Universul, ianuarie 1941 (Anul 58, nr. 1-27)
1941-01-01 / nr. 1
8EMT % fggfmét PENTRU DOAMNA DISTINSA ASS&UNANEA ! rakc©romAma Bucureşti, Griviţei 23 REZULTATUL TRAGERXI GENERALE Sl FESTIVE DIN M DEC. 1940 CONTINUARE (LOZURI) SIS 960 Vtaan aheoraîx»; 1140.41 AureSEhi Startocacu; IIP7 Elena Grosan; 3228 Ioam MUuUIostu ; 3GSC At. Oft. Badeaoui; 3050 Florica Coanstanttoeacu; 3281 loan Draganu ; 3082 Lt. Col. Gimbutescu; 3299 Iiv. tanescu Tase ; 3807 Stermin Octavia; 3®93 Tanase Burtolui; 33* Alexandra Caplomia&cii; 3174 Dir. I. Psrtetzeanu ; 3301-3 Henrietta Lopot. Colmen Aiercandresteu; 3304 Ion Mincu; 3310 Dr. Victor Popea. (Va urma) Abonații ztarului „Univerul“ cart TW trimite dinertSocietății „Franco-Române“ de Asigurări Generale suma de lei 220, vor primi: 1) O POLITA DE ASIGURARE DE 20.000 LEI. 2) UN SFERT DE LOZ AL LOTERIEI STATULUI PENTRU CLASA I A LOTERIEI DIN 15 IANUARIE 1941 — CONFORM NOULUI PLAN — IN VALOARE DE LEI 250. 3) UN CALENDAR.1BLOC DE PERETE PENTRU ANUL 1941. Aceşti abonaţi ai „Utateeraului" primes® Scutis® de rate pe baza abonamentului şi anume : pentru fiecare abonament anual se eliberează de plată 4 rate lunare a lei 220, de la sfârşitul asigurării. 11 Apărarea pasiva In Germania ZfairaU Völkischer Beobachter“ . puiblică un articol IIî colaboratorului sâiu militar, care a avut o convorbire cu comandantul rtpărărid pasive din Germania* generalul de artilerie Schröder, In legătură cu apărarea pasivă din Germania. Iată ce spune general Schröder, despre felul cum este organizată apărarea populaţiei civile din al treilea Reich ! Berlinezii trebue să se culce cât se poate îmi devreme, ca să poată dormi îndeajuns până la cina când se dă alarmat, aşa cum procedează şi populaţia oraşelor din vestul Germaniei. Aşa de exemplu în regiunea Rinului sau în Hamburg, populaţia întreagă se culcă devreme, îşi pup ceasurile să sune la orele 11 (cu o oră înainte de miezul nopţii), ca să poată fi gate din timp şi să nu se sperie de semnalele sirenelor; de asemenea, populaţia scurtându-se cu câteva minute înainte de darea semna» , Jelor de alarmă. Sire timp să se tmbnaice, să-şi ia HJiuintăjile dfc strictă necesitate şi, în momentul când aude semnalele de alarmă, să se ducă în adăposturi, —procedeul acesta, este urmat şi de populaţia Berlinului, — a continuat generalul Schröder. Dar populaţia Berlinului trebue să-şi pună ceasurile deşteptătoare să sune nu la ora 11, ci la , ora 12 (24), dat fiindcă avioaapele inamice vizitează Berlinul, la scurt timp după miezul nopţii. — In timp de război, — a spus generalul Schröder, omul trebue să-şi aranjeze viaţa de toate zilele, căutând să se adapteze împrejurărilor. Câteva ore , de somn — înainte de dareaemnalelor de alarmă, — valorează mult. De aceea locuitorii Berlinului nu trebue să umble în oraş după orele 11 (23), pentru a nu fi nevoiţi să intre în adăposturi străine. Fiecare trebue să se retragă în clasa lui devreme. îndată ce se aude semnalul dat de sirene, berliinezii, trebue să părăsească străzile imediat, refugiindu-se în adăposturi, unde să stea până la trecerea pericolului. Bateriile așezate în jurul Berlinului, deschid imediat focul contră avioanelor inamice. Fiecare granetă se fărâmiţează în sute de bucăţi ascuţite, care cad pe pământ, fără să-şi piardă puterea lor ucigătoare. Aşa că, orice berlinez, cam în timpul atacurilor aeriene, în loc să se abcundă în adăposturi, astă şi priveşte, plimbându-se pe străzi, riscă să fie lovit de aceste schije. După generalul Schröder, singura şi cea mai btună metodă de apărare în contra atacurilor aeriene, este adăpostul, — adică, obișnuitele subsoluri ale marilor clădiri. După părerea unor locuitori din Berlin, — continuă generalul Schröder, — aceste adăposturi n’ar prezente sufieciente garanţii contra bombelor aruncate de avioanele inamice, fiindcă, — spun ei, — bombele ar putea pătrunde chiar şi până’n subsoluri. Acest lucru e imposibil. Căci, s’a constatat în toate cazurile — că englezii aruncă bombe de calibru mic, cari nu au puterea să răzbată prin toată casă. Până azi, n’a fost distrus alei un adăpost. A venit iara. Atacurile pot deveni şi mai dese. De aceea berlinezii sunt datori să-şi aranjeze adăposturile în aşa fel, încât ele să aibă confortul unor mici locuinţe, din ceire să nu lipsească strictul necesar. După terminarea atacului, trebuiesc controlate etajele de sus, dacă nu cumva a căzut vre-o bombă incendiară. De obipediu, bombele Incendiare nu pătrund decât până’n podul clădirilor. Sunt extrem de rare cazurile, când o bombă Incendiară reușește să răzbată podiul ca să ajungă intr’unul din apartamentele dela etajele de sus. Bombele incendiare nu explodează; ele ard şi împrăştie în jurul lor raze luminoase. Aceste bombe pot fi stinse cu nisip şi apă. La întrebarea pusă de colaboratorul ziarului sus citat, dacă statul despăgubeşte pe cei sinistraţi, generalul Schröder a răspuns : — Statul plăteşte toate pagubele suferite, numai în cazurile când sinistratul se afla în momentul atacului în adăpost, iar nu în toamnţa sa. E. P. Arhitectul Ciortan: „STUDII ŞI REALIZĂRI IN ARHITECTURA ROMÂNEASCĂ“ Arhitectul Statie Ciortan, profesor la Academia de arhitectură din Bucureşti, a dat la lumină o publicaţie cu titlul de mai sus, înfăţişând „activitatea unui profesionist“. E o carte minunată pentru iubitorii de artă românească, aşa cum au creat-o şi au ocrotit-o în timpul vieţii lor laborioasa neuitatul arhitect Ion Mincu, promotorul stilului românesc în Arhitectură, apoi regretatul Ermil A. Fangrati, întemeietorul şi organizatorul Şcoalei superioare de arhitectură. Cartea, care e un adevărat album de înfăptuiri arhitectonice în stil curăţ românesc — e întocmită pe hârtie chromo, aşa că reproducerile fotografice, foarte numeroase, simt cât se poate de clare şi reuşite. Când, în urma teribilului cutremur din Noembrie am arătat urmările blocomaniei, am susţinut că edificiile construite în stil românesc, pot singure înfăptui visul higieniştilor, oraşele-grădini, şi sunt o garanţie mai solidă de trăinicie în faţa sguduirilor pământeşti, iar, pe de altă parte, permit ca linia estetică a clădirilor urbane să se desfăşoare într’un spaţiu mai larg, mai prielnic deci decât s’ar desfăşura în înălţimi. Opera profesorului arhitect Statie Ciprtan vine să ne dovedească tocmai acest adevăr. E bine că apar din când în când lucrări de acest fel şi ajutorul ne dă interesante lămuriri în privinţa lor: „Lucrările arhitecţilor sunt răspândite prin diferite cartiere ale oraşelor, încât activitatea lor na este văzută niciodată în întregime. De aceea am hotărât să strâng întriun album— spune arhitectul St. Ciprian — fotografiile clădirilor executate după proiectele concepute de mine în stilul românesc, aşa cum l-am înţeles. E o bună parte din activitatea ce am desfăşurat în cursul carierei mele şi cred că-mi fac o datorie a o pune la îndemâna arhitecţilor următori, cari pot alege şi folosi unele motive în compoziţiile lor, dacă se vor gândi să adâncească mai mult studiul artei arhitecturale româneşti. Sugestia am avut-o şi din faptul că mult bine i-au prins generaţiei mele studiile şi cercetările în stil românesc, făcute de înaintaşii noştri, arhitecţii Ion Mincu, Petre Antonescu, N. Ghica-Budeşti şi alţii“. Iată lămuriri ce ne fac să nădăjduim într-o nouă epocă de promovare a stilului naţional în arhitectură, aşa cum l-au conceput arhitecţii noştri cu suflet românesc. Pentru tinerimea academică de astăzi, ca şi pentru cei mai bătrâni, albumul profesorului-arhitect Statie Ciortan este un prilej de foarte utile învăţături şi documentări. LEONTIN ILIESCU rmmn FRSTTE Anul 1940, an de doliu şi grele suferinţe pentru toată suflarea românească, a însemnat şi pentru sportul naţional o epocă de dureroase pierderi şi de zădărnicirea oricăror iniţiative în toate ramurile de activitate sportivă. Iureşul însufleţitoare a adus la cârma treburilor obşteşti avântul mişcării legionare a instaurat şi în sportul românesc o conducere legionară, suta şefia d-lui Manele Sferoie, sportiv încercat, campion de tir şi laureat al premiului naţional pentru sporturi. Uniunea federaţiilor de sport din România a fost desfiinţată, iar întreg patrimoniul ei şi al federaţiilor sale a trecut la organizarea Sportului Românesc, făcând parte din mişcarea legionară. In locul vechilor federaţii, diferitele ramuri sportive sunt acum conduse de Directorate, având câte un secretar general şi şefi de secţii pentru diferitele sporturi. S’au înfiinţat denoctoratele pentru atletism şi gimnastică; box, lupte şi popice; delism; sp. equestre; football; handball; volley şi basket; înnot şi sp. nautice; rugby; scrimă; ski şi munte; sp. mecanice; sporturi de iarnă; tennis şi tennis de masă; tir. De asemenea pentru sportul şcolar, sportul universitar şi sportul muncitoresc. In noua organizaţie a statului legionar, sportul şi-a căpătat în sfârşit rolul primordiei pe care l-am preconizat întotdeauna şi O. S. R. a obţinut de la Conducătorul Statului legionar sumele importante care îi vor permite să-şi construiască terenuri indispensabile şi să recruteze instructorii necesari pentru o temeinică pregătire a tineretul. * Acestea fiind spuse, vom trece în revistă situaţia şi realizările sportive din 1940 ale tuturor sporturilor româneşti. ATLETISM Activitatea atletică, destul de limitată din lipsa de fonduri, terenuri şi organizaţie, a fost mult redusă din cauza evenimentelor. Matchul de atletism care trebuia să fie organizat la Bucureşti între echipele de atletism germane şi române, ca revanşă al celui de la Klagenfurth, nu s’a putut ţine. De asemeni atleţii români nu au putut participa la jocurile balcanice de atletism desfăşurate în luna octombrie la Istanbul. S’au organizat campionatele naţionale de atletism pentru seniori şi juniori în Capitală, campionatele famenine la Braşov, concursul pe ţară de la Predeal, campionatul de marathon la Braşov decathlonul pentru seniori, pentathlonul pentru fete şi juniori precum şi numeroase reuniuni de ateltism, marş şi cross-country. La Braşov s-au ţinut campionatele de atletism ale grupului etnic german. Sezonul de cross-country nu a fost nici el prea animat iar concursurile de marş au fost deasemeni reduse. AUTOMOBILISM ŞI SPORTURI Sporturile motorizate, automobilismul şi motociclismul nu au avut vre-o activitate în anul trecut din cauza concentrărilor, rechiziţiilor şi evenimentelor externe. Intr’un moment de acalmie, grupul sportiv „Motor“ şi Motoclubul Braşov, au organizat Marile Premii ale oraşelor Bucureşti şi Braşov, pentru care sosiseră în ţară numeroşi automobilişti şi motociclişti de seamă din Germania. In urma doliului naţional, reuniunile au fost oprite. Considerate ca îndeletniciri de lux, împovărate de taxe vamale şi fiscale prohibitive, sporturile mecanice atât de interesante pentru înzestrarea ţării cu vehicule motorizate sunt prea puţin încurajate la noi. Ministerul Apărării Naţionale şi Marele Stat Major ar trebui să sprijine pe toate căile iniţiativa privată în aceste domenii, creiând şcoli pentru conducători şi mecanici; înlesnind procurarea automobilelor utilitare şi motocicletelor, creind corpul „motorieiştilor cu schimbul" şi disputând curse de interes militar ca acela al curierului de războiu, etc. BASKET ŞI VOLLEY-BALL In deosebi gustate de tineretul şcolar, aceste sporturi au avut o activitate satisfăcătoare. S’au organizat turnee de propagandă, concursuri străjereşti şi competiţiuni în toată ţara. In Capitală s’au ţinut campionatele naţionale precum şi numeroase concursuri feminine şi masculine între diferitele cluburi şi formaţiuni şcolare bucureştene.. Activitatea de iarnă va fi sporită prin efectul măsurii luate de Min. Educaţiei Naţionale de a pune sălile de gimnastică ale liceelor la dispoziţia grupărilor sportive, în orele libere. BOBSLEIGH A avut, ca de obicei, o activitate mărginită la organizarea campionatelor naţionale şi a concursurilor de bobsleigh pe pârtia de la Sinaia, amenajată cu mari sacrificii materiale. Noua conducere a orânduit bobsleigh-ul în directoratul sporturilor de iarnă, laolaltă cu patinajul şi hockey-ul pe ghiaţă. . BOX Boxul românesc, ajuns pe vremuri la o mare dezvoltare şi popularitate, a avut un sezon destul de anevoios. Federaţia de specialitate a organizat o şcoală pentru maeştri oficiali şi antrenori care a dat bune rezultate. Campionatele regionale s’au disputat în toată ţara, iar „naţionalele“ au întocmit la Bucureşti un lot de amatori din care nu s’a relevat vre-un nou element de valoare. Tot amatorii români au susţinut la Budapesta, un match în care, afară de categoriile semi mijlocie şi mijlocie, reprezentanţii noştri s’au comportat sub aşteptări. Boxul profesional nu a adus nici el satisfacţiunte sperate. Mai multe deplasări ale boxeurilor noştri de seamă în Gerrmania şi Iugoslavia s’au soldat în majoritate cu înfrângeri. Boxeurii români Toma Aurel şi Mitică Teodorescu, rămaşi în America, au repurtat câteva succese măgulitoare asupra unor pugilişti de clasă ridicată CICLISM Activitatea ciclismului a fost dominată de realizarea remarcabilă a primelor campionate interbalcanice de ciclism, organizate la Bucureşti, între 23—30 Mai, cu un succes desăvârşit. Cu acest prilej s’a inaugurat velodromul de beton din şoseaua Olteniţei, primul velodrom modern al Capitalei, deşi având încă multe lipsuri şi viragii insuficient de ridicate. Au luat parte la „balcaniadă" echipele bulgare, greceşti, turceşti şi româneşti, care au disputat campionate de viteză, urmărire şi fond precum şi curse americane. Victoria a revenit echipei bulgare, cea mai bine pregătită şi reprezentanta ciclismului cel mai puternic din Balcani. In acelaş timp s’au organizat congresul balcanic de ciclism precum şi frumoase excursii şi festivităţi care au lăsat oaspeţilor cele mai bune impresii. întreaga presă din ţările balcanice a relevat în articole extrem de elogioase organizarea acestor campionate, care au făcut cea mai bună propagandă sportului românesc. In afară de balcaniadă, federaţia de ciclism şi cluburile ei au organizat numeroase curse de fond, semi-fond, iuţeală, urmărire etc., atât pe velodrom cât şi pe şosea, precum şi o seamă de alergări ciclo-pedestre. FOOTBALL Sportul nostru cel mai popular s’a bucurat şi în anul trecut de întreaga favoare a publicului românesc, mai ales la jocurile internaţionale unde s’au înregistrat până la 40.000 de spectatori. Campionatul naţional al diviziei A s’a disputat cu succes fiind câştigat de clubul „Venus“ iar Gupa României a dat loc la matchuri foarte viu disputate, culminând cu o finală între cluburile Venus şi Rapid care a trebuit să se rejoace de 3 ori pentru a da un rezultat. Echipele naţionale, selecţionate pentru prima oară de către un selecţioneur unic, au avut o bogată activitate internaţională jucând împotriva puternicelor echipe ale Germaniei, Italiei, Ungariei şi Iugoslaviei. Echipa naţională A a câştigat la Belgrad, a făcut match nul la Bucureşti şi a pierdut — cu mici diferenţe — la Roma, Budapesta şi Frankfurt. Echipa naţională B a câştigat la Bucureşti contra Ungariei şi Iugoslaviei şi a pierdut la Belgrad. Echipa juniorilor a pierdut toate matchurile jucate în „Cupa Dunării“ cu Iugoslavia şi Ungaria. In faimoasa competiţiune a „Cupei Europei Centrale“ cluburile noastre fruntaşe „Venus“ şi „Rapid“ au luat parte, prima fiind eliminată încă dela primul tur, iar „Rapid“, ajungând în finală împreună cu vestita grupare „Ferenczvaros“ din Budapesta, campioana Ungariei. Din cauza evenimentelor, această finală nu s’a putut disputa. In cadrul organizărilor fostei federaţii s’au ţinut la A. N. E. F. cursurile unei şcoale de antrenori şi oficiali pentru football, precum şi o tabără pentru juniori. GIMNASTICA A avut o activitate cu totul redusă, mărginindu-se la organizarea unei serbări federale la Reşiţa şi a câtorva demonstraţiuni ale rarelor societăţi de gimnastică ce mai există încă. Se impune o grabnică acţiune de redresare a gimnasticii care să readucă acest sport atât de folositor la locul care i se cuvine în organizarea noastră sportivă. HANDBALL Acest sport, atletic, spectaculos şi în deosebi practicat de elementele grupului etnic german, s’a dezvoltat destul de încet în rândurile tineretului nostru. Pentru propagarea lui stau întreprins turnee de propagandă la Galaţi şi Brăila şi s’au disputat materiuri atât în Capitală cât şi în provincie. Noului directorat pentru handball, basket şi volley-ball îi revine sarcina de a activa cu mijloacele incomparabil sporite ce îi sunt puse la dispoziţie, pentru o cât mai întinsă răspândire a folositorului sport de handball printre sportivii noştri. HOCKEY PE GHIAŢA Hockey-ul pe ghiaţă sau hockey-ul canadian, sport de importaţiune relativ recentă la noi în ţară, a izbutit în scurt timp să cucerească favoarea atât a publicului cât şi a tineretului sportiv. Iur, spectaculos, atletic şi interesant, hockey-ul canadian cere în prim rând gheaţă — deci vreme prielnică — şi în al doilea rând patinatori desăvârşiţi. Anul trecut, din cauza vremii nefavorabile activitatea a fost redusă în toată ţara, iar în Capitală singurul patinoar cu gheaţă artificială, acel deda Ottetelişanu nu a dat sportivilor decât un concurs foarte limitat. Cluburile fruntaşe au făcut totuş turnee internaţionale şi campionatele naţionale s-au disputat între echipele din Cernăuţi, Tg. Mureş, Cluj şi Bucureşti. In sezonul actual cluburile „Venus“, „Juventus” şi „Metropola“ îşi dispută un campionat zis „naţional”, iar echipa directoratului va face un turneu în Slovacia, Elveţia participând şi la Garmisch-Partenkirchen. ■ INNOT După o lungă perioadă de stagnare şi de indiferenţă a oficialităţii faţă de un sport complet şi folositor, care pretutindeni aiurea în străinătate este declarat obligatoriu pentru tineret, în totul a Vi dobândit de abia în anul trecut un sprijin material mai important din partea oficialităţii, cu care s’au început realizări mai cuprinzătoare în toate domeniile. S’au înjghebat mai multe cursuri de înnot pentru tineret, concursuri şcolăreşti precum şi campionatele naţionale şi regionale, care nu au dovedit o clasă ridicată a înnotătorilor noştri. Noul directorat al sporturilor nautice şi al înnotului va avea sarcina să obţină în sfârşit obligativitatea învăţământului înnotului în şcoli, universitate, premilitărie, armată şi chiar în marină, unde mai sunt încă multe elemente care nu ştiu în nota. LUPTE ŞI ALTERE Au avut o activitate destul de redusă, cu toate sforţările federaţiei, din cauza evenimentelor care au împiedecat organizarea la Bucureşti a campionatelor balcanice de lupte şi altere. Astăzi luptele simt înglobate în directoratul pentru box, lupte, altere şi popiei. PATINAJUL a avut o activitate foarte redusă în anul trecut. Fosta federaţie al cărei sediu era la Cluj şi al cărei conducător virtual era un maghiar şovinist, nu a făcut mai nimic pentru progresul acestui sport, atât de agreabil şi folositor. Campionatele şi concursurile de la Lacul Roşu au fost ţinute „în familie“ printre unguri, iar la Bucureşti totala incapacitate a conducătorului regiunii a zădărnicit orice activitate. O echipă de patinatori români a luat parte cu succes la săptămâna internaţională de sporturi de iarnă de la Garmisch Partenkirchen POPICI Jocul de popiei, care în Ardeal este un adevărat sport, cu reguli severe, arbitri şi campionate autentice, a pierdut mult în urma cedării teritoriilor din Transilvania. Totuş el s-a reorganizat la Arad, continuând să aibă numeroşi adepţi. In anul scurs, campionatele naţionale au atras peste 150 de echipe, iar în tot cuprinsul ţării s-au disputat numeroase concursuri regionale şi locale. RUGBY Deşi practicat numai în Capitală, sportul nostru de rugby avea numeroşi adepţi şi izbutea să se facă cunoscut peste hotare prin turneele reuşite ale federaţiei şi duhurilor fruntaşe. In anul trecut echipa noastră naţională a învins la Bucureşti renumita echipă „Azzurra“ a Italiei. Campionatele naţionale şi jocurile de cupă s’au disputat ca de obicei în Capitală. In toamnă s’au înfiinţat nouile competiţiuni: Cupa „Nicadorilor" şi Cupa „Al. Cantacuzino“. Terenul sportiv de la Şosea a fost redat sportului românesc şi va adăposti ca şi în trecut matchurile de rugby ale cluburilor bucureştene» I SCRIMA Nobilul sport al armelor, cu veche tradiţie la noi în ţară, a avut în anul scurs aceeaş activitate redusă din ultimele vremuri. Regionala Bucureşti a organizat obicinuitele campionate naţionale la cele 3 arme precum şi campionatul femenin, fără o participare prea numeroasă. Deasemenea cupele pentru antrenament „Cananfil“, „Gezlanu”, „Boerescu“ şi „Dupart“ care au atras un număr redus de trăgători. Prin reintroducerea duelului în tranşarea diferendelor de onoare pentru ofiţerii activi şi de rezervă şi prin decretarea obligativităţii învăţământului scrimei în educaţia ofiţerilor, sportul armelor va cunoaşte în curând o redresare meritată, la care vor contribui măsurile luate de noul directorat al scrimei din O. S. R S R I Sporind sfetuiMl, ,care a atins, la noi în ţară, o desvoltare considerabilă, a avut un sezon foarte bogat şi o activitate generală din cele meci îmbucurătoare. S’au orgianizat şcoli oficiale de ştei, pentru instructori, antrenori şi pentru elevi, în toate localităţile de iarnă. Plaiurile înzăpezite ale munţilor noştri au fost brăzdate de foarte numeroşi satori cari au luat parte la campionatele şi la concursurile oficiale organizate în masivul Bucegilor, în munţii Banatului, în munţii Apuseni, în masivul Harghitei şi în lanţul Făgăraşului. Şcoala naţională de antrenori de la Dihamul a întrunit 150 de profesori şi elevi creiând numeroşi instructori naţionali şi federali cari au difuzat la rându-le învăţământul staiului în masele tineretului. O echipă românească a luat parte la concursurile de rid organizate de Germania la Garmisch -Partenkirchen. SPORTURILE NAUTICE Sporturile nautice, deşi cu totul insuficient dezvoltate la noi în ţară faţă de întinsul litoral maritim, marele număr de lacuri şi de cursuri de apă, au avut totuşun sezon destul de rodnic, grafie sprijinului acordat de oficialităţi. S-au organizat reuşite campionate regionale şi naţionale de vâsle şi vele, iar regiunile fostei federaţii au înjghebat dese concursuri şi regate în ţară. Federaţia a construit un club nautic model pe lacul Băneasa şi a organizat o şcoală de navomodele menită a răspândi gustul sporturilor pa apă în rândurile tineretului. TENNIS „Sportul alb” a avut un sezon foarte sărac. Din cauza eventa meritelor, jucătorii noştri de seamă nu au mai putut evolua pe courturile din străinătate, iar la noi în ţară nu s’au mai putut organiza campionate internaţionale. Campionatele naţionale, începute în Iunie, au fost rejucate în toamnă, iar la categoriile inferioare s’au relevat câteva elemente promiţătoare. Cupele şi competiţiunile obişinuite nu s’au putut juca în toată ţara, din cauza evenimentelor. TIR Activitatea din sezonul trecut s’a menţinut la nivelul anilor precedenţi, mai puţin participarea la campionatele balcanice. Tirul la glonţ s’a bucurat de un număr mai mare de concursuri şi antrenamente care au prilejuit performanţe îmbucurătoare. SPRIJINIREA SPORTULUI ROMANESC Ziarul nostru care a creiat cel dintâi, acum aproape 20 ani, rubrici sportive regulate, atunci când nici un alt ziar nu pomenea măcar vreun cuvânt despre maninfestaţiuni sportive, şi-a menţinut şi va continua programul său de caldă sprijinire a sportului românesc. Printr’o strânsă colaborare cu oficialitatea sportivă, prin publicitatea coloanelor sale, larg oferite realizărilor sportive folositoare, precum şi prin acordarea de premii şi diplome, ziarul „Universul" a înţeles şi înţelege să ajute cu hotărâre mişcarea sportivă românească, astfel încât aceasta să-şi poată îndeplini cu cât mai multă eficienţă însemnata ei menire de educaţie şi de întărire a tineretului neamului. NEAGU BOERESCU ♦ ♦ ♦ ♦ ♦ Domnii abonaţi sunt rugaţi ca la orice reclamaţie sau schimbare de adresă să binevoiască a ne trimite eticheta cu care primesc ziarul, iar spre a fi prompt serviţi la reinoirea abonamentului să lipească pe cuponul mandatului poştal eticheta abonamentului expirat. MECANICE ■*"V"T"»4-y» v i"i~v / v v Anul snortiv 1940 Orientările polii interne in 1940 (Urmare din pag. 10*&) neştirbită a naţionalităţii înseamnă libertatea şi limanul mântuirii noastre viitoare". * In aceste împrejurări, deosebit de grele, după abdicarea fostului rege Carol II, a fost proclamat noul Suveran, M. S. Regele Mahai I, care, crescut în mijlocul nostru, ştie sentimentele curate ale neamului, cunoaşte năzuinţele şi setea de dreptate ale mulţimii şi ştie că se poate bizui pe devotamentul fără margini al unui popor întreg, care vrea să fie condus în spiritul omeniei, al onoriei şi al respectului reciproc. Legaţi de pământul In care se odihnesc osemintele părinţilor părinţilor noştri, de pământul udat cu sângele milioanelor de înaintaşi cari ne au transmis din generaţie In generaţie dragostea de neam şi de ţară, venerând tradiţiile seculare, apărând cu îndârjire limba şi credinţa strămoşeşti, românii socotesc Dinastia drept o chezăşie trainică a propăşirii paşnice, a continuităţii in conducerea, supremă. In permanenţă, românimea a înconjurat cu dragoste Sinceră Dinastia, socotind-o aşezământul temeinic al consolidării, şi bucuriile ori durerile familiei regale erau ale noastre, ale tuturora, cu ideea nestrămutată că Regele este al Ţării, primul cetăţean al Statului, cel dintâi fiu al neamului, căruia i se cuvin cele mai mari onoruri, dar căruia îi incumbă greaua sarcină de a ţine cumpăna dreptăţii pentru toţi. Un regim nou s-a instaurat de la 6 Septembrie: conducătorul Statului, generalul Antonesm şi mişcarea legionară de sub comanda d-lii Horie Sima, începând opera de refacere şi de reclădire a României noul, potrivit normelor stabilite de promotorul şi sufletul mişcării legionare, Comneliu Codrecnu. Conducătorii de azi ai regimului au prilejul să pună in practică religia lor dinamică, pe baza căreea şi-au atras adeziunea mulţimii, să facă să domnească dreptatea in ţară, legea să fie stăpână, meritul să conducă, să se bucure de trai bun toţi românii, nu numai unul ori numai unii. Ei, vin in numele ideei naţionale, in numele ideei justiţiei sociale; dela acest drum nu se pot abate! Ei au mai multe obligaţiuni decât acele personalităţide trecutului, cari veneau la cârmuire prin adularea meşteşugită a Celui ce dădea Puterea şi drept program, graba ambiţioasă a partizanilor, ideea naţională de dreptate trebue să cuprindă pe toţi românii, cu o singură bază de selecţionare: meritul şi un singur imperativ: desăvârşita onestitate. Partidele politice n’au înţeles acest comandament şi cartea de membru al clubului respectiv era criteriul plasării şi sprijinului. Rezultatele se cunosc. Am insistat mereu, cu tenacitate, paralel cu toţi românii clarvăzători, repetând zilnic aproape, că pe linia dreptăţii elementare, proteguirea elementului etnic naţional este o necesitate absoluta. , Slujitori ai unei credinţe sincere, dezinteresate, noi am luptat pentru punerea în valoare a lozincei: România a românilor, adică a tuturor celor pentru cari ideea de neam e largă, generoasă, cuprinzână sub aceeaş proteguitoare oblăduire pe toţi fraţii de acelaş neam, de aceeaş credinţi, de melaş sânge. România a românilor, dar a TUTUROR românilor! I. V. #• DAR LITERATURA ANEUI? Şi literatura îşi are, fără îndoieilă, socotelile ei: se naşte din anumite legături, progresează pe baza atâtor considertaţiuni şi îşi schimbe diurnul, după tot felul de împrojiurări din afară sau dim tătunitru. Canifiumairca acestordevauuri o poate face arictare producţiune literară şi cu atât mai truit a noastră, care — In decurs numai de 120 de ani—la îmbrăcat toate formele, a Înfăţişat toate posiblitaţiile, a dat dovezi de toate nuanţele. Dar aioefuat, fapt poate fi încă odată întărit, privind scrisul cel mai apropiat de noi, literetira strictă a anului expirat, destul de bogată, variată şi concludentă, pentru cine o cunoaşte, pentru cine ştie să vadă în ea maii mult decât o simplă manifestare a aceleiaşi industrii grafice, care, până mai ieri, ne îmâcsise sufletul cu tot felul de trăsneli, ni-i îmbolnăvise cu aceleaşi practice de import, care tindeau la desmembrarea fiinţei naţionale. Dar să ne uităm în iapod: nu s-ar putea afirma că 1940 a fost un an de criză literară. Dovadă faptul că unele edituri stau întrecut pe sine în dăruiri de cărţi bune. E drept că o adevărată criteă a fost simţită de celelalte: editurile jidoveşti, care, la început, erau greu lovite, pantru că nu mai puteau da în vileag literatura desmăţuirui, producţia acrisă iudatică, nici bogăţia de traduceri din cele mai întunecătoare. A urmat cealaltă criză a aceloraşi editori: împiedecarea lor de a mai tipări altfel de literatură decât aceea destinată naţionalilor respectivi. Iată, aşadar, câteva din aspectele negative ale literaturii anului expirat. Trecând la celelalte, pozitive, vom constata două linii generale: ura normală, alta revoluţionară. Cea dintâi se poate urmări în reeditările de clasici şi pomtemponarii, care merg (mai ales cele dintâi) pe o linie ascendentă, îndeosebi prin colaborarea demnă de toată lauda a trei principale edituri: Cartea românească, Scrisul românesc şi Cugetarea, — care dau putinţa tuturor cetitorilor de slovă românească să se încălzească la flacăra vie a marilor înaintaşi. Această literatură — uneori plină de surprize — constitue coloana de granit a scrisului românesc de totdeauna. Pe lângă ea stau furişat şi destule producţii contemporane, — datorite câtorva scriitori în drum spre consacrare, pe lângă bogata manifestare a unui tineret iubitor de frumos, care şi-a găsit — mai ales în potaaraale şi colecţia „Universului literar“ — un real şi folositor sprijin. Alături de această literatură oarecum normală, am putea deosebi şi a doua lăture: producţia literară revoluţionară, rezultatul unor împrejurări speciale, al acelor împrejurări, politico-educative, prim care, în această vreme, a trecut neamul nostru. E vorba întâi de literatura străjerească, apoi de cea legionară. Intre acestea se impun — din capul locului — două mari deosebiri: cea dintâi avea mai ales un caracter minor şi prin conţinut, ca şi prin alteia cărora li se adresa. Era un fel de literatură a copilului şi tineretului. Expoziţia cărţii din iunie a dovedit-o îndestulător. Era o literatură fără profunzime, destinată mai ales minţilor necoapte, o producţie hibridă, făcută, care trebuia să tindă spre o ţintă unică, urma să înfăptuiască în mijlocul tineretului aceeaşi operaţie de infuzaire a unui patriotism de comandă şi a unui dinesticism silit. De aci — falsă prin noate“ — acea atmosferă de silă fi fătate’—rete? —te căuta s’o ducă până în cele mai depărtate colţuri. Sunt consideraţiuni pentru cari această literatură, quafi-ofic.nailă, n’a produs niici o carte de valoare, m’a lăsat nicio poezie vislosită, n’a dat nici o pagină rezistentă, deşi în numele ei teascurile României întregite nu pridideau să zbâmnâie, iar librăriile nu mai încăpeau de ea. Spre a se vedea mai bine sensul acestei literaturi, e derirul să amintesc că autorul cărţii „Ginguri din cer”, tipărit la Craiova, vedea în revenirea regelui de triată amintire un eveniment asemănător cu Naşterea Mântui»torului. , Dar s’a întâmplat ceea ce ştiţi: litemaibuna străjereasaă *ta dus peste, noapte, odată cu susţinătorii şi inspiralion!ei. S’a dus, ca şi când n’ar fi fost de cânid lumea. In locul ei, a apărut, ca Făt» Frumos dis bame, adormit de vrăjile Gh’.onoaneii, literatura legiemară. Zic: s’a trezit, fiindcă, de fapt, literatura aceasta nu e de 2-3 luni. Dovadă sunt poeziile „din prigoană” ele lui Radu Gyr, care apar, număr de număr, In aceleaşi pagini ale „Universului literar”. Aşadar: scrisul terirrtor îşi are vechimea, îşi are chiar tradiţia lui. II cunoaştem de 2-3 ani înainte de prigoană. L-am urmărit cu atenţie prin reviste, ziare şi volume şi me-am bucurat, văzându-i înflorirea, ba încă, în 1337, să-l cama,eterizăm ei să-i prevedem, printr-o conferinţă publică, o adevărată biruinţă. Nu e vorba, prin urmare, de o literatură hibridă, falsă, de apmianidâ şi de silă, —■ cum a fost cea străjereaiscă, nu e vorba niici măcar de ceva nou, ţâşnit din piatră seacă, de ceva nedesluşit şi neformat. Din contră, noua literatură îşi are vechimea şi mai piles vigoarea ei. Această putere lăuntrică, rezervă de energis, nu are în ea nimic artificii,!, nimic voit. Ea este reflexul unei noul stări de spirit, pornirea năvalnică, iureşul unor suflete alese darmei de adevăr şi drsnteţe românească, ecoul îndepărtat al alcelor sfinte glasuri din trecut, care blestemau pe străini: Indrăgi-i-ar ciorile Şi spânzurătorile! dar pe care stăpânirea vrăjmăşească reuşise să le înnăbuşe şi încercase să le suplinească prin surrogabul-limomiată al cântecelor străjereşti. Numai aşa se explică iuţeala cu către această literatură s’a regrupat, a câştigat tot terenul pierdut, luând cu mult înaiintea altora, a pus stăpânire, ca niciodată, pe piaţa şi pe sufletele întregei suflări româneşti, se face căutată şi studiată de specialişti. Şi tot în felul acesta se explică toată aicea bogăţie uluitoare de imnuri şi marşuri, pline de vibraţie patriotică şi de hotărîre, care contrastează cu sărăcia de cântece, până mai ieri, de suis comandate şi grais plătite prin bani ori situaţii, pe care le cereau tot felul de fronttiuri, servicii şi gărzi cu caracter oficios ori semi-oficios. E — prin urmare — vorba, în acest sfârşit de an literar, de o producţie nouă, sănătoasă, bogată şipromiţătoare, de un mare număr de broşuri şi volume, în măsură să dea scrisului românesc, atât de nesigur şi de frământat, în ultimul timp, o colobatură nu nuimaii deosebită, dar înviorătoare. Este literatura revoluţionară a noului renaşteri româneşti — ultima şi cea mai interesantă formă a tradiţionalismului reînviat după exact 100 de emî, aceea care — lăţindu-se cu vremea — va armoniza şi întări sufletele României în demnire, va transpune idealismul legionar până în cele mai docile sensibilităţi. PAUL I. PAPADOPOL