaţiunea fizică şi educa­­ţiunea sufletească şi a spiri­tului — iată obiectivele prin­cipale ale grijei M. Sale pentru tineretul românesc. 1. In ce priveşte educaţiunea fizică, toate iniţiativele spor­tive au fost încurajate şi sub impulsiunea M. Sale a fost creată o şcoală sportivă unde mii de tineri învaţă arta de a trăi un aer liber, într’o sănă­toasă disciplină morală şi fi­zică, adevărata artă de a trăi sănătoşi. Sporturile de toate felurile au luat sub impulsiu­nea M. Sale o considerabilă dezvoltare la noi in ţară şi au căpătat o organizare raţio­nală. In deosebi sporturile de iarnă s’au bucurat de o deo­sebită solicitudine din partea Suveranului. Staţiunile noc­­stre clima­tice din Carpaţi au devenit astfel centre de atracţiune pentru amatorii sporturilor de iarnă. Dar, dacă această educaţiu­­ne fizică e menită să asigure ţarei un tineret viguros şi bine dispus, Suveranul a su­pravegheat cu o egală solici­tudine instrucţiunea şi edu­­caţiunea sufletească a acestui tineret. Şcoala — temeiul de căpetenie al educaţiunei na­ţionale — de la cea inferioară până la cele mai inalte trepte universitare — se bucură de înalta solicitudine a Majestă­­ţei Sale. M. S. REGELE CAROL AL II-LEA —— M. S. Regele semnând noua Constituție. M. S. REGELE ŞI APĂRAREA NAJIONALA „Oştirea nu e numai un instrument de luptă ci şi o şcoală a naţiunii“ — a spus M. S. Regele Carol al II-lea în ziua de 2 iulie 1930 cu prilejul promoţiei şcoalei militare. Cuvinte pline de adevăr şi de înţelepciune care do­vedesc înalta concepţie pe care o are Suveranul ţării despre oştire. O şcoală a naţiunii fiindcă prin naţi­une şi pentru naţiune oşti­rea este chemată să-şi în­deplinească înalta ei misiu­ne şi să asigure unităţii şi securităţii ţăriei, perpe­tuitatea. Pornind de la a­­ceastă convingere M. S. Regele a vegheat, a stăruit, a controlat ca toate sforţă­rile să fie depuse pentru întărirea oştirei, pentru în­zestrarea şi pentru îmbăr­bătarea ei. „Oştirea întruchipează în cel mai înalt grad — a spus Suveranul în răspun­sul dat comisiunii Camerei la 8 Martie 1934 — virtu­ţile strămoşeşti ale nea­mului: credinţă în Domni­tor, dragoste desăvârşită de Patrie, spirit de jertfă şi de­­ disciplină neprecupe­ţită. Prin aceasta ea nu este numai pavăza graniţei dar şi o veşnică şcoală morală cetăţenească“. Aceste virtuţi, sub înalta şi neîntrerupta suprave­ghere a Majestăţii Sale, au fost şi sunt cultivate şi răs­plătite în armată. Dar dacă aceste virtuţi alcătuesc armătura sufle­tească a oştirei noastre, Su­veranul ţărei prin cuvân­tul Său, prin îndemnul de toate zilele, prin grija ne­întreruptă şi prin un efec­tiv şi cât mai riguros con­trol, n’a încetat o clipă de a da oştirei şi acea organi­zare şi înzestrare care să-i dea tăria necesară pentru a-şi îndeplini, în orice clipă, misiunea ei naţională. „Toţi trebue să avem conştiinţa — a spus M. S. Regele în răspunsul adre­sei comisiunii Senatului la 23 Decembrie 1930 — că rezemaţi pe o oştire perfect organizată şi înzestrată du­pă toate cerinţele moderne vom putea, în orice clipă, cu linişte, să asigurăm dezvol­tarea noastră firească, păs­trând astfel idealul nostru de menţinere a păcii între popoare, care a fost întot­deauna temelia chiar a po­liticii noastre internaţio­nale“. In vremurile de azi, aces­te cuvinte constitue un im­perativ. Grija noastră a tu­turor trebue să fie dată ar­matei și astfel secondată neîntrerupta activitate a M. Sale Regelui. REGELE ŞI CULTURA ROMÂNEASCĂ M. S. Regele Carol II-lea, Re­gele înoitor de ţară, căreia i-a dat o organizare conformă cu nevoile ei şi cu spiritul modern, a înţeles, încă înainte de suirea Sa pe tron, că ridicarea unei ţări n Nu este o operă de supra­faţă, ci una de răscolire şi pu­nere în valoare a tuturor ener­giilor­­spirituale ale neamului, o operă de culturalizare a între­­gei naţiuni, de înălţare cultu­rală a românismului. Această convingere izvora dintr’o nedesminţită dragoste pe care Majestatea Sa întot­deauna a avut-o pentru tot ce e operă literară, ştiinţifică sau artistică. Din lumea cărţilor, a literelor şi a artelor, M. S. Re­gele Carol II-lea şi-a adunat cu­noştinţele cele mai variate, pe cari le-a verificat pe teren şi le-a pus apoi în practică, pen­tru binele ţării. Suveranul nostru n’a lăsat nici­odată să treacă vreun eve­niment cultural, fără a-i sub­linia cum se cuvine şi nu e in­stituţie intelectuală în ţară, pe care să nu o fi sprijinit cu sfa­turile, cu atenţia şi chiar cu averea Sa. Majestatea Sa acor­dă înaltul Său patronaj tutu­ror operelor de utilitate gene­rală şi se interesează personal de desvoltarea şi perfecţiona­rea învăţământului. M. S. Regele este preşedinte de onoare al Academiei Româ­ne, preşedinte activ al Societă­ţii regale de geografie, doctor honoris causa al universităţi­lor,încă de pe când era principe moştenitor, a întemeiat Funda­ţia culturală „Principele Ca­rol“. Iar după suirea pe tron, a centralizat fundaţiunile re­gale într’o „Uniune a funda­ţiilor culturale regale“, care se ocupă de conducerea şi admi­nistrarea acestor instituţii de cultură. In special, nu putem trece cu vederea activitatea remarcabilă a Fundaţiei pentru literatură şi artă „Regele Carol II-lea“, ca­re editează o seamă de colecţii binecunoscute şi unanim apre­ciate: biblioteca „Energia“, bi­blioteca informativă, biblioteca documentară, clasicii români, scriitorii români contemporani, biblioteca de istorie contempo­rană, etc. Tot Majestăţii Sale Regel­­i se datoreşte ideea şi chiar or­ganizarea in fiecare an a unei sărbători a cărţii, în care se în­cununează activitatea de peste an în câmpul căţii. M. S. Regele Carol II a acor­dat întotdeauna o atenţie deo­sebită scriitorilor şi artiştilor. Pentru răsplătirea lor, a înfiin­ţat un premiu ,.anual de litera­tură în valoare de 1OO.OO0 lei şi şease mari premii naţionale de 200.000 lei fiecare, pentru poe­zie, proză literară, literatură dramatică, pictură, sculptură şi muzică şi cari se acordă prin rotaţie, câte dou­ă pe an. M. S. Regele n’a avut însă în vedere, în marea-i operă culturală, numai înălţarea minţii, ci şi cultura fizică. A creat în acest scop, pe când era principe moştenitor, Asociaţia cercetaşii României, instituţie atât de frumoasă, care a fost înlocuită apoi cu Straja Ţării, care are rostul de a aduce un spirit nou, curat, de înălţare culturală şi sufletească a tine­retului românesc. DIRECTOR ȘI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU -J- ■■ .""J —=5V" CHEIA DE BOLTĂ A REZISTENŢEI NAŢIONALE: BISERIC La 30 Octombrie 1932, cu prilejul comemorării lui A­­lexandru cel Bun, M. S. Re­gele Carol II spunea: „Cum în trecutul nostru cheia de boltă a rezistenţei naţionale a fost Biserica — căci noţiunile de patriotism şi de credinţă se confundau într’una singură — influen­ţa organizării sale a fost covârşitoare, în decursul vremurilor. In lăcaşurile sfinte de sub jurisdicţia Mi­tropoliei moldoveneşti, s’a putut păstra în vremuri de răzmeriţe şi de bejenie, cre­dinţa în puterea de rezis­tenţă naţională“. Iar la 8 Martie 1934, cu prilejul învestirii episcopilor, de Huşi şi Caransebeş, Suve­ranul spunea: „Biserica lui Christos, şi în deosebi a noastră cea or­todoxă, este o biserică în­găduitoare, o biserică a bu­nătăţii, a milei şi a păcii. Păstorii acestei biserici trebue să facă dintr’însa un lucru viu. Credinţa nu stă oblojită numai în cele patru ziduri ale bisericii,­­ci în sufletul fiecăruia. Aveţi grija acestor sufle­te, doritoare de pace, do­ritoare de bine“. M. S. Regele la luna cărții. Suveranul şi agricultura M. S. Regele şi-a manifes­tat în mod permanent grija pentru principalul factor de producţiune al ţării, agricul­torul. La 28 Februarie 1937 Su­veranul preciza: „Agricultura nu trebue să fie privilegiul unei caste sau al unei clase; agricultura tre­bue să fie, la noi în ţară, co­laborarea strânsă şi inimoasă a tuturor locuitorilor acestei ţări, a tuturor factorilor de producţiune şi a tuturor în-­­­drumătorilor“. Din îndemnul Său, au fost aduse legi şi regulamente în favoarea ţăranilor, pentru in­tensificarea şi raţionalizarea agriculturii, pentru procura­rea uneltelor agricole, pe pre­ţuri avantajoase, pentru ob­ţinere de credit ieftin. Considerându-se legat de­­ profesiunea de agricultor, M. S. Regele se ocupă personal de activitatea multilaterală a Domeniilor Coroanei, deve­nite astfel modele pentru ţă­ranii din acele regiuni. In ce priveşte învăţămân­tul agricol M. S. Regele a fă­cut, tot în Februarie 1937, următoarea constatare: „învăţământul agricol, după Mine, nu are scopul de a produce agronomi, ci de a produce agricultori. Şi e trist de a vedea că din numărul celor cari urmează cursurile şcoalelor medii şi superioare de agricultură de la noi din ţară, nu vor să iasă decât funcţionari şi că nu urmează aceste c cursuri acei cari ar trebui să aibă mai mult la inimă — şi am putea zice şi la pungă —­dez­voltarea agriculturii noastre“. ­m — M. S. Regele la concursul grâului 20 Septembrie 1938.

Next