Universul - Provincie, octombrie 1942 (Anul 59, nr. 268-298)

1942-10-01 / nr. 268

Anul al 59-lea 8 Pagini Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN Proprietar: „UNIViüSOL“ S. A. înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov ­­o „AWCMT/Wifi* EXEMPLARUL 5 LEI Taxa poștală plătită în numerar conform aprobării Dir. ffi-Ie P. I. T. Nr. 34.464/939 CELE DIN­ URMA STIRI DIN LUMEA INTRE­AGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-35 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACȚIE: 3.30.15 Oricât s’ar plânge producă­torii şi comercianţii de greu­tăţile cu care au de luptat, în vremurile acestea, totuşi, da­că e vorba de stabilit o com­paraţie cu situaţia consuma­torilor, apoi primele categorii nu prea credem ce ar avea de invidiat astăzi dela cei din urmă. Intr’adevăr, cu tot regi­mul de restricţiuni şi de con­strângeri inerent stărilor de război şi cu toate lipsurile de braţe, de materii prime, de mijloace de transport, etc., de bine de rău vânzarea merge, pentru că toate lucrurile sunt căutate azi şi mergând vânza­rea, adică piaţa, comerţul, merge — trebue să meargă — şi producţia. In ziua de azi, nu vânzarea ci cumpărarea, adică procurarea celor­ nece­sare vieţii, este o problemă pentru toată lumea. Şi, dacă în mijlocul reglementărilor de azi ale pieţii şi consumului, mai rămâne loc pentru aplica­rea legii cererii şi ofertei, apoi chiar aceasta joacă azi, cum s-a şi spus de altfel, mai mult în favoarea producătorului şi a comerciantului, decât în a consumatorului. Se produce fenomenul exact invers decât în vremuri nor­male, când producţia mare inundă piaţa cu mărfuri pen­tru toate gusturile, când ma­rea problemă se pune pentru negustor şi producător, în sensul posibilităţilor de desfa-­­ cere, în sensul găsirii şi cu­ceririi clientelei, a cumpără­torilor, a debuşeelor. In vre­muri normale consumatorul devine oarecum un privilegiat al conjuncturii, un răsfăţat — am putea spune m­ai situaţiei, pentru că legea cererii şi a ofer­tei, prin jocul inevitabil al con­curenţei, lucrează în­deobşte pentru el, pentru îndestula­rea lui cu cele necesare, la preţuri, la calitate şi cantita­te, după care toţi oftăm astăzi. Ei bine, tocmai această con­junctură favorabilă mărfuri­lor, adică producţiei şi vânză­rii, devine o mare şi perma­nentă ispită pentru întreprin­zătorii de ocazie cari, sunt gata să se aventureze în afa­ceri cu totul străine de pregă­tirea şi îndeletnicirile lor de până acum. Este fireşte, un moment favorabil pentru anu­mite afaceri, momentul pe ca­­re-l trăim azi şi nu putem tă­gădui, că el trebue să fie folo­sit de generaţia noastră pen­tru cucerirea posturilor în in­dustrie şi în comerţ şi mai a­­les în ţinuturile desrobite. Este, netăgăduit, un moment unic, în afirmarea şi consoli­darea marei opere a români­zării noastre economice. Dar tocmai, ţelul măreţ care stă la temelia acestei opere na­ţionale, ea nu trebue lăsată să se împlinească la voia în­tâmplării, oricum şi cu orişi­cine. De aceea, nu suntem de fel de părerea acelora cari, doriţi să vadă cu un ceas mai devreme realizat acest înalt postulat românesc, văd în mă­surile de prevedere şi control luate de guvern, ocazii de şi­cană, de rea voinţă şi de întâr­ziere păgubitoare. Rămânem deci, la părerea, că rezolvarea acestei proble­me nu este o operaţie simplă ca bună ziua, care să se per­fecteze automat. Ca orice proces organic, ope­­ra românizării nu trebue nici bruscată nici lăsată să se des­făşoare la întâmplare. Şi acea­sta, pentru că trebue să fie o operă reuşită, nu una compro­misă care ar vătăma şi ţării şi celor angajaţi în ea fără pre­gătirea şi garanţiile de rigoare. De aceea, dacă grija autori­tăţii s’a putut concentra în scopul înlăturării discrepanţei economice dintre vremurile normale şi cele de război, prin impulsuri date producţiei şi menţinerea activităţilor în toate sectoarele economiei na­ţionale, ca şi în scopul înlătu­rării discrepanţei dintre cei trei factori economici de bază: producătorul, comerciantul şi consumatorul, prin străduinţa de a stabili un regim de echi­tate în raporturile lor, tot a­­tât de îndreptăţită este auto­ritatea să vegheze şi, fireşte, să ajute şi să patroneze acţiu­nea de românizare, în condi­­ţiuni care să-i asigure cele mai bune rezultate. MOMENTUL ECONOMIC DE AZISITUAŢIA PE TEATRELE DE RĂZBOI Luptele de la Stalingrad­— Operaţiile din Caucazia.— Bătălia din Atlantic In zona interioară a Stalingra­­dului detaşamentele germane spe­ciale de infanterie şi de pionieri, după ce au curăţit toată partea centrală a oraşului de rămăşiţele trupelor inamice, — regulate şi neregulate — şi au atins Volga în mai multe locuiri. Luni au răz­bit şi în cartierele de la nord, unde numeroase cuiburi de rezistenţă, puternic apărate, au fost nimi­cite de focul concentric al artile­riei şi de escadrilele aeriene ger­mane, române şi croate, care au atacat în valuri succesive, dela o mică înălţime, toate obiectivele­ împotriva barajelor dela nord şi sud de Stalingrad, sprijinite puternic pe Volga, forţele sovie­tice au dat şi Lumi mai multe atacuri, care s’au prăbuşit. Toate căile de comunicaţie de la est de Volga, ca şi cele de la nord şi sud de Stalingrad, până la As­trahan, folosite de inamic pentru transporturi de trupe şi aprovi­zionări, sunt mereu bombardate de aviaţia germană şi română. Criza transporturilor în terito­riile europene ce au mai rămas U.R.S.S., se agravează din zi în zi, atât din cauza dispozitivului liniilor ferate de la răsărit de Volga, a micşorării parcului de locomotive şi vagoane şi întreru­perii navigaţiunii pe cursul infe­rior al fluviului Volga, cât şi din cauza atacurilor aviaţiei germane şi aliate împotriva instalaţiilor căilor ferate, a trenurilor şi a vaselor de comerţ. In Caucazia continuă operaţiile ofensive germane, atât în regiu­nea Terekului de la nord-est, cât şi în masivul muntos de la nord­­vest, unde mai multe poziţii ina­mice situate pe înălţimi, au fost cucerite. In celelalte sectoare ale frontu­lui oriental, situaţia este urmă­toarea : In ultimele zile, In zona încer­cuită Leningrad, forţe puternice sovietice au încercat, pe un front larg, să străpungă poziţiile ger­mane de la răsărit, de peste flu­viul Neva, cu scopul de a-şi des­chide o eşire în acea parte. In acest sc°P, numeroase imbarca­­ţiuni, încărcate de trupe, au în­cercat să treacă Neva, în mai multe puncte, sub protecţia arti­leriei şi a aviaţiei, dar forţele germane le-au zădărnicit opera­ţia, intervenind de la apariţia pri­melor imbarcaţiuni pe fluviu, cu toate mijloacele lor de apărare. In cursul acestor operaţiuni, 395 de bărci sovietice, încărcate cu trupe, s’au scufundat. Alte a­­tacuri inamice date la sud de lacul Ladoga, cu scopul de a pune stă­pânire pe Schlüsselburg — pozi­ţia de sprijin germană, a inelului ce încercueşte Leningradul spre est, — au fost respinse după lupte crâncene. In regiunea de sud-est a lacu­lui Ilmen, noui atacuri sovietice au avut acelaş rezultat. In sectorul central al frontului, s’au desfăşurat Lunii acţiuni lo­cale ofensive de către trupele germane, care au câştigat teren, iar în regiunea Kiev, unde au repetat atacurile lor, forţele so­vietice, cu sprijinul artileriei, germanii au contra-atacat şi a­­runcat înapoi pe inamic. Pe teatrul de război din Egipt, în zona El Alamein, au fost lupte aeriene şi duel de artilerie. Pe fronturile maritime, bătălia din Atlantic se caracterizează prin intensificarea războiului subma­rin, de către Germania și alia­tele sale, Italia și Japonia. In ul­timele zile, în diferite regiuni ale oceanului Atlantic, au fost ata­cate mai multe convoiuri, între care linul format din câteva vase de pasageri de mare tonaj, folo­site pentru transporturile ameri­cane rapide de trupe şi de mate­rial de război, escortat de mai multe unităţi de război. O luptă, care a ţinut câteva zile, s’a an­gajat între submarinele germane şi vasele de război ce apărau a­­cel convoi, în cursul căreia un distrugător şi trei vase de trans­port de mare tonaj (11.000, 17.000 și 19.000 de tone) s’au scufundat. Unul din aceste vase, lovit de torpile, a sărit în aer. (Continuare in pag. 2-a) de R. SEIŞANU FUEHRERUL A VORBIT, LA BERLIN, IN FAŢA NOUILOR SUBLOCOTENENT! Berlin, 28 (Rador). — Fuehre­­rul a vorbit Vineri la Sportpa­last în faţa a 12.000 de tineri sub­locotenenţi din armata terestră, marină, aviaţie şi SS armate. Mareşalul Reichului Herman Goering a raportat Fuehrerului în numele tinerilor soldaţi. Prin cuvinte pătrunzătoare, Fuehrerul a făcut în faţa tineri­lor o scurtă privire în istoria Germaniei, care îşi găseşte încu-­­­unarea prin lupta de destin a zilelor noastre. După o subliniere a măriilor obligaţiuni pe care le are ofiţerul în fruntea soldaţilor cari i-au fost încredinţaţi in această luptă, Fuehrerul şi-a incheiat cuvânta­rea exprimându-şi încă odată si­guranţa sa nestrămutată în vic­torie şi încrederea sa neclintită ca o stâncă în superioara putere de luptă a soldatului german. Reichsmareşalul Goering a în­cheiat sărbătoarea printr’un ra­port, pe când tinerii ofițeri stri­gau „Sieg-Heil“ pentru Fuehrer. MESAJUL MAREŞALULUI PETAIN ADRESAT POPULAŢIEI DIN MADAGASCAR Vichy, 28 (Rador). — Cores­pondentul Agenţiei ,,DNR“ trans­late: Mareşalul Petain a adresat un mesaj populaţiei din Madagascar în care constată că insula trece în prezent prin cea mai grea în­cercare din istoria sa. Se spune deasemenea în mesaj că după căderea capitalei Tana­narive, o forţă armată redusă, sub ordinele guvernatorului Anet şi a generalului Guillemet conti­nuă să reziste. Atitudinea acestor oameni este admirată până de­parte de limitele insulei. Chiar dacă englezii ar ocupa întreaga insulă, a subliniat Mareşalul, o piedică nu o vor putea trece nici­odată: „voinţa neabătută a popu­laţiei din Madagascar de a ră­mâne franceză Zona Leningrad — lacul Ladoga, încercuită de forțele germane 2004. Un aspect din Stalingradul bombardat (P. P.) D. WILLKIE CONFIRMĂ DECLARAŢIILE D-LUI RIBBENTROP ASUPRA SITUAŢIEI DISPERATE A BOLŞEVICILOR Prin telefon de la corespondentul nostru particular din Berlin Berlin, 28 Septembrie. — Pe primul plan al interesului politic se află bineînţeles marele discurs al d-lui von Ribbentrop, cât şi ecoul produs în străinătate de a­­cest discurs. Unele cercuri adverse încearcă să bagatelizeze aceste declaraţii, dar alte cercuri duşmane recu­nosc că expunerea d-lui von Ribbentrop a fost foarte realistă şi a corespuns faptelor. Declaraţiile d-lui von Ribben­trop primesc o confirmare sen­zaţională prin explicaţiile date de d. Wendel Willkie asupra că­lătoriei sale în Rusia sovietică. Trimisul special al preşedintelui Roosevelt, plecat acum din Mos­cova, arată că situaţia bolşevicilor e fără nici o speranţă dacă nu se va creia de urgenţă cel de al doi­lea front. Bolşevicii au pierdut în teritoriile ocupate de germani peste 60 milioane de oameni, au pierdut peste cinci milioane sol­daţi, morţi sau răniţi. Rusia eu­ropeană a fost redusă acum la o treime din populaţia ei, iar cele mai importante teritorii se află în mâinile duşmanului. D. Willkie arată mai departe că în iarna aceasta va bântui în Rusia o foamete groaznică şi că în milioane de case va domni un frig cumplit, din lipsă de com­bustibil. Bolşevicii duc dease­­meni o mare lipsă de medica­mente şi produse textile. Copiii în vârstă de 8-10 ani, precum şi femei subalimentate lucrează în industria de război, în baza le­gii pentru munca obligatorie. D. Willkie ajunge la concluzia că bolşevicii trebue imediat ajutaţi, deoarece un om înfometat nu poate lupta, chiar dacă ar avea o inimă de leu. D. Willkie crede că primul ajutor ce trebue acordat bolşe­vicilor este trimiterea de mari cantităţi de cereale din Canada iar din Statele Unite alimente şi medicamente. Lucrul cel mai im­perios însă este creiarea celui de al doilea front. D. Willkie ape­lează, la sfârşitul expunerii sale, la opinia publică anglo-ameri­­cană, ca să insiste pe lângă oa­menii lor de stat să vină cât mai urgent în ajutorul bolşevicilor. Caracteristic pentru primirea ce s’a făcut în Anglia declara­ţiilor d-lui Wilkie este faptul că presa apropiată d-lui Churchill n’a publicat niciun cuvânt în a­­ceastă privinţă. Ziarele trustului Beaverbrook publică aceste de­claraţii pe larg, din motive de politică internă. Vorbind despre cele 80 de zile critice anunţate de d. Lyttleton, ministrul producţiei britanice, ziarul „Observer” publică un ar­ticol al d-lui Garvin, în care a­­cesta atrage atenţiunea că au mai rămas numai zece zile şi că în aceste zile trebue să se pro­ducă invazia militară a aliaţilor, sau termenul de 80 de zile critice n’a fost decât o frază goală. Din restul articolului d-lui Garvin se poate constata că Germania şi aliaţii ei au dat bolşevicilor în anul acesta lovituri atât de pu­ternice, încât bolşevicii nu se vor mai putea reface. Cu drept cuvânt, a arătat d. von Ribbentrop, că generalul „timp” nu lucrează împotriva puterilor pactului tripartit, ci din contra fiecare zi aduce după ea o epuizare şi mai pronunţată a bolşevicilor, încetul cu încetul, unităţi germane vor deveni li­bere pe frontul de Est şi atunci Reichul va putea concentra toate forţele pentru războiul împotriva Angliei. In situaţia de azi, aliaţii nu au nici posibilitate de a ajuta cu ceva pe bolşevici în lupta lor disperată. D. von Ribbentrop n'ar fi in­vitat pe anglo-americani să creeze un al doilea front, dacă Reichul n’ar fi pe deplin pregătit să-l ni­micească. ❖ Scufundarea unora dintre cele mai moderne vase de transport americane dovedeşte că şi con­voaiele cari navighează între America şi Anglia sunt expuse unui pericol destul de mare. Acest pericol este şi mai iminent pen­tru convoaiele destinate Uniunii Sovietice, deoarece acestea, în drumul lor spre Murmansk, tre­bue să navigheze în apropierea bazelor de aviaţie şi submarine germane, de la Capul Nord. LUPTE IN PARTEA DE NORD A STALINGRADULUI Berlin, 28 (Rador). — După cum se anunţă Luni seara în cercurile militare din Berlin, lup­tele de la Stalingrad nu se mai dau în prezent decât împotriva părţii de nord a oraşului. De altfel, chiar şi aici, atacul k­omion cer o în­­m­o Nr. 268 Joi 1 Octombrie 1942 8 Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU SOLDAŢII ITAL­IENI PE FRONTUL DIN EGIPT In plină acţiune contra unei poziţii inamice Expunerea d-lui R­ibbentrop D. Ribbentrop, ministrul afa­cerilor externe al Reichului, profitând die prilejul aniversa­rei a doi ani de la semnarea pac­tului tripartit, a rostit, la recep­ţia pe care a oferit-o la ministe­­rul de externe, un documentat discurs care prin conţinutul lui a căpătat forma unei expuneri asupra rezultatelor obţinute pâ­nă acum de trupele germane şi aliate şi asupra obiectivelor e­­senţiale ale războiului şi ale pă­cii de mâine. După ce a precizat caracterul defensiv al pactului tripartit pornit din dorinţa de a se împie­dica extinderea războiului prin avertizarea Statelor Unite că pu­­terile pactului sunt solidare în hotărîrea lor de a se opune a­­me­stecului Statelor Unite în răz­boiul european, d. Ribbentrop a făcut o documentată analiză a si­­tuaţiei pe frontul răsăritean. Ministrul de externe german e nestrămutat în convingerea vic­toriei finale. Forţele Rusiei so­vietice sunt în continuă descreş­­tere. Desigur, în acest război „sunt multe ţeluri de rezolvat“, dar­­— a adăugat d. Ribbentrop — „noi mai ştim că eroismul şi bravura trupelor germane vor a­­duce victoria şi la Stalingrad“. D. Ribbentrop consideră bătă­lia de la Stalingrad ca un „simbol al luptei pentru libertatea Euro­­pei“. Pierderea Stali­ngradului va însemna pentru sovietici cea mai grea lovitură „după care nu se vor mai putea scula“. Făcând bilanţul pierderilor so­vietice, în teritorii şi oameni, d. I Ribbentrop a constatat că sfâr­şitul operaţiunilor militare ale armatelor aliate din anul acesta, va găsi Uniunea Sovietică într’o situaţie extrem de critică“. Şi în justificarea acestei constatări, min­istrul de externe german a precizat că pierderea de teritorii, de oameni, de baze, de alimen­te, de minereuri, de materii prime de tot felul, lipsa de in­­dustrii şi imposibilitatea de co-­­­municaţii strategice şi militare I sunt atât de mari încât Rusia­­ Sovietică „a pierdut de pe acum peste jumătate, iar în regiunile I mai importante chiar două tre­imi din forţele sale“. Cifrele date de d. Ribbentrop sunt într-adevăr impresionante. Din punct de vedere teritorial, sovieticii au pierdut 1.600.000 km. patraţi — cuceriţi de trupe­le aliate. Ca populaţie, acest spaţiu teri­torial cuprinde circa 90 milioa­­ne locuitori — populaţie care azi nu se mai găseşte sub stăpânire rusească. La această cifră mai trebuie adăugaţi circa 14 milioa­ne morţi şi răniţi, ceea ce dă un total de 100 milioane de oameni, adică mnai mult ca jumătate din populaţia întregii Rusii. Din punct de vedere economic, sovieticii au pierdut regiunile cele mai fertile care au intrat in mâinile germanilor. Două tre­imi din producţia de grâu, două treimi din aprovizionările cu car­­ne şi aproape totalitatea apro­vizionărilor cu zahăr au fost pierdute de sovietici. Pagubele în materii prime vi­tale pentru continuarea războiu­­lui sunt deasemenea impresio­nante. D. Ribbentrop a citat în­­tre altele pierderile în ce pri­­veşte producţia în minereuri de fier care depăşesc 60 la sută şi cele de minereu de manganez care se ridică la 95 la sută şi compromite astfel oţelul de bu­nă calitate. Continuând această expunere a situaţiei critice în care se gă­sesc Sovietele, d. Ribbentrop a subliniat ameninţarea care plu­teşte asupra Rusiei sovietice de a-şi pierde 90% din producţia de petrol. Aceasta va paraliza complet aviaţia sovietică şi con­secinţele acestei eventualităţi, în parte realizată prin controlul pe care trupele germane îl exercită de pe acum asupra transportu­lui de petrol din Caucaz pe Vol­­ga şi pe căile ferate din aceas­tă regiune, vor fi — a spus d. Ribbentrop — catastrofale pen­tru sovietici. D. Ribbentrop e convins că a­­jutorul anglo-saxon e pur teo­retic Și făgăduelile acestora nu urmăresc de­cât de a împinge pe sovietici la noui sacrificii. An­­glo-saxonii nu pot da ajutor Ru­­siei și promisiunea cretărei unui (Continuare in pag. 2-a) PRESA FRANCEZĂ ȘI VIZITA D-LUI PROF. MIHAI ANTONESCU LA CARTIERUL GENERAL AL FU­HRERULUI Vichy, 28 (Radar). — Ziarele franceze au publicat telegrame din Berlin cu privire la vizita d-lui prof. Mihai Antonescu, vice-preşedintele consiliului de miniştri al României, la cartierul general al Führerului și cu pri­vire la întrevederile d-sale cu d. von Ribbentrop, ministrul aface­rilor străine al Reichului. Ele au reprodus deasemeni o telegramă din Berlin, în care se arată părerea cercurilor politice din capitala Reichului asupra oaspetelui român, considerat ca cel mai puternic animator al nouei Românii şi ca un sprijin solid pentru amiciţia germano­­română, care devine pe zi ce trece tot mai adâncă. VIZITELE D-LOR VICEAMIRAL NOMURA ŞI CONTRA AMIRAL ABE D-lui vice-amiral N. Nomura, şeful misiunii navale imperiale japoneze, depe lângă comisia pactului tripartit, şi contra-ami­ral K. Abe, delegatul marinei imperiale japoneze, depe lângă comisiunea militară din Roma, însoţiţi de şuin­tă, au plecat luni dimineaţa la ora 8.45, cu avionul la Constanţa. La plecarea de la aeroportul Băneasa, distinşii oaspeţi au fost salutaţi de d. contra-ami­­ral adjutant N. Păiş, ministru subsecretar de stat al marinei, şi de consilierul tehnic I. L. Mircescu, din ministerul propa­gandei naţionale. D. vice-amiral Nomura şi suita d-sale, însoţiţi de căpita­nul Iositosi, ataşatul naval ja­ponez la Bucureşti, au sosit la Constanţa la orele 9.45, unde au fost salutaţi de d-nii comandori Zlatian, Bardescu şi Măcelaru. Oaspeţii au vizitat Constanţa şi Mamaia ,după care s-au întors cu avionul în Capitală, unde au sosit la ora 12.35. La orele 14 d. vice-amiral No­mura a oferit o masă la care au participat: d. general de divizie Constantin Pantazi, ministrul a­­părări naţionale, d. contra-ami­ral adjutant N. Păiş, ministru subsecretar de stat al marinei, d. Kyoshi Tsutsui, ministrul Japoniei la Bucureştii, cu între­gul personal superior al legaţiei, suita d-lui vice-amiral Nomura, precum şi d-nii contra-amiral I. Georgescu, Comandantul marinei regale române, comandor Ro­man, It.-c-dor Dahinten, Lt. Străjescu şi aspirant T. Nicolau. A vorbit d. vice-amiral No­mura mulţumind d-lor: general C. Pantazi şi contra-amiral N. Păiş pentru frumoasa primire ce li s’a făcut membrilor mi­siunii navale imperiale japoneze în România, evidenţiind legătu­rile de strânsă prietenie dintre Japonia şi România. A răspuns d. general C. Pantazi, ministrul apărării naţionale, care a făcut un scurt istoric al marinei ja­poneze şi a ridicat paharul pen­tru marina imperială japoneză. După amiază oaspeţii au fă­cut o excursie pe valea Praho­vei. Seara, la ora 9, d. Kyoshi Tsutsui, ministrul Japoniei la Bucureşti, a oferit în cinstea d-nilor vice-amiral Nomura şi contra-amiral Abe, un dineu la legaţia Japoniei. In portul Constanţa

Next