Universul - Capitala, iunie 1942 (Anul 59, nr. 146-174)

1942-06-01 / nr. 146

Anul al 59-lea SS Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov 9 aalu. ■■ EXEMPLARUL 5 LEI Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Dir. G­le P. T. T. Nr. 24.464/939 CELE URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE L. . REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.15­ SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 TELEFONICE OPERĂ DE REFACERE ŞI RECONSTRUCŢIE Consiliul de miniştri întru­nit joi, s-a ocupat cu proble­ma sprijinirii producţiei agri­cole şi industriale din Basara­bia, Bucovina şi Transnistria, după ce în prealabil guverna­torii acestor provincii au fă­cut o expunere referitoare la realizările şi înfăptuirile în aceste două domenii ale vieţii economice. S’a luat hotărîrea ca între­prinderile industriale din Ba­sarabia şi Bucovina să fie gru­pate pe specialităţi, pentru ca delegatul fiecăreia din ele să participe la conferinţele cari au loc săptămânal, la minis­terul economiei naţionale sub­secretariatul de stat al apro­vizionării şi susecretariatul de stat al înzestrării armatei, în vederea repartiţiei materi­ilor prime şi a aplicării măsu­rilor administrative şi de fi­nanţare, pe care urmează să le ia guvernul, pentru spriji­nirea producţiei industriale din întreaga ţară. Toate măsurile ce trebue să luăm în legătură cu activita­tea din provinciile realipite să fie călăuzite şi de intere­sele economice imediate, dar mai ales de interesul naţional permanent care ne impune de a da acestor ţinuturi greu în­cercate satisfacţia de a vedea opera de refacere clădită pe temeliile solide, şi stabile, ale dreptăţii şi ale răsplătirii me­ritelor şi muncii fiecăruia. Din experienţa trecutului, să tragem învăţămintele nece­sare şi după ce vom selecţiona cu grije elementele româneşti vrednice de susţinere şi de finanţare — în primul rând dintre românii originari din aceste ţinuturi — să stimulăm munca prin încurajarea tutu­ror iniţiativelor particulare. Mandatarii autorităţilor su­perioare trimişi în aceste pro­vincii, trebue să fie pătrunşi de înalta misiune pe care o au acolo, şi să procedeze cu tac­tul pe care îl impune coman­damentul unităţii naţionale, care trece dincolo de orice alte preocupări. Statul trebue să aibă diri­­guirea pe liniile mari ale in­tereselor naţionale, controlul şi stavila împotriva abuzivi­lor, sita selecţionării tuturor salariaţilor săi şi a celor pe cari îi sprijină cu creditele necesare finanţării, dar susţi­nerea iniţiativei particulare în agricultură, comerţ şi indus­trie, este singurul izvor real al propăşirii şi al rodniciei muncii folositoare colectivită­ţii. Pentru ajutorarea fraţilor cari au cunoscut greutăţile re­fugiului, pentru refacerea în­treprinderilor româneşti dis­truse de ocupaţia bolşevică, trebue să ştim că, susţinând iniţiativa particulară, susţinem hărnicia, aptitudinile speciale, stăruinţa şi dorinţa de reuşi­tă explicabilă la oricine e con­vins că munca îi procură în mod cert satisfacţiile materiale la care are drept să aspire. Creditele ce se vor acorda proprietarilor de imobile şi patronilor de întreprinderi industriale, pentru repararea stricăciunilor cauzate de răz­­boiu, vor ajuta deasemenea în larga măsură, opera de recon­strucţie şi de refacere, care în totalitatea ei trebue să fie in­spirată din dorinţa ca odată cu pansarea rănilor trecutului, cea mai desăvârşită unire să domnească pretutindeni în toa­te ţinuturile unde simţirea conştiinţa şi munca, românea­scă se sprijină pe solidaritatea și jertfele neamului întreg. NU E O JERTFĂ, CI O DATORIE SĂ SUBSCRII LA ÎMPRUMUTUL REÎNTREGIRII SCHIMB DE TELEGRAME INTRE D. MAREŞAL ANTONESCU $1 GENERALUL VON MANSTEIN Cu ocazia strălucitei victorii a armatelor germane şi române din Crimeea, d. Mareşali Antonescu a trimis d-lui general von Man­­stein următoarea telegramă: ,,Domnului General von Manstein, Vă felicit călduros pentru ful­­gerătoarea şi strălucita victorie. Sunt fericit să vă anunţ că Ma­iestatea Sa Regele v-a conferit ordinul „Mihai Viteazul“ clasa II-a, pe care vă urez din toată inima să-l purtaţi sănătos. MAREŞAL ANTONESCU“ La această telegramă d. gene­ral von Manstein a răspuns după cum urmează: „Domnului Mareşal Antonescu, Conducătorul Statului Român La felicitările pentru decoraţia conferită mie de Majestatea Sa Regele, vă exprim adâncile mele mulţumiri. O voi purta cu recunoştinţă, pentru aportul trupelor româneşti în subordinele mele, cari au con­tribuit atât de mult la victorie. General von MANSTEIN“ DISCURSUL FUEHRERULUI LA PALATUL SPORTURILOR Berlin, 30 (Rador). — Fuehre­­rul a vorbit Sâmbătă la palatul Sporturilor în faţa nouilor sub­locotenenţi şi a elevilor din şco­lile pregătitoare ale armatei de uscat, marinei şi aviaţiei, ce ur­mează a fi în curând înaintaţi la gradul de sublocotenent. Mareşalul Keitel a anunţat Fuehrerului că în faţa sa se află 10.000 de noui sublocotenenţi şi viitori sublocotenenţi. Intemeindu-se pe învăţămintele istoriei germane, Fuehrerull a ex­pus, tinerilor ofiţeri şi aspiranţi înalta lor misiune in armata ger­mană. După 17 zile de lupte crâncene, bătălia de la sud de Charkow s-a terminat prim una dintre cele mai strălucite victorii pe care au ob­ţinut-o armatele germane şi aliate, comandate de mareşalul von Bock, pe frontul oriental de sud, împotriva unei puternice masse de forţe inamice ce fusese pregătită cu scopul să dezvolte o ofensivă în stil mare, cu rezul­tate decisive, în regiunea cu­prinsă între Donet şi Nipru. Alături de invincibila armată germană, a luptat, a biruit şi s-a acoperit de o glorie neperitoare, corpul de armată român, coman­dat de generalul Corneliu Draga­lina. Unităţile ce fac parte din acest corp de armată, în toate luptele grele de apărare ce le-a susţinut în faza întâia a bătăliei, când a trebuit să opună o dârză rezis­tenţă spre a-şi menţine poziţiile lor ameninţate contra valurilor neîncetate ale trupelor inamice, sprijinite de tancuri, ce atacau liniile lor, cât şi în operaţiile de încercuire şi de nimicire, din faza contra-ofensivei, în cursul că­rora au avut de îndeplinit mi­siuni dintre cele mai delicate şi pline de răspundere, în colabo­rare strânsă cu trupele germane, ele au manifestat o forţă comba­tivă şi un eroism demne de elogii. In fazele cele mai critice ale SITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI MAREA VICTORIE DE LA CHARKOW Acţiunea glorioasă a corpului de armată român comandat de generalul Dragalina. — Rezultatele strategice ale bătăliei de nimicire de R. SEIŞANU bătăliei, ca şi în cele decisive, i Vins şi nimicit trei armate sovie­{'îl tirl lî c*o ecrnt cimmmn /inni*. a di __ când li s’a cerut suprema coor­donare a forţelor spre a putea impune inamicului voinţa lor, ele şi-au făcut cu o deplină onoare, datoria, fără nicio şovăire, cu în­crederea neclintită în victoria finală. Şi victoria a încoronat cu glo­rie drapelele unităţilor din cor­pul de armată român comandat de generalul Dragalina. Comunicatul M. C. G. german, care anunţă sfârşitul victorios al marei bătălii de încercuire şi de nimicire de la sudul oraşului Char­kov, subliniază în termeni elo­­gioşi contribuţia însemnată la a­­ceastă victorie strălucită, câşti­gată împotriva armatelor sovie­tice comandate de mareşalul Ti­­moşcenko, a corpului de armată român, alături de trupele ger­mane, italiene şi slovace, ce şi-au împodobit stindardele cu o nouă acţiune glorioasă. Ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii din corpul de armată român, co­mandat de generalul Dragalina, prin modul exemplar ostăşesc cum şi-au îndeplinit misiunea lor în marea bătălie de la sud de Charkov, pentru actele lor de vitejie şi pentru spiritul lor com­bativ şi de sacrificiu, bine merită recunoştinţa Patriei. Nu trebue să uităm că după bătălia de la Kerci, în care tru­pele germane şi române au în­(Continuare in pag. 2-a) zice şi au pus iarăşi stăpânire pe Crimeea orientală, mareşalul Ti­­moşcenko, comandantul grupului de armate sovietice din sectorul de sud al frontului oriental, a concentrat în regiunea Doneţu­­lu­i, între est de Bielgorod şi sud de Charkov, o massă impozantă de forţe cu numeroase forma­ţiuni blindate şi aeriene, cu scop ofensiv. Ce s’a urmărit prin acea ofen­sivă? Străpungerea pe o scară mare a poziţiilor ocupate de for­ţele germane, române şi celelalte aliate; cucerirea oraşelor Biel­gorod şi Charkov, care au va­loare strategică; înaintarea spre Nipru, în direcţiile Kremenciug şi Dniepropetrovsk (fost Eka­­terinoslav), şi revărsarea divizii­lor sovietice în Ucraina centrală şi în Crimeea, odată prăbuşit frontul de sud german. Nu nu­mai că ofensiva plănuită de ma­reşalul Timoşcenko a fost oprită după câteva zile de lupte grele, în cursul cărora toate poziţiile principale întărite au fost men­ţinute de trupele germane, ro­mâne şi celelalte aliate, dar con­­tra-ofensiva ce a urmat a con­dus la încercuirea şi nimicirea totală a principalului corp ofen­siv al forţelor mareşalului Ti­ Sectorul de sud al frontului oriental cu regiunile învecinate Comandantul corpului expediţioinar­itar"?.m din Ruda Sovietică trece în revistă un detaşament al­ acestui ctH." PE DRUM BUN de N. BATZARIA Pe drumul bun, care să ducă la o înţelegere bună şi la o cola­borare deopotrivă de folositoare ambelor părţi, păşesc deja o vreme încoace relaţiile dintre noi românii şi vecinii noştri bulgari — vecini din totdeauna şi pentru totdeauna. Aşa, în domeniul superior al artei muzicale, Filarmonica de la Sofia a cules la Bucureşti aplauze bine meritate, pentru ca după puţine zile Filarmonica română Trecând apoi în revistă uriaşa bătălie defensivă din iarnă, Fue­­hrerul a arătat că principiul de frunte al comandamentului con­stă din a face faţă şi a învinge ’ să culeagă la Sofia aplauze nu situaţiile dificile, iar nu din a ’ sărbătorii victorii. In cuvinte convingătoare şi im­presionante, Fuehrerul a sfătuit pe tinerii ofiţeri să nu uite nici­­un moment că soarta intregei na­ţiuni depinde de felul cum se vor purta pe front. Ei au datoria să se gândească că pretutindeni unde se vor afla şi vor lupta, împreu­nă cu oamenii lor, duc cu ei Ger­mania care le-a fost încredinţată, mai puţin meritate şi nu mai pu­ţin entuziaste. Precum se ştie, muzica se adresează în primul rând sufletelor, iar sufletele au vibrat în unison atât dincoace, cât şi dincolo de Dunăre Primirea cordială făcută unui ministru român în vizită la Sofia, atenţiile deosebite de care acest reprezentant al guvernului nostru s’a bucurat atât din partea suve­ranului bulgar, cât şi din partea lumei politice şi a opiniei pu­blice din Bulgaria au fost mani­festaţii ce îndreptăţesc credinţa în viitorul bun al raporturilor dintre cele două state şi popoare, legate între ele încă de la începu­tul începuturilor prin atâtea pu­ternice amintiri şi influenţe reci­proce, iar în vremea de faţă prin mari interese comune şi prin pri­mejdii comune tot aşa de mari. In această enumărare a mani­festaţiilor prieteneşti din săptă­mânile din urmă, nu putem trece cu tăcerea înduioşătoarea atenţie ce li s’a arătat pe tot drumul prin Bulgaria glorioşilor noştri răniţi, cari se înapoiau dela Viena, unde avuseseră parte de o îngrijire mai presus de orice laude. Locuitorii oraşelor, ca şi ţărăncile şi ţăranii, cari întâmpi­nau în staţiile de drum de fier ale Bulgariei pe răniţii noştri cu flori ,cu tot felul de cadouri şi cu urale entusiaste, îşi exprimau prin aceasta simpatia şi solidari­tatea, cu oştenii ce luptă pentru o cauză comună, dar, în acelaş timp, salutau într’înşii pe urmaşii vitejilor, cari în anii 1877-1878 contribuiseră cu sângele lor la ridicarea Bulgariei la rangul de stat liber. Suntem deci pe drumul cel bun, pe acel drum pe care, precum am spus, se mersese de la începutul începuturilor. Bunăoară, când prin veacul al 10-lea, ţarul Sa­muel întemeiază un stat bulgar in Macedonia de Vest, el găseşte un sprijin preţios în elementul românesc de prin acele părţi, ele­ment din sânul căruia, pe lângă luptători de o neîntrecută vitejie, au ieşit şi mari figuri ce au stat cu toată vrednicia în scaunul pa­triarhal din vechiul şi istoricul oraş Ohrida (Prima Justiniana). Mai târziu, în Balcani, români şi bulgari întemeiază vestita împă­răţie româno-bulgară, de a cărei putere tremura Bizanţul şi ale cărei graniţe se întindeau până la Marea Adriatică şi până in Peloponez. Pe acest drum al colaborării s’a continuat prin sprjinul şi aju­torul pe care Domnii din trecutul ţării şi poporul român l-au acor­dat bulgarilor, precum şi celor­lalţi creştini­ din Peninsula­ Bal­canică. Pentru Cauza acestor creş­tini se războeşte Mircea cel Bă­trân la Nicopole şi pe Câmpia Mierlelor, pentru aceiaşi cauză luptă Mihai Viteazul şi alţi Domni. Iar în Ţările Româneşti, care erau ca nişte oaze de liber­tate creştină, se refugiau şi gă­seau adăpost, sprijin şi o primire cu adevărat frăţească feţe bise­riceşti, cărturari mireni şi multă altă lume, care nu mai putea trăi la ea acasă. Acest contact nu putea rămâne fără urmări asupra limbei, asu­pra culturei, asupra formei de gândire. împrejurări cunoscute au făcut ca vechia limbă slavă, că­reia bulgarii îi zic „vechia bulgară“ să fie aici timp de veacuri limba de cancelarii şi limba de biserică. Faptul acesta, ca şi asimilarea în massa poporului român a unor grupuri slave au avut drept ur­mare pătrunderea în limba ro­mână a unui procent important de elemente slave. Pe de altă parte, situaţia privi­legiată a Ţărilor Româneşti, care de la întemeierea lor n’au încetat niciodată de a exista ca state au­tonome creştine, au făcut ca ora­şele de aici să devină pentru bulgari centrele lor de activitate culturală, politică şi revoluţio­nară. Aşa, după cum ne spune distinsul nostru coleg de profesor V. Chelaru într’una din lucrările sale, după anul 1843, procentajul cărţilor tipărite de bulgari în Ro­mânia atinge cifra de 94 la sută, urmând ca restul de 6 la sută să fie tipărite la Constantinopol şi în oraşele din Rusia. Adăugăm din parte-ne că pri­­mul Abecedar al limbei bulgare a fost alcătuit şi tipărit aici, la Bucureşti, în anul 1824, autorul lui fiind Petre Belon, doctor in medicină. Dealtfel, cercetarea in­fluenţelor reciproce în atâtea do­menii dintre români şi bulgari nu poate fi prezintatâ în cadrul restrâns al unui articol de ziar. Reţinem numai faptul real al acestor influenţe multilaterale Şi înregistrăm cu un sentiment de îndreptăţită mulţumire manifes­taţiile prieteneşti din săptămânile din urmă. 4 îi*. 146 Luni 1 Iunie 1942 12 Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU PE FRONTUL DE RĂSĂRIT Un mare şamți antitanc cucerit de trupele germane (PK­Wb) GLORIOASA PARTICIPARE A TRUPELOR ROMÂNE IN BĂTĂLIA DELA CHARKOW Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 30 Mai. — Comunica­tul german publicat azi despre terminarea luptei de încercuire dela Charkow a produs mare en­tuziasm în opinia publică ger­mană și este viu comentat de cercurile politice şi militare. A produs o deosebită surprin­dere faptul că adversarii trec cu tăcere victoria germană de la Charkow. Numele Charkow nu mai apare în niciun comunicat sovietic ci se vorbeşte numai de lupte de apărare în spaţiul Is­­lam—Barwenkova. Ştiri similare din Moscova şi Londra neagă vic­toria germană. Mai mult chiar, agenţia „Reu­ter” — exprimându-se însă în mod precaut — spune că după „ştiri neconfirmate” mareşalul Timoşcenko ar fi încercuit trupe germane şi ar fi distrus două divizii de infanterie româneşti. Aceste ştiri din Moscova şi Londra sunt considerate la Ber­lin ca absolut absurde, deoarece în primul rând se neagă desfăşu­rarea unei lupte uriaşe , şi se spun lucruri neadevărate, deoare­ce bolşevicii sunt prea laşi spre a recunoaşte în faţa lumei grava înfrângere suferită- Pierderile uriaşe suferite de bolşevici nu vor putea fi însă ascunse lumii încă mult timp, deoarece capaci­tatea de luptă a armatelor mare­şalului Timoşcenko a slăbit con­siderabil. Proporţiile victoriei germane sunt de altfel prea bine dovedite de pierderile suferite de bolşevici. Caracterul luptelor uriaşe dela Charkow reiese din numărul pri­zonierilor, mai ales dacă facem o comparaţie cu cea mai mare luptă din războiul trecut, care s-a terminat cu 90.000 de prizonieri. De altfel, şi spaţiul câmpului de luptă de la Charkow a fost foarte mare. Viitorul apropiat va arăta, în ciuda politicii de tăcere a bol­şevicilor, importanţa victoriei germane de la Charkow. In comunicatul final al luptelor de la Charkow se vorbeşte în primul rând de trupele române, fapt care a produs o profundă impresie la Berlin. Marea victorie de la Charkow a fost opera co­mună a trupelor germane şi aliate, iar soldaţii români, de atâtea ori recompensaţi de cercurile germane, au par­ticipat la aceste lupte cu un întreg corp de armată, sub comanda generalului Draga­lina Corneliu. Cercurile mi­litare germane aduc cele mai mari laude trupelor aliate, pentru modul cum au lup­tat la Charkow. Un alt eveniment militar im­portant sunt luptele din Africa de Nord. Cercurile militare ger­mane au anunţat astăzi că lup­tele din Cirenaica continuă. Alte amănunte lipsesc­ In orice caz, iniţiativa se află din nou de partea puterilor Axei. Acest fapt este recunoscut în mod indirect şi de adversari, care de­clară că generalul Rommel a în­ceput o ofensivă puternică, după o pregătire amănunţită şi siste­matică. Acest fapt este dealtfel recunoscut şi la Berlin. Bombardamentele aeriene con­tinui asupra insulei Malta au per­mis asigurarea unei aprovizio­nări bune a trupelor Axei din Libia. Rămâne acum de văzut cine anume va fi mai tare în Cirenaica, dacă generalul Rom­mel a pornit o ofensivă adevă­rată sau dacă a dat numai un atac spre a-şi ameliora poziţiile în vederea unei ofensive ulte­rioare. La Berlin nu s’a adoptat încă nicio atitudine faţă de declara­ţia de război a Mexicului. Purtătorul de cuvânt al minis­Berlin, 30 (Rador). — Cea din urmii fază a bătăliei de încercuire dela sud de Harkov este descrisă în felul ur­mător de un corespondent de război al agenţiei D.N.R. : Azi dimineaţă in zori, avioanele Stuka au făcut cel din urmă sbor pe deasupra pungii de la sud de Har­kov. Ne-am înapoiat insă cu provizia de bombe neatinsă, fiindcă nu mai am găsit niciun obiectiv de bombar­dat. In asemenea împrejurări, de o­­bicei ne vărsăm necazul înjurând, astăzi însă eram prea emoţionaţi de cele ce văzusem. Era ceva cu mult mai grozav decât ceea ce vedem când atacăm. Numai aviatorul poate să vadă rănile teribile pe care războiul le-a făcut pe această mică bucată de pământ. Tranşeele şi poziţiile de campanie sunt pline de bolşevici morţi. Pretutindeni vezi numai gropi făcute de bombe, colibe fumegânde, tankuri arse­, mii de automobile dis­truse din care conţinutul a fost arun­cat în bucăţi la mari depărtări, că­ruţe părăsite, cai nenumăraţi cari ră­tăcesc fără niciun interes pentru ceea ce se petrece în jurul lor şi alţi cai cari se sbat în salturi nebuneşti pe teren. Vezi apoi coloane de oameni în zdrenţe, sleiţi de puteri, făcând sem­ne cu cârpe albe, fiinţe omeneşti care merg poticnindu-se şi se aruncă în pulbere îndată ce aud un motor de avion. Grozăvia aceasta nu o poate înţe­lege decât cel ce a văzut-o, căci nicio felului de externe german a de­clarat că până azi guvernul Reichului n’a primit încă decla­raţia de război a Mexicului, descriere, nicio fotografie şi niciun desen nu ar putea-o exprima. Ai im­presia că pământul suferă de o înfri­coşătoare boală a scoarţei lui şi nu­mai cel ce vede cu ochii îi poate înţelege că niciun superlativ nu este suficient pentru a exprima grozăvia înfrângerii bolşevicilor. Această oribilă privelişte de nimi­cire este ultimul act al un­ei ofensive sovietice pornită cu o forţă uriaşă, care trebuia să fie hotărîtoare şi să străpungă poziţiile germane. Forţele pe care conducerea germană le-a opus acestei ofensive erau în totală disproporţie cu massele care atacau. Ele au izbutit totuşi să ţină bazele de importanţă hotărîtoare şi să le întărească. Din aceste baze a putut fi începută bătălia de încercuire, care a dus la nimicirea totală a ar­matelor sovietice încercuite. Succesul acestei acţiuni de încerc­­uire este în mare măsură rezultatul colaborării exemplare dintre armată şi aviaţie. Pusă în acţiune pe baza unui plan genial, armata a înaintat în formă de vârfuri străpungând câ­teva poziţii, iar în alte poziţii a ţinut pe loc presiunea inamicului, ceea ce a îngăduit să se formeze câteva pungi care nu au mai permis inami­cului să opereze o străpungere pe scară mare. Pentru luptele ofensive ce se vor desfăşura în acest an, nu poate fi o prevestire mai buna decât această bătălie prin care au fost nimicite ar­matele sovietice la sud de Harkov, Berlin, 30 (Radar). — înaltul comandament al forțelor armate germane dă următoarele amă­nunte asupra atacului efectuat Vineri de avioane de luptă ger­mane împotriva centurii fortifi­cate a Sevastopolului. Cu tot tirul violent al artile­riei antiaeriene bolșevice, avioa­nele de luptă germane au putut să arunce bombele lor asupra o­­biectivelor comandate. Mai ales în șantierele navale ale portului Sevastopol, numeroase bombe au făcut explozie, pricinuind pagube considerabile. Cazărmile unităţilor de marină şi şcoala de artilerie antiaeriană au fost atinse de bombe în plin. Mai multe hangare s-au prăba- vase­­şit sub efectul bombelor, în zona portului. Un cargobot a fost scufundat, fiind lovit în plin. Un hidroavion bolşevic a fost doborît după o luptă scurtă. Berlin, 30 (Rador). — Puternice unităţi de avioane germane de luptă au bombardat ori din nou instalaţiile militare şi alte obiec­tive de război importante din for­tăreaţa Sevastopol, obţinând e­­fecte mulţumitoare. In regiunea maritimă a Sevas­topolului, avioane germane de luptă au atacat un convoi bolşe­­vic, lovind în plin mai multe CEA DIN URMĂ FAZA A BĂTĂLIEI DELA CHARKOW Relatările unei corespondent de razier al agenţiei D. N. R. CUM S’A DESFĂŞURAT ATACUL AVIAŢIEI GERMANE ÎMPOTRIVA CENTURII FORTIFICATE A SEVASTOPOLULUI * Pe frontul din răsărit. Punte pentru a trece peste... (PR Serie)

Next