Universul - Capitala, ianuarie 1942 (Anul 59, nr. 1-29)

1942-01-01 / nr. 1

pro* 1 Joi 1 ianuane 194* 16 Pagini auroui ai 16 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov URNA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE SI TELEFOICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOSANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 STELIAN POPESCU KILL,1 JEL­L HUBBER ANUL 1942 In viaţa frământată, in­tensă, plină de neprevăzut, pe care o trăeşte omenirea Întreagă In mijlocul celei mai formidabile încleştări de forţe armate de care pome­neşte Istoria, un an nu în­seamnă numai un spaţiu cronologic al timpului, ci bi­lanţul unor covârşitoare pre­ocupări, mii de ore, milioane d. cl­pe în care în sufletele muritorilor explicabila îngri­jorare învingea nădejdea tih­­nitei existenţe de odinioară. La întreţierea drumurilor din spaţiul unde de milenii şi-au consolidat aşezările, ro­mânii n’au cunoscut lungi răgazuri de linişte, de paci­­nică propăşire şi poate de aceia, din pricina acestei permanente veghe, rosturile noastre gospodăreşti n’au a­­vut temeinicia altor neamuri mai bine cuvântate, geogra­­ficeşte, de Soartă. Credinţa neclintită în drepturile noastre ne-a că­it dârzenlia sprijinită pe o strâns Închegată solidaritate de neam, pornită din con­ştiinţa clară că numai uniţi vom putea învinge adversită­ţile, conştiinţă care a înre­gistrat cu uimire şi cu amă­răciune, tragicele evenimente din preajma zilei care sunt, boliza unirea, cu atât mai dureroase cu cât veneau în epoca In care nu ne era în­găduit să avem In suflete nu­ ceva decât gândul la frun­tariile noastre ciuntite şi la unitatea noastră naţională — opera generaţiei de ieri — ştirbită şi zdruncinată. Ca un vis urât au trecut urmele dramei noastre in­terne şi in Iunie neamul în­treg a pornit cu avântul tra­diţionalei noastre voinicii să recucerească provinciile dela răsărit, răpite nouă de bol­şevismul hrăpăreţ, a cărui lăcomie lui ne ameninţa nu­mai poji­t, ci întreaga civi­lizaţie a sud-estului euro­pean Am dorit mereu să trăim In bună pace cu vecinii, n’am cerut şi n’am râvnit nimic din ceiace nu ni se cuvenea, dar ori de câte ori s’a pus problema existenţii şi a con­tinuităţii noastre, am găsit in fibrele şi în sângele gene­ros al ostăşimei, resortul su­fletesc invincibili care ne-a determinat întotdeauna să nu pregetăm când e vorba să ne apărăm ,­sărăcia şi ne­voile şi neamul". Jertfele tuturor fiilor ţării, de la sate ori de la oraşe, spi­ritul de sacrificiu, disciplina, răbdarea şi curajul au dat armatei noastre de sub co­manda Conducătorului Sta­tului, mareşalul Antonescu, aureola de vitejie constatată de toţi tehnicienii şi obser­vatorii străini şi în deosebi cei ai bravei armate ger­mane, iar românismului În­treg i-au redat nădejdea în ziua dreptăţii. Cu această credinţă izbăvi­toare in unanimitatea sufle­telor româneşti, cu gândul la atot orânduitoarea Forţă Di­vină către care se îndreaptă privirile noastre, primim cu bucuria aşteptării vremuri­lor mai bune, zorii anului 1942. Sunt încă multe de făcut până la ivirea zilelor senine, dar dacă rămânem tari pe credinţa şi pe solidaritatea noastră, dacă socotim că vii­torul şi existenţa neamului întreg se sprijină pe contri­buţia efectivă şi neprecupe­ţită a fiecăruia în parte, ori unde şi în ori ce fel îi s’ar cere de dirigult?» răspunză­toare, dacă nu uităm o clipă datorite pe cari le avem faţă de naţiunea din care facem parte, vom ajunge cu mate­matică certitudine, la ima­nul năzuinţelor de unitate românească. I. VION P PF 1­9­4­2 An nou, ce vii prin vremi de vifor, pe strămoşeştile ogoare, Din largul zărilor brăzdate de-al vijeliilor ecou, An nou, ce vii în ţara noastră s’aduci nădejdi mântuitoare Şi să ne luminezi limanul, noi te primim cu suflet nou... te primim cu suflet tânăr, aşa cum te-am primit alt­dată, (ţi mari nădejdi, cu visuri mândre şi cu credinţa c’ai să fii im­ an de pace şi iubire, cum n’a fost altul niciodată, Un» an de făurire nouă, cu’ntraripate energii... * 1 Tlc ne’nfloreşti speranţa’n suflet ca florile de primăvară Cfc-şi flutură zăpada albă, an nou, miraj fermecată.... Şi­ noi îţi înălţăm colinda ca lan de aur să răsară,­­munca sfântă să dea roade pe ’ntregul românesc răzor!... Bine-ai venit la noi în ţară ca să ne-alini tot ce-a fost Jale, Să alini durerile şi plânsul şi să ne-aduci din nou belşug­ui peste plaiurile noastre să ningi zăpada de petale Şi-o viaţă nouă să răsară pe urma rodnicului plug ! MIRCEA DEMI RADULESCU ANUL INTERNATIONAL In cadrul activităţei politico­­diplomatice, anul expirat pre­zintă transformări profunde atât în comparaţie cu situaţia inter­naţională din 1940 cât şi in ra­port cu posibilităţile desfăşură­rii ulterioare a evenimentelor şi pe plan politic şi pe plan mili­tar. Anul 1941 a înregistrat o ex­tindere a războiului încă din pri­mele luni, o extindere care la sfârșitul anului l-a transformat in război mondial. In Europa, dintre statele care erau în afara războului în 1940, şapte au devenit beligerante și amice, în ordine cronologică: Iugoslavia, Rusia Sovietică, Ro­mânia, Finlanda, Ungaria şi Slo­vacia. Dincolo de ocean Statele Unite sunt azi în război cu Ja­ponia cu aliatele ei din Pactul tripartit şi cu toate statele ade­rente ale acestui pact. Acţiunea diplomatică şi poli­tică în jurul căreia s’au concen­trat tendinţele spre o nouă or­ganizare europeană a fost în cursul anulii 1941 aceea a pu­terilor Axei în cadrul Pactului tripartit. Considerat ca pivot al unei rrui organizări politice și econo­mice. dini or*­s'" rit in niiir.nl rând lămuri-'”' — perturpor cu Franţa. întrevede­rea dnira Fuehrer şi d. Laval urmată de are­a de'a Menteire la care în afară de Fuehrer şi mareşalul Fétati a participat şi d. von Rît-bentrop, au fost pri­mele manifestări a'e acţiune' pentru o lămurire a situaţiei France*. Au urmat, pe caie dî­­plomatică, d'ferit' a!*e­n-goeîeri cari însă, n'au adus până acum rev!‘at« defini­ve deşi s’au fă­cut unele concesiuni reciproce. Dar începutul anului 1941 a f­ot caracterizat în deosebi prin o intensă acţiune diplomatică a Puterilor Axei în Balcani. După adeziunea Ungariei şi a României la pactul tripartit, diplomaţia germană a desfăşurat o vie ac­tivitate pentru a obţine o lămu­rire şi a situaţiei Iugoslaviei. La finele anului 1940, Ungaria sem­nase cu Iugoslavia un pact de amiciţie eternă iar la 24 Martie 1941, după laborioase negocieri, Iugoslavia aderă şi ea la pactul tripartit. Această adeziune a fost insă imediat urmată de lovitura de stat de la Belgrad unde gene­ralul Simovici a luat frânele gu­vernului. Evenimentul acesta neaşteptat deschide imediat cri­za. Conflictul armat între Ger­mania şi Italia deoparte şi Iu­goslavia de altă parte izbucneşte. Iugoslavia e zdrobită. Germania ocupă vechea Serbie, Bulgaria ocupă Macedonia balcanică, Ma­li Dalmaţia şi Slovenia. Un nou stat croat independent sub con­ducerea lui Ante Pavelici se al­­cătueşte.­­ Deasemenea Muntenegrul îşi recapătă independenţa. Iugosla­via încetează astfel de a mai exista ca stat unitar. Reuşita campaniei din Iugoslavia contri­­bue la grăbirea sfârşitului re­zistenţei armatelor greceşti. In­­tr’adevăr la 23 Aprilie armata greacă din Macedonia şi Epir ca­pitulează, la 27 Aprilie trupele Germane intră în Atena. La sfârşitul lunii Mai Germania cu­cereşte şi Creta. Campania din Balcani e considerată astfel în­cheiată. Intre timp informaţii din ce în ce mai precise arată că Rusia Sovietică pregăteşte un atac co­munist împotriva Europei. Pen­tru a preveni acest atac Germa­­nia începe războiul contra So­vietelor. Cancelarul Hitler în­­tr’un discurs rostit la începutul lui Octombrie 1941, face destăi­nuiri care au pus în lumină ten­dinţele de expansiune ale Rusiei Sovietice, tendinţe mărturisite de­nsuşi comisarul sovietic Molo­tov cu prilejul vizitei sale la (Continuare în pag. 2-a) Compoziție T. ROMANAT! M . D. înalt ordi DIN 1 IANUARIE 1942 OSTAŞI. Speranţele pe care în­treaga suflare româneas­că le-a pus în voi la înce­putul anului 1941 le-aţi împlinit cu prisosinţă. Prin vrednicia voastră aţi asigurat Ţării liniştea. Prin curajul şi sângele vostru ne-aţi readus Bu­covina şi Basarabia, reîn­tregind hotarele spre Ră­­sărit. Şi acum încă parte din­tre voi luptaţi pentru a înfrânge svârsolirile duş­mane şi staţi de veghe pe teritoriile ocupate. Ţara întreagă şi cu Mine vă suntem recunos­cători pentru ceia ce aţi înfăptuit. De aceia încep Noul An cu gândul la voi. Cu nădejdea în Dum­nezeu şi încredinţat că virtuţile voastre şi dra­gostea de Ţară şi Neam vor asigura un viitor stră­lucit scumpei noastre Pa­trii, vă urez din adâncul inimii Mele : La mulţi ani şi sănă­tate ! M. S. Regele Mihai I r­n­i­á­s ONDUCÂTORUL STATULUI ARMATĂ ORDINUL DE ZI AL D-LUI MAREŞAL ANTONESCU OSTAŞI, Din Septembrie 1940 şi până în acest sfârşit de an, dureros dar glorios, m’aţi în­ţeles, m’aţi ascultat, m’aţi urmat In tragicele zile din Sep­tembrie 1940, când am smuls Ţara din mâini nevrednice şi încărcate de păcat, fără a ne vedea şi fără a v’o cere, ne-am înţeles. Ne-am înţeles, fiindcă, os­taş ca şi voi şi ostaşi ca şi mine, mâinile noastre, ne­pătate şi încleştate au făcut un singur şi de neînvins braţ şi inimile noastre în­durerate şi curate ,s’au strâns întruna singură, răs­punzând astfel, unanim şi vibrant, spontan şi neşovăi­tor la chemarea Patriei. Mută de durere, încre­menită în faţa atâtor pră­buşiri, dar încrezătoare în destinele ei, Ţara neprihă­nită, Ţara curată, Ţara toa­tă aştepta, în Septembrie 1940, să fie salvată de Ar­mată şi a fost salvată de voi prin mine A fost salvată fiindcă şi eu şi voi, disciplinaţi şi as­cultători, am răspuns cu fermitate şi cu gând curat la chemarea ei. Urmând exemplul nostru, Ţara a luat drumul ordinei (Continuare in pag. 5 a) D. Mar­erai Ion Antonescu N PRAG DE AN NOU ROCIAMAHA­D­LIH MAREŞAL ANTONESCU ROMANI, In an de *ne*Mn, de Jert­fiţii de lupte oftate o­» ta­tai at. n am de credinţe td d* ...pturi, de răspunderi trei« şl de porunci sfinţite, — ta­­cte. Trmând tradiţia românca­it şi creştină care Îndeamnă pt cârmuitori. In pridvor de A Nou, să deschidă porţi de lumină Neamului, îmi deschid Spfletul vouă. Români de preutindeni şi de toate vâr­­stle, pentru ca, din frămân­­taea cugetului meu şi din vijdinţa noastră, să durăm teneb­ii noui pentru anul care începe. Anul 1941 a fost um­an de răpântie în istoria Neamu­­lu­­i în fapta românească. Anul 1941 a început sub po­veta sdrobitoare a luptei dintre fraţi, pe care istoria noastră n’a cunoscut-o şi conştiinţa românească n’o va a­dmite niciodată. El a dat priej din primele zile Arma­te no­astre să-şi împli­n­ească mirea­sa misiune de conser­vare a unităţii şi a omoarei noastre. Poporul român, sănătos şi vrednic; Tărâmul român curat şi Întreg; Burghezia noastră, demnă, şi stăpână pe rostul ei; Cărturarii Neamului stână­­niţi de răspunderea lor de îndrumători spirituali. Şi adevăratul Tineret, con­ştient de datoria lui, s’au a prin frământare şi nedrepte labucnici. Cu setea neînfricată a dreptăţii, cu credinţa me­­■druneinaîA ta Dumnezeul strămoşilor noştri, am pre­gătit cu toţii după acela. — In Inimi şi în faptă. — Răz­boiul nostru Sfânt. Şi, la 22 iunie, am înecat în valuri de sânge al jertfei ostaşului român, graniţa pră­dării şi împilării pe care ne-o impuseseră duşmanii de la Răsărit. Cu sprijinul aliaţilor noştri, Neamul românesc nu numai că şi-a recâştigat graniţele drepte pe cari i­­e prăbuşise cotropirea rusă, dar a pornit spre plaiurile voevodale ale strămoşilor moldoveni, des­chizând cer de libertate şi de siguranţă la Răsărit, îm­pingând puhoiul care ne co­tropea Ţara şi Legea. ROMANI, Istoria va judeca războiul nostru din 1941 nu numai ca o luptă pentru drepturi ,şi pentru dreptate, ci ca o jert­fă pentru credinţa creştină şi pentru civilizaţia Europei. Ne-am împlinit îndatorirea faţă de altarele strămoşilor şi am respectat istorica noa­stră misiune de a apăra, cu sânge românesc, Sud-Estul Europei. Aceasta a fost va rămâne misia europeană. Celor care au­­ Celor care şi trupurile, pentru In­dipt uv»»u» YvCb J.N reoomnesc nu piere şi că orice încercare­­dinăuntru sau din afară, de a-i zdrobi puterile, se izbeşte de stânca conştiinţei româ­neşti, pe care nimeni n’o va prăvăli. In vremea eroică a luptelor pentru drepturi şi dreptate, tineretul ca şi toţi fiii nea­murilor, trebue să­-şi ver*« sângele pe scâmpuri de bătae, pentru zidirea unor drepturi noui şi Înălţarea patriei lor, iar nu să Risipească liniştea sau să sdrobească viitorul nem­ţu, pentru ca se ridice biruitor Ţara, prin mine riseşte recunoştinj chină gloria birui­­re„ In această luptă mata a dat Neam dria drepturilor și jertfei. Anul 1941, an do­tare și de răspântii nu­ prin jertfa Ani (Continuare in p ACUM DOUA MII DE , Se zice nu de obşte că istoria se repetă. Lucrul este numai în par­te adevărat. Istoria nu se repetă, dar aceleaşi cauze produc tot­deauna aceleaşi efecte şi când un concurs de împrejurări apropie între ele pricinele generatoare, rezultatele nu pot fi decât acele pe care le-a creat izvorul de unde au pornit. Vorbind despre năvălirea bar­barilor, care acum două mii de ani se infiltrau pe insimţite sau năprasnic în trupul imperiului roman, poetul Schiller spune ur­mătoarele: ,,De ce au venit bar­barii ? Pentru a regenera o lume putredă, josnicită, care muria din cauza propriilor ei păcate. Să presupunem un cuceritor, un Ale­xandru — de pildă — respectând moravurile şi aşezămintele învin­şilor, încercând să topiască pe învingători şi învinşi în unul şi acelaş popor. La ce s’ar ajunge? Contagiunea ar atinge chiar pe acei al căror sânge curat urmează să prefacă neamul omenesc. Pră­buşirea în loc să fie oprită ar târî cu ea pe învingători ca şi pe în­vinşi şi s’ar ajunge la gărbovire şi moarte fără regenerare. Bar­barii i­jiprăştie moarte şi ruini; cetăţile se prăbuşesc, întunerecul cuprinde Europa dar această moarte părută este o renaştere. O civilisaţie mai frumoasă, mai bogată ca cea a antichităţii se va naşte din cenuşa societăţii ro­mani?. Dar astăzi? Istoria nu se repetă, iar ace­leaşi cauze produc totdeauna a­­celeaşi efecte. Schiller numeşte prăpădul barbar: Völkerwande­rung = migraţiune, bejenie. Dar ce este astăzi încăerarea aceasta de popoare la care asistăm, ten­dinţa lor de a se prăvăli unele veste altele, de a se nimici şi a se aşeza unele în locul altora, dacă nu dovada unor vremuri de bejenie cu atât mai aspre, cu cât şi mijloacele de lucru sunt mai cumplite? Un cutremur molecular, un spasm fiziologic pare a fi stri­cat minţile tuturor. Judecăm strâmb, şi rătăcim haotic printre ruinele pe care le-am creat cu propriile noastre mâini, fiindcă toate frânele morale care cârmu­­esc viaţa au fost nesocotite, rupte şi aruncate. Şi astfel a venit furtuna. Acum doună mii de ani Octavian August făcea un recensământ.. Supusese Romei toate popoarele pământului şi vroia acul noască în parte pe fiec forfoteală de oameni pe oile Orientului acum nu prea: solstiţiului de iarnă pentru a ninge fiecare la locul lui obârşie şi a satisface nemndui căţele porunci împărăteşti! zilele imperiului erau numai Cineva mai puternic decât Ot vi­an August poruncise alt rec­lământ, altă numărătoare, a a păcatelor pe care societatea mană şi antichitatea t­­uise şi aşteptau ispa grijă avea Octavian lumea de sub a lui ste pre toate aceste! Şi despre cele ce se petr. noştri! Barbarii au două mii de ani penti golul moral făcut di­ţele omeneşti, pentru o lume putredă. Im astăzi a tuturor noră­mântului nu este şi­­ rezultat al scăderilor care ne sbatem ? Nu­­ şi ea o viaţă nouă vi­nerilor, exploatărilor, lui, a lăcomiei şi a fu­namentelor pe care veacul nu care trăim ! Să luăm aminte ! 1 sărăcăcioasă de la mar, lui Betleem se năşte. Părinţii lui goniţi dii din porunca împăraţi numărătoare nu găsisi dăpost pentru ei şi per care peste câtva timp răstoarne toate aşezări acelei lumi care acum oferi drept gazdă d' st o iesle. Impăr' t’a prăbușit, iar copilului din ir adăpost și si ce ? Fiindcă puteri pe decât r ,gi 1 verific u ve L' nu alt . care azi. Inci an z, irea cu înfi­ntie ce .rue dincolo a ua care se ridică acum Dincolo de noi, în nt noi stărue puterea legih puterea lui Dumnezeu zidit şi ne ocroteşte, această călăuză trăe şi nesocoteşte se rătăceşte ...Fiindcă aceleaşi caii, totdeauna aceleaşi efect. Fr. C

Next