Universul, septembrie 1940 (Anul 57, nr. 240-269)

1940-09-18 / nr. 257

ASIGU­RARE A "FRANCO ROM" Bucureşti, Griviţei 23 acordă ABONAŢILOR „UNIVERSULUI" PREMII DIN OFICIU în numerar şi lozuri ale Loteriei Statului. Cadouri In obiecte Des­păgubiri moştenitorilor, oricare ar fi vârsta abonatului. Trageri ge­nerale lunare şi speciale. O tragere festivă pentru aniversarea a 10 ani de la înfiinţarea secţiunii „UNIVERSUL” a Societăţii. Asigurări pe durată de plată foarte scurtă şi chiar cu primă unică şi cu plata in efecte la cursul nominal. Asigurări cu plata dubii a capitalului asigurat în caz de accident. Asigurare de zestre. Asigurarea copiilor dela orice vârstă (chiar şi dela naştere) cu un premiu din oficiu pen­tru studii, de 10 000 lei la 7 ani, alţi 10.000 la 11 ani şi 30.000 lei la 13 ani. Condiţiuni speciale pentru riscul de războiu. Se poate cere trecerea ratelor plătite dela o asigurare veche —• chiar dacă nu e la curent — la o asigurare nouă — făcută în condi­­ţiunile sus arătate. Trimiteţi acest cupon — dimpreună cu le! 20 — şi veţi primi un bon de participare la tragerea festivă — chiar dacă mai aveţi şi alte bonuri. CEREŢI LĂMURIRI ŞI PROSPECTE. »»♦♦»+++»41+4 »»♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦»♦♦♦♦♦•♦•♦♦■♦ 4 PENTRU STUDENŢII REFUGIAŢI BASARABENI ŞI BUCOVINENI Primim următoarele: Se aduce la cunoştina studen­­ţilor refugiaţi Basarabeni şi Bu­covineni că faţă de greaua lor situaţie creiată de dureroasele­venimente de la 28 iunie a. c. în Capitala ţării funcţionează un comitet Universitar pentru ajutorarea studenţilor refugiaţi din Basarabia şi Bucovina. Acest for lucrând pe lângă ministerul educaţiei naţionale are de scop: 1. Aranjarea situaţiei şcolare a studenţilor. 2. Aranjarea situaţiei mate­riale. Pentru clarificarea situaţiei şcolare, toţi studenţii refugiaţi sunt obligaţi de a trimite mi­nisterului educaţiei naţionale de­­claraţiuni personale arătând si­tuaţia lor şcolară cu toate exa­menele trecute. Se atrage atenţia că aceste de­­claraţiuni să fie riguros exacte întrucât orice încercare de înşe­lăciune va fi aspru pedepsită. Pentru situaţia materială se aduce la cunoştinţă respective­lor categorii de studenţii urmă­toarele : 1. Pentru cei cari se găsesc sau sunt nevoiţi a se stabili în Bucureşti înainte de deschiderea cursurilor anului şcolar 1940/41 s’a aprobat deocamdată încarti­­ruirea studentelor­ la căminul A­­sociaţiei Corpului Didactic iar a studenţilor în căminul Asisten­ţei Universitare, întrucât până în prezent nu sunt încă fixate noile centre universitare şi deci nu se ştie precis numărul de studenţi re­fugiaţi care va reveni fiecăruia, din aceste centre chestiunea în­treţinerii pentru toată durata a­­nului şcolar viitor, deşi aprobată în principiu, rămâne să fie pre­cizată în amănunt ulterior. 2. Ministerul de interne a a­­probat şi pentru studenţi­ refu­giaţi plata alocaţiei de 50 lei zil­nic, începând de la 1 August, a. c. 3. Cercul basarabenilor din Ca­pitală a mai acordat un ajutor bănesc de 500 lei lunar pe lunile Iulie, August şi Septembrie pen­tru sudenţii Basarabeni studen­ţii Bucovineni primesc, in mă­sura sumelor disponibile, aju­toare băneşti de la Cercul Buco­vinenilor. 4. Atât comitetul universitar cât şi cercul basarabenilor stu­diază problema procurării efec­telor de îmbrăcăminte, lingerie şi încălţăminte precum şi a cursurilor necesare studenţilor. Pentru a se bucura de toate binefacerile acestei opere de a­­sistenţă,­ toţi studenţii refugiaţi sunt obligaţi a trimite de oriun­de s’ar găsi o declaraţie către Comitetul Universitar pentru a­­jutorarea Studenţilor refugiaţi basarabeni Str. Gogu Cantacu­­zino Nr. 21 Bucureşti­­, arătând: a) numele şi pronumele; b) data şi locul naşterei; c) situaţia şcolară (dacă ur­mează regulat cursurile, faculta­tea şi anul de studii cu arătarea centrului universitar) Nr. carnet de student. d) localitatea de unde s'a re­fugiat (Nr. carnet de refugiat). e) numele pronumele şi ocu­paţia părinţilor. f) unde sunt părinţii (dece­daţi, rămaşi în teritoriul eva­cuat sau dacă sunt evacuaţi a­­dresa lor). g) averea cu care s-a refugiat studentul personal sau fami­lia sa. h) numărul, numele, vârsta, situaţia, persoanelor pe care le are de întreţinut familia studen­tului sau chiar studentul perso­nal. i) ocupaţia sau funcţia părin­ţilor studentului după evacuare. j) mijloacele de întreţinere ale studentului în urma evacuării. k) mijloacele de întreţinere în anii şcolari trecuţi (burse, că­min, ajutoare, funcţie, părinţi, etc. l) ajutoarele (toate) primite până în prezent de la diferite au­torităţi sau prin iniţiative par­ticulare. m) ajutoarele de care au ne­voie în viitor. Se atrage atenţiunea urmă­toarelor categorii de studenţi: 1) Cei cari fiind temporar în Bucureşti şi numai in primele zile după evacuare au indicat la biroul­ studenţilor numai facul­tatea, anul de studii şi jocul de origine trebue să înainteze în cel mai scurt timp declaraţiile de mai sus. 2) Cei cari şi-au anunţat pre­zenţa lor în România liberă prin corespondenţă sau chiar comu­nicări verbale de ale colegilor, rudelor şi cunoscuţilor, trebue ca să înainteze în cel mai scurt timp declaraţiile de mai sus. 3) Cei cari anunţându-ne a­­dresa lor actuală şi cărora li s’au trimis formulare­­le declaraţii pe cari complectându-le le-au înaintat la F. N. S. simt obligaţi a trimite la aceiaşi adresă şi da­tele care nu erau cerute în acele declaraţii,­­date pe cari Ie gă­sesc în modelul declaraţiei de mai sus. 4) Cei cari deşi au făcut de­claraţii şi le-au trimis, dar fie că nu le-au iscălit citeţ, fie că nu le-au iscălit deloc ori fie că n’au indicat centrul universitar al facultăţii la care urmează, neputând fi identificaţi şi deci şi înscrişi în lista studenţilor re­fugiaţi Basarabeni sau Bucovi­neni sunt obligaţi a trimite de­claraţii scrise de mână absolut complete şi semnate citeţ. 5. Cei concentraţi sau militari activi sunt obligaţi şi ei de la uni­tăţile la care se găsesc declaraţii cu datele de mai sus. Studenţii cari au înaintat ce­reri pentru primirea ajutorului lunar şi nu l-au ridicat personal sunt rugaţi a îndeplini urmă­toarele:: 1. Cei de la Universitatea şi Politechnica Iaşi să se înscrie pe un tablou colectiv la Universita­tea Iaşi şi luând certificarea cabi­­­lităţii lor de student să înainte­ze acest tablou Comitetului care în urmă va trimite suma globa­lă la Universitate. 2. Cei de la Universitatea din I Cernăuţi ne vor anunţa adresa­­ lor prin­tr-o adeverinţă de certifi­care a calităţii de student fie de anumite persoane cunoscute, din personalul profesoral, fie de au­torităţile ad-tive (prefecturi, preţuri, primării sau comisariate poliţieneşti). La fel vor proceda şi cei din provincie. 3. Cei concentraţi sau militari activi vor trimite adresa precisă şi adeverinţă cu certificarea ca­­lităţii de student şi refugiat din Basarabia şi Bucovina de la uni­tăţile respective. Pentru primirea alocaţiei zil­­­­­ice, fiecare student să-şi scoa­­t­­ă carnet de refugiat de la Pre­­­­fecturile respective unde li se va efectua şi plata alocaţiei cuve­nite. Pentru toate celelalte ajutoare studenţii refugiaţi sunt invitaţi în propriul lor interes a urmări anunţurile in cauza lor prin pre­să şi radio. Delegaţia Studenţilor refugiaţi Basarabeni şi Bucovineni ­ UNIVERSUL Norme cu caracter general pentru organizarea şi funcţionarea ministerului de Justiţie (Urmare din pagina I-a) Trebue dat săracilor şi ne­voiaşilor putinţa să-şi gă­sească dreptatea repede şi fără a umbla prea mult pe drumuri şi a se ruina. 8. — Se vor întrebuinţa la maximum magistraţii din te­ritoriile evacuate, pentru ac­celerarea justiţiei, creindu-se la nevoe, provizoriu sau de­finitiv, secţii suplimentare. 9.­­ Se va studia în ca­drul Statului in Consiliul de Stat, asigurarea unui trai al magistratului printr’o leafă suficientă, pentru că el să fie scos din starea inferioară în care a fost ţinut în cadrul Statului şi din care cauză, sau a fost supus la tentaţiuni, sau a căutat diferenţa de po­sibilităţi normale de viaţă în diferite comisiuni exterioare. 10. — Pe viitor gradaţiile vor fi date pe merite nu pe vechime. 11. — Să se înceteze total sistemul ca magistraţii cu grade înalte să ocupe func­ţii inferioare, aceasta păle­şte prestigiul nu numai al judecătorului dar chiar­­ al justiţiei. 12. — Organizarea asisten­ţei pentru magistraţi şi fa­miliile lor. 13. — Toţi magistraţii care au fost puşi în locuri înalte prin influenţe oculte sau care au judecat in contra conşti­inţei lor, din ordin — atât în Justiţia de stat cât şi în cea militară, — vor trebui să tragă consecinţele. 14. — Rezolvarea proble­mei localurilor, care trebue să fie spaţioase, curate, lu­minoase. 15. — Reorganizarea peni­tenciarelor şi punerea lor pe­­ baze umane şi civilizate. Deţinutul nu poate fi tra-­­tat de nimeni ca un animal.­­ Este un om şi mai presus de toate el este un Român. Orice ar fi făcut, trebuie, chiar şi când este condam­nat, să nu se uite că el tre­bue redat societăţii refăcut ca educaţie şi morală şi nu transformat în epavă fizică. De aceea, personal înfierez şi voiu stârpi orice abuz care se va mai face de azi înainte, în această privinţă. 16.­­ Trebuiesc luate mă­suri ca garantarea libertăţii individuale, a inviolabilităţii domiciliului, a secretului co­respondenţei şi a conversaţi­ilor telefonice să fie asigura­te la maximum. Fac excepţie duşmanii nea­­mului — Români sau străini. * Acestea sunt primele indi­­caţiuni sumare ce găsesc de datoria mea să dau Justiţiei. Altele vor urma cu ocazia vizitei ce voiu avea onoarea să fac la ministerul Justiţiei şi la înalta Curte. G-ral ION ANTONESCU Cinstirea zilei Căpitanului şi manifestaţia legionară la Călăraşi (Ialomiţa) Călăraşi, 13 Ziua Căpitanului Cameliu Co­­dreanu a fost sărbătorită în ora­şul nostru printr-o însufleţită ma­nifestare a cadrelor mişcării le­gionare. La ora 9 dim., în piaţa Catedralei, în prezenţa fruntaşi­lor mişcării şi a şefilor de auto­rităţi locale, în frunte cu d. col. V. Nica, prefectul judeţului, s’a oficiat serviciul divin de către clerul catedralei. In timpul evangheliei toţi cei de faţă au îngenunchiat După serviciul religios, legio­narii în formaţie au parcurs stra­da principală trecând în parcul comunal. Aci, în asistenţa unui însemnat public tânăr şi bătrân, fruntaşii mişcării legionare, în­tre cari d-nii S. Ionescu, D. Nes­tor, Gh. Paloşan şi pr. Ştefan Diana, au vorbit despre impor­tanţa zilei Căpitanului şi a bi­ruinţei evocând valoarea celui dispărut şi prin cuvinte emoţio­nante se leagă ca din clapa în care un soare nou pentru Româ­nia a răsărit, să cinstească ne­contenit memoria căpitanului şi a tuturor martirilor căzuţi pen­tru cauza legionară, prin datoria de ordine şi disciplină a gărzii de fier, prin mun­­că şi fapte. Festivitatea s’a încheiat prin­­tr-un program de cântece legio­nare, care a mişcat până la la­crimă tot ce simte ceasul biruin­ţei poporului român. »♦»♦»♦»»♦♦♦♦ »♦♦»♦♦»♦♦»♦■ Domnii abonaţi sunt rugaţi ca la orice reclamaţie sau schimbare de adresă să binevoiascâ a ne tri­mite eticheta cu care primesc zia­rul, iar spre a fi prompt serviţi- l, reînoirea abonamentului să lipească pe cupru, mandatului poştal eti­cheta abonamentului expirat. Cal&ncLvn MARȚI, T1 SEPTEMBRIE Ort. Sfintele Martire Sofia, Elpi­­da Agapi și Pistis. Cat. Stigmatele Sfântului Fran­­cisc. Prot. Hildegard. Evreesc: 14 Elul 5700. Mahomedan : 14 Saban 1350. * Răsăritul soarelui 5.59 , apusul soarelui 18.22. ★ ■jr Iulia Hasdeu (1888). C &czcLisCt OMISIUNI IN I.BIBA ROMAN­A ALE POSTURILOR STRĂINE DE RADIO —­­Ora românească* — 27.55: Posturile italiene (pe lungimile de undă 19 70 m. şi 25 51 m. în fiecare Sâm­bătă. 18.20: Posturile italiene (pe lungimile de undă 19.70 m. şi 25.51 m.). 18.45—19: DUNĂREA (325,4 m.) 922 kHz. Bremen II 1339 m. şi posturile de unde scurte. DJA 31,38 m. şi DTP 25,31 m 19.50: TIRANA (49,30m.) afa­ră de Duminică. 20.15: ZEESEN (31,38m.) 20.30—20.40: DUNĂREA (325,4 m.) 922 kHz., Bremen II. 21.35 - BELGRAD (49,18m.) 22.15—22.30: DUNĂREA (325,4 m.); 922 kHz. şi postul de unde scurte DJA 31,38. 22.20 : Posturile italiene (pe lungimile de undă 16.84 m., 19.70 m., 25.40 m., 31.15 m., 41.55 m., 221 m și 263 m.). 22.30: LONDRA (261 m.) 22.30: DAVENTRY (30.96 m.- 49.59 m.-41.49 m.) MARTI, 17 SEPTEMBRIE RADIO-ROMANIA. RADIO-BUCU­­RESTI SI POSTUL PE UNDA SCURTA 33.4 m. 6.45: ORA DIMINEŢII. RADIO-ROMANTA ŞI RADIO­­BUCUREŞTI 13: Ora; Jurnal cultural,­­ 13.15: Muzică variată (discuri);­­ Uvertură la „Regele Ysului” de I Lalo (arch. filarm. din Berlin);­­ Intermezzo de Brahms (pian: Lui­ I­se Gmeiner); Ave Marie din „O­­tello” de Verdi (voce: Dusolina Giannini); Adagio din sonta ,Pa­tetică” și Adagio din Sonta lunei de Beethoven (arch. filarm. din Berlin); Cântec de seară de Schu­mann (vioară: Georg Kulen­kampff); Inimă sdrobită și Ultima primăvară de Grieg (arch. fil. din Berlin). 14. Radio-jurnal (H). 14.20: Cântece populare din Ar­deal-voce: Maria Tănase; S’am­­ zis verde şi una; S’ar fi bătut Dumnezeu; Banii; Frunză verde Crunzuliţă; Lung­­i drumul Cluju­lui; Dragă mi-a fost calea în­coace: Cântecul lui Budac. 14.45: Radio-jurnal (HI). 20: Radio-jurnal (TV). 20.15: Marşuri (discuri); Marş de Friedrich cel Mare; Marş de pa­radă de Meilendorf. 20.25: Coruri de copii (discuri): Cântecul de dimineaţă al călăreţu­lui şi Cântec popular; Serenadă de Orlando di Lasso şi Cântec popular (corul de copii al Domnului din Regensberg). 30.40: Paul Jelssen (pian): So­natină de Răni; Nocturna de Faure. 21: Radio-jurnal (V). 31.15: Compozitori români arde­în limbile: germană şi italiană. 33.30: Muzică de cameră: Th.­­ Lujm-violoncel şii Quartetul Theo- I­dorescu (Al. Theodorescu-vioara I.­­ I. Jelescu-vioara II-a, Al. Radu- I­lescu-violă și I. Fotino-violoncel), Quintet de Schubert. 33.15: Miron Soarec (pan): Al­­­­legro de Pescetti; Gigă de Ilutini. • Intermezzo de Brahms; Noveletă de Poulenc; La plus que lente de­­ Debussy. V 20*40. Jurnal pentru străinătate­­ în limbile franţuză și engleză. MARCURI, 18 SEPTEMBRIE RADIO-ROMANIA. RADIO­­BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 33,4 m. 6.45: Ora dimineţii. RADIO-ROMANIA ŞI RADIO-BUCUREŞTI 13: Ora; Jurnal cultural. 13.15: D-ra Doina Suchici (acor- 1 deon. acomp. de taraf): Cântece­­ bătrâneşti; Romanţe şi cântece vechi; „Româna”, potpuriu de cân-­­­tece bătrâneşti. ■ 13.35: Fanfara reg. de gardă­­ .Mihai Viteazul”, cond. de căp. Giugariu; Pui de lei; Graiul nea­­mului, de Titus Cornea; Scene din Carpaţi, potpuriu de Lăzărescu. 14. Radio-jurn M (II). 14.30: Continuarea concertului fanfarei: Doină basarabeană; Imn de slavă de rpt. Giugariu; Jubileu­­marş de Mureşanu: Marşul „Mi­hai­­” de Cutrupi. 14.45: Radio-jurnal (III). 30: Radio-jurnal (IV.) 20.15: Corul bărbătesc A. C. T., condus de Radu Botez; Pârâiaş cu­­ apă lină, de E. Elenescu (solo voce­ , Emil Filip Măriţica dintre munţi, de G. Danga; Trandafir de pe ră­zoare, de Sabin Drăgoi; Zamfira, de G. Danga; Cântec de leagăn, de Radu Botez; In poeniţă de G. Danga; Mama, de Christescu. 20.35: Orchestra de concert Ra­dio dirij de Alfred Alessandriscu; voce: d-na Emilia Guţianu; Către stele ,de Duparc; Aria Paminei din „Flautul fermecat”, de Mozart­­ (voce: d-na Emilia Guţianu); Cân-­­ tecul de leagăn al Măriei, de Max­­ Reger (voce: d-na Emilia Guţianu); Pavană pentru o infantă moartă, de Ravel; Când înfloreşte liliacul, de Chansson (voce: d-na Emilia Guţianu); Idilă tristă, de Alfred Alessandrescu RADIO-ROMANIA. RADIO* BUCURESTI SI POSTUL PE UNDA SCURTA 32,4 m 21: Radio-jurnal (V). 21.15: Continuarea concertului orchestrei Radio dirij. de Alfred Alessandrescu: Serenadă de Mo­zart; Eglogă de Rabaud; Tablouri rustice de Giulio Sonzogno. 22: Radio-jurnal (VI); Sport. 22.20: Jurnal pentru străinătate in limbile: germană şi italiană. 22.30: Quartetul Metzner: B. Metzner (vioara I.) I. Lapoş (vioara II) D. Botez (violă) şi J. Bonis (violoncel): Quartet nr. 21 in re maur de Mozart (în patru părţi). 22.50: Piese corale (discuri): Cân­tec popular german: Loreley-cor de Silcher; Corul focului din „O­­tello”, de Verdi (corul și orca Operei din Berlin); Imnul soarelui din „Iris” de Mascagni (corul O­­perei Scala). 23.20: Septet de Ravel dirij. de autor (discuri). 23.30: Jurnal pentru străinătate în limbile franceză și engleză. leni-Orchestra Radio dirij. de Tir. De asemenea capita­la impe- AAM I“ -buia - fie stăpână pe româneasă de Sabin Drăgoi; Rap- mante înconjurătoare, atât pen­­sodia română de Marţian Negrea;­­ teu asigurarea aprovizionării, cât Suita românească de Iuliu Mure- I Şi a transporturilor militare, iair­sianu. * din acest punct de vedere poziţia 33: Radio-jurnal (VI). Sport. Bizanţului era mult superioară 32.20­. Jurnal pentru străinătate­a poziţiei ce o avea Roma. A apărut NOU!!! ,,ÎNDRUMARE pentru LUCRU DE MÂNĂ“ de XENIA NICOLAU şi ELIZA CIORTAN Este prima lucrare apărută in ţară în limba românească­­ şi este necesară atât profesoarelor de lucru şi elevelor de la orice şcoală de grad primar şi secundar cât şi oricărei gospodine; con­ţine şi explică toate capitolele şi toate punctele de lucru; cu­prinde peste 1000 clişee, cu modele pentru feţe de masă, rochiţe, păpuşi, etc. Se recomandă oricărei gospodine care vrea să-şi împodobească căminul cu lucrări de artă şi să realizeze însemnate economii in casă. Comenzile se primesc la Librăria „Universul“ şi la Şcoala Eraclide, str. Barbu Catargiu No. 3. Preţul unui volum lei 220. finul al 57-lea Nr. 257 Miercuri 18 Septembrie BULETIN ARHEOLOGIC ŞI NUMISMATIC MONETE COMEMORATIVE PENTRU CONSTANTINOPOL ŞI ROMA de CONST. MOISIL Intre numeroasele serii mo­netare ce ni s’aiu păstrat din an­tichitate, prezintă un interes de­osebit cele emise pentru come­morarea înfiinţării oraşului Canistainitinopol şi ridicării lui la­ rangul de capita­lă a imperiu­lui roman. Noua capitală a fost construi­tă de către împăratul Constan­tin cel Ma­re pe ruinele vechiului oraș grecesc Byzantium, iar mo­tivele cari l-au determina­t pe acest suveran să mute capitala imperiului aci au fost multiple. De pe la jumătatea veacului A III-lea d. Cr., când năvăliri­le popoarelor barbare dela răsă­rit şi dela nord — în special ale numeroaselor triburi germane aşezate deai lungul graniţei eu­ropene — deveniseră tot mai a­­menânţătoaire pentru imperiu, punctul de gravitate s’a deplasat spre nord-est, obligând pe îm­păraţi să fie mereu in regiuni de ameninţare. De altă parte imperiul avea nevoie de o capitală aşezată în­­tr’un punct strategic puternic, care să nu poartă fi cucerit; iar Bizanţul prezenta acest avantaj. cel Mare, spre a fi stăpân pe imperiu, trebuiia să scape de tu- I teta plicticoasă a senatului ro- I man, care îşi mai păstrează anu­mite prerogative şi era contra stabilirii unei dinastii ereditare.­­ In sfârşit, Roma era prea mult legată de trecutul său păgân, pe­­ câtă vreme Bizanţul pu­tea de- I veni uşor un centru creştin. Pentru toate aceste motive, Constantin cel Mare părăsi încă în anul 326 Roma şi luă condu­cerea lucrărilor de restaurare a vechiului Bizanţ, pe care-l trans­formă cu totul într’o capitală demnă de rolul pe care împăra­tul voia să-l aibă. Natural, că în acest scop Roma a trebuit să-şi dea şi ea tributul, trimiţând ne­numărate obiecte de artă spre împodobirea capitalei rivale.­­ De altfel încă din vremea îm­­­­pâratului Diocleţiiam oraşul Ro­ma nu mai conta decât de formă ca centru al imperiului şi înce­puse să-şi piardă orice impor­tanţă politică şi comercială. Inaugurarea capitalei celei noi, căreia i s’a dat numele de Cons­­tantiinopol, s’a făcut în Mai 330 şi de atunci atât curtea cât şi au-­­­torităţiile civile şi militare şi-au luat reşedinţa acolo. Cu acest pitici s’au bătut şi manete comemorative — în spe­ciali medalioane de bronz, dintre cari umede se referă la noua ca­pitală, altele la vechea Romă. Numismaţii însă nu sunt de a­­cord asupra datei când au fost emise aceste medalioane. Unii le pun in timpul domniei lui Con­stantin cel Mare, soiţii în domnii­le fiilor săi, sau poate şi mai târ­ziu. Cu toate acestea unele piese sunt recuno­scute de toţi ca fiind bătute în timpul lui Constantin cell. Mare. Seria de medalioane privitoare la noua capitală reprezintă pe faţă un bust de femeie — perso­nificarea cetăţii — cu coif în cap şi ţinând în mână un sceptru, de jur împrejur legenda : CONS­TANTINOPOLIS. Pe revers este înfăţişată Fortuna, — protectosi­­rea cetăţii — cu coroană murală în cap şi şezând pe un jeţ; ea ţine în mâna dreaptă o ramură de palmier sau de măslin, iar în stânga­ un corn de abundenţă. Le­genda : VICTORIA AVGVSTI Uneori Fortuna e întraripată. (­g. 1-2). Medalioanele cari se referă la capitala veche reprezintă pe faţă tot un bust de femeie, cu coif în cap, dstr fără sceptru şi legenda : ROMA URBS. Pe revers lupoai­ca alăptând pe Rom şi Rem şi deasupra două stele, cari simbo­lizează origina divină a copiilor. Legenda lipseşte. (Fig. 3). Este foarte interesant de ob­­serva­t, că personificarea oraşului Roma nu are sceptru, pe câtă vreme a oraşului Cometantinopol ţine totdeauna un sceptru în mâ­nă. Să însemneze lipsa acestui a­­tribut situaţia inferioară a Ro­mei, decăderea ei din rangul de capitală a imperiului ? Deasemenea legenda Victoria augusti de pe medalioanele ora­şului Constantinopol poate fi considerată ca o indicaţie a îm­păratului, că a reuşit să înteme­ieze o nouă capitală, abandonând pe cest veche cu tradiţiile ei se­natoriale şi lilberându-se de sub influenţa ei. In afară de medalioanele des­crise mai sus s’au bătut și ma­nete mici de bronz cu tipurile 4­ aestea. Ele trădează tehnica mo­netară din epoca lui Constantin cel Mare, dovadă că au fost bă­tute in timpul domniei acestuia, sau cel mult al fiilor săi. Printre numeroasele manete constentiniane ce se găsesc la noi sunt amestecate fos­rte adeseori astfel de piese comemorative pri­vitoare la Roma și la Constanti­­n­opol; medalioane însă nu se găsesc decât foarte rar. Afară de acestei Constantin Fig. S înştiinţări pe­ntru refugiaţi D, profesor Gheorghe Şerbă­­nescu, refugiat din Ismail, şi­­ Grigore Iordache sunt rugaţi să­reacă pe la Crucea Roşie, biroul refugiaţilor pentru a-şi lua scri­sorile sosite aici. D-na Alexandrina Grippa refu­giată din Chişinău ,înştiinţerizu pt fiica ei dr. Grippa Vera-Canta- I­ragiu de la Schiţea Veche Lăpum­­­e că se găseşte în Bucureşti, str. Schitu Măgureanu 35 1 Serg. Vlad Dumitru din gru­­■ pul 7 grăniceri pază. Alba Iulia, I caută familia Vlad din com. Pe­­decanu­ jud. Cernăuţi. Leon Bercescu din Chişinău co­munică adresa: Satul Bureni jud. , Baia of. Paşcani, casa d-lui Gri­­gore Popa, func. P. T . pentru familie şi copii. Nicolae Popovici, pensionar re- I­ungiat, Bucureşti, str. Florica Nr. 18 înştiinţează pe fiica ei dr. Ana­­tole Băcăianu, învăţător din jud Cahul, că a certuit repatrierea lor prin Crucea Roşie. Colegii şi cu­noscuţii cari ştiu ceva de soarta lor simt rugaţi să anunţe la adre­sa de mai sus. D-na Guţui refugiată din Chi­şinău, cu destinaţia Bârlad este di­nsufflet rugată a trimite actele lui Adam Xenofon, şoseaua Pan­­telimon 158, Bucureşti. Unchiul Nicolae Dimiitriu comu­nică nepoatelor Tatiana şi Elia­­­beta Cepalo că sunt aşteptate la Râmnicu Sărat, str. Carol Nr. 3, fa la Visarion Butic. Ivanov Igor Îşi anunţă familia, prietenii şi cunoscuţii că se gă­seşte la Camera agricolă Vaslui. D. Gheorghe Cojocaru, învăţă­tor refugiat, în prezent în ora­şul Rădăuţi, str. Oborului Nr. 1, roagă pe d-ra Negrea venită în ziua de 3 Sept. din Cernăuţi-­­Roşa să-i comunice unde se află familia Zugrav de la Roşa. Puşcaru Valentina din Corjanţi, jud. Hohn, anunţă pe soţul ei lt. Fuşcaru Vasi­le reg. 8 grăniceri că îl aşteaptă în com. Bogdăneşti, jud. Bacău. Elevul plut. Mar­coci Nicoala din şcoala ofiţeri activi de admi­nistraţie roagă pe părintele Tuci­­covschi să comunice despre soar­ta părinţilor rămaşi In Basarabia. Cel care ştie ce va da soarta d-rei Ludmilla Jdlitcov din comuna Chiţceni, jud­ TigridBB, care la ocu­parea Basarabiei a rămas la d. ing. agr. Alex. Go­luibov din str. Puşchin 40, Tighime, să comunic© pe adineaa d-rei Tamara Poduist, str. Subit. Constanitiniiu 217, Piatra- N­eamţ. Serg- Tok­jevsahâ Vectile din comp. 6 transmasdumd, offidiul poş­tal militar nr. 63 roagă pe toţi ped veniţi din Basarabia cari ştie ceva c­e fraţii Gădi Sergiu Torjevschi, Diomisá© Torjevschi, aummetuil Li­­viţchi Petre, d-ra Lidia Calama­­naf sau alte rude, să-i comunice pe adresa: d-ra Rozina Mărcules­­cu, str. Claiuidiam Laiub­emţdu nr. 24 Bucureşti. Toţi ced o© cunosc pe Vasiile Os­­coboinic, refugiat din Rosaşani (jud. Hotin) sunt rugaţi a enunţa pe adresa d-rei Tica Lepedien, Abrud, jud. Alba. Alexe Taipenou, car© a terminat liceul tehnidic egricol Soroca in anul 1940 şi s’a retras din Basa­rabia in prima zi cu armata ro­mână este rugat de tatăl său re­fugiat din com. Ghdriîen, jud. So­rava pe data de 7 August să-l scrie pe adresa Tapenou Leontie, str. Eilisabeta Doamnei nr. 1, Ca­lafat. Schimbăitoria, Ion, agricultor, comni. Durieşti (Lăpuşne); Begleţ Pavel, agr., Dubiteştii (Lăpuşna); Maria Piruiteanu, casnică, Durieşti (Lăpuşne); Ana Schimbătorul, cas­nică, Dum­eşti (Lăpuşna), să scrie pe adresa caporal­ăVaitiraniu Vasiile brigada 24 mixtă of. poştal mili­tar nr. 53. D- Butuc Visarion enunţă pe d-irele Tatiane şi Elisa­beta Cepalo că se găsesc la R.­Sărati, str. Ca­rol I nr. 27 şi 3© roagă să vie.­­ «1 Cu Aurel Vlaicu in turneu prin Ardeal Amintiri In primăvara anului 1912 s’a fve-mi cumpăr un automobil po-deschis la Viena întâia expoziţie internaţională a aviaţiei, urmată de demonstraţiuni practice de sbor, încadrate în formă de con­curs cu premii. In „palatul rotund“ (Rotonda) de lângă craterul metropolei habpsburgice de atunci au stat ex­puse, timp de câteva săptămâni, diferitele tipuri de avioane, —­ mono şi biplane — cunoscute în epoca aceea, când aviaţia nu îm­plinise încă zece ani de realizări reuşite. Mai mult decât jumătate erau creaţiuni franceze, alături de produsele aviaţiei militare din Austria, Italia era reprezentată prin un avion „Caproni“. Germa­nia n’a participat. Era însă pre­zentă România, cu un sistem pro­priu: monoplanul original „Vlai­ I cu II“. Acesta era cel mai discu­­­­tat, de o parte, pentru faptul, că­­ România se găsea prezentă cu un produs autochton, la o manifesta­ţie de avangardă a technicii des­chizătoare de noui orizonturi; de altă parte, pentru însăşi înfăţişa­rea aparatului prezentat, vizibil deosebit de toate celelalte ca structură şi ca mărime; unii cie­r­deau că e numai un model redus, şi pândeau momentul sa-l vadă cum sboară aevea. După încheierea expoziţiei s’au succedat sborurile, timp de zece zile, la aerodromul Asper de lângă Viena. Aci, aeroplanul lui Aurel Vlai­­cu fu primit cu ovaţiuni, şi acla­mat la toate probele, având încă de la expoziţie câştigată simpatia publicului, care vedea cu interes participarea României, vecine şi aliate, înainte de alte ţări, cu si­stem şi pilot indigen — Vlaicu, — care nu numai că se menţinea o­­norabil alăturea de aşii interna­ţionali, între cari era renumitul Garros, ci lua şi premii înaintea lor. Prieten de şcoală cu Vlaicu şi trăind atunci în Viena ca tânăr licenţiat-doctorand şi publicist, eram zilnic împreună, legaţi ca prin un fel de „frăţie de cruce“. In urma articolelor animate, ce publicasem în „Românul“ din Arad şi în „Universul“ despre succesele lui Vlaicu la Viena, am fost asaltat de telegrame şi scri­sori din Ardeal şi Banat, oglin­dind entuziasmul răscolit în pu­blic de măreţul triumf românesc realizat în văzul lumei- Vlaicu Lua cu plăcere cunoştin­ţă despre aceste însufleţite măr­turii de interes venite ,spontan“ „de acasă“, din Ardeal şi-mi rea­mintea despre extazul bucuriei vijelioase, cu care a fost primit sborul său pe „Câmpia Libertă­ţii“ de la Blaj, în anul precedent, 1911, la jubileul „Astrei“. Nu mi-a fost greu, deci, să-l conving, ca, laureat la Aspern, să facă o serie de sboruri publice în centrele principale din Transil­vania. A primit îndemnul, cu condiţia, să-l însoţesc, garantând să-şi va­­ scoate măcar cheltuelile. La be­neficiu material nu ne gândeam de loc. Dar cu duioşie îi înfăţi­şam, de înainte, bucuria uluită a mulţimilor, cari acuma întâi vor avea să vadă sbor uman, şi, mai ales, mândria Românilor, ‘ — pentru ei ne duceam, — că acel sburător falnic e dintre ai lor, frate cu dânşii, Român de pe Mu­reş, inginer fiu de plugar din Binţinţ. Am întocmit itinerarul aşa, ca, după putinţă, să atingem toate colţurile locuite de Români. Vlai­cu nu prea călătorise, şi era in­teresat să cunoască regiuni noui. Au început cu Aradul, întâiul în drum, de la Viena, şi pentru că acolo era ziarul principal „Româ­nul“. Ne-au întâmpinat extrem de călduros fruntaşii partidului naţional, Vasile Goldiş, Ştefan C. Pop şi numeroasa intelectualitate românească din Crişana. Au urm­at, pe rând: Lugoj; O­­răştie; Haţeg; Vârşeţ în Banat; Alba-Iulia; Selişte; Elisabetopol (Dumbrăveni); Tg.-Mureş; Bistri­ţa. Ciclul urma să se încheie în Maramureş. Numai Duminecile şi sărbători­le erau zile de sbor, ca să fie li­ber poporul satelor, către care era îndreptat, dintru început, gândul nostru. Timpul s’a menţi­nut favorabil, până la Bistriţa unde ne-au surprins ploi persi s­■ tente, de toamnă, împedecând continuarea turneului. Pretutindeni am profitat de concursul inimos al intelectuali­lor români din partea locului, constituiţi în comitete de organi­zare pentru a ne ajuta la toate lucrările pregătitoare, ca: afişaj; improvizarea aerodromului oca­­s­­ional; vestirea publicului; pri­■ unirea şi călăuzirea oaspeţilor, ■ ş. a. Vlaicu n­u era preocupat decât I de Sbor. Uneori observa, în glumă: „Vezi să nu ne alegem , cu datorii prea mari, la sfârşit“. Arraipistrate extrem de ordo-­­ mari; şi precis, taxele de intrare­­ la aerodrom,—intenţionat foarte , reduse, ca să fie aiooesilbâtte săte­­­ miilor, lăsaţi şi gratuit dacă nu aveau destuii — aco­periau toate­­ cheltuel­e, dând și beneficiu ! net, pe care îl totalizam pe seama­­ lui Vilaicu. Pentrucă dânsul obic­muia­­ să-mi spună: „Când vom avea­­ un prisos suficient, voi căuta tai-va’’, .după sborul de­ la Alba- Iufea i-a am făcut surpriza: „Știi, m­atos, că «veni capital pentru autos.nobi'lul dorit!“ S’a''­. ,bucurat ea ..un copiii. Nu-i venea'4,să­­creadă. I-am­ numărat suma, iri hârtie monedă nouă, neatinsa.' ■ N’a stat pe gânduri. Ne-am despărţit îi­ gară: «il a plecat la Viena, să-şi' aleagă „maşină“, eu la Selişte, petou pregătirea «bo­rului" de Dui­mfenca Viitoare. După câteva ore mi-a depe­­şat: „Sosesc Varieri, cu *iutomo­­bilul!“. A fost bucuria «cea mai mare ce şi-a îngăduit. După avion, aiu­­tomabi­lul ena pasktwea şi jucă­ria lui.­­ Era încântat că a­­putut găsi 0 marcă de calitate existentă, os motor şi construcţie (La­urin­clement), şi de linie distinsă, ca formă. .Căci era pretenţios din ambele consideraţii la oric«? rea­lizare tehnică: cân­tartea con­itrus­­ţiei şi distincţia formei. De aci înainte, in toate z.\'el® libera, dai® un sbor la altul, fă­ceam escapade cu automobilă?"! în împrejurimi. Acestea îi erau şi prilejuri de ex­perimern­­­ări,­ uneori glumeţe, ca să pună la­ încercare volubilitatea motorului în diferite împrejurări. Alteori îi făcea plăcere să mă înveţe să­ conduc, vorbind cu pasiune des­pre preciziunea mecanismelor tehnice, cari, dirijate cu grijă, lu­crează singure, par’că ar avea minte proprie, suflet. Stând mulţumit la volan, ade­seori povestea despre perfecţio­nările ce va realiza la viitorul său tip de avion: „Vlaicu III“... . Mă pasiona conversaţia acea-' gta prietenească, mai ales că, cu’ câţiva emi mai înainte, asistasem şi la spornicele înfăptuiri avia­tice a­le bănăţeanul l­ui Traian Vuia, la Paris, despre care Vlaicu mă întreba adeseori, ca despre unu fra­te mai mare. Prined cu mult interes obser­­vaţiiunile şi părerile ce-mi ce­rea când avea indoel­i. „Mai uşor te înţelegi cu laicii, decât cu specialiştii, ca ei tehnicieni la rândul lor, ţin morţiş la ideile proprii şi te contrazic când aduci ceva nou, neprevăzut. Filosofii au judecata limpede, şi e cu fij­­los să te ştii a­probat de logicul lor. Aparatul meu cel nou vai­­ avea două locuri alăturea; veţţ­­ şedea lângă mine, şi vei vedea ş­i cât de uşor se manevrează, şi cât de sigur. Vei fi întâiul pilot ve­nit din lumea dăscălească, dragă profesore“. Duminicile cu sbor erau ade­vărate praznice domneşti pentru m­itreg ţinutu­l. Oraşul era în picioare. De la ţară veneau, pe toate drumurile şi liniile, mii de spectatori, de pe­rsfcă de neat de kilometri. Aerodromul palpita în frea-A, măr discret. Ardoarea curiozităţii* era astâmpărată de grija să nu survină vre-un accident. Nu se poate descrie frenezia ove­ţuu­ilor, cu care era aclamat 1* aterisare. Lumina bucuriei deli­rante vibra în priviri, în gesturi, mişcări şi îmbrăţişări ale mulţi­­mei extaziate. Ziua se termina cu­ serbări, organizate de tineretul oraş­an, în timp ce sătenii s­e întorceau, fermecaţi şi fascinaţi, la vetrei« lor, având ce poveşti, cu mân­­­­drie sporită cu conştiinţa infinit potenţată, înălţată. „Ungurii nu au sburător !“, se repeta măreţ, solemn, senin, de la om la om, ca un refren luminos, ca o rază care deschidea perspec­tive miraculoase, revărsând nă­­dejdi mari spre un viitor visat de milenii... ...Toamna a pus capăt turneu­lui triumfal. Chemaţi în mult® alte centre, le-am lăsat pentm­ vara următoare. „Vom începe în Mai, profesor® ca să îi putem mulţumi pe toţi“, zicea Vlaicu. Din beneficiu nu s-a realizat numai automobilul, ci şi preţul unui motor nou, pentru „Vlaicu III“. O colectă iniţiată de ziarul „Românul“ din Arad a sporit su­ma la dublu, ca să fie acoperii® şi pentru un motor de rezervă. Vara anului 1913, în loc de tur­neu, a adus campania în Bulga­ria, pacea de la Bucureşti, Cadri­­la­terul „Nu puturăm continua progra­mul în Ardeal, profesore, să mer­gem măcar la congresul „Astrei“­­ la Orăştie, tot trebue să luăm ră­mas bun înainte de ce am pleca în Anglia pentru contractul cu „Casa Marconi“, propunea Vlai­cu, făcând zilnic sboruri străluci­te deasupra Capitalei, tot ca de „rămas bun“, în minunatele a- I miurguri străvezii din August, cu , zări de linişte încremenită, cu o­­rizonturi poleite în aur. Pe o asemenea zi a survenit sborul tragic deasupra Carpaţi­­lor, spre Sinaia-Braşov-Orăştie,­­ spre congresul „Astrei“, în ziua­­ fatală de Sâmbătă, 31 August st. , v., 13 Septembrie st. n., 1913. „ Niciodată această aniversar® n’a fost mai dureroasă, decât a­­cuma. Cadrilaterul... Carpaţii... Va trebui să revină între noi avântul eroic al lui Aurel Vlaicu, Prof. Constantin Nedrilcu * Cantina Crucii Roşii filiala Câmpina 13 Septembrie In ultimele zile de evacuarea armatei şi populaţiei civile din Ardeal, sute de maşini au trecut prim oraşul nostru. Pentru ca cei flămânzi şi o­­bosiţi să poată găsi, în drum spre Capitala Ţării, um ceai fier­binte şi o gustare, Crucea Roşie din Câmpina, de sub preşedin­ţia d.ned Gabriela dr. V. Grădi- Rescu, a luat frumoasa iniţia­tivă, de a deschide o cantină, in strada Cardl. Numeroase autobuze S. T. B. încărcate cu soldaţi şi populaţie civilă au staţionat în faţă can­tinei. Doamnele din Crucea Ro­şie, în frunte cu dnna preşedin­tă, îmbrăcate îm uniforma Crucii Roşii, au servit celor cari s'au­ refugiat d­i Ardeal şi soldaţilor desconcentraţi, câte o camă de ceai fierbinte, brânză, pâine şi tuifcum. Măsura luată de filiala Crucii Roşii din Câmpina, este una din faptele frumoase ale acestei ins­tituţii de binefacere şi de ocro­tire. f r

Next