Universul, ianuarie 1940 (Anul 57, nr. 1-29)

1940-01-01 / nr. 1

T V *“ Anul al 57-lea Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov EXEMPLarul­­In tară 5 lei. (In străinătate 10 Iei) Taxa ptfWI flitică In numerar conform aprobirii Dir. O­ le P. T. T. Nr. S4.464/M9 CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA­ BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-33 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU V­L Nr. 1 Luni 1 Ianuarie 1940 LA MULTI ANI! ! 9 1­940 De îndată ce conştiinţa a început a se înfiripa în om, s’a născut în el şi marea dorinţă — s’ar putea mai bine califica marea grijă — de a cunoaşte tainele viito­rului, care-i puteau asigura o relativă linişte in mijlocul grijilor de care era înconju­rat. Pe temelia acestei do­rinţe au luat fiinţă şi nenu­măratele superstiţiuni şi — mai apoi — chiar religiu­­nile dătătoare de speranţe într’un viitor mai bun. Au trecut zilele, au tre­cut anii, au trecut şi seco­lele şi până în ziua de azi, cu toată civilizaţia şi pro­gresul necontestat la care s’a ajuns, omul sondează mereu viitorul în toate di­recţiunile, legându-se uneori de cele mai înşelătoare ilu­zii, dacă-i sunt prezentate într’o formă dibace. Mai ales în materie politică omul se lasă purtat de cele mai multe iluzii. Poate şi de aceea genia­lul filosof francez D’Alem­bert, acum mai bine de un secol şi jumătate, ajunsese să spună că „Politica este arta de a înşela oamenii, convingându-i că se lucrea­ză pentru fericirea lor". Şi deşi, în mare parte, teza lui D’Alembert s’a verificat de multe ori, totuşi nici un om până azi nu a renunţat de a şti de la oamenii politici, măcar cu o cât de vagă aproximaţie, viitorul. In timp de pace şi de prosperitate, această dorin­ţă aproape patologică este oare cum atenuată, dar azi, când patru din cele mai mari şi mai puternice popoare simt încă vanate î­n­­tr’un război cum n’a mai cunoscut lumea, război ce ameninţă să târască în ma­cabrul lui dans şi pe cele­lalte popoare mai mari sau mai mici, cunoaşterea vii­torului este şi mai arzătoa­re. Toţi ar vrea să-l ştie — şi dela toţi, cari se presu­pune că ar putea să-l ştie, se cere să-l spue. Se cere azi dela cel care citeşte în cafea, dela cel care citeşte în palme, dela cel care citeşte în stele, dela cel care citeşte în cărţi, dela cel care citeşte în sbo­­rul păsărilor, dela religie, şi dela superstiţie, dela savant ca şi dela ignorant, desvă­­luirea viitorului şi, după fe­lul în care fiecare va şti să-l prezinte, va găsi şi cre­dulii lui. Se cere şi ziaristului, fiind­că se presupune că şi el ar putea să-şi facă fericiţi ci­titorii lui, ni se cere deci şi nouă, — acum când se re­dactează foaia Anului nou, dorit de toţi, de mic, de mare, să fie purtător de no­roc, — ca să descifrăm vii­torul. Neîmpărtăşind nici unul din mijloacele prin care se amăgeşte lumea pentru a o face să se crea­dă fericită, o lungă expe­rienţă ne face să spunem cititorilor noştri, că viitorul oricui stă în muncă şi or­dine, în credinţa nestrămu­tată, că prin muncă bazată pe legea morală, care sin­gură poate să garanteze or­dinea, omul poate să învin­gă greutăţile şi să-şi asi­gure un viitor mai bun. Lumea trece printr’o cri­ză morală, cum n’a mai fost poate de secole. Această criză morală a dus la situa­ţia în care ne sbatem toţi. Astăzi nimeni nu mai crede în nimic, cu toate că, pe deasupra noastră a tuturor, mari şi mici, este o lege mo­rală, care, dacă n’ar exista, viaţa n’ar merita să fie trăită. Să restabilim şi să respec­tăm această lege morală, să recunoaştem virtuţile mun­cii oneste şi să înţelegem că fără ordine şi fără morală nu se poate trăi, nici fericit şi nici măcar liniştit. Neamul românesc a cre­zut în acest talisman, cu el a înfruntat vitregia vremu­rilor şi prin el şi-a văzut fiii şi fraţii adunaţi la un loc într’un mare popor; să nu ne depărtăm nici noi de el şi, atunci, anul 1940 în care intrăm — cu toate umbrele lui neliniştitoare — va adu­ce un viitor în care speran­ţele nu vor fi înşelate şi ilu­ziile nu vor fi departe de realitate. Ce trebue să fie, deci, a­­nul 1940? Un an de încredere în des­tinele neamului nostru, un an de înţelegere între mari şi mici, un an de ordine pen-­­ tru a se asigura o muncă­­ spornică în toate direcţiu­­­­nile, un an în care legea mo- I rală să domine totul si pe­­ toți. „UNIVERSUL" O ARMATA PUTERNICA PREVINE PRIMEJDIA RĂZBOIULUI. SA NE DARUIM ACEASTA ASIGU­RARE PENTRU CĂMINUL ȘI BUNURILE NOASTRE, SUBSCRIIND LA: BONURILE PENTRU ÎNZESTRAREA ARMATEI AM­U Bine-ai venit pe plaiul nostru, pe vechi [Şi strămoşeşti ogoare, Zeu mândru, sol al tinereţii, ce-ai răsărit [din largi genuni... Bine-ai venit s’aduci în Ţară nădejdile mântuitoare, Să ne ’nfloreşti o viaţă nouă, să aperi brazda [de furtuni!.. Bine-ai venit cu visuri sfinte, s’arunci zăpada [peste dealuri, Să crească mândrele podgorii de chihlibar [şi de rubin, Şi oameni noi să ne’ndrumeze cu noi şi mândre [idealuri Şi gânduri mari să ne înalţe spre culmea cerului­­ [senin, I­­m holde de-aur [să răsară, Să cânte lanurile ’n soare lin clătinate de belşug; In doina noastră din cavale să cânte dragostea [de Ţară, Şi Ţara ’ntreagă să ’nflorească pe urma rodnicului ; [plug... Un falnic ritm de viaţă nouă să ’ndrume dragostea [frăţească, Altare noi să se ridice peste pământul milenar, Un singur vis să lumineze moşia noastră românească Şi sfânta pace să plutească dela hotar pân’ la hotar! MIRCEA DEMI RADULESCU Anul internaţional 1939 Criza din Martie-Septembrie. In ce condiţii a isbucnit războiul de R. SEIŞANU Cu toate că sfârşitul anu­lui 1938 a fost destul de bo­gat în promisiuni şi chiar în angajamente pacifice, situa­ţia internaţională la începu­tul anului 1939 a continuat să fie considerată gravă, fie din cauza înarmărilor masive ale tuturor statelor mari, mij­locii şi mici, fie din cauza existenţei celor două grupe de puteri europene, opuse prin ideologia şi programele lor în materie de politică ex­terioară. Este interesant să reamin­tim, că In ziua de 30 Septem­brie 1938 s-a semnat, la Mit-I hich, o declaraţie anglo-ger- r mană, în care, semnatarii ei — d-nii Hitler şi Chamber­­lain — au făcut cunoscut do­rinţele şi proectele lor paci­fice în următorii termeni: „Noi, Führer-ul şi cancelar al Raichului şi primul ministru bri­tanic am avut o nouă reuniune astăzi şi suntem de acord să re­cunoaştem, că chestiunea rela­ţiilor anglo-germane este de primă importanţă pentru cele două ţări ale noastre şi pentru Europa. Noi considerăm acordul, care a fost semnat în noaptea din urmă şi acordul naval anglo­­german ca fiind simbolul dorinţei celor două popoare ale noastre de a nu intra niciodată într’un, nou război unul împotriva ce­luilalt“. ... La 6 Decembrie 1938 o de­claraţie franco-germană, sem­nată de d-nii Georges Bonnet şi Joachim von Ribbentrop, miniştri de externe ai Fran­ţei şi Germaniei, asigura lu­mea că ...„guvernul francez şi guvernul german împărtă­şesc deplin convingerea că re­laţiile pacifice şi de bună ve­cinătate între Franţa şi Ger­mania constituie una din ele­mentele esenţiale ale consoli­dării situaţiei în Europa şi a menţinerii păcii generale“. In acelaş document se spu­nea, că între cele două ţări vecine „nicio chestiune de ordine teritorială nu este în suspensie“, iar guvernele lor „recunosc solemn actuala frontieră dintre ele, defini­tivă“. In sfârşit, într’un discurs ce l-a pronunţat contele Ciano, ministrul de externe al Ita­liei, după evenimentele din toamna anului 1938, ş’a SDUS­­tică a d-lui Neville Chamber­­lain şi lorzilor Halifax şi Perth, „constituie în realita­te un ansamblu de înţelegeri, care ţinând seamă de noile realităţi europene, meditera­neene şi africane, regulează pe baza celei mai desăvârşite parităţi morale, politice şi militare, raporturile intre cele două imperii“ şi ele reprezin­tă „o contribuţie efectivă şi concretă la consolidarea pă­­cei“. In aceste condiţii anul 1939 promitea a fi pacific. Şi n’a fost. După câteva luni dela incheerea acordurilor de la Mi­nich şi Viena şi de la sem­narea declaraţiilor anglo-ger­mane şi franco-germane, nori ameninţători au apărut la o­­r­iz­ont, care prevesteau fur­tu-­­ na apropiată.­­ Germania şi Italia au po­menit de necesitatea lărgire a „spaţiului lor vital“. D. Hitler, Fu­ehrer-ul şi cancelarul Germaniei, a în­vinuit pe englezi, că urmă­resc „încercuirea“ ţării sale, fără să ţină seama de aspi­raţiile şi drepturile poporului german. SITUATIA CRITICA In cursul lunei Martie, Boemia, în neputinţă de a opune rezistenţă, a trecut sub protectoratul Germaniei, iar în cursul lunei Aprilie presa germană a început campania în chestia Dantzigului, susţi­nând drepturile istorice şi et­nice ce le are Germania asu­pra „oraşului liber Dantzig“, ca şi necesitatea stabilirei u­­nei legâturi directe între Ger­populaţiei — sub conducerea d-lui Förster, au cerut în a­­dunările lor realipirea terito­riului Dantzig la „patria, ma­mă“, conform dreptului de li­beră determinar­re. Guvernul din Berlin a formulat apoi cererile sale, atât în afacerea Dantzig, cât şi în aceea pri­vitoare la crearea unor căi de comunicaţie prin­­coridorul pollon, între teritoriul Rei­­chului şi teritoriul Prusiei orientale. Relaţiunile dintre Germa­­(Continuare in pag.1­2-a) CE ÎNSEMNEAZ­Ă UN AN NOU Dacă ne smulgem puţin, din reţeaua deprinderilor care îm­pletesc viaţa noastră zilnică şi dacă adâncim clipele prin care trecem, putem constata uşor că un an nou nu însemnează înce­perea de la capăt a unui şir de trebi, care şi-au găsit hotarul la sfârşitul anului trecut, şi nici răsturnarea cu totul a temeiu­rilor care au alcătuit şi au ho­tărât vieaţa noastră până aci. In realitate, călătorim mereu pe acelaş drum pe care nu-1 între­rupe decât sfârşitul zilelor fie­căruia dintre noi. Cum însă tre­­bile noastre pământeşti stau în strânsă legătură cu anotimpu­rile şi cum aceste anotimpuri sunt determinate de poziţia pă­mântului faţă de soare, reve­nind mereu în acelaş punct după 365 de zile, este evident că un an nou însemnează reluarea a­­celoraşi treburi sub înrâurirea agenţilor fizici puşi în mişcare de această schimbare a anotim­purilor. Lucrăm deci — pămân­­teşte vorbind — sub înrâurirea naturii fizice care satisface sau împiedică nevoile noastre tru­peşti şi ne pune mereu în con­flict cu ea. Dar această lucrare a noastră, deşi sub puterea agen­ţilor ei fizici, este lucrare mo­rală care nu e determinată de ei sau anotimpurile prin care trecem. Ori­unde ne-am găsi şi orice piedici am întâlni în cale, puterile noastre interioare sunt aceleaşi, lucrând mereu pentru a adapta trupul nostru naturii sau pentru a-i porunci naturii să se supună. Din acest punct de vedere un an nou este în a­­devăr un prilej de reculegere şi reîmprospătare a puterilor noas­tre morale, de cercetare a dru­mului pe care am apucat, a re­zultatelor pe care le-am obţinut şi mai ales de noui orientări în viaţa noastră de toate zilele, pu­blică sau privată. Şii însăşi fiinţa noastră clocotesc puterile na­turii fizice, dar aceasta nu ne împiedică să luptăm şi să biruim ceea ce este pământesc în noi. Superioritatea omului faţă de celelalte animale constă tocmai " ' '** ‘'-’iQ **, ÎTî TI C -telor şi a patimelor care isbuc­­nesc năvalnic atunci când uităm ce suntem şi ce înfăţişăm pe a­­cest pământ. Toate conflictele dintre Indi­vizi sau popoare aici îşi au o­­bârşia, în lipsa aceasta­ de stă­pânire asupra a ceea ce este pă­mântesc în noi, pământesc in sensul că trebuind a străbate cele patru anotimpuri, avem de luptat cu atâtea greutăţi deter­minate de ele şi pe care le întâl­nim în cale ca nişte pietre de încercare sau ispite ale vredni­ciei noastre. Să stăm deci puţin de vorbă cu noi înşine cel puţin acum când am statornicit un popas,— trecerea de la un an la altul. Ce avem de făcut ? întâi un examen al rezulta­telor şi apoi un program de rea­lizări. Examenul rezultatelor va fi pentru cei mai mulţi dintre noi neîndestulător. Vom simţi şi vom înţelege că n’am făcut tot ce a trebuit pentru mai binele nostru moral. Asta însă nu tre­bue să ne descurajeze, ci să ne îndemne să sporim rezultatele, ceea ce altfel însemnează să în­tocmim bine programul realiză­­rlor viitoare, în care lipsurile trecute să nu aibe loc. Iată în scurte cuvinte ce în­semnează un an nou: gând cu­cernic de mai bine, hotărâre de a trăi viaţa potrivit cu postula­tele ei morale, voinţă de a rea­liza fără şovăire, ceea ce înfăţi­şează raţiunea noastră de a exi­sta pe acest pământ în luptă cu natura fizică şi cu toate nevoile­ care isvorăsc din această împre­jurare. Superioritatea morală a omu­lui se vădeşte mai ales în acea­stă biruinţă. Omul este într’o a­­numită măsură el însuşi natura. El trebue deci să se birue pe sine şi să facă dovada că fiecare an­“dacă nu fiecare, clipă este o treaptă nouă pe scara acestui urcuş către desăvârşire. Putem face această dovadă cel puţin de acum înainte? _Iată întrebarea cu care trebue să păşim cea dintâi treaptă a a­­nului în care intrăm, iată ce în­semnează, mai ales în împreju­rările prin care trecem. Un an nou. Pr. C. DRON POLITICA INTERNĂ IN 1939 de I. VION Politica internă, în valoa- ■ rea tradiţională a cuvintelor, a trecut pe planul al doilea,­­ în toate ţările europene, în ultimele luni ale anului ce s’a sfârşit. Neliniştea şi îngri­jorarea provocate de războiul al cărui deznodământ este greu de prevăzut, au pus pe primul plan al preocupări­lor tuturor conducătorilor de popoare, politica internaţio­nală şi grija înarmării res­pective în vederea oricărei eventualităţi. In acest spirit şi potrivit acestui comandament se lu­crează şi la noi, în toate do­meniile şi însăşi existenţa de toate zilele a populaţiei a fost influenţată de repercu­siunile fatale pe care viaţa economică internaţională şi greutăţile intervenite în co­merţul cu străinătatea, le-au provocat pe piaţa internă şi implicit asupra traiului de toate zilele. Sunt categorii de jertfe, fie cele directe cerute de ur­gentele nevoi ale înzestrării oştirii, fie cele indirecte pro­vocate de scumpetea inevi­tabilă, pe care un neam le face fără murmur şi fără şovăire, conştient că sacrifi­ciile sunt făcute în vederea apărării fruntariilor, a pă­mântului strămoşesc, a pro­gresului realizat de sforţă­rile generaţiilor precedente, a căminului, a familiei, a libertăţii, a vieţii fecăruia şi a tuturora... Aceste preocupări de pri­mă însemnătate, n’au îm­piedecat fireşte legiuirile (Continuare in pag. 2-a) ★

Next