Universul, februarie 1940 (Anul 57, nr. 30-58)
1940-02-01 / nr. 30
ORGANIZAREA ECONOMIEI NAŢIONALE DE RĂZBOI Ciclul de conferinţe al Institutului de drept agrar şi de economie agrară din România, în jurul organizării economiei noastre naţionale pentru război, prezintă un interes, nu numai actual, ci permanent, căci nu se poate con- sidera această problemă ca izolată şi trecătoare, deoarece ea face parte din complexul problemelor ce sunt în strânsă legătură cu însăşi apărarea naţională în timp de pace şi de război. In vremurile trecute războaele erau scurte : armatele aveau efective mici ; aprovizionarea lor se făcea în condiţii uşoare şi populaţia ţărilor beligerante şi neutre nu suferea efectele economice ale războaelor localizate. In epoca modernă războiul, chiar localizat, impune beligeranţilor uriaşe sforţări şi sacrificii , iar efectele sale economice le resimt şi nebeligeranţii. De câţiva ani problema materiilor prime şi organizarea economiei de război, în legătură cu interesele apărării naţionale, sunt obiectul a numeroase studii, atât din partea economiştilor, cât şi a militarilor. Războiul mondial a scos în evidenţă însemnătatea materiilor prime şi necesitatea organizării din vreme de pace a unei industrii şi economii „de război”, care să asigure armatelor de operaţiuni materialul necesar, nu numai sub forma de armamente şi muniţiuni, dar şi sub forma de alimente şi mijloace detransport. Perfecţionarea şi varietatea armamentului ; complexitatea materialului necesar apărărei naţionale ; dezvoltarea industriilor de război şi progresele înregistrate în technica militară au impus guvernelor tuturor statelor, mari sau mici, o politică a economiei de război bazată pe organizarea şi folosirea potenţialului respectiv în cadrul larg al intereselor combinate de ordine militară şi economică. Cum această politică a economiei de război este în strânsă legătură cu anumite materii prime, între care unele sunt calificate pe drept cuvânt „chei strategice”, cum este petrolul, şi cu punerea in valoare a bogăţiilor solului şi subsolului, se explică greutăţile ce le întâmpină statele ce nu dispun, pe teritoriul lor, de o parte din materiile prime absolut indispensabile. Cărbunele nu mai este folosit în marinele de război, decât de vasele mici auxiliare. Combustibilul lichid — petrolul — a ajuns obligator în toate marinele de război. Dacă ţinem socoteală de tonajul total al flotelor puterilor maritime şi de creşterea continuă a vitezei vaselor, creştere impusă de nevoile tacticei şi strategiei navale, care reclamă o consumare şi mai mare de combustibil lichid, ne dăm seama de însemnătatea covârşitoare ce o prezintă petrolul în organizarea forţelor navale mondiale. Apariţia şi dezvoltarea aviaţiei civile şi militare, apoi automobilismul şi motorizarea armatei moderne, care a revoluţionat transporturile aeriene şi terestre, au sporit considerabil consumul benzinei şi al celorlalte produse petrolifere. După datele statistice, publicate in 1937, reese că în acel an consumaţia în tone metrice de petrol, la mia de locuitori, a fost în Statele Unite de 1185 ; în Anglia de 252 ; în Franţa de 171 ; în Olanda de 265. Consumarea mondială a progresat, ca şi producţia unor ţări petrolifere : ea a trecut de la 236.000.000 tone în 1936 la 255.000.000 îrn 1937, dar sporirea a fost inferioară producţiei din cauza creşterei uşoare a stock-urilor. Cum România este una din puţinele ţări privilegiate, căci dispune de petrol, trebue să avem o politică în această materie ,în care să luăm în seamă, mai întâi, propriile noastre interese , iar prin punerea în valoare a potenţialului de război disponibil , să ne asigurăm mijloacele necesare apărării naționale. VREMEA MOBILIZĂRII CULTURALE de AL. GREGORIAN In consfătuirea ministerială de la Chişinău, în care au fost expuse şi examinate nevoile locale basarabene, d. preşedinte al consiliului, Gheorghe Tătărescu, a făgăduit între altele că guvernul va întreprinde dincolo de Prut o mare campanie culturală. D -sa a precizat că va mobiliza pentru acest scop toate mijloacele tehnice de propagandă şi toate formaţiunile şi aşezămintele care stau în serviciul culturii româneşti. Iniţiativa d-lui prim-ministru soseşte la timp potrivit. Ea vine să repare o veche greşală a politicei noastre faţă de Basarabia şi să pună din nou în actualitate problemele vieţii spirituale ale acestei provincii. Problemele acestea, care au depăşit totdeauna puterile administraţiei, capătă într’un fel şi aspectul unui rechizitoriu moral îndreptat împotriva păturii intelectuale româneşti. Ele sunt destul de multe. O grupare a lor este totuşi posibilă. Avem astfel o mare problemă a presei româneşti în Basarabia, o problemă a cărţii, una a teatrului şi alta a şcoalei. Presa.... Douăzeci de ani de la Unire, noi n’am avut nici măcar un singur cotidian românesc la Chişinău. In schimb, au putut răsări acolo nu mai puţin de şapte foi zilnice, tipărite de ziarişti şi negustori evrei, în limba rusă, într’un spirit despre care nu mai e, credem, nevoe să spunem că pornea din atelierele desagregării morale şi infecta atmosfera unei ţări întregi. „Naşa Reci“, acea fiţuică odioasă care avea pretenţia la un moment dat că înfăţişează năzuinţele blândului popor moldovean de la Nistru, va rămâne pentru totdeauna stigmat de ruşine peste această epocă tristă de nevolnicie. A trebuit o mână fermă de ofiţer, voinţa acestui omi dintr’o bucată care e generalul Ciupercă, şi o înaltă conştiinţă a onoarei româneşti ca să se pună capăt unei astfel de stări scan(Continuare in pag. 2-a) STATELE UNITE $I FINLANDA Nimic „nu e mai limitat — in timp şi în spaţiu — decât puterea de prevedere a omului politic. Dacă e în măsură să cunoască interesele vitale ale naţiunilor şi să încadreze sensul evoluţiei lor în formule logice, el nu are un schimb — de cele mai multe ori — nici cea mai uşoară posibilitate de a prevedea evenimentele, care pot pune în mişcare sentimentele naţionale şi pot provoca reacţiunile politice ale popoarelor. Acum câteva luni, cei mai mulţi dintre Americani ar fi fost de sigur foarte surprinşi, dacă li -ar fi afirmat că va izbucni un războiu între Soviete şi Finlanda şi că acest războiu va produce în Statele Unite cea mai adâncă şi mai unanimă mişcare de opinie înregistrată de politica americană, în ultimii douăzeci de ani. Niciuna din marile sguduiri europene din ultimii ani n’a dat într’adevăr naştere unei indignări atât de generale ca atacul rus contra Finlandei. Războiul din Europa apuseană a făcut loc celui ruso-finlandez în pagina întâia a jurnalelor; izolaţioniştii şi-au impus tăcere în ce priveşte ajutorul, care trebue dat Finlandei ; adversarii politici republicani şi democraţi s’au unit în acelaşi sentiment de reprobare şi în aceiaşi acţiune de sprijinire a Finlandei atacate . D. Hoover s’a găsit alături de d. Roosevelt , d. Ford şi Părintele Coughlin, care au păreri originale în politica americană, d. W. R. Hearst, reputat ca adversar al politicii aliaţilor, d.nii William Greene şi John L. Lewis, şefii celor două mari organizaţii muncitoreşti rivale, s'au aflat dintr’odată în aceiaşi tabără. Printr’o ciudăţenie a vieţii politice americane, d. Roosevelt, care în ochii tuturor reprezenta bănuiala sau posibilitatea unei intervenţii în Europa, a fost pus în situaţia de a juca rolul de moderator, opunânduse cererii republicanilor de a rupe relaţiile diplomatice cu Uniunea Sovietică şi căutând să menţie ajutorul dat Finlandei in cadrul legii neutralităţii. Pentru Americani Finlanda era deopotrivă un model de Stat democratic cuminte ; un exemplar unic de debitor onest; un prototip de strălucire intelectuală şi de glorie sportivă. Curajoasa rezistenţă finlandeză a confirmat opinia Statelor Unite în aceste sentimente de admiraţie şi a înlesnit guvernului să ia măsurile de asistenţă cunoscute : un prim credit de 10 milioane de dollari, provenit din înseşi plăţile datoriilor finlandeze, şi un al doilea credit de 100 milioane de dollari pentru aprovizionarea Finlandei cu materiile prime şi produsele industriale necesare, în afară de vânzarea de arme şi muniţiuni, care rămâne totuşi posibilă pentru Finlanda, în cadrul prevederilor regimului legal de neutralitate americană. Cazul Finlandei a avut însă o importantă hotărîtoare pentru însăşi interpretarea legii neutralităţii. Această lege nu face deosebire între agresor şi victimă. Amândoi beligeranţii sunt egali în faţa ei. Amândoi pot cumpăra arme şi muniţiuni în limitele clauzei „cash and carry“. Ea nu prevede în fine aplicarea nici unui fel de represalii celui care s-a făcut vinovat de agresiune. D. Roosevelt a introdus totuşi, pentru aplicarea legii neutralităţii, in cazul Finlan- dei, noţiunea de „embargo moral“. La 1 Septembrie 1939, îtn ziua izbucnirii războiului germano-polon, d. Roosevelt adresase Marilor Puteri europene şi Poloniei un apel, prin care le cerea să-şi ia în mod public obligaţia de a nu bombarda oraşele deschise şi populaţiile civile, bineînţeles cu condiţia reciprocităţii. Pe temeiul acestui apel, d. Roosevelt a condamnat cu vigoare acţiunea militară a Sovietelor contra Finlandei şi, sub forma de „embargo moral“, a prescris fabricanţilor de avioane să nu vânză nici un aparat nici unui beligerant, care s’a făcut vinovat de bombardarea populaţiei civile, fără provocare. Această prohibiţie s’a aplicat şi la vânzarea benzinei pentru avioane, a brevetelor industriale pentru rafinarea petrolului, etc. şi poate fi încă extinsă pe cale de dispoziţii guvernamentale. In felul acesta, legea neutralităţii este lărgită prin crearea unui criteriu de determinarea agresiunii şi prin introducerea noţiunii şi practicei embargoului moral. Aceste inovaţii sunt interesante nu numai pentru cazul actual al Finlandei, ci şi pentru valoarea lor de precedent in viitor. Războiul ruso-finlandez are astfel urmări juridice nebănuite pentru aplicarea neutralităţii americane. El poate avea, pe lângă acestea, şi urmări importante pentru însăşi politica americană. Unanimitatea înfăptuită în jurul Finlandei este o confirmare a politicii externe a d-lui Roosevelt. Ea ii lărgeşte baza naţională şi dă o nouă lovitură izolaţioniştilor. E probabil că, mâine, un preşedinte republican n’ar putea face o altă politică externă decât d. Roosevelt. Iată o consideraţie, care n’ar rămânea fără influenţă în viitoarele alegeri preziden- ţiale, ca şi elementul nou, care vine să întregească politica americană, anticomunismul, până astăzi puţin important in opinia publică a Statelor Unite, dar chemat să ia o desvoltare mai mare în urma războiului din Finlanda şi să joace poate un rol, în 1940, în campania pentru desemnarea unui nou Preşedinte al Confederaţiei. I. L. DOUA NOUI CUTREMURE IN TURCIA Ankara, 29 (Rador).—Exact în ziua când s’a împlinit o lună dela cutremurul din Anatolia, s’au înregistrat alte două cutremure de pământ : unul la Ratta în regiunea Mării Negre și celălalt la Tokat. Nu se știe încă dacă sunt pagube. CLAUZELE ACORDULUI COMERCIAL ANGLO-GREC Londra, 29 (Rador). — Ziarul „Times" afirmă că este în măsură a da unele precizări asupra acordului comercial anglo-grec, semnat de curând, şi care constitue un succes al aliaţilor în războiul economic. Detaliile complete ale acestui acord nu sunt publicate din cauza războiului. Se pare însă că, după trei ani de discuţiuni, cele două ţări au acceptat să soluţioneze problema plăţii vechei datorii greceşti pe baza unei cote de 43 la sută. Acest reglement va permite comerţului anglo-grec să se desvolte în mod considerabil. Anglia va cumpăra în deosebi mari cantități de tutun grecesc. 2 CAMIOANE PENTRU ARMATELE ALIATE In America mii de camioane aşteaptă să fie expediate în Franţa şi Anglia NU SE ŞTAMPILEAZĂ BILETELE BĂNCII NAŢIONALE Comunicatul ministerului de finanţe „Ministerul finanţelor aduce la cunoştinţa generală că, zvonurile răspândite de diverşi alarmişti prin care afirmă că Guvernul ar intenţiona să ştampileze biletele Băncii Naţionale a României în circulaţie, cu sau fără reţinerea unei cantităţi oarecare din aceste bilete, sunt cu totul lipsite de temei şi menite numai a întreţine o stare de îngrijorare în sânul populaţiei. Guvernul este în urmărirea tuturor acestor alarmişti, pentru a le aplica cele mai severe pedepse“. UN ZIAR ENGLEZ ADUCE ELOGII GENIULUI MILITAR AL GENERALULUI GAMELIN Londra, 29 (Rador). — Intr’un editorial intitulat: „Război fără bătălii“, „Evening Standard“, se ocupă în termeni elogioși de geniul militar al generalului Gamelin, spunând că el constituie unul din principalele atuuri ale aliaţilor. Ziarul subliniază aspectul particular al acestui geniu militar, care s-a manifestat îndeosebi cu prilejul războiului din Riff şi din Siria. Generalul Gamelin, scrie ziarul nu vrea să risce fără folos vieţile omeneşti, ci preferă să adune forţele de care dispune până în momentul când i se pare potrivit să dea lovitura decisivă. Se discută în toată ţara — închee „Evening Standard“ — despre cea mai bună strategie de întrebuinţat pentru a câştiga victoria. Unii ar voi o ofensivă pe uscat şi în aer. Noi preferăm însă tactica pe care generalul Gamelin a experimentat-o împotriva riranilor. JAPONIA NU INCHEE UN NOU PACT ANTIC0M1NTERN Tokio, 29 (Rador). — Agenţia „Domei” transmite: D. Gaimusho purtătorul de cuvânt al ministerului afacerilor străine japonez, întrebat cu privire la o telegramă dată de corespondentul ziarului „Asahi Shimbun” la Budapesta, prin care se pretinde că contele Ciano ar fi sugerat ambasadorului Japoniei la Roma, înainte de plecarea sa la Budapesta, f idela organizărei unui nou grup anti-comintern în urma apropierei germano-ruse, a răspuns că ministerul afacerilor străine japonez, nu a primit niciun fel de informaţiune oficială, cu privire la această chestiunii „Nu avem de gând, a adăugat d. Gaimusho, să încheem nici un fel de nou pact anticomintern, şi aceasta nu este numai în vederile ambasadorilor Japoniei în Europa”. D-sa a amintit apoi că anticomunismul este un sentiment cu rădăcini foarte adânci în sufletul japonez, precizând că conferinţa reprezentanţilor Japoniei în Europa orientală, e întrunită numai din întâmplare, cu asentimentul guvernului, şi numai pentru chestiuni de serviciu cu caracter curent. Desigur, această ocaziune ie-a dat prilejul să transmită și linele imformațiuni, asupra situației din Europa, ■ REPARTIŢIA PETROLULUI PE PĂMÂNT In bătălia petrolului şi derivatelor lui, — nervul războiului modern, după acela preconizat de Napoleon, „banii“, — credem interesantă harta de mai sus. Ea arată, după datele statistice adunate până la începerea ostilităţilor din 1939, quantumul producţiei, exportului şi importului mondial, precum şi calea pe care o iau produsele exportate. Pătratele albe arată producţia; cele haşurate simplu arată exportul, iar cele haşurate dublu arată importul. La ţările producătoare, spaţiul alb rămas după ce s’a haşurat exportul, arată consumația internă şi rezerva. PE FRONTUL DE VEST: ---- Nimic de semnalat PE FRONTUL FINO-SOVIETIC: ---- Alte atacuri sovietice respinse PE MARE: — Luptă între un vapor englez șidouă avioane ruane. ---Vaser ,scufundate de submarin german IN AER: ---- Avioane germane deasupra coastei de nord-est a Angliei PESTE 400 DE PERSOANE MOARTE DE FRIG IN STATELE UNITE Washington, 29 (Rador). — Peste 400 persoane au murit înghețate în urma valului de frig ce s’a abătut asupra Statelor Unite. In Florida, au fost distruse de ger fructe și legume în valoare de mai multe milioane dolari. FEMEILE FINLANDEZE IN SLUJBA ARMATEI D-ra OESCH, fiica generalului Oesch, unul din sefii armatei finlandeze IN CORPUL ZIARULUI. DECLARAŢIILE D-LUI DALADIER LA POSTUL DE RADIO PARIS IUTI BULBI UI IUTI LA SLUJBE Răul cu înmulţirea şcoalelor, cu năvala la slujbele statului şi părăsirea negoţului şi a meşteşugurilor, n’a întârziat să se vadă. Ştefan Fălcoianu, vice-preşedintele consiliului general al instrucţiei publice, spune în şedinţa consiliului, ţinută la 10 Septembrie, 1865: „Trebue, dacă obligăm pe fiul săteanului a veni la şcoală, să ştim să-l învăţăm spre a nu mai face din acei ce vin la ea. OAMENI PIERDUŢI PENTRU AGRICULTURA, COMERŢ ŞI INDUSTRIE, spre a nu mai face până şi din şcoalele primare. ATAŢIA PRĂSITORI DE CANDIDAŢI LA PARAGRAFUL BUGETULUI”. Marţian, ardeleanul care a introdus studiul statisticei la noi, critică politica şcolară: „pentru junii noştri ce învaţă ceva carte, singura carieră ce râvnesc este avocatura şi funcţiunile publice... IAR OCUPAŢIUNILE PRODUCTIVE... LE LASA STRĂINILOR”. Constantin Kreţulescu, fostul preşedinte al comitetului din Muntenia pentru alegerile divanului ad-hoc, şi fost prim ministru, în lucrarea sa: Trecutul şi era nouă (1860), spune : Ceea ce este mai descurajator, este că videm oamenii de stat din ce în ce mai ademeniţi a se felicita de înmulţirea posturilor serviciilor publice, ca de un semn îmbucurător, că nu găsesc a arăta tinerimei un scop mai nobil pentru frecventarea şcoalelor, decât pentru CĂPĂTUIREA POSTURILOR”. Mai târziu, Ion Ghica, într’una din scrisorile sale către Alecsandri (1882), scrie: „In loc de a încuraja inteligenţele slabe, ar fi mult mai bine... A ÎMPINGE TINERIMEA ŞI SPRE MEŞTEŞUGURI ŞI MESERII, şi a pune astfel inteligenţele mediocre în stare de a deveni producătoare, în loc de a fi sterile şi de multe ori PERICULOASE PRIN PRETENŢIUNILE ŞI EXIGENŢELE LOR”. Nimeni n’a ţinut seama de aceste înţelepte îndemnuri, ca să se adeverească, odată mai mult, vorba lui Schopenhauer: „înţelepţii tuturor timpurilor ne-au dat totdeauna aceleaşi poveţe, iar nebunii — marea majoritate a tuturor timpurilor — au răspuns totdeauna cu aceleaşi fapte, adică cu fapte contrarii. De aceea, zice Voltaire, vom lăsa lumea asta tot atât de proastă şi tot atât de rea cum am găsit-o, când am venit”. Statul a tot înfiinţat la şcoale şi la slujbe, o şcoale unde nu se prea învăţa carte, ci se fabricau „boieri”, slujbe pentru căpătuirea boerilor celor noui. S’au înfiinţat, ce e dreptul, şi şcoale de meserii, şi şcoale de agricultură, şi şcoale comerciale, dar toate n’au scos decât funcţionari. Mulţi copii dela gimnaziul şi dela şcoala comercială din Galaţi, ne adunam la joacă pe un maidan dela Coada Râpei. Printre noi era şi unul dela şcoala de meserii. învăţa tâmplăria. Am isprăvit şcoala. Au trecut ani. Eram directorul Epocei. Intr’o zi m’am pomenit la redacţie, cu un tânăr chipeş, bine îmbrăcat, cu mânuşi şi cu baston. L’am cunoscut îndată. Era cel cu tâmplăria, tovarăşul de joacă dela Coada Râpei. Privindu-i mi-am închipuit că a nimerit-o, că și-a înjghebat un atelier. — îmi pare bine că te văd. Ți-au mers toate după pofta inimei? — Da, sunt mulțumit. — Ai atelier? — De unde! Sunt funcționar la Creditul Urban. Am slujbă bună. M’am însurat. Nevasta mea are voce frumoasă. Cântă. Dă şi un concert zilele acestea şi am venit sa te rog să-i anunţi concertul în „Epoca”. Eram tânăr şi încă neştiutor al tuturor deprinderilor noastre. O găleată de apă să-mi fi turnat cineva în cap, n’aş fi sărit în sus, cum am sărit la auzul acestor cuvinte. îmi jucau pe dinaintea ochilor rândeaua, mânuşile, cântăreaţa, Creditul Urban. Când mi-am mai venit la fire, l-am întrebat: — Şi toţi colegii tăi de la şcoala de meserii sunt funcţionari? — Pe câţi îi mai ştiu, toţi. In 1898, Haret a făcut o reformă a învăţământului secundar. Am citit desbaterile. S’a vorbit de clasicism, de foloasele învăţământului ştiinţific, de noul gimnaziu cu patru clase: „adevărată şcoală secundară populară”, care ,VA DESCHIDE DRUMUL LA O MULŢIME DE CARIERE”. S’a vorbit de numărul elevilor într’o clasă, de examene, de profesori. Haret a lămurit de ce „a bifurcat” liceul: „Să iau spre exemplu oraşul Slatina şi oraşul Măgurele, a zis el. La Slatina este un gimnasiu real, la Măgurele un gimnasiu clasic. Copilul care s’a născut la Slatina, urmează, vrând nevrând, gimnasiul real, cel care s’a născut la Măgurele urmează, vrând nevrând, gimnasiul clasic. Şi Haret, ca să împace pe copiii de la Măgurele şi pe cei de la Slatina, a rotunjit gimnaziul, „a bifurcat” cursul superior, să fie şi clasic şi real, şi cu carne şi cu brânză. Şi el profesor universitar şi îndrumător al şcoalei, a spus aceste uimitoare cuvinte: „Frumos lucru este filosofia lui Platone mai ales că a servit INTRU CATVA de fundament filosofici de astăzi. Dar nu cu filosofia lui Platone putem trăi azi, NU CU DANSA NE HRĂNIM, nu cu dânsa putem duce lupta pentru viaţă”. Despre înmulţirea şcoalelor, de năvala la slujbele statului, de sporirea, an de an, a acestor slujbe, de treptata pierire a românilor din negoţ şi dela meserii,. nu s’a vorbit. E adevărat că şcoala n’a mai „hrănit” sufletele cu morala lui „Platone”. Toţi câţi au eşit din ea, s’au hrănit însă din bugetul statului, fără prea aprigă „luptă pentru viaţă”. Cum au mers trebile dela războiul cel mare până acum, voiu arăta mâine. T. PISAN I Un drum barat, aproape de frontieră