Universul - Capitala, septembrie 1941 (Anul 58, nr. 251-265)

1941-09-16 / nr. 251

Anul al 50-lea­­ pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL** S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov In Rominnla S lei. In străinătate 6 lei In numerar conform aprobării Dir. O­ le P. 1. 1. Nr. 21.464/939 CELE URMA STIRI DIN LUMEA INTRE­AGA, TELEGRAFICE Sl TELEFONICE REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 DIRECTOR §I ADMINISTRATOR DELEGAT STE­LI­AN POPESC­U GOSPODĂRIE Pământul şi-a dat din­ bel­­­­şug roadele şi, toamna aceasta, varietatea legumelor şi canti­tatea lor arată că bogăţia so­lului a fost îndestulătoare şi pentru cei mulţi, ale căror ve­nituri n’au sporit în proporţie cu preţurile alimentelor de primă necesitate. In centrele orăşeneşti apro­vizionările cu zarzavaturi au fost atât de satisfăcătoare, graţie producţiei mari din a­­cest an, în­cât, la acest capi­tol, preţurile au fost la înde­mâna tuturor şi ele se menţin la un nivel îmbucurător pen­tru consumatori. Mai e timp până la iarnă, dar gospodarul adevărat nu trebue să aştepte până ce dru­murile vor fi înzăpezite şi transporturile rărite din acea­stă pricină. Orăşenii, mai ales cei din Capitală, s’au obişnuit să aş­tepte prea multe dela oficiali­tate, socotind autoritatea edi­litară drept un fel de intendent al fiecărei gospodării, inten­dent care trebue să-i procure de toate atunci când gospoda­rul va avea nevoe. Sunt unele comune unde simţul de prevedere al edililor a făcut adevărate minuni; controlul se face cinstit şi o­­meneşte, piaţa e aprovizionată cu de toate şi, înlăturându-se specula intermediarilor, s’a sabilit o armonie exemplară între producători şi consuma­tori. Din nefericire, situaţia a­­ceasta nu s’a generalizat; pri­cinile sunt multe şi greu de remediat şi de aceea gospo­darii, avertizaţi de experienţa­­ iernei trecute, trebue să se­­ gândească la înţelepciunea în­demnului ıAJUTA-TE ŞI DUMNEZEU TE VA AJUTA“. Proviziile de iarnă sunt mult mai uşor de făcut acum, când şi preţul şi belşugul sunt les­nicioase pentru cei cu banii număraţi Guvernul a hotărît, în principiu, să dea funcţio­narilor leafa pe o lună drept avans, plătibil în rate lunare, spre a-şi putea îngriji de pe acum de cele necesare hranei în anotimpul friguros. Dacă o parte din materiile prime necesare alimentării le are fiecare din vreme în gos­podăria sa, se simplifică o problemă care pentru toţi cei cu venituri fixe constitue pri­ma preocupare a traiului de toate zilele. Acelaş principiu de gospo­dărie proprie, trebue să dom­nească şi la organizarea pro­­ectatelor „consumuri“ şi „can­tine“ funcţionăreşti. Ei sin­guri, prin d­elegaţii lor, trebue să se îngrijească de aprovizio­nările cele mai convenabile şi să nu aştepte dela alţii ceea ce trebue să facă ei înşişi, pentru ei şi pentru familiile lor. Aprovizionarea în comun, direct de la producători, iefte­­neşte în proporţii nebănuite totul. Pentru aceasta trebue însă osteneală, stăruinţă şi bună rânduială, cari vor fi compensate de mulţumirea de a şti că grija zilei de mâine e mai atenuată prin aceste re­zerve puse la păstrare. Pentru ceilalţi, cari şi-au mărit veniturile în proporţia scumpetei, această acţiune de prevedere e şi mai simplă şi ea priveşte numai spiritul gospodăresc al fiecărei familii în parte. Să nu mai aşteptăm deci totul dela Stat ori dela „pă­rinţii comunelor", cari în mul­te părţi ale ţării s’au dovedit a fi părinţi vitregi. Să fim mulţumiţi dacă autorităţile ve­ghează ca organele de control să-şi facă în mod cinstit şi a­­tent datoria, dacă fac toate înlesnirile producătorilor şi nu părtinesc pe nimeni. Să ne a­­mintim de obiceiurile şi tradi­ţia părinţilor noştri şi fiecare, după posibilitatea şi după n­­voile noastre, să ne îngrijim din vreme de cele trebuitoare — cam­ azi se găsesc din belşug — pentru ca în zilele, visco­­loase să nu alergăm zadarnic pe la uşile acaparatorilor, acei corbi ai negoțului, cari există de când lumea, mai ales în timp de război. JUDECĂTORII AMBULANŢI ŞI JUDECĂTORIILE COMUNALE de EUGEN-DIMITRIE PETIT Consilier la înalta Curte de Casaţie Ne aflăm în plină activitate de rennoire naţională. Toate institu­ţiile Statului sunt reluate acum în considerare, spre a se vedea modificările impuse de experien­ţa trecutului. Trebue înlătur­ită orice ideie preconcepută. Totul trebue cer­cetat, verificat, cântărit, in spi­ritul cel mai obiectiv. Natural cu justiţia ca funda­ment al nouţi Românii, vine pe primul plan. Mai ales justiţia pentru cei mulţi şi modeşti, cari nu s’au dovedit a fi a­tât de folositori ţării, atât în timp de pace — pen­tru munca lor, — cât şi în timp de război — pentru eroismul lor. Este, se înţelege, vorba de popu­laţia rurală, de ţărănimea noas­tră, căreia noua conducere îi acordă atenţiunea deosebită pe ca­re o merită cu prisosinţă. Ori, cum am fost printre cei­­d’intâi judecători ambulanţi, sun­tem în măsură de a cunoaşte fo­loasele mari, din îndoit punct de vedere, economic şi social, al acestei instituţiuni. Astfel aceste foloa­se pot fi sintetizate din în­treit punct de vedere: întâi, pentru că venind judecă­torul în comuna lui, săteanul nu este silit a cheltui pentru drumuri laniii câştigaţi din greu şi să piar­dă timpul lui atât de folositor pentru toată lumea, spre a merge la judecătoria de ocol. In al doilea rând, judecătorul ambulant fiind mereu în mijlo­cul tuturor sătenilor din circum­scripţia lui, va ajunge curând să cunoască marile lui calităţi, să-i înţeleagă păsurile şi să-l iubească; la rândul lui, ţăranul capătă în­credere în judecător. In introducerea la Manualul judecătoriilor comunale, pe care l-am alcătuit în colaborare cu d. consilier dr. Const. Zotta (Edi­tura „Universul“ 1938) scriam­: „Din lumea intelectualilor de la oraşe, puţini sunt acei cari cunosc într’adevăr pe ţăranul nostru. Fiindcă el nu-şi deschide oricui sufletul şi mai ales în faţa orăşanulu — oricine ar fi el — începe a-l privi cu neîncredere. Se îndoeşte de sincerita­tea lui, nu fără motive destul de serioase". Şi mai departe : „Când vine noul judecător, în mijlocul ţăranilor, aceştia se poartă respectuoşi cu dânsul, dar nu este greu de simţit că în dosul acestui respect se ascunde rezerva, îndoiala, neîncrederea... Continuare in pag. 2-a PE FRONTUL DE RĂSĂRIT, NOUI VICTORII MARI SUNT IN PREGĂTIRE Puternice formaţiuni germane au străpuns frontul fortificat dela Petersburg Comunicatul Cartierului general al Fuehrerului Berlin, 14 (Rador). — Dela cartierul general al Fuehre­rului, înaltul comandament al forţelor armate germane comunică : Pe frontul de răsărit, noul victorii mari sunt în pregă­tire, în urma rezultatului fa­vorabil al operaţiunilor. Puternice formaţiuni ger­mane au străpuns frontul fortificat de la Petersburg. Cu toată apărarea înverşu­nată a inamicului, încercui­rea oraşului este continuată fără­ întrerupere. La sud de insulele Feroe, un cargobot inamic a fost lovit ieri de bombe şi grav avariat. Cu prilejul atacului plin de efect dat de aviaţia germană contra unui convoi la răsărit de Great Yarmouth, semnalat în comunicatul militar de ieri, a mai fost lovit de o bombă de calibru greu un distrugător britanic. In Africa de nord, avioane germane de luptă au bom­bardat în noaptea de 12 spre 13 Septembrie şi în cursul zi­lei de ieri, poziţii ale artileriei antiaeriene britanice şi can­tonamente de trupe în secto­rul Tobruk. Inamicul nu a efectuat, nici in timpul zilei nici peste noapte, operaţiuni aeriene deasupra teritoriului Reichu­­lui. In ziua de 12 Septembrie a căzut pe frontul de răsă­rit generalul cavaler von Schobert, comandant şef a­l unei armate. Generalul von SCHOBERT căzut pe frontul de răsărit Exploziile şi fumul fac impresia că Petersburgul este încercuit de un enorm vulcan in erupţie Roma, 14 (Rador). — Un trimis special al agenţiei „Ştefani” pe frontul oriental anunţă că bateriile germane de toate calibrele concentrate in jurul oraşului Petersburg, au început să bombardeze sector cu sector, fortificaţiile Petersburgului, organizate de comandamentul sovietic. Concomitent cu bombarda­mentul de artilerie, formaţii de avioane germane de tipul STUKA atacă în picaj fortu­rile sovietice, tranşeele şi alte obiective militare, aruncând asupra lor o adevărată ploaie» de bombe. Intre oraşul Petersburg şi limita exterioară a fortifica­ţiilor sovietice, cerul este a­­coperit de nouri groşi de fum. Se poate spune că exploziile şi fumul fac impresia că Pe­tersburgul este încercuit de un enorm vulcan in erupţie. INCENDII ŞI EXPLOZII PRO­VOCATE DE BOMBARDA­MENTUL AVIAŢIEI GERMANE Berlin, 14 (Rador). — Cu tot timpul neprielnic, arma aeriană germană a pricinuit în ziua de 13 Septembrie pierderi importante bolşevici­lor în sectorul de la sud de Petersburg. Ea a executat a­­tacuri pline de succes contra poziţiilor bolşevice. Mai multe lovituri directe au fost înre­gistrate la fortificaţiile de campanie ca şi asupra unor trenuri în mers. Poziţii de artilerie antiae­riană, baterii şi alte instalaţii militare de apărare de pe in­sula Oesel au fost de asemenea atacate în ziua de 13 Septem­brie. S’au observat nume­roase lovituri direct, urmate de incendii și exploziii, pe coasta de nord-est a insulei. IN SECTORUL WILUXI-PER- LATIN SOVIETICII AU SUFE­RIT MARI PIERDERI Berlin, 14 (Rador). — Bol­şevicii au suferit pierderi deo­sebit importante în oameni şi material în sectorul Wi­­luki-Perjatin, de pe urma pu­ternicelor atacuri ale avia­ţiei germane. Zece trenuri de transport, două locomotive şi două tre­nuri blindate au fost di­struse. De asemenea, au mai fost nimicite 322 autocamioane. La apus de Crimeea, avioa­nele germane au incendiat un vapor de comerţ de vreo 4.000 de tone. La gurile Niprului, două monitoare sovietice au fost grav avariate de bombe. In sectorul Priluki, aviaţia germană a lovit în plin co­loane sovietice. Le sud-est de Briansk au fost atacate in­stalaţiile de cale ferată, iar în apropiere de Ilinia s-au dat violente atacuri germane contra pozițiilor și coloanelor sovietice. Prizonieri sovietici scoși dint­r’un tufiș Forţele germane înaintează la est de Petersburg şi la est de lina Smolensk-Kiev o întreagă armată bolşevică decimată Roma, 14 (Rador). — Tri­misul special al agenţiei „Şte­fani” pe frontul de răsărit transmite următoarele : Tot frontul oriental, de la Murmansk până la Marea Neagră este în mişcare. Contraatacurile sovietice la est de lacul Ilmen au eşuat şi pe toată întinderea fron­tului forţele germane şi aliate hărţuesc acum trupele sovie­tice. Forţele germane înaintează la est de Petersburg şi la est­­ pe linia Smolensk-Kiev. După cucerirea Schlues­selburgului, a început pe frontul oriental o bătălie care este în curs. Comandamentul sovietic a încercat o mare diversiune între lacul Ilmen şi munţii Valdai, la est de Ve­liki Luki, unde a fost nimicită o armată a mareşalului Timo­­cenko. In acest sector se proce­dează acum la nimicirea sis­tematică a forţelor bolşevice, îngrămădite aici de Timo­­cenko şi Voroskov. Aceste forţe sovietice au şi suferit pierderi considerabile. DEZASTRUL PRICINUIT DE CUTREMURUL Dili ANATOLIA Sate întregi distruse.­Numeroase victime Istanbul, 14 (Rador). — Corespondentul agenţiei „D. N. B.” transmite următoarele: Cutremurul de pământ din Anatolia a făcut enorme stri­căciuni. Sate întregi au fost aproape în întregime distruse în in­­tactul Agri şi în alte nume­roase regiuni. Multe persoane au fost acoperite sub dărâ­mături şi sunt de plâns multe victime. Statele din împrejurimile Van-ului au suferit cel mai mult din cauza cutremurului. Au fost scoşi 100 de morţi de sub dărâmături. Cercetările continuă şi sunt temeri că numărul victimelor va spori. Mai mulţi răniţi au fost transportaţi pe la spitale. Violentă explozie pe bordul uinut vapor ancorat in portul Helsinki Helsinki, 14 (Rador). — Cores­pondentul agenţiei „Ştefani” transmite următoarele: Un comunicat oficial anunţă că în noaptea de Sâmbătă spre Duminică, pe la orele 2, s’a pro­dus o violentă explozie pe bor­dul unui vas ancorat in portul Helsinki. Se crede că această catastrofă se datoreşte exiploadării unor bombe submarine cari se aflau pe bordul acelui vas. Puterea exploziei a sfărâmat geamurile din cartierul de lo­cuinţe din port. Petrolul scurs din vas a dat foc la alte două vapoare. Detunătura exploziei a fost auzită de la mai mulți kilometri. Noul orariu de lucru la instanţele judecătoreşti Decizia ministerului justiţiei Ministerul justiţiei a dat ur­mătoarea decizie: ART. I. — Dela 1 Octombrie 1941 şi până la noi dispoziţiuni şedinţele înaltei curţi de casaţie şi justiţie vor începe la ora 9­­1 se vor termina la ora 13. ART. II. — Dem­­­igis şedinţele tuturor celorlalte in­stanţe judecătoreşti din ţară vor începe la ora 8,30 şi se vor ter­mina la ora 13,30. ART. III — Orele de lucru pentru grefele tuturor instanţelor ▼or fi de la 8 la 14. Kr. 251 Mart­ 16 Septembrie 1941 8 Pagini PE FRONTUL TRANS­NISTRIAN Carul de luptă românesc trece peste un podeţ. (P. P.) PENTRU PĂSTRAREA EUROPEI Adresându-se poporului ger­man pentru ajutorul de iar­nă, Fuehrerul a spus, între altele, următoarele: „Intr’o luptă uriaşă, forţa armată se bate, în aceste zile istorice, pentru existenţa însăşi a naţiunii germane şi, în plus, pentru păstrarea ace­stei Europe care de mii de ani este pentru omenire un izvor de cultură şi de civilizaţie şi care va trebui să fie tot aşa şi în viitor”. Păstrarea Europei — iată obiectivul final al sângeroa­selor sacrificii ce se fac astăzi. Această Europă atât de frământată dealungul veacu­rilor şi a cărei istorie cuprin­de atâtea războaie între po­poarele care o alcătuiesc, n’a încetat totuşi de a se recu­lege şi de a fi pentru omenire un permanent „izvor de cul­tură şi de civilizaţie”. O gravă primejdie amenin­ţa Europa; comunismul sta la pândă şi aştepta momentul prielnic ca s’o lovească. Lup­ta împotriva comunismului distrugător apare în lumina ei adevărată: este o luptă pentru apărarea Europei, pentru apărarea civilizaţiei şi culturii europene. Cu­­ alte cuvinte, este o luptă lipsită de egoism întrucât ea, prin victoria ei incontestabilă, va servi Europei întregi şi ast­fel omenirii, păstrându-i isvo­­rul de cultură şi civilizaţie. Cu atât mai puţin se poate înţelege atitudinea acelora cari au întins mâna bolşevi­cilor şi încearcă să le dea sprijinul roadelor culturii şi civilizaţiei europene, fără să-şi dea seama sau, deşi îşi dau seama, că dacă prin im­posibil acest sprijin ar folosi bolşevismului, va fi şi sfârşi­tul civilizaţiei şi al culturii nu numai în Europa, ci pretutin­deni. Pentru păstrarea Europei se dă „în aceste zile istorice” — după cum a spus Fuehre­­rul — o luptă uriaşă. Este lupta luminii contra întuneri­cului, lupta culturii contra ignoranţei, lupta civilizaţiei contra barbariei. I ­.WIN­MIN­ 1 REGIMUL PENSIILOR IN ROMANIA Guvernul pregăteşte unificarea legiuirilor actuale Guvernul studiază şi pregăte­şte întocmirea unei legi unitare în materia pensiilor; în acest scop a şi constituit o comisiune pentru fixarea principiilor viito­rului regim de pensionare a sa­lariaţilor publici, iar comisiunea lucrează intens. Această unificare este necesară. Instituţia pensiilor este dintre cele mai­­străvechi şi autentic ro­mâneşti din câte au răsărit pe meleagurile noastre, iar legile ei, oricât de influenţate — mai ales în perioada modernă de desvol­­tare a statului român , de unele preocupări legislative occidenta­le, au urmat totuşi o evoluţie fi­delă, ritmului şi caracterului ei iniţial. ORIGINEA ŞI ISTORICUL PENSIILOR LA NOI In adevăr, istoricul pensiilor de stat în România, este indiso­lubil legat de însăşi istoria noa­stră naţională. Pensiile au existat în cele mai vechi timpuri şi însumau răsplata neînchipuit de diversă ca forme, oferită de voevozi boerilor scă­pătaţi, pentru a li asigura bă­­trâneţele şi soarta familiilor lor, în amintirea îndelungatei oste­neli, cinstite, în slujba Ţării. Prin veacul al XIX-lea, în timpul stăpânirei fanariote, a­­­cest sistem tradiţional de milo­stenie domnească ia formă orga­nică, de aşezământ administrativ calificat, sub denumirea de „cutia milelor”, mama... Casei generale de pensiuni a Statului, de astăzi. Ce-i dreptul, organizarea te­meinică a pensionărilor se săvâr­şeşte abia prin 1831, prin acele admirabile Regulamente Organi­ce, (despre cari încă nu s’a spus tot binele ce trebuia să se spună ca minunate instrumente de pro­movarea naţiunii române), ce cu­prind, între altele, şi „Regulamen­tul asupra despăgubirilor scutel­­nicilor; asupra pensiilor ce au a se da boerilor şi cocoanelor vă­­duve, peste despăgubiri; asupra ajutoarelor anuale ce se vor da săracilor celor neîntrebuinţaţi şi sărmanilor; şi în sfârşit asupra pensiilor ce se vor da slujbaşilor obşteşti“. Pentru prima oară , în această lege, lege în toată pu­terea cuvân­tului, cu principii răspicate tur­nate , în 36 de articole, se pă­șește la o legiferare ordonată în materie, realizându-se o fericită exprimare în norme cu conco­mitente occidentale, a unor pre­cise făuriri ale obiceiului pămân­tului. Pentru prima oară în a­­ceastă lege, se lămureşte că pen­sia nu mai este „milostenie Dom­nească“, arvunită uneori din scu­tec, ci un „drept” recunoscut ca atare al slujitorilor Statului, bi­zuit pe contractul sui generis, re­zultat din reţineri şi vechime, şi pe principii de solidaritate civică (în cazuri de invaliditate). Nu este mai puţin adevărat totuşi, că principiile fundamen­tale ale pensiilor publice, tot în „cutia milelor“ le aflăm: veni­turi sigure, cheltueli dinainte şti­ute, vărsăminte obligatorii, plăţi controlate — într’un cuvânt: bu­get propriu, autonom, echilibrat. In 1859, sub Vodă Cuza, se sporesc veniturile şi­­se stabileşte limita de vârstă. In 1868, sub Vodă Carol I, sa adâncesc şi se clarifică dispozi­ţiile, cu largi împrumuturi din legislaţia franceză ce nu alterează însă fondul neaoş românesc al legii de bază. * In 1888—1992, sistemul pensio­nărilor suferă asaltul celor mai curioase reforme: LEGEA GHERMANI desprinde un regim special pentru personalul civil și cel eclesiastic; LEGEA MANU prevede un regim propriu pen­tru pensionarea militarilor , iar mai apoi, apar legi separate pen­tru personalul C. F.­­ R., pentru clerul mirean şi învăţământul public, pentru magistraţi etc.,« cassé " distincte pentru funcţio­r­narii ministerului de interne, ai lucrărilor pu­blice, ai finanţelor, ai judeţelor şi comunelor etc. Legea Sturdza, din­ 1902, ta­­făptuieşte cea dintâi : unificare legislativă a pensiilor, reglemen­­tând principalele capitole ale sistemului : obligativitatea reţi­nerilor,, plafonul vârstei şi re-­(Continuare in pag. 2-a) Mitraliera, capturată, de la­ bolșevici pe frontul din Ucraina,­­

Next