Universul - Provincie, aprilie 1943 (Anul 60, nr. 89-115)

1943-04-01 / nr. 89

4 Antal al 60-lea 8 Pagini Fondator: LUICI CAZZAVILI­AN Proprietar: „UNIVERSUL“ S. A. înscris sub nr. 160 Trib. Ilfov PENTRU VIAŢA LOCALĂ Modificarea decretului-lege a creditului judeţean şi comu­nal în sensul de a se da posi­bilitate comunelor să obţină credite pe termene scurte şi­­ cu dobândă mică, este de o însemnătate deosebită pentru viaţa administraţiei locale. Deşi unităţile administrative îşi consemnau şi până acum fondurile disponibile la Casa de depuneri totuşi din cauza formalităţilor costisitoare, îm­prumuturile se acordau cu greutate, plătindu-se o do­bândă de 4 jum. la sută. Prin noua modificare a legii, comunele vor depune disponi­bilul direct la Creditul jude­ţean şi comunal, de unde se vor putea împrumuta cu un procent de 2 la sută. E un fapt cunoscut, că uni­tăţile noastre administrative au dus lipsă în trecut de cre­dite. Viaţa comunelor şi a sate­­­­or a întâmpinat greutăţi în desvoltarea ei tocmai din a­­­­ceastă cauză. Dacă unele din­tre comune, favorizate de ve­­niituri m­ai mari şi-au putut reliza opere de interes obştesc, pentru ridicarea stării econo­mice, culturale şi sanitare a cetăţenilor, altele lipsite de venituri au rămas la un nivel ceva mai scăzut. Problema aceasta de ordin financiar a mai avut şi alt as­pect­ financiar. Centralizarea exagerată a tuturor veniturilor comunale şi judeţene şi înglo­barea lor în bugetul general al Statului, din care apoi se repartiza prea puţin pentru unităţile administraţiei locale a dus în mod inevitabil la a­­ceastă stare de lucruri. S-a căutat în anii din urmă să se repare în parte această situaţie prin crearea unui fond comun, repartizat din bugetul general al Statului, în raport cu veniturile comunelor şi ju­deţelor şi pe care ministerul afacerilor interne să-l pue la dispoziţia unităţilor adminis­trative­ care într-adevăr au de îndeplinit nevoi de ordin obş­tesc. Comunele şi satele sărace trebuesc sprijinite în desvol­­tarea lor. Sunt sate lipsite de mijloace, cari nu şi-au putut reclădi bisericile şi şcolile dărâmate de cutremurul din toamna a­­nului 1940. Acestea au în pri­mul rând dreptul să fie ajutate­ Dacă din fondul comun de a­­nul trecut care a însumat 3 miliarde jumătate, nu s-au pu ■ tut acoperi toate nevoile, desi­gur, că la noul buget vor fi ţi­nute în seamă şi acele sate care nu dispun de venituri şi au de înfăptuit opere sociale şi cul­turale. Pe această cale directă a sprijinirii comunelor, cum şi prin noua măsură de a li se înlesni împrumuturile pe ter­men scurt şi cu dobânzi mici,­­în vederea aprovizionărilor, se tinde prin noua politică administrativă inaugurată, să se ajungă la întărirea şi ridi­­­carea gospodăriei vieţii locale. VICTORIA O aniv Spania a sărbătorit aniversarea de patru ani de la victoria câşti­gată de armatele naţionaliste co­mandate de generalul Franco îm­potriva, celor comuniste. De­­fapt ni a fost numai o vic­torie militară, care a salvat Spa­nia din anarhia în care o arun­case războiul civil, provocat de politicianii demagogi aliaţi cu e­­lementele revoluţionare, ci o vic­­torie politică şi morală a latinită­ţii iberice şi a civilizaţiei europe­ne împotriva comunismului ce-şi întinsese tentaculele până la Ma­drid. Cel dintâi care ş-a dat seama de primejdia ce ameninţa Spania a fost generalul Primo de Rivera. Conştient de gravitatea situaţiei creată de greşelile săvârşite de fostul regim, acel general bine intenţionat, a crezut că printr-o guvernare dictatorială impusă de împrejurări va ridica un dig îm­potriva valurilor ce începuse să le ridice demagogia anarhică. El n’a reuşit să-şi îndeplinească mi­siunea. Spania aceea nu era pă­trunsă de necesitatea unei ase­menea guvernări, care n’a fost pe placul nici al oamenilor din „dreapta", nici al celor din stân­ga" şi mai cu seamă al celor din „extrema stângă“. Agitaţiile ste­rile în jurul teoriilor şi progra­melor politice divizase Spania şi slăbise atât de mult forţele sale spirituale şi naţionale în­cât a­­cestea nici nu s’au putut mani­festa. In asemenea condiţii „Iron- SPANIEI ersare­ tul popular“ a câştigat teren şi odată instalat la putere, el a deschis porţile războiului civil. Zadarnic a încercat José­ Anton­io de Rivera, un tânăr avocat de mare talent, animatorul mişcării „falan­giste" şi anunţătorul rena­­şterei Spaniei pe temeiul tradi­ţiei sale glorioase, a iubirei de patrie, a sentimentului religios creştin şi a spiritualităţii latine, să determine o reacţiune salva­toare. ,,Frontul popular", sprijinit făţiş de Moscova şi condus de a­­genţii Internaţionalei comuniste, a putut să exercite dictatura ro­şie şi să practice cea mai cum­plită teroare. Atunci a apărut salvatorul Spa­niei,­­generalul Franco, coman­dantul trupelor naţionaliste din Maroc, care în ziua de 18 iulie 1936, a declarat război guvernu­­lui „frontului popular“ din Ma­drid. Cu toate că acţiunea îndrăz­neaţă întreprinsă de generalul Franco a avut în prima sa fază caracterul unei expediţii roman­tice fără sorţi de izbândă, căci trupele naţionaliste ce trecuse din Maroc în Andaluzia aveau efec­tive slabe, pe când guvernul din Madrid mobilizase toate forţele armatei „republicane“ şi avea sub dominaţia sa întreg teritoriul Spaniei ea a fost încoronată de (Continuare in pag. 2-a) Generali şi amirali italieni căzuţi pe câmpul de onoare Roma, 29 (Rador). — Redactorul di­plomatic al agenţiei „Ştefani“ scrie: Lista oficială a generalilor şi amira­lilor italieni căzuţi pe câmpul de o­­noare a fost publicată în Italia. Ea cuprinde doi generali de corp de ar­mată, cinci generali de divizie, nouă general de brigadă, doi amirali de divizie, un mareşal al aerului şi doi generali de brigadă aeriană. Au frâurit întru îndeplinirea datoriei în frun­tea soldaţilor lor, pe puntea de co­mandă a vaselor sau pe bordul avioa­nelor lor în total 21 de amirali şi generali. Această listă este o confirmare a tradiţiilor comandanţilor italieni, care nu rămân în spate, în adăposturi si­gure şi comode, ci care vor să dea exemplu subalternilor lor în ce pri­veşte riscurile şi curajul. Comnadanţii italieni se pătrund de această concepţie a onoarei în şcolile militare unde se formează tinerii ofi­ţeri şi îi rămân credincioşi în toate etapele carierii lor, până la gradele cele mai înalte. Soldatului italian îi place să fie co­mandat de generali care dau dovadă de curaj personal. Este vorba­­de o tradiţie care s-a arătat în deosebi în cursul războaielor de independenţă, în războaiele din Etiopia şi Africa şi în cursul primului război mondial. A­­ceastă tradiţie face parte integrală din spiritul armatei şi marinei italiene. Aviaţia a moştenit de la celelalte armate această strălucită linie de con­duită a ofițerilor superiori. URMA STIRI DIN LUMEA INTRE­AGA, TELEGRAFICE SI TELEFONICE REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-75 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. SECRETARIATUL DE REDACŢIE: 3.30.15 Ms% 89 Joi 1 Aprilie 1943 8 Pagini DIRECTOR $1 ADMINISTRATOR DELEGAT STELIAN POPESCU PENTRU DREPTURILE ROMÂNIEI CU PRILEJUL A­NIVERSARII UNIRII BASARABIEI Dacă dreptul la entitatea teri­torială a unei naţiuni şi la uni­tatea ei naţională are uneori ne­­voe, pentru recunoaşterile inter­naţionale, de argumente juridice şi istorice, nu este drept mai în­temeiat din ambele aceste puncte de vedere, ca acela al României in general asupra tuturor terito­riilor ei și­­ fiindcă aniversarea a 25 de ani dela unire­a Basarabiei ne dă deocamdată prilejul să vor­bim despre această scumpă pro­vincie, atât de oropsită dealun­­gul veacurilor, — mai întemeiat ca dreptul României asupra teri­toriului românesc dintre Prut şi Nistru. Principiul egalităţei în­tre state în ce priveşte drepturile şi datoriile lor, principiu recu­noscut ca profund temeinic în dreptul internaţional şi de cei mai de seamă jurişti ai lumii, cuprinde în ei şi egalitatea faţă de acest drept al naţiunilor la unitatea şi integritatea lor terito­rială, fără de care armonia şi co­laborarea între naţiuni nici nu se poate închipui. In concepţia politică a României, din vremuri străvechi şi până în timpurile noastre, respectul acestui drept a fost un imperativ pentru ea faţă de celelalte naţiuni. Şi România al cărei egoism na­ţional n’a mers niciodată până la tulburarea păcii europene din propria ei iniţiativă, încrezătoare în dreptatea ei şi în forţa de re­zistenţă morală a neamului în­treg, a românilor de pretutin­deni, a rămas neclintită pe punc­tul ei de vedere şi când a sosit ceasul a vărsat sângele fiilor ei pentru unitatea şi viaţa ei naţio­nală. Şi când destinul­ a voit ca cu sa­crificii sângeroase româneşti să se ajungă la realizarea acelui ideal, pe care sute şi sute de ani l-a aşteptat naţiunea întreagă, poporul român prin exponenţii lui cei mai autorizaţi, Rege şi Guvern, na pretins un petec de pământ străin şi a întins imediat o mână binevoitoare tuturor pen­tru colaborarea europeană pe care şi astăzi încă mult nu-­ înţeleg der pe care România ?a dorit-o totdeauna. Dar, şi în anii cari au urmat primului război mondial, acţiu­nea politică internaţională a Ro­mâniei a fost paşnică şi de înţe­legere, manifestată prin acorduri exclusiv defensive şi prin înţe­legeri. N’a fost resemnare din partea României în faptul că ea a stat cu arma la­ picior atunci când era sub ameniţări brutale şi într’o conjunctură internaţională defa­vorabilă nouă. A fost înfrânarea înţeleaptă a unei legitime revol­te impusă de această nenorocită conjunctură internaţională, în­­frânare însufleţită însă de hotă­­rîrea de a-şi recuceri pământu­rile strămoşeşti prin propriile ei sacrificii în ceasul pe care ea îl presimţise că va veni. „Neamul românesc — a spus Mareşalul Antones­cu în cuvânta­rea rostită la Chişinău — şi-a trăit în popas de, 20 de ani ma­r­unitate pentru care am luptat atâtea veacuri, pentru care au căzut Voevozii şi Mihai Viteazul. Am încercat în acest popas — a adăugat Mareşalul — să fim în­ţeleşi, să ne fie respectată viaţa, să ne fie respectate pământurile, să ne fie respectate proprietatea, biserica şi aşezările noastre so­ciale. N’am lovit în nimeni nici­odată şi niciodată neamul româ­nesc n’a râvnit pământuri cari nu erau ale lui”. Această atitudine românească n’a inspirat însă vecinilor din est ai României sentimentul de res­pect al drepturilor ei. Fără nicio provocare, Rusia Sovietică, cu toate angajamentele ei anterioare, a ocupat Basarabia, Bucovina şi regiunea Herţa a Moldovei, făcând şi mai mult decât atât ,— după cum a subliniat Mareşalul Anto­­nescu — „prăvălind prin prăbu­şirea dela 1940, toate graniţele româneşti, urmărind în acelaş timp expansiunea peste trupul nostru spre Bosfor, Dardanele şi Adriatica” iar în toamna anului 1940 „ocupând cu forţa patru ostroave româneşti pe Dunăre”. Cine ar putea tăgădui legitimi­tatea drepturilor noastre asupra pământurilor româneşti ale Ba­sarabiei şi Bucovinei recâştigate cu preţul sângelui nostru ? Este în acelaş timp în această recâşti­­gare şi îndeplinirea unei sfinte datorii faţă de voinţa liber ex­primată acum 25 de ani de po­porul basarabean „care prin li­bera lui conştiinţă s’a alipit nea­mului”. Acest exemplu dat de moldo­veni Basarabiei stă astăzi — după cum a spus Mareşalul Antonescu — „temelie acestui crez al unită­ţii româneşti şi el a fost atunci şi rămâne şi astăzi, pas de în­demn şi poruncă neiertătoare pentru românii de pretutindeni şi din orice timpuri”. Pentru acest crez al unităţii ro­mâneşti şi-au vărsat şi îşi varsă sângele vitejii noştri ostaşi , pen­tru această Basarabie care, nesi­lită de nimeni, s’a alipit neamu­lui dând crezului nostru şi un te­mei juridic pe lângă toate cele­lalte temeiuri geografice, istorice, etnice şi politice, neamul întreg şi-a impus cele mai supreme sforţări şi sacrificii , pentru acea „mare unitate pentru care au luptat atâtea veacuri, pentru care au căzut Voevozii şi Mihai Vi­teazul” şi către care îşi îndreaptă şi azi fraţi de ai noştri gândurile lor îndurerate, România se gă­seşte­ azi în mijlocul vâltoarei care a cuprins lumea întreagă. „Legile unităţii româneşti sunt indivizibile” — a spus vice-pre­­şedintele consiliului de miniştri, d. profesor Mihai Antonescu la Chişinău — „iar existenţa întrea­gă a Neamului nostru este nu nu­mai strigătul de viaţă pe care ni­meni pe lume nu-l va putea înă­buşi dar şi o necesitate europea­nă fiindcă neamul românesc stă­pâneşte gurile Dunării, este poar­ta Balcanilor, zid de margine al civilizaţiei latină şi creştină in răsărit, centru de comunicaţii in­ternaţionale şi singurul rezervor de petrol al Europei, astfel că trebue să ne privim viitorul cu încredere şi demnitate”. La drepturile noastre intangi­bile, la indivizibilitatea legilor unităţii româneşti, se adaugă deci şi aceste argumente temeinice de interes general european. „Şi dacă — după cum a spus Mareşalul Antonescu — prin prăbuşirea de la 1940, statul rus a prăvălit toate graniţele româ­neşti”, eroismul trupelor româ­neşti pe acest front al răsăritu­lui îndreptăţeşte toate speranţele noastre. Răzămând unitatea pământu­rilor noastre — după cum a spus vice-preşedintele consiliului de miniştri — „pe o totală unire a forţelor şi credinţelor naţionale” fiindcă „popoare oricât de bogate —a adăugat d. profesor Mihai Antonescu—dacă nu ştiu să înmă­­nuncheze într’o disciplină morală absolut toate puterile neamului, popoare oricât de vechi, dacă nu ştiu să scoată din tradiţie te­meiuri de viaţă nouă, sunt con­damnate pieirii”, să ne înclinăm astăzi cu respect şi cu recunoş­tinţă faţă de bravii cari şi-au dat viaţa pentru consfinţirea prin sânge a acelei conştiinţe naţio­nale liber exprimată acum 25 de ani de moldovenii Basarabiei noastre. Şi această recunoştinţă trebue să se afirme şi prin unitatea tu­turor puterilor neamului. „Numai printr-o uniune sfinţită a tuturor puterilor neamului” — a spus la Chişinău d. profesor Mihai Antonescu — „numai prin­­tr’o renunţare totală a sterpelor neînţelegeri dintre generaţii, nu­mai printr’o îngemănare credin­cioasă a tuturor conştiinţelor ro­mâneşti, numai printr’o uitare a oricăror ne­înţelegeri trecute, şi printr’o zidire de temelii «oui pentru viitorul de mâine, Basa­rabia va putea într’un scurt po­pas să fie nui pământ de margine al unui popor de restrişte, ci frunte de lumină prin care reli­gia, fapta şi armata românească să poată spune veacurilor: Aci am fost şi aci rămânem”. Rezistenţa e inutilă! Soldaţii bolşevici se predau trupelor germane SS. (PK. Ho) im In luptele din Africa de Nord forţele germano-italiene sunt stăpâne pe situaţie Berlin, 29 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu privire la comunicatul militar de Luni: Formaţiile germano-italiene sunt stăpâne pe situaţie, după ce au respins cu succes toate încer­cările inamice de învăluire și de străpungere, încercări care pă­reau în cursul ultimelor lupte din Africa de Nord să creieze din timp în timp crize locale. După evacuarea primei linii de puncte de sprijin în ziua de 28 Martie, luptele actuale se desfă­șoară în zona adâncă de apărare din sudul Tunisiei. In cursul acestor atacuri fron­tale şi al înaintărilor săvârşite de formaţiile blindate împotriva flancului drept al primei linii de sprijin, inamicul, care a atacat cu o superioritate zdrobitoare in oameni şi material, a suferit pierderi extrem de grele. Astfel, unităţi dintr-o divizie antiaeriană au nimicit în ultimele două zle 14 tancuri, fapt care ri­dică la peste o mie numărul tancurilor inamice distruse de a­­ceastă formaţie pe teatrul de război nordafricane. Trebue să se adauge că o ase­menea cifră merită să fie în­deo­sebi subliniată dat fiind că pe teatrul de război african nu sunt decât vreo câteva zeci de mii de luptători, în vreme ce pe frontul de răsărit milioane de oameni stau faţă în faţă. In vreme ce pe acest ultim front operează ar­mate, pe teatrul de război nord­­african numai câteva divizii sunt cele care aduc decizii. Amănunte cu privire la situaţia din Tunisia Berlin. 29 (Rador). — Se dau ur­mătoarele amănunte cu privire la situaţia din Tunisia : Poziţiile trupelor Axei din nordul Tunisiei au fost atacate Duminică în tot cursul zilei pe un front larg între njebei Abiod şi coastă de bri­tanici. După o pregătire intensă de arti­lerie, formaţiile blindate şi infan­teria armatei l­a britanice au îna­intat spre sectorul Zuara, unde au fost respinse în cursul dimineţii cu pierderi sângeroase. In cursul după amiezii, poziţiile de apărare germano-italiene au trebuit să fie retrase în acest sector, căci un alt grup de forţe britanice venind din sectorul Djebel Abiod le ame­ninţa de flanc. O formaţie germană, care fusese i­­zolată şi căreia britanicii îi ceruseră să capituleze, şi-a croit luptând drum spre nouile poziţii de apărare ale Axei, aducând cu sine mai mulţi prizonieri şi două tunuri de infan­terie britanice. Lupta în acest sector puţin propice pentru operaţii a fost foarte costisi­toare şi înverşunată pentru ambele părţi. In zorii dimineţii de 29 Martie o­­peraţiile au fost reluate în întregul sector. In ceasul de faţă soarta lor nu este cunoscută încă. In sectorul Medjez el Bab, trupele britanice au fost puse în linie Du­minică pentru a ataca spre nord şi nord-est. Focul bateriilor germane a fost atât de minuţios reglat încât aceste poziţii de plecare au fost în curând decimate, atacul proectat nemaipu­­tându-se desfășura. Se crede totuși că englezii vor a­­taca în curând în acest sector, de­oarece armata l­a britanică a primit în ultimele zile noui întăriri. Aviaţia americană a atacat din nou oraşul Rouen Paris, 29 (Rador).­­ După cum anunţă corespondentul agenţiei „Ştefani“. Duminică după amiază aviaţia americană a efectuat un nou,atac împotriva oraşului Rouen. Avioanele americane au sosit în valuri succesive şi au aruncat bombe asupra centrului şi cartiere­lor mărginaşe ale oraşului. Numărul victimelor şi pagubele materiale nu au putut fi încă sta­bilite. Pierderile suferite de popu­laţia civilă sunt foarte mari. Berlin, 29 (Rador). — In urma atacurilor teroriste efectuate la 28 Martie de avioane britanice ?i americane împotriva oraşului francez Rouen , populaţia fran­ceză numără peste 100 de morţi. Numeroase case sunt dărâmate din pricina efectului bombelor explosive. Lucrările de ridicare a dărâmăturilor continuă încă. I man T IN BASARABIA Cavalerişti români, pe o şosea basarabeană, în timpul luptelor desrobitoare BOLŞEVICII AU SUFERIT PIERDERI GRELE LA SUD DE LACURILE ILMEN ŞI LADOGA Comunicatul cartierului general al Fuehrerului Berlin, 29 (Rador). — De la cartierul general al Fuehre­rului, înaltul comandament all forţelor armate germane comunică : Şi pe ziua de eri, în sec­torul nordic şi în sectorul central al frontului de răsă­rit s'au dat numai lupte cu caracter local. La nord-est de Orei, gre­­nadierii unei divizii de in­fanterie au doborît 7, din 8 avioane inamice, care a­­tacau dela mică înălţime. Printre avioanele doborîte sunt­­î 4 avioane de bătă­ile blindate, la sud de lacul Ur­en și la lacul Ladoga, inamicul a început să atace din nou. Atacurile, care au durat toată ziua, au fost respinse cu pierderi grele pentru adversar. Pe frontul tunisian, inami­cul a continuat să atace și eli în numeroase puncte. El a fost respins din nou cu pierderi sângeroase. In Tunisia de Sud, încercă­rile de învăluire făcute de inamic s’au prăbuşit în urma rezistenţii hotărîte şi a con­­♦ ta-atacurilor energice ale trupeior noastre, care* ISU­­­plicat tactica luptei mobile. In acest sector al frontului, formaţiunile germano-italie­­ne au ocupat noui poziţii, conform planului. De pe urma atacurilor date de forţe aeriene inamice con­tra unor localităţi din terito­riile ocupate de la vest, popu­laţia a suferit pierderi mari. Cu prilejul atacurilor date aici şi pe coasta norvegiană, inamicul a pierdut 18 avi­oane. Noaptea trecută, o forma­țiune de avioane grei© de luptă germane a aruncat din nou bombe­­explosive și ine­cendiare asupra" orașului in­dustrial Norwich. PE FRONTUL CONETULUI SI IN SECTORUL OREL, mai CEH CE ŞI-AU ÎMBUNĂTĂŢIT POZiiLE Berlin 29 (Rador). — Se dau următoarele amănunte cu privire la situaţia de pe frontul de răsărit: Pe întregul front de răsărit, înă­­molirea din ce în ce mai mult a căilor de comunicaţie pricinueşte o diminuare a operaţiunilor mili­tare mai mari. In sectoare întregi a domnit Du­minică un calm aproape complet. In vreme ce pe frontul Doneţului şi în electorul Orei propriile noas­tre acţiuni au adus o îmbunătăţire poziţiilor germane, bolşevicii au reî­­noit în sectorul de nord, în apro­piere de Staraja Rusa, la sud de lacul Ladoga şi în regiunea Lenin­grad, atacurile lor efectuate în parte cu efective de tăria unui re­giment şi cu un puternic sprijin de artilerie, de tancuri şi de avioa­ne de bătălie. In toate aceste atacuri bolşevicii au fost respinşi cu multă siguranţă, suferind pierderi mari. SUCCESELE INFANTERIEI ROMÂNE In cursul atacurilor bolşe­vice mai slabe din regiunea capului de pod de pe Ku­ban, formaţiuni de infante­rie române s'au distins, pri­cinuind atacatorilor grele pierderi sângeroase prin­­tr’un contraatac dat cu ho­­tărîre. Pe lângă numeroşi prizo­nieri, o mare pradă de răz­boi, consistând în deosebi din arme automate, a căzut în mâinile lor. Activitatea aeriană a ambelor ta­bere a fost foarte însufleţită în a­­ceastă regiune. Mai multe încercări făcute de avioane de bătălie bolşevice pentru a ataca poziţiile germane au fost dejucate de formaţiuni de avioane de vânătoare germane, care au do­borît, fără pierderi proprii, 19 a­­vioane sovietice, în cea mai mare parte de tipul „Stormovic”. PE FRONTUL DE PE MIUS Pe frontul de pe Mius, o ofen­sivă a grenadierilor germani, spri­jinită in mod eficace de tunuri de asalt, a adus o îmbunătăţire pozi­ţiilor noastre şi a îndepărtat în a­­celaşi timp o ameninţare de flanc. Pe o temperatură de până la 10 grade în urma dezgheţului ce spo­reşte mereu, în întregul sector de sud al frontului au avut loc numai angajamente locale şi activităţi ex­tinse ale trupelor de şoc. Ghiaţa s-a sfărâmat în parte pe Doneţ şi nu mai oferă decât în unele locuri treceri pentru trupe. In sectorul Orei, bolşevicii au căutat să izoleze mai multe puncte de sprijin înaintate prin atacuri de învăluire, dar ei au fost res­pinşi departe, în spatele poziţiilor lor de plecare, în urma unei con­traofensive hotărîte. La nord-est de Şevsk, forma­ţiile noastre motorizate au obţinut o scurtare considerabilă a frontu­lui prin luarea cu asalt a unei lo­calităţi apărate cu înverşunare de bolşevici. Spre a relua acest punct de spri­jin important, inamicul a angajat cam două regimente de infanterie pentru un contraatac pregătit de un foc viu de artilerie şi susţinut de tancuri şi de avioane de bătă­lie. . Cu acest prilej, infanteriştii ger­mani au doborît nu mai puţin de şapte avioane de bătălie bolşevice, dintre care patru de tipul „Stor­movic”, din cele opt aparate ina­mice care au atacat de la mică înăl­ţime. Grupul tancurilor bolşevice a fost decimat de armele noastre an­ticar încă pe când se afla în zona din faţa poziţiilor. Trei dintre co­loşii de oţel au rămas în flăcări pe teren, în vreme ce ceilalţi s’au în­depărtat în grabă. Un nou atac al infanteriştilor sovietici, lipsit de data aceasta de protecţia tancurilor, s’a prăbuşit, cu pierderi sângeroase extraordi­nar de mari pentru atacatori. IN SECTORUL MIJLOCIU In sectorul mijlociu, bolşevicii şi-au încetat complet atacurile îm­potriva nouilor poziţii germane. Ei au fost siliţi la aceasta mai puţin din cauza condiţiilor atmosferice cât din pricina pierderilor extraor­dinar de mari ale aşa numitei de ei „ofensive Timoşenko“. Ei se ocupă acum să împrospă­teze formaţiile lor decimate şi au încadrat in rândurile armatei în­treaga populaţie bărbătească, fără nici o excepţie, din localităţile pe care le-au putut reocupa în urma evacuării lor de către trupele ger­mane, după cum arată depoziţiile prizonierilor. Dat fiind că o parte considera­bilă din populaţie a preferat să pă­răsească această regiune odată cu trupele germane şi că astfel ele­mentul uman nu este suficient pentru a acoperi golurile din rân­durile formaţiilor sovietice, acestea au fost completate în parte cu e­­fective de la trenurile regimentare, în vreme ce sătencile au fost silite să intre în aceste trenuri. După declaraţiunile unui civil in­ vârstă de 15 ani, toţi tinerii de vârsta sa au fost înrolaţi în regiu­nea Kursk şi trimişi pe front după zece zile de instrucţie. IN SECTORUL NORDIC In sectorul nordic, Sovietele şi-au reluat ofensiva Duminică în apro­piere de Staraja Rusa punând in acţiune mai multe regimente de infanterie, proteguite puternic de artilerie şi de tancuri izolate. Această ofensivă a fost decimată în parte încă din poziţiile de aş­teptare şi a fost pretutindeni res­pinsă cu pierderi sângeroase pen­tru inamic, după scoaterea din lup­tă a cinci tancuri. . Acelaşi eşec l-au suferit sovieticii şi cu prilejul reluării înaintării lor cu prilejul atacurilor la sud de la­cul Ladoga. Ei au pierdut dease­­meni aci cinci tancuri. Urmărind pe bolşevici, grenadie­­rii germani le-au putut pricinui pierderi simţitoare. Numeroşi prizonieri şi o mare pradă de război alcătuită din arme de infanterie au putut fi luaţi. IN REGIUNEA LENINGRAD In regiunea Leningrad, mai mul­te atacuri înverşunate ale bolşevi­cilor, care au înaintat în unele locuri îmbrăcaţi cu uniforme ger­mane, au fost respinse prin contra­atacuri. Forţele armate aeriene germane au continuat şi Duminică atât ziua cât şi noaptea atacurile lor împo­triva traficului bolşevic din regiu­nea­ din­ apropierea frontului, ca şi din spatele lui. Bolşevicii au pierdut în total 28 de avioane, în vreme ce două apa­rate germane nu s’au mai întors la baza lor. I INTRE DONET $I NIPRU, TRUPELE GERMANE AU RECUCERIT 1350 DE LOCALITĂȚI Berlin. 29 (Rador). — In11350 de localități, printre care luptele încununate de succes l­a numți . dintre Doneț și Nipru, tru- *« *âs­esc 40 de comUne mal pele germane au recucerit­­ mari sau orașe. RĂSCOALA POPULAŢIEI IRANIENE ÎMPOTRIVA FORŢELOR DE OCUPAŢIE SOVIETICE Erzerum, 29 (Rador). — Corespon­dentul agenţiei D. N. R. transmite : D. Aii Suheili, primul ministru al Iranului, a făcut Sâmbătă o declara­ţie, prin care a recunoscut oficial pentru prima dată că au existat nu­meroase ciocniri grele în ultimele săptămâni la Tabriz şi în împreju­rimi, între trupele ruse de ocupaţie şi populaţia civilă. El a mai adăugat că au fost morţi în ambele tabere şi că, conform tratatului, a fost ins­tituită o comisiune irano-anglo-sovie­­tică, în sarcina căreia cade lămuri­rea împrejurărilor în care au avut loc aceste ciocniri. Comisia a stabilit totala vinovăţie a trupelor sovietice. După aceea, ministrul a mai anun­ţat şi înfiinţarea unei comisii perma­nente de cercetare, care se va ocupa cu cazuri asemănătoare. Din cercuri diplomatice iraniene bine informate se află că aceste aşa zise „ciocniri” au fost rupte de gue­rilă care au durat săptămâni întregi, fiind duse de populaţia băştinaşe îm­potriva trupelor sovietice. Populaţia civilă iranian­ă, care este sprijinită de jandarmerie şi de forţe din fosta ar­­mată, are cel puţin 3000 de morţi până acum, în mare parte femei şi copii. Peste 60 de localităţi au fost evacuate de populaţie, pentru ca pe urmă trupele sovietice să le trans­forme în cenuşe. Trupele sovietice trebuie să aibă cel puţin 200-200 de morţi. Atacurile asupra militarilor sovie­tici au devenit atât de frecvente în­­cât comandamentul lor a ordonat ca soldaţii armatei roşii să nu plece pe stradă de­cât în grupuri de cel pu­ţin patru persoane. In general, a fost vorba de o adeve­vărată răscoală a populaţiei iraniene din regiunea Tabriz împotriva form­­ţelor de ocupaţie sovietice. Erzerum, 29 (Rador). — Corespon­­dentul agenţiei D N. B. află din Da­masc că alegerile din Siria au adus un val nou de arestări. Numeroşi na­ţionalişti au fost aruncaţi în închi­sori, sub acuzaţia că au îndemnat­ populaţia să nu participe la alegeri. Şeful naţionaliștilor, Sandallah Geabri a fost dus rănit în închisoare. Ce s’a mai întâmplat cât el nu se știe, dar se svonește­­că ar fi fost executat. . *

Next