Universul - Capitala, ianuarie 1941 (Anul 58, nr. 145-172)

1941-06-01 / nr. 145

X r -f. Assisi al SS-lea 1% Faglsîi Proprietar înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov n* Sr Sf . A. 'ov E CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE 1 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NR. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10; SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 TELEFONICE DIRECTOR ŞI ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU MEDIUL RURAL In legătură cu articolul nu- i greşită concepţia acelora cari titulat­e,Interese locale”, în care relevam importanţa mun­cii de folos obştesc desfăşura­tă de ţărănime pentru binele ei şi pentru ridicarea satelor, am primit câteva opinii din partea cetitorilor noştri. Intre altele propune un cititor, că ar fi bine, în vederea desvol­­rării vieţii rurale, ca la sate să fie numiţi primari dintre oamenii porniţi din acest me­­d­iu, cari după ce şi-au înche­iat strălucit o carieră, prin eşi­­rea la pensie, să se întoarcă la­­ţară, conducători ai gospodă­riei comunale şi îndrumători ai ţărănimii. Propunerea nu-i lipsită de interes. Cunoaştem într-adevăr câteva comune care au făcut progrese sub toate raportu­rile graţie faptului că la con­ducerea lor au venit oameni cari, după ce au acumulat o vastă experienţă în funcţiile pe care le-au ocupat, s’au retras în satul de unde au plecat, pu­nând pasiune şi muncă pentru ridicarea păturii rurale. Cazu­rile acestea sunt puţine. Dacă s’ar înmulţi, desigur că s’ar schimba înfăţişarea satelor. Un primar destoinic, cu price­pere în administraţie, călit în experienţa îndelungată a vieţii, înţelegător al problemelor noui ce se pun pentru viaţa rurală Şi ajutat şi de ceilalţi factori culturali ai satului, ar putea face mult pentru ridicarea pă­turii de jos. Există însă­ o curioasă psiho­logie în rândul elementelor plec­­ate de la sate. Cu greu se mai întorc în mediul de unde au pornit ca să exercite acolo o meserie sau o profesie. Oraşul Constitue un miraj din care nu se mai pot desprinde. Pentru­­unii condiţiunile de trai­ mai ri­goare, pentru alţii un confort pe care nu l-ar putea avea la ţară, constitue o atracţie. Sunt însă meserii cari s’ar putea exercita la sate. Cu toate acestea sunt ocolite.­­Chiar absolvenţii şcoalelor cu Caracter practic, pregătiţi pen­tru îndeletniciri agricole, zoo-­technice, silvice, caută pe cât le stă în putinţă să intre în funcţii bi­rocratice la oraşe, părăsind ocupaţiuni care le-ar fi cu mult mai de folos şi pen­tru ei şi pentru ridicarea ni­velului economic al ţării. E cred că numai oraşul partici­pă la desvoltarea unei ţări. Şi e cu atât mai eronată această idee, cu cât ţara noastră are un caracter esenţial agricol. Imensa majoritate a populaţiei e formată din ţărănime care constitue potenţialul de ener­gie naţională ce nu trebue lă­sat în amorţire, ci stimulat şi trezit la o viaţă nouă de par­ticipare activă la desvoltarea statului. Satul nu mai poate fi doar isvor de inspiraţii poetice şi teme de literatură, ca in epoca romantismului. El este o celulă organică a naţiunii, care se cere să devină şi o u­­nitate economică, pentru pros­­perarea economiei generale, după marea reformă a expro­­prierii. Acest deziderat, impus de spiritul vremii, nu se poate înfăptui dacă elementele ridi­cate din pătura sătească, nu se mai întorc în mediul rural să conlucreze cu ţărănimea. Agronomul devine funcţio­nar sau moşier, inginerul silvic se complace mai mult în con­fortul orăşenesc decât în preaj­ma pădurii, medicul veterinar caută să-şi exercite profesia la oraş, când rostul lor ar fi în mijlocul satului. Chiar preoţi şi învăţători, a căror misiune e să se ocupe de partea spirituală a ţărănimii şi să rămână legaţi sufleteşte de acest ideal, nu scapă ocazia de a se smulge din acest me­diu şi să se mute la oraş. Natural că o circulaţie a va­lorilor de la sate către oraşe e necesară. Dar nu în proporţia în care se constată la noi. Me­diul rural nu poate propăşi dacă cei pregătiţi să practice îndeletniciri acolo n’au pasiu­nea şi mândria de a realiza un progres cât de mărunt pentru binele ţărănimii din rândul că­­reia a pornit. Să nu părăsim deci mediul rural. Sunt aci puteri laten cari, dacă ar fi stimulate, putea face minuni prin mur şi iscusinţa lor, puse în sluj naţiunii. Cei cari s’au născut la si şi au fost ajuteţi şi de noroc ci de puterile lor să ajungă valori pe scara erarhiei sociale să se gândească ce-au dat satului pe care l-a­u lăsat în urmă, cu a­­celeaşi nevoi şi greutăţi de totdeauna. P­RAZNUIREA ZILEI EROILOR VIZITA M. S. REGELUI NUMAI LA SIBIU Sibiiu, 39 Mai Azi dimineaţă, M. S. Regele !ZHiheti I a sosit în Sibiu, spre a participa la o aplicaţie pe teren a ofiţerilor dela şcoala de război, aplicaţie ce s’a desfăşurat pe dealul Grigore, dela Guşteriţa, după care s’a­­ înapoiat în Capi­tală. Hotărârile comisiilor economice română şi germană Comisiunile guvernamentale ro­mână şi germană pentru regle­mentarea legăturilor economice româno-germane au ţinut o se­siune comună la Bucureşti, dela 9—29 Mai a. c. Această sesiune a dat prilejul ca să se desbată amănunţit toate chestiunile tra­ficului de mărfuri şi de plăţi pen­dinte între cele două ţări. S-a căzut de acord asupra unei serii de dispoziţiuni cari prevăd numeroase uşurări pentru trafi­cul economic şi o însemnată lăr­gire a schimbului de mărfuri pentru perioada până la sfârşitul anului contractual, adică până la sfârşitul lui Septembrie 1941. în­deosebi s’a avut în vedere ca ex­portul german în România să fie încurajat şi mai departe, şi ca România să primească din Ger­mania înainte de toate, acele produse care sunt de o valoare deosebită pentru încurajarea pro­priei sale economii naţionale. Pentru a strânge tot mai mult colaborarea între economiile na­ţionale ale celor două ţări, vor avea loc în curând consfătuiri în­tre reprezentanţii diferitelor ra­muri ale industriei germane şi române. Dispoziţiunile convenite au fost semnate la 29 Mai de către d. ministru dr. Clodius pentru Ger­mania și de d. ministru Dimi­­triuc pentru România. Solemnităţile dela mormântul Eroului Necunoscut şi dela cimitirele din Capitală Pe tot cuprinsul ţării s’a come­morat ori, într’un cadru înălţă­tor, Ziua Eroilor, întreaga suflare românească a participat cu smerenia cuvenită cultului morţilor, la această săr­bătoare naţională. In cimitirele de la sate şi oraşe, mâini pioase au depus în jurul crucilor albe, sub care odihnesc ostaşii căzuţi pe câmpul de lup­tă, flori multe — simbolul recu­noştinţei pentru suprema lor jertfă adusă Patriei. Lumea a îngenunchiat cucernic în faţa mormintelor mute, în timpul ceremoniilor solemne de pomenire a eroilor, — ceremonii ce s’au desfăşurat peste tot în fâlfâiri de tricolor, mireasmă de tăriăe şi armonie­i de rugăciuni intonate de fanfare militare. Poporul şi armata, în acelaş gând de comuniune sufletească, au adus omagiul de cinstire nes­fârşitului şir de eroi, nemuritori în conştiinţa neamului. Spre deosebire de alţi ani, de data aceasta sărbătoarea eroilor a avut un aspect mai impună­tor, mai măreţ, prin mulţimea celor cari s’au îndreptat spre ci­mitire să aducă din inimă curată slavă celor cari au luptat cu vi­tejie pilduitoare pentru dreptu­rile naţiunii. In vremuri de suferinţe este firească această întoarcere la morţii noştri, cu cari ne aflăm în tainică legătură. Mormintele lor ne dau balsamul reculegerii, fiorii reînălţării sufleteşti şi în­crederea în puterile neamului, a­­vându-i totdeauna pildă de e­­roism. Nicăeri, ca în faţa flacărei sfinte, ce arde neîncetat la că­pătâiul Eroului Necunoscut şi care simbolizează biruinţa unui neam întreg, nu poţi avea viziu­nea mai clară a sentimentului de vitejie, de dragoste de patrie, de solidaritate temeinică intre cei cari au luptat şi cei cari urmea­ză. De sub lespedea de marmoră, învăluită în tăcerea de mister, ce cuprinde destinul unui neam­, va ţâşni pururi scânteia care va ţi­ne aprinsă în sufletele genera­ţiilor forţa idealului nostru de unitate. Cei cari s’au închinat ori în faţa mormântului Eroului Necu­noscut şi a nenumăratelor mor­minte de eroi de pe întinsul ţă­rii, s-au întors acasă cu un gând mai luminos, cu un simţimănt de încredere mai mare în ridicarea şi înălţarea ţării. Nu poate fi faptă mai eroică decât să-ţi dai viaţa pentru Patrie. Să fim deci demni de jertfa lor, căci altfel somnul lor ar fi adânc tulburat. Numai atunci îi cinstim cu a­­devărat, când şi cei de azi, ca şi cei de mâine, îşi vor înălţa sufletele până la măreţia faptelor lor. Răspunsurile au fost date de corul patriarhiei, sub conducerea d-lui Remus Tincoca. In tot timpul ceremoniei, o es­cadrilă de aviaţie a evoluat pe deasupra parcului Carol. După serviciul religios a vor­bit de general Costescu, care a spus, printre altele : „Ne-am adunat aici nu ca să plângem şi nici să fim înstris­­taţi, ci să proslăvim pe cei că­zuţi pe câmpul de onoare. In aceste morminte odihnesc acei cari şi-a­u dat viaţa, în sunete de goarnă, pentru pământul ro­mânesc, acei cari au crezut în dreptatea şi întregirea neamului şi cari ne-au asigurat-o, prin sacrificiul fiinţei lor. Aproape nu este familie românească din care războiul să nu le fi luat o fiinţă dragă. Alături de eroii noştri odih­nesc camarazii de arme francezi. In amintirea acestor eroi, români şi francezi, să păstrăm un mo­ment de reculegere“. Muzica militară a intonat ru­găciunea. Solemnitatea a luat sfârşit la ora 11 jum., prin defilarea celor două companii din reg. 30 doro­banţi. La cimitirul Belim catolic Serviciul religios a fost oficiat de I. P. S. S. Alexandru Teodor Cisar arhiepiscop şi mitropolit romano-catolic al Bucureştilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Asistă lume multă la pomeni­rea ce se face, câteva secţii de premilitari, elevi şi eleve de la şcolile romano-catolice din Ca­pitală, reprezentanţi ai institu­ţiilor şi societăţilor culturale ca­tolice. Răspunsurile sunt date de cia­rul seminarului catolic. Secţiile de premilitari au dat onorurile după care comandan­tul lor, a vorbit despre jertfa soldatului pentru patrie. Slujba religioasă la mormântul Eroului Necunoscut Delegaţia germană aducând coroane la cimitirul Pro Patria RMANTUL ___­ NECUNOSCUT comemorată prin servicii religi­oase oficiate la toate cimitirele unde sunt înmormântaţi eroi. Solemnitatea principală s’a des-­­­făşurat în cadrul impunător din­­ faţa Muzeului militar din Parcul Carol, la mormântul Eroului Ne­cunoscut. Cu o oră înainte de începerea solemnităţii, au început să so­sească şefii autorităţilor civile şi militare, delegaţiile de foşti lup­tători cu drapele şi armata, aşe­­zându-se fiecare la locul cuvenit. Pe scara monumentală a mu­zeului militar se aflau d-nii: Tsutsug, ministrul Japoniei, ata­şaţii militari: japonezi, germani, turc şi italieni; o delegaţie de o­­fiţeri din misiunea germană in România, în frunte cu d-nii: ge­neral de divizie Manu, căpitan de marină Montua, cpt. Apáti, cpt. Goetz, cpt. Bronner, et. Raubach şi alţii; d. Ovidiu Vlădescu, se­cretarul general al preşedinţiei consiliului de miniştri; g-ral Constandache, g-ral Dabija, g-ral Ţonea, g-ral Niculescu Constan­tin, comandantul militar al Ca­pitalei, g-ral Rodrig Modreanu, primarul general al Capitalei; g-ral Radu Gherghe, prefectul poliţiei Capitalei; g-ral Niculescu Cociu, comandantul pieţii; g-ral Negreanu Nicolae, g-ral int. Val­ter, g-ral Georgescu Florin, g-ral Cealac, g-ral Cariaonţ; o delega­ţie a cavalerilor ordinului „Mihai Viteazul“, în frunte cu d-nii : g-ral Samsonovici, g-ral Vasile Ionescu, colonel Bolintineanu; d. Vasile Petrescu, primul preşedin­te al Curţii de apel din Bucureşti; Emil G. Van­tu, primul preşedinte al tribunalului Ilfov; d. ing. Sae­­giu; d. col. Cristodulo, o nume­roasă delegaţie de ofiţeri dela toate unităţile din garnizoană ş. a. In faţa mormântului , Eroului Necunoscut s’au aliniat, cu drape­riilor patriotice din comanda­mentul naţional al luptătorilor: „Virtutea Militară“, în frunte cu preşedintele ei, d. Ionescu Brăila; „Bărbăţie şi credinţă, cu d. Sava; corpul luptătorilor cu d. general Dabija şi ing. maior Rădulescu; Veteranii din 1913 „Avântul Ţâ­rii“ cu d. cpt. D. Marosin; „Le­giunea română“ cu d. Gh. Cher­­ciu; „Cer­cetaşii de războiu“ cu d. Traian Alexandre­scu; „Volun­tarii“ ardeleni, bănăţeni, macedo­neni şi bucovineni, cu d-nii Pe­tre Mişicu şi Constantin loan ; „Voluntarii de război“ cu d. ing. Maican; „Secţia femenină a vo­luntarilor din răsboiu“, cu d-na col. Tudose; „Eforia generală I. O. V. F. L.“, cu d-nii: cpt. Forţu şi Stanciu; „Societatea mutilaţi­lor invalizi de răsboiu“, cu d. Ca­­ton Demetrescu; „Gloriile nea­mului“ invalizi, văduve şi orfani, cu d. cpt. Niţoi; „Foştii luptători din gărzile ardelene“, cu d. dr. Aurel Dumitraş; „Asociaţia ge­nerală a ofiţerilor de rezervă T. R.“, cu d. prof. V. Gh. Ispir; „Liga Culturală“ reprezentată prin d-nii : Ştefan Pop şi Ilie Ar­­deleanu; „Asociaţia surorilor de caritate din răsboiu“, cu d-na Camelia Cornelia Achimescu. Cu câteva minute înainte de începerea solemnităţii a sosit d. lt. colonel adjutant Petre Lazăr, reprezentantul M. S. Regelui, care a depus pe lespedea mormântului Eroului Necunoscut o splendidă coroană de flori roşii, şi d. maior Niculescu Eugen, reprezentantul d-lui general Antonescu, Condu­cătorul Statului, care de aseme­nea a depus o coroană de flori. Au mai fost depuse coroane de flori de către: legaţia Japoniei; primăria municipiului Bucureşti; „Uniunea francezilor din Româ­nia“; asociaţia decoraţilor cu „Virtutea militară“; „Uniunea o­­fiţerilor de rezervă“ şi „Eforia generală I. O. V. F. L.“. Pe aleea din faţa muzeului mi­litar se afla aliniată armata, cu drapelul în frunte şi cu muzicile regimentului de jandarmi pedeş­­tri şi a regimentului „­ Mihai Vi­teazul“. La ora 10, a sosit d. general Pantazi, subsecretar de stat al ar­matei de uscat însoţit de d. gene­ral Hansen, şeful misiunii mili­tare germane din România, fiind primiţi de d. general Niculescu care a dat raportul. SERVICIUL RELIGIOS S-a oficiat după aceasta un ser­viciu religios pentru pomenirea veşnică şi odihna sufletelor eroi­lor căzuţi pentru Patrie. Soborul preoţilor avea în frunte pe: P. S. arhiereu Veniamin Pocitan Ploeş­­teanul, vicarul Patriarhiei; P. O. eclesiarh Inochentie Tănăsoiu; pr­eot. I. Gh. Barbu, confesorul garnizoanei; protoereii Capitalei: dr. Traian Iortea şi Al. Ionescu; arhimandritul Ghiuş; arhidiacon Uncu şi protopsalt Ilie Căituţ. A E Cuvântarea d-lui general C. Pantazi, subsecretarul de stat al armatei de uscat D. general PANTAZI, subse­cretar de stat al armatei de uscat a rostit următoarea cuvântare : Iubiţi ostaşi, Domnilor, Astăzi, întreg poporul româ­nesc, îngenunchiază smerit, prea­mărind Eroii­­ Neamului. Sunt Eroii noştri, aceia cari în clipele de restrişte, au trăit în eul lor, cu toată puterea, cioco­ii'! sufletesc tf. întregului neam,­­ dăr­­uindu-şi viaţa proprie, veş­o­viei de totdeauna a Rom­ânimii. Ki)in simţirea Românilor, aşe­zaţi la răscrucea tuturor vrăjmă­şiilor, s’a tors în dealungul tim­purilor, nenumăraţi ostaşi, care şi-au d­at cu avânt suflarea, pen­tru păstrarea Ţării şi propăşirea Naţiunii. Noi, cei ce trăim, suntem doar înfăţişătorii de moment ai na­ţiei, inelul ce leagă generaţiile din trecut de generaţiile ce vor urma în viitorul României. Cei prezenţi în viaţă, între hotarele stăpânirii sufleteşti a Naţiunii, suntem puţini, fa­ţă de părinţii, moşii şi strămoşii noş­tri, aşezaţi în pământul întin­sului Ţării. Şi cei morţi şi cei vii şi cei ce vor mai veni între aceste hotare, sunt toţi ai noştri. Iar noi, de la morţi primim po­runcile. Dar mai ales ne poruncesc Eroii Neamului. Ei, care sub îndemnul sufletu­lui românesc, şi-au dat via­ţa tânără, închegând cu sânge gra­nitul care stă şi va sta totdeauna la temelia românimii. Ostaşul Necunoscut, în faţa că­ruia ne plecăm cuvioşi, înfăţişea­ză în convoi glorios pe toţi Eroii Neamului. Pe Ei, cari, înainte de luptă, şi-au făcut semnul crucii, dân­­du-şi viaţa în credinţa ostăşească şi creştinească. Pe Ei, cari au scris cu sânge, porunca disciplinei. Pe Ei, cari prin moarte au do­vedit puterea devotamentului în slujba izbânzii. Pe Ei, cari s’au jertfit pentru ca să învingă camarzii lor. Pe Ei, cari şi-au dat sfârşitul, credincioşi Regelui lor. Pe Ei, cari au murit pentru Ţară. Pe Ei, îi slăveşte Tradiţia, pomenindu-i din tată în fiu şi împlântându-i în Legendă. Pe Ei, s’au învrednicit să-i scrie în Cronici, cronicarii şi rapsozii. Pe Ei, îi prealmăresc poeţii şi îi cântă imnurile patriotice. Ziua de sărbătoare a Eroilor nu este şi nu trebue să fiu zi de jelanie. Pentru Neam această zi este sortită reculegerii şi reînălţării. Eroii Neamului ne-au împlântat în suflet îndemnul de jertfă. Ei sunt aceia cari ne ţin să fim oricând la înălţimea pildei lor. Ei, ne poruncesc să fim cu Aşteptare înfrigurată la sunetul goarnei. Ei, după cum spune domnul ge­neral Antonescu, au intrat pe veci în Istorie, fără nume, dar au dat pentru vecie Istoriei un nume. Ei, n’au cerut niciodată nimic, nimănui, dar au dat tuturor to­tul. Ei sunt în noi şi cu noi. Prin noi ei trăesc şi vor trăi deapururi... Astăzi, întreg poporul româ­nesc, îngenunchiază smerit, prea­mărind Eroii Neamului. t. La cimitirul Bellu evanghelie Slujba pomenitei a fost ofi­ciată de părintele Herman, pas­torul evanghelic. Pe lângă reprezentanţii auto­rităţilor civile şi militare, ai mu­nicipiului Bucureşti, delegaţiu­­nile de elevi şi eleve de la şcolile evanghelice şi formaţiunile de premilitari,­­ au participat şi delegaţi ai legaţiei germane, precum şi ofiţeri din misiunea militară germană. După serviciul religios, a vor­bit un delegat al ministerului cultelor şi artelor. La cimitirul Pro­ Patria La cimitirul Pro Patria, din şoseaua Olteniţei, unde sunt în­humaţi eroii germani şi cei bul­gari, căzuţi în ţara noastră în timpul războiului mondial, so­lemnitatea a început la ora 11 dim. Intrarea cimitirului era pavoa­zată cu drapele române şi ger­mane. Pe aleea principală, ce duce de la intrare până în fundul cimitirului, unde se află — aşe­zat într’o frumoasă perspectivă— monumentul eroilor germani, în linie, deo parte şi de alta, se văd crucile uniforme de piatră ale soldaţilor dintre­ cari mulţi au rămas necunoscuţi. Pe aleele lă­turalnice stau înşiruite, în fru­moase costume naţionale, dele­gaţii de la şcoli primare de fete. In faţa monumentului, pe aleea transversală, o companie germa­nă şi o companie română de a­­viaţie, iar pe aleea principală, o companie de dorobanţi. Pe laturi, delegaţii de studenţi, elevi ai şcolilor catolice şi evangheli­ce, elevi de la lie. Matei Basarab şi eleve de la institutul de fete „Despina Doamna“. De o parte şi de alta a mormân­tului, numeroşi ofiţeri din garni­zoană, fără trupă, o delegaţie de ofiţeri ai şcoalei superioare de război şi o delegaţie de ofiţeri din misiunea militară germană. Deasupra fâlfae drapelele român şi german. Pe rând, sosesc d-nul general Ilie Şteflea, general Tătăranu, subşeful Marelui Stat Major; d-na şi g-ral Leoveanu, directo­rul general al siguranţei statului; coloneii magistraţi I. Pella şi Romulus Hotineanu, consilieri la Curtea militară de casare şi ju­stiţie, av. Rădulescu din partea, soc. Cultul eroilor, etc. Din par­tea parchetului militar d. căp. magistrat Aurel Munteanu,, iar din partea poliţiei, d-nii comi­sari şefi Măgureanu şi Furdu­­escu. Colonia germană e reprezenta­tă prin d-nii: Mathias, preşedin­tele comunităţii evanghelice ger­mane, pr. Hermann şi Efori Lindner, B­rendekf­er, dr. Preiss şi Capesius, directorul şcolii evan­ghelice germane. La ora II sosesc d-nii: gene­rali­­de­ divizie Paptazi, subsecre­tar de stat al armatei de uscat; Hansen, şeful misiunii militară germane; general C. Nicolescu, comandantul militar al Capitalei; general Gh. Gheorghiu, ataşat al M. St. M. pe lângă d. general Hansen; general Gherghe Radu, prefectul poliţiei Capit­alei; ge­neral Niculescu-Cociu, coman­dantul pieţei; colonel Just,­­ata­şat militar şi col. Gerstenberg, a­­taşat aeronautic german Windec­­ker, consul general al Reichului; contele de Mirbach, delegaţi ai partidului naţ. socialist; Boiager, reprezentantul legaţiei bulgare, etc. Trupele dau onorurile. Muzica militară a zonei a 3-a, aeriană Intonează „Pentru rugă­ciune“. O delegaţie germană de­pune o coroană de flori la mo­numentul eroilor. Preoţii Gh. Pietreanu, de la bi­serica Progresul 2 şi Mateescu, de la biserica Sf. Nicolae Şelari, oficiază slujba religioasă după­ ritul ortodox. Apoi preoții cato­lici oficiază, în limbile latină, română și germană, după ritul­ catolic.­i Cuvântarea d-lui general Ilie Şteflea Excelenţă, Doamnelor şi domnilor, Camarazi! In numele armatei române a­­duc, cu smerită reculegere, pri­nosul nostru de admiraţie, cama­razilor germani, cari odihnesc în mormintele străjuite de flamuri­le glorioase ale celor două patrii: —• aceea pentru care s’a jert­fit „Germania” şi — aceea în pământul căreia odihnesc somnul de veci: „Ro­mânia”. Cinstim în ei nemuritoarea pil­dă a împlinirii datoriei supreme, cinstim marea iubire de patrie, cinstim setea lor de jertfă, care au dat totdeauna, pe toate câm­purile de bătălie, o forţă nebi­ruită ostaşului german. Din marea lor jertfă, actualii luptători ai Germaniei şi gene­raţiile viitoare şi-au scos şi îşi vor scoate îndreptar de muncă, de credinţă şi de avânt pentru înălţarea patriei. Astăzi, când după enorme sfor­ţări, necunoscute încă în istoria popoarelor, Marele Reich se im­­nalţă falnic şi biruitor, sub con­ducerea genială a Führerului, a­­ceşti fii ai Germaniei pot dormi liniştiţi somnul de veci. Din sân­gele şi din viaţa lor, dăruite Pa­triei, s’a călit sufletul nostru şi marea forţă a celui de al 3-leai Reich. Ei nu s’au sacrificat în zadar . Pentru noi, ostaşi români, os­taşi cu vechi tradiţii de luptă­tori, din această sublimă legă­tură dintre morţi şi vii, pe firul de vecie al unui popor, ne apare limpede porunca morţilor noştri! Cinstind ostaşii germani , că­­zuţi la datorie, slăvim în acelaş imn ostaşii noştri. Odihnind în pace sub glia bo­gată a României, la un loc, asâ (Continuare in pag. 3-a) 1 ti • r» _ f*Ti La cimitirul militar Bellu încă de la ora 7 dimineaţa,,­aleele ci­mitirului militar Bellu erau înţesate de lume, venită să asiste la pomenirea eroilor ce odihnesc în acest cimitir. Pe morminte erau depuse bogate bu­chete de flori. In jurul monu­mentului eroilor români , erau înşiruite delegaţii dela asociaţiile foştilor luptători, Apărătorii pa­triei­ şi­­toate asociaţiile culturale, delegaţiunii de studenţi dela fa­cultăţile din Bucureşti şi elevi dela: şcoala de arhitectură, li­ceul „Sf. Sava“, şcoala normală pentru învăţătura poporului ro­mân, liceul de fete „Principesa Ileana“, liceul de fete al soc. ortodoxe naţionale a femeilor ro­mâne, liceul de băeţi „Gheorghe Şincai“, seminarul „Nifon Mi­tropolitul“, şcoala de men­aj „Elina Matei Basarab“, institu­tele de fete „Moteanu“ şi „Choisy Mangâru“, şcoala superioară de comerţ nr. 1, şcoala elementară de comerţ nr. 1, 2 şi 4, institu­tul de fete „Despina Doamna“, şcoala primară de băeţi nr. 11, suburbia Bellu, şcoala primară de fete nr. 11 şi două companii cu muzică şi drapel, din regimen­tul 30 dorobanţi. Solemnitatea comemorării a început la ora 10, întâi la mo­numentul eroilor francezi, unde preotul Georges Schoring, al co­loniei franceze, a oficiat un ser­viciu religios. Au fost de faţă d-nul : general Costescu, colonel de Sivin, ataşa­tul militar francez al aerului, colonel de Lavillon, ataşatul mi­litar al Franţei, colonel Ştefan Fotescu, de la aşezământul naţio­nal „Regina Mana“, Emanuil H­agi Moseo, primarul sectorului IV Verde, din partea Municipiu­lui Bucureşti, colonel Gh. To­­mescu, Basseront, reprezentantul ministrului­­ Franţei, Chansel, consulul Franţei, delegaţii de ofi­ţeri de la şcolile şi comandamen­tele militare din Capitală, Ver­glas, preşedintele uniunii fran­cezilor din România, Mouton, di­rectorului Institutului francez de îna­lte stadii din România, mem­brii coloniei franceze şi institu­tele de fete „Moteanu“ şi Choisy Mangâru“. O companie din reg. 30 dorobanţi, cu drapel şi mu­zică, a dat onorurile. D-nii co­loneii de Sivin şi de Lavillon au depus o coroană pe monumentul eroilor francezi, în timp ce mu­nca militară a intonat rugăciu­­neaa. De aci, întreaga asistenţă s’a dus la monumentul eroilor ro­mâni unde un sobor compus din preoţii: Vasile Popescu, Gr. Po­­pescu, Gr. Antal, Florian Gâldău, Gr. Oancea, Gh. Ciocan şi Paro­­cescu, în odăjdii, au ofici­at un serviciu religios, răspunsurile fiind date de corul seminarului „Nifon Mitropolitul“. Reprezentanţii Italiei b* cîmitSanl­­oSor­f­gionî

Next