Universul, ianuarie 1941 (Anul 58, nr. 1-27)
1941-01-01 / nr. 1
Anul al 88-lea Nr. 1 MB P retur 10 Ianuarie 1941 THIîVEESUIÎ fit trtaă-19M & fost mente, dintre «al rapter hot&rltor, na mul puţin „bogat" a fost acest an ţi pe teren diplomatic internaţional. Şi dintr'o parte şi din cealaltă, a’an dat adevărate ofensive diplomatice, şi dintr'o parte şi din cealaltă, s’a căutat câştigarea nu numai a opiniei publice din ţările neutre şi nebeligerante, dar chiar câştigarea de asociaţi. Şi paralel cu acţiunea diplomatică un rol din cele mai importante l-a jucat propaganda, care a întrebuinţat pe o cât mai întinsă scară toate mijloacele de pătrundere in toate straturile sociale din toate ţările: presa, radio, tot felul de broşuri, de tipărituri, buletine silnice, posturi de radio clandestine, creiări de agenţii telegrafice, cinematograful şi fotografiile, nimic n’a rămas neîntrebuinţat In interesul propagandei. S’a făcut astfel o nouă dovadă că, oricare ar fi Împrejurările interne sau externe, oricare ar fi regimurile politice care guvernează diferitele ţări, oricare ar fi stările economice şi financiare şi oricare ar fi distanţele, nimeni nu se poate lipsi de sprijinul opiniei publice care rămâne izvorul energiilor morale necesare marilor acţiuni, dar care, in acelaş timp, ar putea creea la un moment dat bariere morale împotriva unor anumite acţiuni. La sfârşitul anului 1959 pe planul internaţional situaţia era caracterizată prin evenimentele din Orientul european, unde războiul ruso-finlandez era în plină desfăşurare. Italia îşi menţinea atitudinea ei de nebruigerantă, continuând a-şi manifesta, prin presă şi prin discursuri autorizate, simpatia faţă de Germania, simpatie care a determinat dealtfel şi o atitudine de rezervă, ca şi aceea a Germaniei, faţă de acţiunea Busted în Finlanda, deşi poporul Italian nutrea o reală prietenie pentru poporul finlandez, prietenie care puţin mai în urmă avea să se afirme chiar prin încercarea de a se trimite armament italian în Finlanda, dar a cărui tranzitare prin Germania a fost refuzată de guvernul Reichului, care de altfel a şi confiscat un prim transport italian destinat Finlandei. Mai târziu insă, la 7 ianuarie, Germania a ridicat această interdicţie, permiţând tranzitul. Pe de altă parte Statele Unite şi statele aliate beligerante, Franţa şi Anglia, îşi accentuau simpatia faţă de Finlanda şi o ajutau, mai ales pe cale financiară şi morală. Dar, acţiunea diplomatică mai importantă, în legătură cu războiul din Finlanda, a fost aceea a statelor nordice. In Norvegia, ca şi în Suedia, şi în Danemarca, guvernele respective, sub presiunea unei mişcări de opinie publică din ce în ce mai pronunţată, şi-au afirmat in mod categoric prietenia faţă de poporul finlandez. Totuşi, aceste ţări, doritoare de a nu provoca o extindere a conflictului, au declarat neutralitatea. Nu e mai puţin adevărat Insă, că s’au organizat grupuri de voluntari cari au plecat pe frontul finlandez şi că, in limitele stricte ale legii neutralităţii, ţările nordice au contribuit la sprijinirea morală a Finlandei şi la alinarea suferinţelor populaţiei civile finlandeze. Şi anul 1940 sosise astfel fără ca să se ivească vreo speranţă de înseninare. Apelul la pace al înaltului Pontif n’a avut răsunet la conducătorii popoarelor beligerante, după cum a rămas fără ecou ai apelul d-lui Roosevelt. Cuvântul „pace” nu armoniza cu Încordarea situaţiei Internaţionale, cu atmosfera Încărcată de la sfârşitul anului 1939, sfârşit de an caracterizat prin mesagiile adresate armatelor beligerante, de şefii statelor respective şi prin care se afirma hotărârea de a se continua războiul, de o parte şi de alta, până la victoria finală. 1940 debutează printr'un incident diplomaţie care nu a avut însă, mai târziu, o consecinţă serioasă: ambasadorul sovietic din Roma a părăsit brusc postul său, fapt care a provocat rechemarea ambasadorului italian de la Moscova. Incidentul şi-a găsit mai târziu o soluţionare paşnică, care a dus la stabilirea unor raporturi normale între cele două ţări. Un deosebit Interes începe să se afirme din partea ţărilor beligerante cu privire la ţările nordice. Anglia îşi accentuiază atenţiunea asupra atitudinei Germaniei faţă de aceste ţări şi, informaţiile par a confirma că se fac anumite pregătiri în vederea unei acţiuni în această direcţie. Acuzaţiile sunt reciproce, ceea ce accentuiază îngrijorarea în ţările nordice şi determină pe de o parte măsuri din ce în ce mai mari de apărare şi pe de altă parte o activă acţiune diplomatică. O altă caracteristică semnificativă a începutului anului 1940 o formează afirmările repetate şi dintrio parte şi de cealaltă a dorinţei de a nu se extinde conflictul. Treime recunoscut însă că, cu cât deveneau mai categorice a- ceste afirmaţiuni, cu atât proba- ’ bilităţile contrarii se accentuau. In ce priveşte sud-estul euro- pean, ţările din această regiune îşi afirmă voinţa de a se men- j ţine în strictă neutralitate. Intre- . vederea dintre contele Ciano, mi- nistrul de externe al Italiei şi I contele Csaky, ministrul de ex- j terne al Ungariei, este anunţată oficial ca făcând şi ea parte din acţiunea diplomatică întreprinsă pentru menţinerea păcii în regiunea sud-est europeană. La Sofia, primul ministru bulgar afirmă, la rândul lui, voinţa Bulgariei de a rămâne neutră şi de a contribui la menţinerea păcii în Balcani. Consiliul pemanent al înţelegerii Balcanice, care pe acea vreme mai exista, se întruneşte la Belgrad, hotărăşte prelungirea pe un nou termen de 7 ani a pactului balcanic şi afirmă voinţa ţărilor constitutive de a contribui la menţinerea păcii în Balcani. Concomitent cu această acţiune, România îşi afirmă voinţa ei de a întreţine bune relaţiuni cu toţi vecinii. Această atitudine însă nu găseşte ecou la Budapesta. MlfttUMEA D-LUI SUMNER WELLES Intre timp Insă se produce un fapt care provoacă senzaţie şi care deschide posibilităţi de agravare a situaţiei: este interpretarea pe care presa fascistă o dă fiebeligeranţei Italiei. Această nebeligeranţă, spun ziarele autorizate fasciste, nu trebue socotită ca ceva definitiv şi care va fi menţinută până la sfârşitul războiului. Italia îşi afirmă hotărîrea de a-şi alege momentul pentru afirmarea revendicărilor ei. Făptui însă, care a fost pe planul întâi al evenimentelor diplomatice internaţionale de la începutul anului 1940, este misiunea d-lui Sumner Welles, trimisul extraordinar al d-lui Roosevelt, In Europa. Misiune cu caracter informativ, dar care sublinia interesul politicii americane pentru evenimentele din Europa. D. Sumner Welles are întrevederi cu şefii statelor beligerante şi cu conducătorii politici ai acestor state, la Roma, Berlin, Paris şi londraTot felul de comentarii şi de presupuneri însoţesc aceste întrevederi, dar nicio preciziune nu poate da vreo indicaţie asupra rezultatelor lor. Totuşi, părerea dominantă la finele misiunii d-lui Sumner Welles este că trimisul d-lui Roosevelt s-a înapoiat în Statele Unite cu o hotărită impresiune că este exclusă orice posibilitate de înţelegere între beligeranţi, şi că orice acţiune diplomatică în vederea unei pregătiri a păcii ar fi destinată unui eşec sigur. Dealtfel, atmosfera pe care d. Sumner Welles a găsit-o în Europa era din cele mai încărcate. Erau indicii că se pregăteau evenimente militare de cea mai mare importanţă. Conferinţa statelor nordice, întrunită la Copenhaga, dovedea îngrijorarea crescândă a acestor state. Intre timp insă, survine incheerea păcii intre Rusia Sovietică și Finlanda. Eroismul armatei finlandeze, eroism care a înscris pagini nepieritoare In istoria micului popor, n’a putut înlocui lipsa mijloacelor de rezistenţă faţă de armatele cu mult superioara ale Rusiei sovietice. Şi astfel pacea miso-finlandeză s’a încheiat cu sacrificii teritoriale dureroase din partea Finlandei. Tratatul de pace este ratificat de parlamentul finlandez şi ceva mai târziu se anunţă că pierderile suferite de Finlanda în oameni, au fost de 15 mii morţi şi 40.900 răniţi. Această pace însă este departe de a aduce vreo înseninare. Dimpotrivă, evenimentele se precipită şi situaţia se agravează din ce in ce. Aceasta are repercusiuni şi în politica internă a diferitelor state. AGRAVAREA SITUAŢIEI Astfel, la Franţa, guvernul Daladier este nevoit să demisioneze şi un nou guvern se formează, sub preşedinţia d-lui Paul Reynaud. Noul preşedinte de consiliu pare hotărît la o acţiune mai energică. In acelaş timp guvernul englez se remaniază. După demisia d-lui Hoore Belisha de la ministerul de război, demisie survenită încă in ianuarie, urmează numirea lui sir Samuel Hoare ca ministru al aerului. In toate capitalele beligerante se desfăşoară o vie activitate. Se anunţă că Germania face pregătiri militare ameninţătoare pentru statele nordice. Ştiri din ce în ce mai alarmante îşi fac drum cu începerea primăverii. Anglia adresează Suediei şi Norvegiei o notă cerându-le să reducă exportul de minereu în Germania. Puţin în urmă, Anglia anunţă minarea apelor norvegiene. Urmează debarcarea trupelor germane în Norvegia şi ocuparea Danemarcei. Berlinul justifică această acţiune ca măsură de precauţiune împotriva unei debarcări de trupe engleze în Norvegia. Războiul intră astfel într’o nouă fază. Norvegia opune rezistenţă. Suedia se declară neutră, deasemenea şi Finlanda. Danemarca protestează, dar acceptă faptul îndeplinit neputând opune slabele ei forţe, celor germane. Statele Unite hotărăsc să aplice şi Norvegiei legea neutralităţii. Intre timp îngrijorarea creşte in Olanda şi Belgia, pe măsură ce succesele trupelor germane în Norvegia se accentuiază şi merg spre victoria definitivă în această regiune. Olanda şi Belgia iau în grabă măsuri militare, îngrijorarea se accentuiază dealtfel şi în Estul european, unde tot felul de svonuri circulă cu privire la mişcări de trupe sovietice. Moscova însă le des- j minte. Şi un nou grav eveniment j se produce: trupele germane pătrund în acelaş timp în Olanda, Belgia şi Luxemburg. La Lon- j rica demisionează d. Chamberlain 1 ji îi urmează d. Churchill, con- ! siderat de opinia publică engleză si de parlament ca omul momentului, cunoscută fiind energia sa. Olanda şi Belgia se opun cu armele, ofensiva gemană se desfăşoară vertiginos. Armatele olandeze capitulează. Regina Wilhelmina, guvernul şi membrii familiei regale se refugiază în Anglia. Situaţia se agravează din ce in ce pentru Franţa. Mareşalul Pétain este numit vice preşedinte al consiliului de miniştri, iar generalul Weygand înlocueşte, la conducerea armatelor franceze, pe generalul Gamelin. ITALIA DECLARA RĂZBOI FRANŢEI | ANGLIEI I Concomitent cu succesele ful-i gerătoare ale armatelor germane I ne frontul occidental, se accen- j miază atitudinea Italiei. Mari ma nifestaţii au loc la Roma, unde I se cere făţiş Corsica şi se afirmă drepturile Italiei. Puţin mai în irmă, Italia rupe negocierile în tors cu Anglia, fapt care este urmat de ordinul dat vaselor itaiene, care se aflau în larg, de a ntra neîntârziat în porturi nevere. Era evident că la Roma se considera că a sosit momentul Italiei. Şi intr’adevăr, Italia declară război Angliei şi Franţei Ca urmare, Canada, Noua Zeelanda şi Uniunea Sud-Africană se consideră la rândul lor în stare de război cu Italia. Această nouă situaţie provoacă declaraţii din partea celorlalte state. Spania se declară nebeligerantă, ţările balcanice îşi menţin poziţia de neutralitate. Elveţia de asemenea, daria încheie măsuri urgente şi din cele mai serioase pentru apărarea teritoriului ei, declarând că e gata să se apere cu armele oricărei încercări de violare a teritoriului. Guvernul francez îşi mută reşedinţa la Bordeaux. Evenimentele militare pun Franţa însă într’o situaţie din ce în ce mai grea. Primul ministru traces, d. Reynaud, adresează un puternic apel d-lui Roosevelt, dar soarta armelor nu dă răgaz trupelor franceze. D. Reynaud demisionează şi se formează un guvern sub preşedinţia mareşalului Pétain, care nu întârzie să ceară Germaniei condiţiile în care ar fi dispusă să înceteze lupta. Faptul produce senzaţie. Apelurile dela Londra, propunerea unei totale uniunii, rămân fără efect. Franţa a hotărit: va încheia armistiţiul sin- gură. D-nii Hitler şi Mussolini se întâlnesc şi decid condiţiile ar- r mistiţiului. Negocierile încep in acelaş loc şi în acelaş vagon în care s’a încheiat armistiţiul care a pus capăt războiului mondial. Negocierile se termină prin semnarea armistiţiului, întâi între Germania şi Franţa şi apoi între aceasta şi Italia. Anglia rămâne astfel singură în luptă şi conducătorii politicii britanice, constatând defecţiunea franceză, declară că ei vor continua lupta până la victoria finală. Dar nu toată lumea politică şi militară franceză e de aceeaşi părere cu guvernul francez. O parte dintre oamenii politici se refugiază în Anglia, alţii în Statele Unite. Generalul de Gaule pleacă la Londra şi adresează apeluri către trupele din colonii şi către poporul francez afirmându-şi hotărîrea de a continua , lupta alături de englezi. Primele rezistenţe însă ale unor colonii franceze cedează. Mareşalul Pé-Qstain preia funcţiunile asumate de" preşedintele republicii franceze, regimul politic se schimbă și gu- ivernul francez sa Instalează la , Vichy, I IN ESTUL EUROPEAN Concomitent cu toate acestea, evenimente grave se petrec ln ! , Europa orientală. Sovietele iau i ] atitudine împotriva Lituaniei, Le- . toniei și Estoniei, cărora le adre- sează un ultimat de imediata tot , ocupare de către trupele sovie- . tice. Pe de altă parte, Romănia, ţara pacinică şi care a făcut tot posibilul pentru a păstra cea mai , strictă neutralitate şi a evita ex- , tinderea conflictului în această parte a Europei, primeşte tot din partea Moscovei un ultimatum prin care i se cere cedarea Basa- , rabiei şi a nordului Bucovinei. Un consiliu de Coroană hotă- răşte cedarea acestor teritorii din trupul ţării şi se justifică a- ceastă cedare tocmai prin dorinţa României de a evita extinderea conflictului. O schimbare de atitudine politică a României se produce din acel moment. Gu- pernul român renunţă în mod o- I ficial la garanţiile unilaterale , anglo-franceze şi afirmă hotărîrea ei de a se apropia cât mai mult de puterile axei Roma-Beriin. Puţin mai târziu, România se retrage din Societatea Naţiu- nailor. Intre timp se accentuiază o vie i mişcare diplomatică a Budapesti. D-nii Teleky şi Csaky pleacă la Berlin unde fac o vizită ofi- , \ cială. Guvernul român continuă ac- jiunea de apropiere faţă de axă r ii preşedintele de consiliu şi mi- , nistrul de externe român pleacă la Berlin şi la Roma, unde au în- t revederi cu Fuehrerul şi cu Du- tele Mussolini. Efervescenţa este din ce in ce mai mare în toată Europa. Dis- , cursul Cancelarului Hitler, rostit n faţa Reichstagului, discurs în care expune politica Reichului face senzaţii mai ales prin pro- 1 junerile pe care le adresează An- ' rliei, pentru o eventuală pace, Jropuneri însă rămase fără ecou la Londra, care nu a determinat 1 ncă precis acţiunea militară a * Germaniei contra Angliei. D. Mo fotov rosteşte un discurs in par- samentul sovietic expunând poli- t ica Rusiei. In Balcani se produc .iferite simptome care produc împrejurări. Cercurile diplomatice sunt în deosebi preocupate de incidentul greco-albanez provo- * iat în urma asasinărei unui al- 1 lanez la frontiera greco-albanenă. „ La Budapesta, politica revizio- ” listă maghiară, încurajată desî- “ ;ur de cele petrecute cu Basara- b iia şi nordul Bucovinei se afirnă din ce în ce mai pretenţioasă, r Guvernul român, în dorinţa de a r iu provoca nici un incident care po r putea duce la tulburarea pă- n ii acceptă să înceapă conversa- A ii diplomatice cu Ungaria pen- tru soluţionarea diferentului pe cale paşnică. Aceste conversaţii dncep la 18 August, la Turnu Secerin. In acelaş timp şi tot pentru a , lichida toate diferendele cu ve-ti vnii ei, România începe nego- n ieri cu Bulgaria, la Craiova. Traditivele româno-ungare, faţă de de intransigenţa Ungariei, sunt în aheiate fără nici un rezultat. In schimb, negocierile cu Bulgaria continuă. Este inutil să recapitu- A im aci toate fazele care au dus la arbtrajul de la Viena şi la sfâierea trupului ţârei. Sunt evenimente prea dureroare ale căror etalii este mai bine să nu le mai eamintim, înregistrând numai ne dreptatea la care România a şiost silită să se supună şi cre şi redinţa ei că va veni o zi când icceastă nedreptate va fi recunos- cută de toată lumea şi reparată. România îşi accentuiază polia, ca ei de apropiere faţă de Germania şi Italia, accentuare care mulminează în aderarea ei la pac- 1st al tripartit. pa O NOUA ACTIVITATE DIPLOMATICA A PUTERILOR AXEI Activitatea diplomatică internaţională nu încetează însă nici un moment. D. Serrano Sumner pleacă la Berlin unde este primit de Cancelarul Hitler. D. von Ribbentrop, ministrul de externe al Reichului, pleacă la Roma unde e primit de Ducele Mussolini. Se închie pactul tripartit, care are și un caracter militar, între Germania, Italia și Japonia. D. Serrano Simmer pleacă la Roma unde are întrevederi cu Ducele. De altfel, puţin după înapoierea d-lui Serrano Sumner în Spania, d-sa ia conducerea departamentului externelor. Aceste Întrevederi sunt prefaţa und vii acţiuni diplomatice din partea Puterilor Axei. Fuehrerul Cancelar al Reichului se întâlneşte cu Ducele Mussolini la Brenero. Puţin timp în urmă Cancelarul Hitler pleacă în Franţa unde are întrevederi cu d. Pierre Laval şi cu mareşalul Pétain. Se discută eventualitatea aderărei Franţei la noua ordine europeană şi eventual încheerea păcii francogermane. Nici un rezultat pozitiv nu este însă înregistrat. Cu prilejul şederii in Franţa, Fuehrerul se întâlneşte şi cu generalul Franco, conducătorul statului spaniol, întâlnire care face parte şi ea din ofensiva diplomatică germană. Paralel cu această acţiune, Marea Britanie, la rândul ei, ia unele atitudini. Astfel,* ea redeschide drumul prin Birmania pentru aprovizionarea Chinei, ceea ce provoacă protestele Japoniei, şi declaraţiile ministrului de externe japonez. D. Eden întreprinde o călătorie în Egipt şi Asia Mică. Pe de altă parte, în Orientul european, activitatea diplomatică nu e mai puţin activă, mai ales după izbucnirea războiului italo-grec, război survenit aproape pe neaşteptate printr’un ultimatum adresat de Italia, Greciei, ultimatum respins de Grecia. Primejdia extinderii focului în Balcani, determină accentuarea acţiunei diplomatice în această regiune. Cancelarul Hitler se întâlneşte din ton cu d. Mussolini, la Florenţa, urmată la câteva zile de o nouă întrevedere între d-nii Ribbentrop şi Ciano. Bulgaria şi Iugoslavia declară hotărîrea lor de a se abţine de la orice ar putea atinge politica lor de neutralitate şi dorinţa lor de a păstra bune raporturi cu toţi vecinii. In Turcia se declară starea de asediu, iar preşedintele Republicii, d. Ismet Inonu, face o umplă expunere a politicii externe turce care rămâne neutră, dar în acelaş timp înţelege să-şi respecte toate angajamentele contractuale şi de prietenie faţă de Marea Britanie. Vizita d-lui Molotov la Berlin, unde este primit de Cancelarul Hitler cu toate onorurile, produce senzaţie. Comunicatul oficial asupra acestei întrevederi este laconic. Conducătorul statului român, Invitat la Berlin şi la Roma, are in aceste capitale întrevederi cu Fuehrerul şi cu Ducele, şi cu titularii departamentelor externelor. Presupunerea că Bulgaria şi Iugoslavia ar intra la rândul lot in pactul tripartit nu se confirmă iar, pe de altă parte, Ungaria şi Slovacia aderă la rândul lor la acest pact. In tot cursul lunii Noembrie au mit loc diferite întrevederi, dinre cari cităm ca mai importantă accea dintre d-nii Ribbentrop şi Diano la Berlin şi la Viena, precum şi aceea dintre d-nii Serrano I Jumner şi Ciano, la Berlin. | Incidentul bulgaro - Iugoslav, : provocat de unele revendicări bulgare făcute în Sobranie, se rmplanează prin declaraţiile oficiale liniştitoare făcute de primul ministru bulgar, care a exprimat dorinţa Bulgariei de a întreţine nme relaţiuni cu toţi vecinii şi le a contribui la menţinerea păcii n Balcani. După vizita contelui Csaky la Belgrad, un acord de prietenie veşnică a fost încheiat între Ungaria şi Iugoslavia. In Franţa se produce un eveniment senzaţional: d. Pierre Lan este înlocuit în mod brusc de mareşalul Pétain, prin d. Franlin. In acelaş timp mareşalul Péain, printr’un decret, înlocueşte de d. Laval tot prin d. Flandin reia succesiunea la conducerea tatului. Se fac tot felul de pre- s upuneri asupra acestor înlocuiri. În urma intervenţiei Germaniei, d. Laval, care fusese reţinut la domiciliu, este liberat şi fostul ministru de externe pleacă la P Paris. Declaraţiile mareşalului , Métain, că măsura luată nu are nici un caracter de ostilitate îmotriva Germaniei şi că Franţa nu-şi schimbă atitudinea ei faţă de Germania învingătoare, liniş- teşte spiritele la Berlin. ( Trecând de pe planul strict eu- ropean pe planul mondial, rea- a nintim ca evenimente mai imortante atitudinea din ce în ce mai pronunţată ca favorabilă S Angliei, a Statelor Unite. Reale- ‘erea preşedintelui Roosevelt accentuat, fireşte, această atitu- jine şi atât pe cale diplomatică cât şi pe cale financiară şi inustrială de război, sprijinul Sta- telor Unite pentru Marea Brita- nie s’a dezvoltat considerabil în recursul anului 1940 şi mai ales către sfârşitul lui. In legătură cu aceasta, trebue menţionat închi- r ierea bazelor navale şi aeriene , tgleze din cde două Americă, anglia obţinând 65 de distrugă- « care americane. v * C Un nou an începe. Cine ar tutea spune cum se vor desfă c ira evenimentele în cursul lui şdacă diplomaţia va găsi mii r: »acele potrivite pentru grăbirea cinei deriziuni. ti Impresiunea pe care o lasă j b iul expirat nu îndreptăţeşte nicida fel de optimism şi, e mai aduit posibil, că noul evenimente i fi vor produce înainte de a se citea întrevedea vre-o tweenmare. Vv Activitatea diplomatică internaţională In anul 1940 ▼ v • ▼ . .nr sr ur '.V .•«' ■-’« ■ ' <+- -A.,1 A ■ ak -V. A. - A ata .-v*. *. i uummun ţţ | | | || I I I I I 11 H M Hi t M H M M • ~ — - - “ fis mai aveîi nevoe de lemne mnplrănd Societatea „ADRIATICA“ de asigurare 1 INCALZ,TORUI Riunione Adriatica di Sicurta, Trieste fondată in 1838 Direcţiunea pentru România Reprezentanţa Generală Bucureşti SPLAIUL UMIftEI No. 1 (Telefon 3.22.90 şi 3.22.99) Autorizaţi si funcţioneze in Baza jurnalului consiliului de miniştri fip. 2840 publicat in m. p. ne. 288/268« primesc asigurări de viaţă, de înzestrare; asigurări colective de viaţă şi de pensie pentru funcţionari; asigurări contra incendiului, accidentelor, spargerea geamurilor, furtului prin spargere, transport terestru maritim şi fluvial etc. etc. — Condiţiuni moderne şi avantagioase. — Lucrări proecte pentru asigurări importante Cu 4-5 litri de petrol aveţi câldura toată ziua într’o cameră. Se adaptează la orice sobă. Depozit şi demonstraţii la MED16M s.a.r. Moșilor 180 A. Telefon 547.51. 1832 CROITORIA Sf. Olteanu Cernăuți din Calea Victoriei No. 43 anunţă onor clientelă că din cauza cutremurului s’a mutat în str. Academiei No. 35 colț Calea Victoriei No. 60. T. 5 94.79 unde își continuă activitatea 403 PURTAU* Dvs. raffifis in buzunar această cutioară cu desinfectant „SERGENT". Astâmpără I iritaţia pielei, 'spuzeii, mâncărimi, rozături opăreli, arsuri, degerături, creme, :'u nimica toată, vă puteţi feri de infecţiuni, de boli şi de moarte. La farmacii şi droguerii, numai în cutii originale. î6 »•*-*.•* la. «* »»♦♦. Pârul ^ SlJWl cărunt sau alb recapătă Culoare* naturală In J—t zllf cu „EMO“ apa 'im _ „ pede. io ani de succes. Flaconul Lei 2M. la Farmacii Droguerii. Depozit • „Opac" Doamnei .1 Caten lie Blanrtuzief (etaj) Bu 2?0 ■ m l»»stl •sCql C oMtiflofii, raWVAlS .PREVINE mtectiumiJirani Jbub* U ” CÂNTĂREŢII BISERICEŞTI „Dascălii" Literatura românească, sănătoasă şi cu tâlc domol de sfat şi îndrumare a sufletului creştinesc, o avem răsărită, înflorită şi desvoltată în şi prin Biserică. Şi toată muzica autohtonă, cântecul nostru popular, îşi are izvorul în cântarea bisericească. Prospeţimea şi mlădioşia vorbei şi glăsuirea din altar şi de la strană trăiesc şi vor trăi în veci în graiul şi „viersul“ poporului şi se păstrează, de apururi inatacabile, în Evanghelii, Ceasloave, Minee, etc., precum şi în „Bu- chetele" şi „Idiomelarele", din care se citeşte şi se cântă în sfintele noastre biserici. Nu e departe vremea când „moş popa“ şi cu „driscăluile erau singurii cărturari şi muzicanţi ai neamului Şcoala publică a început şi a fiinţat multă vreme în tindia bisericii. Iată simbioza cea mai curată a vremii de ieri: românii citeau şi cântau bisericeşte; sufletul lor, după botezul şi cuminecarea trupească, înflorea lângă altar şi lângă strană; lumea ştia pe de rost Evanghelii pe care-o citea „moş popa“, cânta cu „dascălul“ la strană şi îşi aprindea în minte lumina învăţăturii, în tinda casei Domnului. Şi nu numai poporul. Boieri şi voevozi laolaltă se întreceau să cânte cu „dascălul“ la strană, să deă „Apostolul“ sau „Crezul“. Aşa a fost odinioară... Citiţi istoria şcoalei româneşti şi vedeţi ce de „dascăli“ de strană erau şi învăţători de şcoală. „Scrisorile“ lui Ghica ne spun de „dascălul“ Chiosea care preda psaltichia şi buchia cărţii fiilor de boieri; cronicile toate vorbesc le „dascălii“ şi „cântăreţi“ de lemuiri, cu Simian ,,dascălul“ în frunte, urmat de nenumărate cete de „psalţi“ cari, iar toate săr. ■»dlvvi’îl no+îonplâ V*î e^vn-i mergeau cântând de răsunau cetăţile, în fruntea soţioarelor. „Amintirile“ lui Creangă ne dau chipul lui „bădiţa Vasale dascălul“, cel cu „St Nicolae“ de piele de oaie în cui; cel mai bun roman românesc, „Ciocoii vechi şi noui“, este al „dascălului“ Nicolae Filimon; dar „proverburile“ din „Povestea vorbei“ şi bogata comoară a cântecului autohton din cele 6 volume „Spitalul amorului“, ale marelui „dascăl“ Anton Pann? S’a uitat de „râvnitoriul patriot“ Macarie „psaltul“ şi de celebra lui cuvântare, adresată „cântăreţului român“, din „Irmologhionul“ în care se’nchid măreţele lui „axiorme“ praznicale? Dar de învăţatul într’ale psaltichiei, „dascălul“ Dimitriţă Sucevarau, paharnic în boerie, de la Iaşi? Câţi mai ştiu de poetul Chiriţă Rozescu, „dascăl“ de strană la Craiova; de Nicolae Barcan, renumit „dascăl“ la Piatra-Neamţ, de „dascălul“ compozitor Teodor Georgescu şi de alt mare „dascăl“ Ştefanarie Popescu, din Bucureşti? Şi nu numai că „dascălii" aceştia de strană au fost atâta vreme şi rămân şi azi frământătorii sufletului românesc, cu muzica şi „partea“ lor, dar ei au format, alături de „moş popa“, toată elita naţiei; ei, prinţii satelor şi ai târgurilor, au păstrat curăţia sângelui strămoşesc, dând turnaşi din cei mai destoinici şi luminaţi. Cercetaţi şi veţi vedea câte personalităţi de mare ispravă a avut România în fiii de „dascăli“ de străină. Iată, de pildă, pe cel mai mare poet al nostru ni l-a dat, prin fiul său Eminovici, un „dascăl“, de strană din Călineştii Bucovinei. Iar, de curând, un om din Răzeni, care, prin moarte, îşi măreşte preţuirea de a fi prezidat, acum 22 de ani, unirea Basarabiei, s’a scris c’a avut în părintele său un „dascăl“ înfocat Şi e lungă lista „dascălilor“ de strană cari, în România de altădată, şi-au avut valoarea lor necontestată... Dar, iată, a venit prăpădul! Literatura românească a suferit năvala neisprăviţilor, cari au umplut-o de buruieni otrăvitoare; muzica naţională s’a turburat adânc de scălâmbăvilile zăbăucilor, iar cea bisericească a fost invadată de polifonii saxofonice... In vremea aceasta, sufletul românesc, hrănit alandala, a mers spre destrămare... E procesul pe care-1 judecăm acum, cu adâncă îndurerare... Am deschis zăgazurile rezistenţei interioare; ne-am îmbătat cu artificii de verb şi „viers“ străine, până am ajuns unde-am ajuns!... Striga, odată, un ierarh: Faceţi pentru sate măcar atât; daţi-le muzică bună în biserici. E singura lor distracţie, singura lor mângâiere. La oraşe sunt concerte, sunt opere, — la sate nu e decât „dascălul" de strană, sărbătoarea.. Dar el n’a fost auziţi Fonduri modeste ar fi trebuit pentru ridicarea acestor „dascăli“ la nivelul cerut de necesitatea sufletului naţiunii. N’au fost găsite aceste fonduri! In România legionară, In-“ avem convingerea că probie „dascălilor“ se va rezolva fav rabiL 1VTAHTN V trppT M